ANALIZA BILANTURILOR ENERGETICE

ANALIZA BILANTURILOR ENERGETICE

Analiza oricarui bilant energetic porneste de la informatiile furnizate de :

tabelul continand marimile absolute sau relative ale fluxurilor de energie intrate si respectiv iesite din contur;

diagrama Sankey trasata pe baza tabelului de mai sus;

In cazul in care procesul desfasurat in interiorul conturului de bilant este unul de transformare a energiei, definirea efectului util si a pierderilor este relativ simpla. In cazul in care in interiorul conturului de bilant are loc un proces de consum final, impartirea fluxurilor de energie in utile si inutile este in multe cazuri discutabila.

Analiza rezultatelor bilantului energetic are doua etape. Prima etapa consta in determinarea indicatorilor de performanta energetica, al caror nivel se compara cu cel de referinta. Ca urmare a acestei comparatii, activitatea desfasurata in interiorul conturului analizat sau instalatia analizata primeste un calificativ in raport cu referinta. In cazul bilanturilor energetice reale, situatia caracterizata de ele se abate mai mult sau mai putin de la situatia de referinta. Prima etapa a analizei trebuie sa stabileasca motivele abaterii si sa propuna masuri de remediere a situatiei. Chiar daca rezultatul primei etape a analizei indica o situatie suficient de apropiata de referinta, este posibil ca nivelul de referinta stabilit anterior momentului analizei, sa nu mai corespunda cerintelor momentului analizei sau celor ale viitorului previzibil.

In astfel de cazuri, problema eficientei energetice trebuie abordata in alt mod. Aceasta a doua etapa a analizei eficientei energetice a unei activitati desfasurate intr-un anumit contur porneste de la cantitatea si calitatea resurselor energetice secundare disponibilizate.

Prin definitie, resursele energetice secundare reprezinta cantitati sau fluxuri de energie de orice fel, evacuate dintr-un contur in care se desfasoara o activitate productiva si care nu pot fi reciclate (valorificate tot in activitatea respectiva) decat prin modificari aduse instalatiilor aflate in conturul respectiv. Prin urmare, a doua etapa a analizei are ca obiect evaluarea potentialului res si a posibilitatilor de valorificare a acestora.

Valorificarea res in interiorul conturului asociat activitatii din care provin presupune modificarea procesului tehnologic sau a cel putin unuia dintre echipamentele care compun instalatia. Ea se numeste recuperare interna sau interioara si are ca efect reducerea consumului propriu de energie primara sau direct utilizabila. Acest mod de valorificare a res, care poate fi considerat ca o reciclare sau o recirculare, nu este intotdeauna tehnic posibil si/sau avantajos din punct de vedere economic. Recuperarea interna are ca efect direct reducerea facturii energetice ca urmare a reducerii consumului propriu de energie.

Valorificarea res in afara conturului respectiv se numeste recuperare externa sau exterioara si implica existenta unui consumator exterior conturului asociat activitatii din care provine res. Consumatorul este de obicei amplasat in apropiere, deoarece transportul la distante mari este cu atat mai putin avantajos din punct de vedere economic cu cat intensitatea sau densitatea energetica a res este mai mica. Recuperarea externa are ca efect reducerea in mod indirect a facturii energetice a activitatii care a generat-o, deoarece din ea se deduc incasarile obtinute din vanzarea in exterior a res.

Consumatorul alimentat printr-o recuperare externa a res renunta la serviciile unei surse de energie conventionale (centrala electrica, centrala termica, etc), care va produce mai putina energie direct utilizabila pentru care va consuma mai putina energie primara. El trebuie sa prezinte o cerere de energie compatibila cu caracteristicile res disponibile (natura, parametrii, simultaneitate, mod de variatie in timp, etc.). Daca compatibilitatea este partiala, res va constitui doar una dintre sursele sale de alimentare cu energie, cealalta ramanand sursa conventionala. Recurgerea la alimentarea cu energie recuperata duce de obicei la complicatii suplimentare pentru consumator, dezavantaj compensat printr-un pret mai coborat al energiei cumparate.

Oportunitatea si gradul de recuperare al unei res sunt intotdeauna rezultatul unei analize tehnico-economice, care exprima o anumita situatie la un moment dat, intr-un anumit loc si intr-un anumit context. Modificarea momentului, a locului sau a contextului poate infirma o solutie de recuperare in totalitate sau numai intr-o anumita proportie. Acest lucru trebuie subliniat, deoarece anumite solutii practicate cu succes in alte parti nu sunt in mod obligatoriu la fel de eficiente si in conditiile actuale din Romania si invers.

indicatorii de performanta energetica calculati pe baza aceluiasi tabel;

nivelul de referinta al indicatorilor de performanta energetica;

inventarul resurselor energetice secundare disponibilizate (eliminate) din contur;

alte informatii.

Nivelul sau valoarea de referinta a indicatorilor de performanta energetica urmariti poate proveni din proiectul instalatiei analizate, prospecte, brevete, standarde in vigoare, literatura de specialitate, etc. Referinta este in general stabilita cu ocazia intocmirii bilantului de proiect, de omologare sau de receptie. Valoarea de referinta trebuie sa fie aleasa in asa fel incat sa poata fi atinsa in conditii reale de functionare. Alegerea unei valori de referinta imposibil de atins are de regula efecte psihologice negative si poate demobiliza personalul de exploatare.

Fluxurile de energie care intra in conturul de bilant pot fi clasificate astfel

intrari organizate, achizitionate contra cost din exterior, care se regasesc ca atare in factura energetica;

intrari neorganizate, care nu se regasesc ca atare in factura energetica. Fluxurile de energie care ies din conturul de bilant pot fi in clasificate astfel :

termeni utili, cunoscuti si sub denumirea de fluxuri de energie utile, a caror lipsa impiedica buna desfasurare a activitatii din interiorul conturului de bilant;

termeni inutili, cunoscuti si sub denumirea de pierderi de energie.

Pierderile de energie constitue o categorie complexa si eterogena de fluxuri de energie, din care pot face parte urmatoarele :

caldura sensibila continuta de gazele reziduale (de ardere, de proces, etc);

caldura nedezvoltata ca urmare a unei combustii incomplete din cauze chimice sau mecanice;

caldura pierduta prin radiatie si convectie prin suprafetele echipamentului in contact cu mediul ambiant in care se desfasoara procesul;

caldura continuta in cantitatile de substanta care se pierd prin evaporare, purjare, drenare, decantare, reglare sau prin neetanseitatile instalatiei;

caldura evacuata din proces prin intermediul apei de racire;

caldura sensibila continuta in rebuturile de fabricatie, in deseuri, in materialele rezultate din proces ca asociate produsului propriu-zis (zgura, cenusa, pulberi, balast, etc.) ca si caldura sensibila a produsului propriu-zis la iesirea din conturul de bilant considerat;

lucrul mecanic de frecare transformat in caldura.