Marcile in garantarea calitatii

Marcile in garantarea calitatii

1. Omologarea produselor

In evolutia conceptiei privind un produs ca raspuns la o cerere ce se identifica pe piata multimea documentelor, mai ales pentru produsele ce reprezinta inovatii sau inventii, implica o multitudine de analize tehnico-economice care sa evidentieze originalitatea si dezvoltarea calitatii.

Pe langa activitatile ingineresti, merceologia intervine in sugerarea si aprecierea caracteristicilor utilitare cu ocazia elaborarii temei de proiectare si la procedurile de omologare.

Tema de proiectare are ca scop sa prefigureze, sa previzioneze noul produs, precizand printre altele destinatia si stabilind cat mai exact carac-teristicile sale tehnico-economice, precum si caracteristicile de calitate pe baza standardelor existente sau a celor determinate de inventiile sau inovatiile ocazionate de conceperea noului produs. Noul produs se realizeaza in mai multe faze din care prima sau una din primele variante este supusa operatiunii de omologare.

Omologarea trebuie inteleasa ca o procedura interna sau externa care consta dintr-un ansamblu de operatiuni de verificare, control si incercari ce se executa asupra produsului pentru a se cunoaste indeplinirea cerintelor specifice si specificate in documentele care stau la baza producerii lui. Se procedeaza la omologarea produsului semifabricat si in stare finita si conditionat.

Prototipurile sau seria O de productie sunt omologate de catre o comisie complexa cuprinzand executantii in frunte cu directorul general al societatii si toti responsabilii legati de instrumentarea calitatii. Daca produsul s-a realizat pe baza unui contract incheiat cu un beneficiar, participarea reprezentantului acestuia are drept de veto.

Comisia intrunita pentru omologare, analizand dosarul omologarii care cuprinde toate documentele premergatoare necesare fabricarii produsului, precum si produsul realizat, intocmeste un proces-verbal prin care se aproba omologarea. Se pot ivi situatii in care prin procesul-verbal incheiat se cere o documentatie suplimentara sau de completare sau se cere reluarea unor incercari in fata comisiei daca buletinele de analize nu sunt convingatoare. Omologarea este o etapa in certificarea produselor si reprezinta nivelul exigentei producatorului si a beneficiarului. Omologarea nu se considera ca avand suficienta garantie pentru indeplinirea tuturor conditiilor de calitate prescrise sau implicite si pentru produsele din productia curenta. Omologarea se refera la un produs nou realizat in conditii deosebite, cu mai multa atentie decat in cazul productiei curente.

2. Certificarea conformitatii prin certificat sau declaratie

Certificarea de conformitate ordonata prin HG 629/96 este obligatorie pentru toate produsele aduse spre vanzare sau date in folosinta sub orice forma juridica se face transmiterea lor, vanzare, donatie, inchiriere etc. Toate bunurile fie din tara, fie din import, trebuie sa fie insotite de certificarea de conformitate cu documentele care au stat la baza producerii lor si cu caracteristicile consemnate in standarde, caiete tehnice, specificatii de contract etc. Certificarea se face in forma scrisa, putand fi intocmite doua documente - Certificatul de conformitate si Declaratia de conformitate.

Despre certificarea de conformitate s-a mai prezentat si mai este de remarcat ca bunurile pentru care nu se impune certificarea sunt numai acelea care nu se folosesc in tara (sunt pentru expozitii, tranziteaza tara sau sunt produse pentru export).

Declaratia de conformitate este practicata in cazul cand pentru bunurile produse nu exista organisme autorizate pentru certificarea confor-mitatii, in acest caz fiind necesara si suficienta declaratia de conformitate a producatorului-furnizor. Declaratia incumba raspunderea producatorului si trebuie sa fie realizata in conditiile stabilite prin SR-EN 45014. Declaratia este insotita de rezultatele inregistrate si verificarile efectuate asupra produsului de catre fabricant.

Certificarea si/sau declaratia de conformitate sunt supuse verificarii organelor de inspectie sau vamale, absenta lor fiind considerata contra-ventie. Certificarea sau declaratia de conformitate parcurge etape asemana-toare omologarii dar se refera la produsele ce vor fi livrate, pe cand omologarea priveste produsele ce vor fi introduse in fabricatie.

