Gestionarea stocurilor de marfuri

Gestionarea stocurilor de marfuri

1. Functiile, factorii care il influenteaza si tipurile de stocuri

Practica a demonstrat ca, pentru reusita satisfacerii sau a unui raspuns eficient la consumator, atat sistemul de distributie adoptat, cat si logistica programata, vor impune disponibilitatea de loc si timp a marfurilor, ceea ce presupune constituirea si existenta unei oferte capabila sa dea raspunsul solicitat de client.

Desi este de notorietate sloganul: "Marfa asteapta clientul", totusi marketerii si logisticienii vor stabili modul de constituire a stocului de marfuri, structura acestuia dar si costurile pe care acestea le angreneaza.

Functiile consacrate ale stocurilor:

asigurarea disponibilitatii de loc si timp;

atunci cand se manifesta sezonalitatea productiei si existenta cererii continue si invers cand avem cerere sezoniera si productie continua, indeplineste functia de echilibrare a cererii cu oferta;

intrucat nu se poate aduce tot fondul de marfa necesar vanzarii intr-un interval mare de timp, dat fiind limitele reduse a surselor financiare, s-a recurs la constituirea de stocuri care sa acopere si costurile optimizate;

diminuarea riscurilor unor dezechilibre in asigurarea disponibilitatii de timp atunci cand cererea cunoaste variatii neprevazute si determinate de factorii neprevazuti.

Stocurile si costurile care sunt angrenate difera ca nivel, structura, functie de palierul canalului de marketing, deoarece sunt modalitati diferite la producator, angrosist sau detailist.

Producatorul se poate aproviziona numai cu materiile prime si materialele necesare pe masura primirii comenzilor de la client, practic aplicand metoda "stoc zero".

Pe cand angrosistul va trebui sa faca fata la constituirea stocurilor (intrari de partizi mari si livrari de partizi mici), dar si riscurile de innoire rapida a ofertei, ceea ce face sa reduca viteza de rotatie a celor uzate moral.

La detailist riscul de mentinere in stoc a unui produs este mai mic, in schimb va trebui sa constituie sortimentul comercial ceea ce presupune costuri ridicate cu stocurile, in vederea asigurarii unui prag al vanzarilor. Cresterea de catre firma detailistului a nivelului ofertei de la 95% la 97%, poate avea un efect mic asupra cererii din partea clientilor, in schimb vor creste costurile cu 14% a stocurilor de siguranta. Este evident ca asigurarea unor servicii deservire a clientilor duc, in mod normal, la costuri complementare pentru firma.

Faptul ce impune luarea deciziilor privind nivelul stocurilor, este ca va trebui sa se stie cand si cat trebuie sa etapizam out-put-urile, precum si pragul de stoc la care trebuie lansata comanda.

In activitatea de management a stocurilor vom intalni urmatoarele tipuri de stocuri:

- stocuri de baza care asigura disponibilitatea de loc, timp si pret necesare realizarii satisfactiei clientului sau cumparatorului,

- stocuri de siguranta care trebuie sa previna anumite dezechilibre intre cerere si oferta,

- stocul in tranzit care se afla pe durata transportului de la locul de cumparare pana la structura de vanzare destinatara,

- stocul mediu care reprezinta o metoda de a gestiona costurile cu stocajul.

2. Metode de determinare si analiza a costurilor cu stocurile

Costurile legate de constituirea stocurilor sunt determinate de:

- costurile de achizitie, care sunt legate de lansarea comenzii catre furnizor;

- costurile de transport cand conditia de livrare este depozitul furnizorului (ex-works), cele de primire si manipulare la destinatie;

- costurile de mentinere a stocurilor, aici sunt cele legate de:

 dobanzile platite bancii pentru asigurarea surselor financiare,

 taxele de depozitare in cazul inchirierii sau cheltuielile cu amortismentele si intretinerea + taxele locale in cazul depozitarilor proprii,

 costurile de asigurare a bunurilor materiale din stoc in vederea preintampinarii unor evenimente: furturi, incendii, calamitati naturale, etc.,

 pierderi comerciale generate de activitatile logistice desfasurate: manipulare, transport intern pana la locul de livrare, uzura morala, deprecieri fizice,

 costuri generate de rupturile de stoc, respectiv vanzarea nerealizata, pierderea cumparatorilor, costurile suplimentare pentru lansarea unor comenzi noi (neprogramate).

