AGENȚII ECONOMICI. FORME DE ORGANIZARE A AFACERILOR

1 Agenții economici

Activitatea economica este rezultatul participarii simultane și/sau succesive a numeroși actori care acționeaza individual și/sau in grup, realizand anumite operații sau acte economice care se finalizeaza prin bunuri economice. Acești actori sunt denumiți agenți economici. Acei dintre ei care in mod individual sau in grup au autonomia de a decide asupra acțiunilor la care participa se numesc unitați economice sau instituționale. Dupa specificul activitaților pe care le realizeaza, agenții economici se grupeaza pe sectoare, și anume: intreprinderi, menaje sau gospodarii, administrații (publice și private), banci și alte instituții financiare.

Participand la activitațile proprii unui sector, agenții economici realizeaza o diviziune a muncii intre ei și fiecare se va specializa in executarea acelor operații sau acte economice, in care se dovedesc a fi cei mai eficienți.

Intreprinderile sunt unitați care produc bunuri economice și au autonomia de a decide ce, cat, cum și pentru cine sa produca, cu ce parteneri sa intre in afaceri etc.

Bunurile realizate de intreprinderi ajung la purtatorii nevoilor prin vanzare-cumparare.

1.    INTREPRINDERILE sunt de o mare diversitate și de aceea pot fi cunoscute mai bine daca le clasificam dupa diferite criterii: forma de proprietate, marime, natura activitații sau a bunurilor produse și altele. Ele au insa și multe caracteristici comune, dintre care cele mai importance sunt:

        motivația activitații lor o formeaza profitul care poate fi utilizat numai daca bunurile produse de ele contribuie cu adevarat la satisfacerea trebuințelor. Altfel, intreprinderile nu pot obține profit și iși vor inceta activitatea (intra in faliment);

        creeaza valoare care se adauga celei avansate pentru cumpararea de factori de producție necesari pentru a-și realiza activitatea. Plusul de valoare care s-a creat se numește valoare adaugata Aceasta formeaza izvorul profitului, salariilor și altor venituri.

Pentru a-și realiza activitatea, fiecare intreprindere iși creaza și dezvolta un sistem de relații cu numeroși agenți economici cu care trebuie sa fie in contact permanent sau periodic spre a-și asigura aprovizionarea, vanzarea produselor, indeplinirea unor obligații administrative și de alta natura locale naționale și internaționale etc. Acest sistem de relații formeaza mediul economic al intreprinderii.

2.    MENAJELE cunoscute și sub denumirea de gospodarii reprezinta lumea consumatorilor - agenții economici care utilizeaza bunurile pentru satisfacerea nevoilor individuale și/sau colective (fara a se produce alte bunuri). Ele sunt forma de organizare in care se realizeaza existența oamenilor. In acest sens distingem:

        menaj individual, format din ocupanții unei locuințe, indiferent de relațiile ce-i reunesc. De xemplu: o familie de tip tata, mama și copii care locuiesc impreuna; o familie formata din unul dintre parinți si un copii sau copii ce locuiesc impreuna; o persoana care locuiește singura;

        menaj colectiv, format din persoane care locuiesc impreuna (in camere individuale sau colective), precum oamenii dintr-un camin de pensionari, muncitorii dintr-un camin de nefamiliști etc. care fac diferite cheltuieli in comun etc.

Menajele sunt considerate unitatea de baza in care are loc consumul, dar participa și la activitatea economica, iși produc singure anumite bunuri, muncesc in alte forme de unitați economice, fac investiții din banii caștigați.

Menajele nu sunt ornogene. Unele sunt formate din salariați, iar altele din patroni, țarani, șomeri, pensionari etc, diferențiindu-se intre ele și din alte puncte de vedere - marimea și sursa veniturilor, tradiții, confort, grad de pregatire etc.

3.    ADMINISTRAȚIILE (PUBLICE ȘI PRIVATE) sunt agenți economici care produc bunuri sub forma serviciilor necesare satisfacerii de nevoi colective ce rezulta din faptul ca oamenii traiesc in grupuri (in societate), bunurile respective ajungand direct la consumator, fara a deveni marfurl. Exista:

a)    Administrații publice sau administrația publica, precum, statul, ministerele, primariile, prefecturile, armata, poliția, invațamantul public, instituțiile de securitate sociala, sanatate, cultura, arta etc. Acestea produc servicii corespunzatoare profilului lor și percep taxe, impozite sau alte contribuții banești (pentru asigurarile sociale, de șomaj etc) potrivit reglementarilor legale, utilizand fondurile astfel constituite in activitațile respective;

b)   Administrații private sau administrația privata, precum organizații religioase (de cult), sindicate, partide politice, uniuni, fundații, asociații culturale și sportive, Crucea Roșie, care produc in principal servicii necomerciale pentru populație și iși asigura veniturile necesare funcționarii din contribuții voluntare, mai ales de la menaje sau din proprietațile pe care le au.