Auditul de produs consta in examinarea sistematica si independenta executata in scopul determinarii conformitatii caracteristicilor de calitate ale acestuia cu cerintele specificate, auditul fiind o forma de asigurare in acest caz asupra produsului nu a sistemului calitatii si este o actiune paralela, independenta de certificarea de conformitate care este mai concreta. Auditul de produs urmareste ca prin inspectiile efectuate prin sondaj si periodic asupra respectarii procedurilor calitatii sa previna defectele de calitate. Auditul nu se comunica in exterior avand mai mult caracter de confiden-tialitate, fata de certificarea conformitatii care este destinata cunoasterii pe piata si pentru organele de control.

Garantarea este o aprofundare a certificarii prin limitarea in timp a prezentei caracteristicilor de calitate. In general se folosesc notiuni de: termen de garantie, termen de valabilitate si durata normala de utilizare.

Termenul de garantie se refera la timpul in care producatorul isi asuma riscurile pentru calitatea produsului si orice remedieri se efectueaza pe cheltuiala acestuia.

Termenul de valabilitate reprezinta intervalul de timp in care produsele isi pastreaza nemodificate caracteristicile de calitate. Se aplica mai mult in cazul medicamentelor, alimentelor sau unor marfuri chimice (lacuri, vopsele).

Durata de utilizare normala este intervalul de timp in care produsul poate fi exploatat mentinandu-si caracteristicile functionale.

Atestarea calitatii urmareste in final alinierea nivelului calitativ al produselor si serviciilor din productia nationala cu cele realizate la nivel international (consemnat in standarde si norme). Pentru garantarea produselor se instituie un sistem, desi dificil prin coordonarea de recunoastere reciproca a organismelor, a laboratoarelor si personalului atestat pentru a efectua determinari si a acorda certificarea si garantarea, faciliteaza schimbul international de marfuri.

Marca si implicatiile ei calitative

Marca este un semn grafic sau de alta natura, care serveste pentru individualizarea produselor unei intreprinderi spre a le deosebi de cele ale altor producatori. Marca este un produs intelectual, o creatie care este protejata juridic pe plan national si international. Desi marca nu poate exista in afara produsului pe care-1 insoteste are o justificatie proprie fiind subiect de drept care se inregistreaza, si daca este o creatie poate fi vanduta, inchi-riata, suspendata si adesea se inregistreaza si furturi, falsificari sau imitatii.

Dupa modul de obtinere se pot evidentia doua categorii mari de marci: creatiile proprii ale persoanelor fizice sau juridice si marcile acordate de organisme care au in statutul lor de functionare astfel de sarcini.

Rolul adevarat al marcilor se formeaza in timp, pe masura ce se confirma relatia produs-marca care va individualiza bunurile evidentiind ce nu se poate percepe la cumparare, durabilitatea, multumirea in consum dar si un simbolism care are conotatii uneori de snobism.

Marcile pot fi:

un nume;

un cuvant semnificativ;

un simbol grafic;

un desen;

o culoare;

un numar;

un semn muzical.

Pentru a se impune alaturi de produs si al sprijinii in afirmarea pe piata, marca trebuie sa indeplineasca cateva cerinte printre care:

calitati fonetice (sa se poata pronunta cu usurinta cat mai multe limbi);

memorare usoara;

semnificatia sau simbolizarea unei aspiratii (super, Hi-Fi);

sugerarea categoriei produselor (hidro, foto, video);

posibilitati de internationalizare.

Efectul utilizarii marcilor trebuie sa se resimta in comportamentul cumparatorilor care vor resimti ca urmare a reflectarii lor:

mai multa apropiere de produs daca marca este cunoscuta;

mai multa claritate in alegere;

mai multa concentrare la produsele cu marci cunoscute;

o anumita asociere intre produs si caracteristicile lui;

un mai mare prestigiu.

Se poate concluziona ca functiile marcilor constau in:

identificarea produselor;

formarea rutinei la cumparator;

garantie;

satisfactii de placere, uneori hedonoste;

specificitatea.