Cresterea
progresiva a importantei distributiei fizice si logisticii
a fost generata de diverse tendinte manifestate la nivel
operational si conceptual. Reevaluarea rolului distributiei fizice,
respectiv logisticii, a fost determinata, in principal, de urmatorii
factori:
posibilitatile limitate de crestere a
eficientei productiei. Perfectionarea
tehnologiilor de fabricatie si preocuparile de reducere
relativa a costurilor de productie, pe fondul economiilor de
scara, au contribuit la cresterea eficientei
activitatilor de productie. Rezervele
de sporire a profiturilor prin imbunatatiri aduse
procesului de fabricatie au devenit tot mai limitate. Posibilitatea
obtinerii unor economii suplimentare de cheltuieli in domeniul
productiei s-a diminuat in mod semnificativ. Era necesara
identificarea unor noi "arii critice" in activitatea firmelor, care
sa permita indeplinirea obiectivelor de reducere a costurilor
si crestere a competitivitatii. Analiza atenta a
operatiunilor desfasurate de intreprinderi a dovedit
ca distributia fizica oferea rezerve inca
nevalorificate de crestere a eficientei organizatiei.
sporirea in ritm rapid a cheltuielilor de transport. Eficienta activitatilor de distributie a fost
puternic marcata de evolutia ascendenta a costurilor de
transport, ca urmare a aplicarii metodelor traditionale de
distributie tot mai costisitoare, precum si a socurilor
petroliere din anii '70 ai secolului XX. Cresterea abrupta a
pretului petrolului, in conditiile unei oferte limitate, a transformat
costurile de transport intr-o variabila dificila, atat la nivel
strategic, cat si operational. In
SUA, valorificarea oportunitatilor oferite de modificarea
cadrului legislativ si normativ referitor la transporturi a
determinat cresterea atentiei acordate de manageri
distributiei fizice.
mutatiile
inregistrate in gestiunea stocurilor. In
practica distributiei, s-a manifestat tendinta de modificare a
ponderii stocurilor aflate in diferitele verigi ale circuitului
marfurilor. In a doua jumatate a secolului XX, in sectorul
alimentar al produselor de bacanie, detailistii se
orienteaza spre noi tehnici de control al stocurilor. Acest fapt
conduce la diminuarea ponderii stocurilor pe care detailistii le
detin, de la 50% din volumul total al stocurilor existente in canalul
de distributie (in perioada anterioara anilor '50), la 10%.
Datorita influentei activitatii de stocare asupra
cheltuielilor si rezultatelor distributiei, specialistii au
elaborat treptat, noi metode de gestiune a stocurilor. Totodata, ei
au incercat sa explice corelatiile existente intre deciziile
adoptate in privinta lansarii comenzilor si a stocurilor,
la diferitele niveluri ale canalelor de marketing, de la producator,
pana la utilizatorul final.
innoirea
si diversificarea fara precedent a productiei de
marfuri. Ultimele decenii ale secolului XX
au fost puternic marcate de proliferarea accelerata a gamei de bunuri
industriale si de consum. Aceasta situatie este rezultatul direct
al urmatoarelor cauze:
perfectionarea tehnologiilor de fabricatie existente
si descoperirea unor noi procedee;
utilizarea unor noi surse de materii prime si folosirea unor
materiale performante, aparute ca urmare a activitatilor
de cercetare si dezvoltare;
cresterea exigentelor utilizatorilor in privinta
caracteristicilor ofertei de marfuri si solicitarea unor
produse care sa raspunda intr-o masura tot mai
mare necesitatilor proprii;
accentuarea competitiei intre ofertanti, ca urmare a
sporirii numarului de producatori si comercianti, pe
fondul unei tendinte de globalizare a activitatii unui
mare numar de firme preocupate nu numai de piata interna
ci si de potentialul pietelor externe;
penetrarea tot mai larga, in lumea afacerilor, a noului
concept de marketing, in virtutea caruia scopul
activitatilor intreprinse de firme trebuie sa fie
satisfacerea necesitatilor consumatorilor/utilizatorilor
si maximizarea eficientei (profitului), ceea ce a sporit
manifestarea fata de nevoile si asteptarile
clientilor;
scurtarea ciclului de
viata al produselor si intensificarea preocuparilor
de innoire si diversificare, pentru atragerea unui numar tot
mai mare de clienti;
exigentele sporite ale
comerciantilor in privinta noutatii si
diversitatii sortimentului oferit clientilor, pentru a
indeplini cerintele diferitelor segmente de consumatori/utilizatori,
fapt reflectat de comenzile pe care le inainteaza
producatorilor.