4.    BANCILE ȘI ALTE INSTITUȚII FINANCIARE produc activitați (servicii) cu caracter comercial pentru toate celelalte feluri de unitați și agenți economici care constau in:

- colectarea (mobilizarea) sumelor temporar disponibile, economiilor de la cei care le-au realizat, platindu-le dobanzi și distribuirea lor cu imprumut (credit) celor care au nevoie de finanțare, incasand de la aceștia dobanzi mai mari;

- incasari și plați intre agenți economici atunci cand aceștia realizeaza vanzari-cumparari unii de la alții, contracteaza credite etc.

- faptul ca veagheaza ca banii sa circule normal și sa fie in cantitate corespunzatoare pe piața.

Sumele incasate pentru serviciile prestate sunt folosite de banci și de celelalte instituții financiare pentru susținerea propriilor activitați și constituirea profiturilor.

Intreprinderile, bancile și alte instituții financiare (societați de asigurare, fonduri de pensii, fonduri mutuale, casa de economii etc.) au scop lucrativ sau comercial, ceea ce inseamna ca produc bunuri pentru a le vinde. Adesea, aceste unitați economice sunt denumite și firme.

Unitațile și agenții economici de toate felurile, in activitațile lor, pot sa dezvolte reIații economice cu parteneri din alte țari, realizand importuri, exporturi, investiții, imprumuturi și activitați care le permit sa se afirme mai bine.

5.    STRAINATATEA (RESTUL LUMII), reprezinta acel agent economic care desemneaza tranzacțiile economice ale agenților economici straini (nerezidenți in țara respectiva) cu cei autohtoni.

2 Proprietatea și formele sale

Proprietatea reprezinta o relație intre oameni, un contract social, cu privire la bunurile materiale, spirituale și de alta natura existente in societate sau obținute prin activitatea economica. Aceasta relație releva exercitarea unuia, mai multora sau a tuturor atributelor proprietații: dreptul de posesiune, dreptul de utilizare, dreptul de dispoziție și dreptul de uzufruct. Proprietarul se bucura de un bun care ii aparține in mod exclusiv și absolut, insa in limitele prevazute de lege:

        dreptul de posesiune releva dreptul de a avea sau deține bunurile care constituie obiectul proprietații sau, altfel spus, prerogativa proprietarului de a stapani in fapt direct și nemijlocit bunul respectiv;

        dreptul de folosința sau utilizare asigura proprietarului dreptul de folosire a bunului aflat in proprietatea sa, asa cum crede el ca este mai bine pentru a-și realiza interesul;

        dreptul de dispoziție confera proprietarului puterea de a instraina bunul ce-i aparține, de a constitui asupra acestuia anumite drepturi in favoarea altei persoane etc.;

        dreptul de uzufruct este dreptul proprietarului de a-și insuși și utiliza rodul unui bun, venitul unei moșteniri, dobanda unui imprumut etc.).

Intotdeauna, proprietatea se prezinta sub forma unitații a doua elemente: obiectul și subiectul proprietații.

Obiectul proprietații il constituie bunurile, ceea ce este comun vieții economico-sociale.

Bunurile pot fi clasificate dupa mai multe criterii;

       dupa forma lor materiala, bunurile se pot grupa in: obiecte stabile, servicii și informatii;

       dupa profunzimea proceselor economice la care au fost supuse, bunurile pot fi primare (desprinse direct din natura), intermediare (aflate in diferite faze succesive de prelucrare) și finale (care nu mai sunt supuse niciunei transformari și urmeaza sa intre in utilizarea lor finala);

       dupa modul de utilizare, bunurile pot fi: pentru consum și pentru producție. Bunurile pentru consum sunt destinate satisfacerii nemijlocite a trebuințelor umane, se numesc satisfactori; celelalte sunt folositoare omului indirect, la obținerea celor dintai și se numesc prodfactori. Delimitarea intre satisfactori și prodfactori nu este absoluta, un bun economic putand fi utilizat in ambele sensuri. De exemplu, fructele: consumate ca stare sunt satisfactori, dar folosite ca materie prima pentru obținerea de sucuri, compoturi etc. sunt prodfactori;

       dupa modul in care circula in cadrul economiei, exista bunuri cu caracter de marfuri și bunuri care circula fara a fi marfuri.

Cele dintai circula prin vanzare-cumparare realizata in diferite variante, iar celelalte sub forma de cadouri, donații, dote, moșteniri etc.

Datorita dezvoltarii economiei și societații, sfera de cuprindere a bunurilor se afla in permanenta schimbare, se imbogațește necontenit și se diversifica.