In procesul de management a stocurilor sunt abordate aspecte legate de:

a) - stocul optim de aprovizionat , care este punctul rezultat intre intersectia dintre costul pe unitatea de produs determinata de existenta stocurilor, costul pe unitatea de produs pentru procesarea comenzii si costurile suplimentare pentru stocurile de siguranta.

P = D x T + SS unde:

P = stocul optim de comandat

D = desfacerea medie zilnica

T = intervalul de timp pentru care se reia aprovizionarea

SS = stocul de siguranta.

b) - O data cu introducerea prelucrarii automate a datelor folosind calculatoarele, marketerii si logisticienii utilizeaza echipe de SOFTWARE, care au elaborat pachete de programe specializate in modele economico-matematice, care sunt des intalnite in calculele si analizele manageriale si de marketing, logistica, devenind un instrument valoros pentru fundamentarea deciziilor din domeniul respectiv.

Un astfel de pachet este Q.M. (Quantitative Analysis for Management) realizat in S.U.A. Acest sistem permite 17 programe cu modele de analiza economico-matematica dintre care Inventory Models.

Modele de analiza economico-matematica a stocurilor:

A) - Metoda de analiza ABC care porneste de la ipoteza ca 20% din produsele de baza asigura 80% din vanzari utilizand metoda de ponderare a structurii stocului in cifra de afaceri.

B) - Modelul EOQ-Comanda optima cu costuri minime de stocare.

C) - Modelul EOQ-cu lipsa de stoc care se apropie de modelul Just-in-time.

D) - Modelul EOQ-cu discount pentru comenzi mari.

Aceste modele permit culegerea si memorarea datelor in fisiere (variabile, restrictii), selectia modelului de analiza economico-matematica specifica fenomenelor si proceselor cercetate, obtinerea rezultatelor si solutiilor la problemele formalizate, analiza si interpretarea rezultatelor , imprimarea datelor si salvarea acestora, etc.

In urma analizelor si evolutiei costurilor de stocare sunt doua curente in privinta managementului acestora.

Un prim curent care capata interes tot mai mult este acela care pleaca de la proiectarea unor stocuri tot mai mici, cu tendinta "zero stoc", asa cum este specific metodei de planificare just-in-time si care pleaca de la premiza ca producerea marfurilor sa se realizeze dupa lansarea comenzii de catre consumator (client).

Efectul este mare asupra politicii de pret a sistemului de distributie, dar nu se poate aplica decat in veriga unde se realizeaza productie de inalta complexitate (instalatii tehnologice, constructia de autoturisme, etc).

Iar curentul preponderent este legat de lantul logistic bazat pe furnizare, plecand de la anticiparea dorintelor consumatorilor. Aceasta metoda de management a lantului logistic presupune programarea stocului optim cu un cost total minim. In acest lant fiecare structura a canalului de distributie isi va constitui structura de stocuri necesara pentru a obtine raspunsul eficient al consumatorului, dar si ridicarea performantelor firmei.

Pentru realizarea rolului pe care il are gestionarea marfurilor, societatile comerciale care desfasoara activitati in cadrul lantului logistic, vor proceda la elaborarea strategiilor de urmat. Strategiile ce privesc activitatile referitoare la constituirea si gestionarea stocurilor de marfuri, se vor orienta cu precadere catre:

- asigurarea unei deserviri corespunzatoare productiei, cand avem in vedere lantul logistic, care cuprinde societatile de productie sau formarea gamei sortimentale capabile unei serviri care sa asigure un raspuns eficient al consumatorilor finali;

- asigurarea continuitatii servirii, astfel ca marfa sa fie in permanenta la dispozitia consumatorului;

- asigurarea cresterii activitatii desfasurate de membrul canalului logistic, in acest mod sa asigure realizarea obiectivelor generale ale firmei;

- realizarea optimizarii costurilor de stocare astfel ca acestea sa aduca eficienta activitatii desfasurate;

- asigurarea avantajului concurential, prin constituirea stocurilor solicitate de deservirea clientilor cantitativ si gama sortimentala, momentul manifestarii cererii, la pretul solicitat, dar si existenta produselor destinate remedierii defectelor sau viciilor ascunse manifestate in consum.