Aceste
cauze au determinat adesea, o crestere a numarului liniilor de
produse, care nu s-au bazat pe deosebiri structurale reale sau pe
modificari de esenta, in privinta caracteristicilor
functionale ale produselor.
necesitatea
organizarii si coordonarii adecvate a fluxurilor
informationale. Pe masura
amplificarii activitatilor de distributie, conducerea
firmelor a inceput sa se confrunte cu un volum sporit de date si
informatii legate de fluxul fizic al marfurilor. Indeplinirea
obiectivelor distributiei impunea disponibilitatea unor
informatii deosebit de necesare, referitoare la aspecte cum sunt:
localizarea spatiala a
fiecarui client;
dimensiunea si structura comenzilor primite de la fiecare
lient;
amplasamentul
unitatilor de productie, depozitelor si centrelor de
distributie;
costurile de transport
aferente livrarii marfurilor de la fiecare depozit sau de la
fabrica la clienti;
firmele transportoare la care intreprinderea poate apela in vederea
aprovizionarii sau livrarii, nivelul serviciilor oferite
si tarifele practicate;
coordonatele spatiale ale
fiecarui furnizor;
nivelul si structura stocurilor existente in mod
curent, in fiecare depozit sau centru de distributie.
utilizarea
pe scara tot mai larga a calculatoarelor si revolutia
informationala. In domeniul logistic,
calculatorul a dobandit un rol important in organizarea si
desfasurarea fluxurilor informationale, atat in cadrul
aceleiasi firme, cat si intre acestea si operatorii din
amonte sau aval. Calculatoarele s-au dovedit o solutie viabila,
capabila sa ofere multiple avantaje:
analiza unui volum mare de date;
economii de timp;
posibilitatea studierii sistematice a calitatii
serviciilor de distributie oferite clientilor si
serviciilor prestate de furnizori;
identificarea furnizorilor
care ofera un nivel de servire logistica inferior
cerintelor;
diminuarea stocurilor necesare desfasurarii
activitatii si orientarea catre sisteme de tip
"just-in-time";
cunoasterea mai exacta a cantitatii si
structurii marfurilor (materii prime, materiale, produse finite) pe
care intreprinderea trebuie sa le procure de la furnizori sau
sa le livreze clientilor sai.
In anii
'80 ai secolului XX, codul cu bare isi dovedeste utilitatea pentru imbunatatirea
performantelor logistice. Transferul de date interfirme incepe sa fie
facilitat de sistemul EDI (acronimul provine de la sintagma in limba
engleza "Electronic Data Interchange"). Astfel, firmele au beneficiat de
disponibilitatea la timp a informatiilor logistice si posibilitatea
accesului la baze de date. In plus, in anii '90, comunicatia prin satelit
a permis obtinerea informatiei in timp real. Revolutia
informationala s-a materializat si in aranjamente
operationale de tip JIT ("just-in-time"), reactie rapida
("quick-response"), reaprovizionare continua ("continuous replenishment")
si reaprovizionare automata ("automatic replenishment"). Informatia a devenit,
in anii '90, coordonata logistica apta sa
genereze reduceri efective de cost.
initiativele
referitoare la calitate. Aplicarea pe scara tot
mai larga a conceptului de management al calitatii totale
(TQM) a generat mutatii semnificative in domeniul logisticii. Ideea de produse si servicii cu "zero defecte" s-a extins
si la nivelul operatiunilor logistice. Utilitatile
asteptate de clienti nu puteau sa fie oferite in
absenta unei logistici performante. Un produs excelent, oferit prea
tarziu sau in stare deteriorata, este considerat inacceptabil de
consumator/utilizator. Totodata, a devenit evident faptul ca
sistemele logistice trebuie sa fie regandite astfel incat sa
permita satisfacerea diferitelor asteptari ale
clientilor. In locul unei singure solutii logistice valabile
pentru toate segmentele de clienti, firmele cu un nivel inalt de
competenta logistica au inceput sa dezvolte un
portofoliu de solutii logistice adaptate cerintelor
fiecarui client major, cu scopul de a indeplini asteptarile
sale specifice, in privinta calitatii.
preocuparile de
protejare a mediului ambiant. Activitatile de natura
logistica, desfasurate de firmele producatoare si
cele comerciale, nu se rezuma la fluxurile de materii prime,
materiale si produse finite orientate spre avalul canalelor de
marketing, spre clienti. Ele includ, totodata, fluxuri orientate spre
amonte. Obiectul acestor fluxuri inverse il pot constitui:
ambalaje recuperabile;
diversele materiale si produse reciclabile, rezultate din
procesul de productie sau de consum;
produsele retrase de pe piata, datorita
defectelor constatate, calitatii necorespunzatoare,
deficientelor manifestate in utilizare, expirarii termenului de
garantie/valabilitate etc.
Importanta
distributiei inverse va spori impactul
prevederilor normative existente, atat la nivel national cat si
international (de exemplu, conform directivelor specifice adoptate de
Uniunea Europeana). Un efect similar ar putea avea si orientarea unui
numar tot mai mare de organizatii spre conceptul de "marketing
societal", care pune accentul pe directionarea tuturor eforturilor firmei
spre satisfacerea mai eficienta si mai eficace, comparativ cu
concurentii, a cerintelor clientilor, intr-un mod care
sporeste bunastarea consumatorului si societatii in
ansamblul ei.