In economia de piața, cea mai mare importanța revine bunurilor care au caracter marfar sau cel puțin imbraca forma baneasca de masurare, intrucat dețin cea mai mare pondere in satisfacerea trebuințelor.

Subiectul proprietații il formeaza agenții vieții economice. Astfel de subiecți sunt indivizii ca persoane fizice, familia, sociogrupurile și organizațiile (naționale și internaționale).

Deciziile subiecților proprietații induc operații economice de diferite feluri (vanzari, cumparari, inchirieri, credite etc.) prin care ei iși concentreaza unii altora anumite drepturi specifice proprietații. Transmiterea acestor drepturi, din punct de vedere economic, este echivalenta cu un proces de distribuire a costurilor și beneficiilor intre cei implicați. Sub acest aspect, dintre formele de proprietate cel mai incitativ regim juridic il are proprietatea privata pentru ca aici fiecare proprietar suporta costurile propriilor acțiuni și concomitent iși insușește beneficiile. Acesta este de fapt considerat motivul cel mai important al superioritații proprietații private asupra celei colective.

Indivizii sunt subiecți ai proprietații in oricare dintre formele acesteia. Ei acționeaza intr-un cadru dat, istoricește constituit, in care pot fi sau nu producatori. Indivizii care sunt producatori, prin acțiunea lor, intruchipeaza atat posesiunea, dispoziția, uzufructul, cat și utilizarea directa a obiectului proprietații. Daca nu sunt și producatori, indivizii (subiecții proprietații) nu pot utiliza bunurile lor decat prin salariați, iar rezultatele obținute (uzufructul) se imparte intre proprietarii neproducatori și producatorii direcți. Intruchipand posesiunea, dispoziția și insușindu-si o parte din uzufruct, proprietarii neproducatori reprezinta un grup important al agenților economici din orice țara.

Sociogrupurile sunt constituite din indivizi reuniți pe baza existenței a cel puțin trei trasaturi comune, obiective, care genereaza interese și comportamente similare pentru membrii grupului. Sociogrupurile dau naștere cooperativelor, societaților pe acțiuni, ca și altor forme de proprietate asociativa.

Organizațiile, constituite pe baza unor criterii prestabilite, pot fi naționale și internaționale. Cele naționale pot sa apara sub forma uniunilor de intreprinderi sau de cooperative constituite pe criteriul de ramura, zonal, teritorial-administrativ etc. In ultima instanța, insuși statul ca subiect al proprietatii poate fi considerat ca reprezinta o astfel de organizație. In ceea ce privește organizațiile internaționale, acestea se constitute prin asocierea agenților economici sau (și) a organizațiilor din doua sau mai multe țari.

Subiecții proprietații iși exercita atributele in forme extrem de variate.

Daca avem in vedere cine sunt subiecții proprietații și ce au ei comun și/sau specific in exercitarea drepturilor de proprietate distingem:

a)  proprietatea privata sau particulara, ai carei proprietari pot fi persoane fizice și/sau juridice. Totodata aceasta poate fi proprietate individuala și asociativa, dar ca dimensiune, mica, mijlocie, mare și foarte mare. In anumite condiții - specifice statelor democratice - este compatibila cu proprietatea publica sau alte forme de proprietate;

b)  proprietatea publica, al carei proprietar este statul sau sunt unitațile administrațiilor publice centrale și locale din structura sa. Obiectul acestei proprietați il formeaza bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Dupa regimul juridic al bunurilor care o compun, aceasta proprietate poate constitui domeniul public al statului sau domeniul privat al statului, ambele putand fi de interes național și/sau local. Bunurile care formeaza domeniul public se caracterizeaza prin faptul ca sunt inalienabile (nu pot fi instrainate) și imprescriptibile (nu pot fi urmarite silit sau grevate de diferite obligații - pentru a fi sechestrate, preluate spre despagubire etc). Aparțin domeniului public bogațiile de orice natura ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic sau care se pot folosi in interes public, siturile istorice si arheologice, terenurile pentru rezervații și parcuri naționale, terenurile pentru nevoile apararii, fașia de protecție a frontierei de stat, imobilele din punctele de frontiera sau sedii ale ministerelor, primariilor, ale unitaților de invațamant de stat etc. Celelalte bunuri proprietate publica ce nu aparțin domeniului public țin de domeniul privat și se refera la bunurile care au incetat sa mai aparțina domeniului public, imobilele care nu sunt destinate utilitații publice, donațiile primite etc. Bunurile din aceasta categorie pot fi concesionate, inchiriate, instrainate etc. și cad sub incidența celor patru componente fundamentale ale dreptului de proprietate. Bunurile din domeniul privat al statului sau al unitaților administrativ-teritoriale pot fi trecute in domeniul public in funcție de interesul public pe care il prezinta.

Desigur, pot exista și alte forme de proprietate, dar, de cele mai multe ori, acestea reprezinta de fapt modalitați de combinare a formelor analizate. In lumea de azi, formele de proprietate amintite coexista in cadrul aceleiași țari, sunt interdependente și in continua transformare. In diferite țari și perioade, locul și rolul formelor de proprietate se modifica in funcție de capacitatea fiecareia de a-și demonstra viabilitatea prin eficiența și rentabilitate in folosirea obiectului proprietații.

Pluralismul formelor de proprietate genereaza competiția dintre ele pentru menținere și afirmare tot mai puternica, ceea ce se realizeaza mai ales prin: reducerea cheltuielilor, ridicarea calitații, promovarea progresului tehnic și marirea volumului producției de pe urma carora in cele din urma este avantajat consumatorul. Tocmai in acest sens se spune ca pluralismul formelor de proprietate constitute o necesitate pentru orice economie moderna.

Coexistența formelor de proprietate, ca mod de a fi al economiei de piața, este expresia fireasca a liberei inițiative, a dreptului pe care il au membrii societații de a alege, de a prefera orice forma de proprietate care corespunde cel mai bine intereselor pe care le are fiecare. Aceasta inseamna ca pluralismul proprietații nu este numai necesar, ci și posibil.

4.3         Libera inițiativa

Libera inițiativa este libertatea agenților economici de a acționa pentru realizarea propriilor interese, așa cum considera fiecare ca este mai bine. Orice acțiune intreprinsa de un agent economic in intenția de a-și realiza interesele trebuie sa aibe loc astfel incat, prin ceea ce face el, sa nu afecteze cu nimic libertatea de acțiune a celorlalți și nici aceștia sa nu-l jeneze cumva in ceea ce el intreprinde. De aici decurge ca libertatea de acțiune este o caracteristica generala aplicabila in mod egal tuturor agenților economici și ca orice inițiativa este admisa numai cu respectarea acestei condiții. Acest comportament s-a conturat treptat și este sinteza experienței acumulate de agenții economici. Este recunoscut ca necesar și singurul posibil de acceptat de toți, intrucat ii pune in condiții de egalitate sub multiple aspecte:

        se aplica tuturor, fara discriminari pozitive sau negative;

        nu ingradește pe nimeni in promovarea acțiunilor de interes propriu;

        respectarea sa nu implica costuri sau alte condiții materiale prealabile pentru nici un agent economic obținut pe seama altuia sau altora;

        din aplicarea și respectarea sa nu decurge niciun fel de avantaj pentru niciun agent economic in acțiune;

        stimuleaza deopotriva creativitatea tuturor, intrucat, asigurand libertatea de acțiune, realizarea interesului fiecaruia depinde de ingeniozitatea proprie.

Și pentru ca cei care realizeaza activitatea economica ar putea interpreta aceasta condiție dupa bunul plac, societatea a stabilit prin legi juridice care sunt coordonatele majore, ale libertații de acțiune, care sunt faptele ce trebuie considerate o incalcare a sa, precum și modalitațile prin care poate fi restabilita. Asemenea legi exprima accepția pe care o da societatea libertații de acțiune in economie, intrucat ele sunt adoptate pe principii democratice, prin votul organelor legislative alese și ele in mod liber.

Fundamentul libertații de acțiune in economie il reprezinta proprietatea, pentru ca aceasta este sursa determinanta pentru interesele agenților economici și asigurari, totodata, a mijloacelor necesare infaptuirii lor. De aceea, libertatea de acțiune exprima, in primul rand, exercitarea dreptului de a poseda bunuri, de a le utiliza, de a dispune de ele și de uzufructul lor. In viața economica, libera inițiativa sau libertatea de acțiune are numeroase fațete, forme de manifestare pe cat de multe, pe atat de diferite. In acest sens, se remarca mai intai dreptul agenților economici de a dezvolta, menține sau restrange acțiunile lor, de a se manifesta ca intreprinzatori, consumandu-și cum considera ca le este mai favorabil bunurile de care dispun sau de a se angaja in mod liber in acte de schimb, in asociații și societați cu caracter economic etc. Prin libera inițiativa se exprima dreptul proprietarului de a adopta decizii in orice problema privind acțiunile sale economice și bunurile care formeaza obiectul proprietații lui. Proprietatea este o sursa profunda de motivații pentru orice agent economic, concretizandu-se in inițiativa, stimulare, responsabilitate și competența.

Libera inițiativa cunoaște cea mai mare dezvoltare in condițiile proprietații particulare și ale regimurilor politice bazate pe democrație. Pe fundamentul acesteia se creeaza acel comportament economic cotidian pentru milioane de agenți economici, care conduce la realizarea unei activitați economice eficiente, atat pentru fiecare proprietar in parte, cat și pentru societate in ansamblul. sau.

In orice activitate și in orice țara in care proprietatea este depersonalizata prin formarea și consolidarea unor monopoluri sau prin masuri dictatoriale, libera inițiativa este ingradita sau eliminata. Ea inceteaza a mai fi sursa de eficienta și rentabilitate, de implinire a libertații fundamentale a omului. Se produce instrainarea oamenilor de procesul economic și de rezultatele acestuia.

Libertatea de acțiune creeaza premisele ca agenții economici sa participe asa cum vor la tranzacțiile economice, asigurandu-se condițiile funcționarii normale a economiei, pornind de la interesele și posibilitațile fiecaruia. In acest fel, agentul economic devine atent la semnalele pieței și iși indreapta eforturile spre ceea ce este cu adevarat necesar și eficient, orientand resursele de care dispune spre acoperirea nevoilor sociale reale, spre promovarea cu prioritate a activitaților utile.

In economiile in care nu exista un sector privat puternic, preponderent, liberei inițiative i se substitute, adesea, decizia obligatorie a organelor administrative de stat, rigiditatea și inflexibilitatea la schimbare și innoire etc.

Libera inițiativa implica restructurarea activitații economice in interesul agenților economici, prin intermediul proprietații private. Acest tip de proprietate ii determina pe proprietari se urmareasca afirmarea propriei eficiențe, și, totodata, pe a celorlalți. In aceste condiții, veniturile vor fi inegal distribuite in societate pentru ca reflecta inegalitatea eficienței activitații agenților economici, la baza careia se afla deosebirile dintre ei, sub aspectul instrucției, disciplinei, potențialului capacitații intelectuale și capacitații de risc, puterii de munca, tenacitații, voinței, aptitudinilor, spiritului inovator și de economie etc. Inegalitatea devine, astfel, rezultatul nemijlocit al capacitații valorizatoare a fiecarui individ, precum și al modului cum el o foloseste. De aceea, libera inițiativa va determina afirmarea valorilor corespunzator acestor criterii, inlaturand incompetența, impostura și pseudovalorile.

4 Tipuri de intreprinderi

Organizarea afacerilor presupune existența unor unitați economice in care se desfașoara activitațile de producere de bunuri și servicii.

Unitatea economica in care se combina factorii de producție pentru a obține bunuri și servicil destinate pieței poarta denumirea de intreprindere (firma). Intreprinderile sunt structuri organizaționale de sine statatoare, constituite legal.

Intreprinderea este o realitate complexa in relație cu exteriorul și este inseparabila sistemului economic și social din care face parte.

Noțiunea de intreprindere (firma) acopera o varietate de organizații de afaceri și de dimensiuni ale afacerilor.

Existența mai multor tipuri de intreprinderi se datoreaza specificului și caracteristicilor economiei naționale, modalitaților de constituire și organizare, metodelor specifice de organizare și conducere, formei de proprietate, etc.

In funcție de forma de proprietate se disting: intreprinderi in proprietate privata, intreprinderi in proprietate publica și intreprinderi mixte.

Din punctul de vedere al formei de inființare și organizare exista:

a)    intreprinderi personale (unipersonale sau individuale) caracterizate prin existența unei singure persoane la conducerea afacerii. Patronul, care indeplinește și funcție de manager, asigura fondurile necesare desfașurarii activitații. Deci sunt numeroase, aceste intreprinderi dețin o pondere redusa in cifra de afaceri a tuturor agenților economici;

b)    intreprinderi asociative, constituite prin reunirea capitalurilor mai multor intreprinzatori particulari și societați deja inființate. 0 forma particulara de intreprindere asociata o constituie cooperativa, in cadrul careia veniturile se impart proporțional cu participarea la constituirea capitalului.

Exista doua mari categorii de intreprinderi asociative:

1) societațile de persoane, care presupun asocierea a doua sau mai multe persoane pentru a forma o societate in nume colectiv. Fiecare participant aduce o contribuție in munca și capital, pentru care este recompensat cu o anumita parte din profit. Societațile de persoane reprezinta o parte redusa din activitatea economica. Ele au ca inconvenient major raspunderea nelimitata;

2) societațile de capitaluri, in cadrul carora forma cea mai avansata o reprezinta societațile pe actiuni.

In economia contemporana, partea esențiala a activitații economice se desfașoara prin intermediul societaților anonime pe acțiuni. Societațile anonime (corporațiile) permit reunirea de acționari și capitaluri numeroase. Calitatea de acționari o pot avea atat persoanele fizice, cat și alte societați. Datorita faptului ca mai multe societați sunt legate de participarea la capitalul social, ele pot constitui un grup, care reprezinta un ansamblu de societați compus dintr-o societate mama și filiale.

Un alt criteriu de clasificare il reprezinta dimensiunea, in funcție de care exista intreprinderi foarte mari, intreprinderi mari, intreprinderi mijlocii și intreprinderi mici. In stabilirea dimensiunii se au in vedere mai mulți indicatori: volumul producției, cifra de afaceri, marimea capitalului social, numarul de personal s.a.

In economiile de piața din țarile dezvoltate, se manifesta anumite tendințe in evoluția intreprinderilor.

In primul rand, intreprinderile mari au tendința de a absorbi afacerile mici. In cadrul lor, devin acționari companii de asigurari, banci și companii de investiții. Astfel de firme se numesc investitori instituționali și au un rol important in colectarea economiilor populației.

In al doilea rand, creșterea dimensiunilor afacerilor se poate realiza și prin fuziune pentru a forma o societate mai mare. De asemenea, se manifesta tendința ca unele firme similare sa coopereze, constituindu-se carteluri sau trusturi.

Daca o firma achiziționeaza majoritatea acțiunilor și obține controlul asupra altei firme, se creeaza o firma de holding. Prin aceasta, se manifesta avantajul specializarii intr-un anumit sector industrial.

In Romania a fost instituit cadrul juridic care a permis reorganizarea unitaților economice de stat ca regii autonome și societați comerciale.

Regiile autonome s-au constituit și funcționeaza in ramuri strategice ale economiei naționale. Astfel de intreprinderi se afla in proprietatea statului și au ca obiectiv obținerea de profit. Pentru accelerarea procesului de privatizare, un numar semnificativ de regii au fost transformate in societați comerciale.

Societațile comerciale, ca intreprinderi asociate au fost organizate sub urmatoarele forme: societate in nume colectiv, societate in comandita simpla, societate in comandita pe acțiuni, societate pe acțiuni și societate cu raspundere limitata.

Regiile autonome organizate in temeiul legii au fost supuse unor masuri de reorganizare sau dizolvare și lichidare prin vanzare de active. Societațile comerciale pe acțiuni rezultate in urma reorganizarii reglilor autonome avand ca obiect activitați de interes public național au fost denumite companii naționale sau societați naționale.

4.5          Circuitul și fluxurile activitații economice

Operațiunile și tranzacțiile care au loc intre agenții economici dau naștere unui transfer de bunuri și servicii sau a unei cantitați de moneda de la un agent economic la altul. Aceste transferuri poarta denumirea de fluxuri economice. Aceste fluxuri sunt de doua feluri:

      fluxuri reale, furnizoare de bunuri și servicii;

      fluxuri monetare, care sunt de aceeași marime dar de sens contrar.

Fluxurilor fizice de bunuri (fluxuri reale) de la intreprinderi catre menaje le corespund fluxurile monetare, de la menaje catre intreprinderi.

Pentru activitatea prestata in intreprinderi se constituie fluxurile de venituri.

Privite in interdependența lor fluxurile de marfuri și servicii, fluxurile monetare și cele de venituri alcatuiesc circuitul economic.

Prezentarea activitații economice prin prisma circuitului economic se poate realiza in doua maniere diferite, dupa cum accentul este pus pe agenții economici sau pe operațiunile realizate.

Un model simplificat al circuitului economic se bazeaza pe doua categorii de agenți economici (intreprinderi și gospodarii). Se presupune deci absența celorlalte categorii de agenți economici (instituții financiare și de credit, stat s.a.). De asemena, operațiunile descrise se refera in exciusivitate la teritoriul național; in acest caz, avem de-a face cu așa numita economie 'inchisa' (sunt excluse schimburile externe).

Gospodariile furnizeaza intreprinderilor factori de producție (munca și capital) care ii asigura producție de bunuri și servicii. in schimbul serviciilor prestate intreprinderilor, gospodariile primesc venituri care sunt utilizate sub forma de cheltuieli pentru procurarea bunurilor și serviciilor.

Acest tip de circuit pune in evidența interdependența activitaților de producție și consum in cadrul economiei.

Circuitul economic poate fi completat prin includerea succesiva a celorlalte categorii de agenți economici și de operațiuni economice.

In analiza circuitului economic trebuie menționata influența statului, in calitatea sa de agent economic. Astfel, sectorul public poate acționa, direct sau indirect, asupra circuitului economic prin achizițiile de bunuri și servicii, prin nivelul taxelor și impozitelor, prin influența asupra cantitații de bani aflata in circulație ș.a.

Statul produce bunuri și servicii de piața pentru a satisface anumite nevoi generale și ale agenților economici privați.

EXERCIȚII DE REZOLVAT IN CLASA

A.     Alegeți raspunsul corect:

1.    Proprietarii neproducatori :

a)      nu sunt agenți economici

b)      iși exercita in mod direct toate atributele proprietații

c)      produc bunuri economice și libere

d)      folosesc doar o parte din uzufruct

e)      intruchipeaza prin acțiunea lor toate atributele proprietații

R:__

2.      Administrațiile constitute sectorul instituțional care iși datoreaza existența:

a)    deciziilor politice ale guvernelor;

b)    dorinței oamenilor de a trai mai bine;

c)    nevoilor individuale sau colective ce rezulta din faptul ca oamenii traiesc in grup, in societate;

d)    producției de servicii și nu de bunuri materiale;

e)    faptului ca nu produc, ci doar consuma.

R:__

3.      Prin proprietate in sens economic se ințelege:

a)      posesiunea de bunuri destinate vanzarii

b)      posesiunea de bani

c)      posesiunea de pamant

d)      o relație intre oameni cu privire la bunurile economice

e)      posesiunea de bunuri materiale și spirituale

R:__

4.      Menajele reprezinta lumea consumatorilor intr-o economie pentru ca:

a)      implica omul ca finalitate a oricarei activitați economice, iar omul poate exista numai daca consuma,

b)      acestea formeaza cel mai numeros sector instituțional,

c)      reunesc oamenii in calitatea lor de participanți la activitatea economica;

d)      oamenii consuma producand;

e)      oamenii produc consumand.

R:__

5.      Proprietatea publica :

a)      exista in toate țarile

b)      exista doar la nivel regional

c)      exista sub forma proprietații cooperatiste

d)      exista sub forma proprietații particulare

e)      constituie baza economiei de piața

R:__

6.      Bunurile produse de sectorul instituțional denumit administrații au caracter:

a)    material;

b)    netransmisibil;

c)    marfar;

d)    nemarfar;

e)    tangibil.

R:__

7.      Obiectul proprietații il constituie

a)      bunurile libere

b)      bunurile inchiriate

c)      bunurile nemarfare

d)      orice bun, expresie a realitații economice

e)      bunurile finale și primare

R:__

8.      Pierderea caror atribute ale proprietații deriva din vanzarea obiectului proprietații:

a)      posesiunea

b)      dispoziția

c)      utilizarea

d)      uzufructul

e)      toate cele de mai sus

R:__

9.      Bancile sunt unitați economice care:

a)    efectueaza incasari și plați intre unitațile in funcțiune in concordanța cu operațiile economice pe care acestea le realizeaza;

b)    dispunand de sume mari, pot face orice intr-o economie;

c)    fac legatura intre agenții economici care au nevoie de finantare și cei care au bani temporar disponibili;

d)    sunt subordonate puterii politice din țara in care iși au sediul

e)    asigura cantitatea corespunzatoare de bani in economie și circulația norrnala a acestora.

a + c + d; b + c + d; a + e; a + c + e; c + d + e.

R:__

10.  Din operațiile economice realizate de banci rezulta:

a)  bunuri nemarfare;

b)  bunuri care sunt stocate in așteptarea unui preț mat bun;

c)  bunuri materiale;

d)  bunuri sub forma de servicii nemarfare, servicii marfare.

R:__

11.     Exteriorul sau restul lumii reprezinta sectorul instituțional in care sunt cuprinse:

a) toate unitațile economice rezidente intr-o țara;

b) toate unitațile economice naționale;

c) toate unitațile economice dintr-o țara, indiferent de sectorul instituțional din care fac parte, in masura in care au relații economice (externe) cu unitați din alte țari ;

d) toate unitațile economice dintr-o țara indiferent de sectorul instituțional din care fac parte, in masura in care au exporturi și cu condiția de a nu avea importuri;

e) toate unitațile economice care produc servicii pentru export.

B.    Care dintre urmatoarele afirmații este adevarata și care este falsa:

NR	INTREBARE	RASPUNS
1	Pentru a produce un bun economic, orice agent economic executa toate operațiile pe care le presupune bunul respectiv.
2	Diviziunea muncii presupune specializarea agenților economici in producerea unui bun.
3	Orice intreprindere este o unitate economica.
4	O intreprindere care cornercializeaza produsele altor firme nu produce nimic.
5	Comercializarea produselor proprii sau ale altor firme este o activitate de producție.
6	Utilizarea factorilor de producție de catre o unitate de producție inseamna consum
7	Intreprinderile pot sa-și insușeasca, profitul daca in activitatea lor realizeaza valoare adaugata suficient de mare.
8	Veniturile menajelor provin din salarii.
9	Menajele sunt colective sau grupuri de oameni și familii formate din tata, mama copii.
10	Bunurile produse de administrații se vand contra impozite și taxe.
11	Funcționarea administrațiilor publice este susținuta prin impozite și taxe pe veniturile agentilor economici.
12	Taxele platite de agenții economici cand beneficiaza de anumite servicii ale administrațiilor publice nu reprezinta prețuri.
13	Bancile opereaza cu sume mult mai mari decat capitalurile proprii pe care și le asigura prin atragerea economiilor celorlalți agenti economici.
14	Sectorul instituțional denumit exteriorul sau restul lumii nu este format decat din unitați economice care sunt incluse in celelalte sectoare instituționale.
15	Circuitul economic este format din fluxuri cu exteriorul.

PORTOFOLIU: TEMA NR 4

A. ALEGEȚI RASPUNSUL CORECT:

1.      Circulația bunurilor materiale, serviciilor, disponibilitaților banești și altor valori intre agenții economici rezidenți intr-o țara reprezinta:

a)        relatiilor personale dintre ei;

b)      relații de aprovizionare;

c)      fluxuri economice;

d)      operații de cumparare;

e)      expresia informațiilor pe care le dețin.

R:__

2.      Volumul, structura și viteza fluxurilor economice ofera informații foarte utile cu privire la:

a)      starea economiei unei țari;

b)      aportul fiecarui sector instituțional in economia respectiva;

c)      climatul de buna ințelegere intre locuitorii țarii;

d)      fazele ciclului economic in țara respectiva;

e)      fenomenele negative de amploare.

c + a + e; b + c+ d + e; c + d + e; a + b + c + d + e; a + b + d + e.

R:__

3.      Dupa natura lor, fluxurile economice sunt:

a)      materiale șI servicii;

b)      reale și monetare;

c)      interne, externe și internaționale;

d)      relații intre oameni, indiferent de locul unde-și au rezidența;

e)      imateriale

R:__

4.      Exteriorul sau restul lumii cuprinde:

a)      relațiile de export;

b)     relațiile de import;

c)      relațiile ocazionate de tranzitul unor bunuri catre alte țari;

d)     relațiile ocazionate de turismul exterior;

e)      relațiile menționate la toate punctele de mai sus

R:__

5.      Exteriorul sau restul lumii este considerat ca fiind format din agenți fictivi pentru ca:

a)      nu exista astfel de agenți economici;

b)      nu cuprinde numai relații de vanzare cumparare cu exteriorul;

c)      cuprinde doar relații economice nemarfare de genul ajutoare, donații etc.;

d)      participanții nu exista, sunt doar presupuși;

e)      agenții economici provin din toate celelalte sectoare (daca au relații cu exteriorul)

R:__

B.    IDENTIFICAȚI FLUXURILE ECONOMICE, DUPA NATURA LOR, CARE SE FORMEAZA IN URMATOARELE SITUAȚII:

1.    0 firma autorizata vinde 5 automobile in valoare de 1 miliard in total și incaseaza suma in contul deschis la banca cornerciala locala.

2.    Ce se va intampla daca, in situația de la punctul 1, doi dintre cumparatori nu-și vor plati automobilele?

3.    Ce semnificație are faptul ca in situația de la punctul 2 fluxul monetar este mai mic decat cel real, iar cele 400.000.000 se vor achita, sa zicem, dupa 60 de zile?

C.    TEXT DE COMENTAT:

"Ignorate de mult timp, relațiile și cooperarea dintre firme incep sa fie percepute ca un subiect distinct in analiza economica Deși acordurile dintre firmele comerciale nu sunt noi, evoluția recenta a relațiilor dintre intreprinderi explica o creștere semnificativa a cooperarii intre firme, juridic independente, acorduri tot mai multe intre intreprinderile mici și mijlocii, de o parte, și marile grupuri, de alta parte, la nivel național și/sau internațional, diversificarea tot mai mare a formelor și conținutului acordurilor de cooperare'

(Bernard Brandy, L'economie de relations interentreprises, Editions La Decouverte, Paris, 1995, p. 3).

In comentariul dumneavoastra trebuie sa precizați:

1.        din ce sector instituțional fac parte unitațile care dezvolta cooperarea dintre ele;

2.        care sunt cele doua mari procese invațate la aceasta lecție, pe care le amplifica și le diversifica cooperarea dintre firme;

3.        care sunt fluxurile economice cele mai afectate;

4.        ce implicații are dezvoltarea cooperarii pentru circuitul economic.

D.COMPLETAȚI SPAȚIILE LIBERE CU TERMENII ADECVAȚI

1.  Volumul și viteza fluxurilor .. sunt importante intrucat .. și cum s-ar putea interveni pentru controlul acestora.

2.  Bancile au rolul . intre cei ce dețin disponibilitați banești temporar disponibile și cei ce au nevoie de credite pentru afacerile.

3.  Prin natura lor, administrațiile au menirea de a colective.