Analiza rentabilitatii firmei pe baza contului de profit si pierdere si pe baza ratelor de rentabilitate

Analiza rentabilitatii firmei pe baza contului de profit si pierdere si pe baza ratelor de rentabilitate

Conceptul de performanta se intalneste in literatura de specialitate cu diferite sensuri, de exemplu: succes, rezultat al unei activitati, actiune.
In domeniul economic, conceptul de performanta acopera acceptiuni diferite, cum ar fi: crestere, rentabilitate, productivitate, randament.

Performanta intreprinderii pe baza rentabilitatii are in vedere rezultatele obtinute prin utilizarea factorilor de productie, respectiv cele recunoscute si prezentate in contul de profit si pierdere. Rentabilitatea poate fi definita ca fiind ,,capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor, indiferent de provenienta acestora"

Rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficientei activitatii economico-fjnanciare a unei firme, respectiv a tuturor mijloacelor de productie utilizate si a fortei de munca, tinand cont de toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, productie si vanzare. Pentru masurarea rentabilitatii se utilizeaza doua categorii de indicatori:profitul si ratele de rentabilitate. Marimea absoluta a rentabilitatii este reflectata de profit, iar gradul in care capitalrile sau utilizarea resurselor intreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilitatii.Ca indicatori de reflectare in marime absoluta a rentabilitatii se pot avea in vedere: rezultatul aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatarii, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut al exercitiului, rezultatul net al exercitiului.

Pentru exprimarea in marime relativa a rentabilitatii se folosesc, de regula, urmatoarele rate: rata rentabilitatii comerciale, rata rentabilitatii resurselor consumate, rata rentabilitatii economice si rata rentabilitatii financiare.
1 Analiza structurii contului de profit si pierdere a intreprinderii

Notiunea de profit este privita, acceptata si inteleasa diferit de economisti prin prisma conceptiei globale, ca o rezultanta dintre efortul economic ( costul de productie ) si efectul concretizat in veniturile obtinute. Sunt opinii diferite pentru a se lua sau nu in calcul toate componentele costului de exploatare ( de productie, de circulatie, de prestari servicii sau efectuarii de lucrari ). Astfel, pe plan national, amortizarea bunurilor corporale si a valorilor imobilizate pe termen lung, pana in prezent, element simplu de cheltuiala, reintra in sfera controverselor ( nu putine si pe plan mondial ) atat sub aspectul obligativitatii dimensionarii in timp, al   egimului de determinare, cat si al modalitatilor de recuperare.

Contul de profit si pierdere se constituie intr-un formular distinct al documenetelor de sinteza "Bilantul contabil ".El evidentiaza si explica intr-o forma analitica rezultatele activtatii intreprinderii prin prisma raportului de echilibru dintre cheltuieli si venituri.

Se prezinta sub forma unei liste care grupeaza veniturile si cheltuielile dupa natura activitatii desfasurate, iar in cadrul lor pe elemente primare de venituri si cheltuieli.

Prezentarea informatiilor in contul de profit si pierdere se face cu date comparative pentru exercitiul financiar precedent.

Contul de profit ti pierdere se structureaza pe trei parti, in functie de cele trei tipuri de activitati pe care se clasifica veniturile si cheltuielile societatilor comerciale : activitatea de exploatare, activitatea financiara si activitatea exceptionala. El reflecta veniturile, cheltuielile si rezultatele obtinute pe fiecare tip de activitate si in final, modul de obtinere a rezultatului brut al exercitiului (profit sau pierdere), cheltuielile cu impozitul pe profit aferent (in cazul obtinerii de profit) si profitul net.

Structura contului de profit si pierdere contine : venituri din exploatare, grupate in : venituri din vanzari de marfuri, venituri din productia vanduta, venituri din productia stocata, venituri din productia de imobilizari corporale si necorporale, venituri din subventii de exploatare, venituri din anulari de provizioane pentru activitatea de exploatare; cheltuieli din exploatare care includ : cheltuieli cu marfuri vandute, cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile, cheltuieli cu combustibili energie si apa, alte cheltuieli materiale, cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti, cheltuieli cu impozite si taxe, cheltuieli cu salarii, cheltuieli cu asigurari si protectie sociala, alte cheltuieli de exploatare.

Pe baza acestor date se pot calcula indicatorii :

Cifra de afaceri = venituri din vanzari de marfuri +venituri din productia vanduta

Rezultatul din exploatare = Total venituri din exploatare - Total cheltuieli din exploatare

In continuare structura contului de profit si pierdere cuprinde : venituri financiare , grupate in : venituri din titluri si creante imobilizate, venituri din titluri de plasament, venituri din diferente de curs valutar, alte venituri financiare sub forma de dobanzi sau sconturi obtinute, venituri din anulari de provizioane pentru activitatea financiara si cheltuieli financiare care sunt alcatuite din : cheltuieli privind creantele imobilizate, cheltuieli din titluri de plasament, cheltuieli din diferente de curs valutar, alte cheltuieli financiare sub forma de dobanzi si sconturi acordate, cheltuieli cu amortizari pentru primele privind rambursarea obligatiunilor si cheltuieli cu constituirea de provizioane pentru activitatea financiara.

Cu ajutorul datelor de mai sus se pot calcula indicatorii :

Rezultatul financiar = Total venituri financiare - Total cheltuieli financiare

Rezultatul curent al exercitiului = Rezultatul din exploatare +/- Rezultatul financiar sau Total venituri din exploatare + Total venituri financiare - Total cheltuieli din exploatare - Total cheltuieli financiare.

Alte informatii cuprinse in contul de profit si pierdere se refera la : venituri exceptionale , grupate in venituri din operatiuni de gestiune, venituri din operatii de capital, venituri din anulari de provizioane pentru activitatea exceptionala, cat si cheltuieli exceptionale constand din cheltuieli din operatii de gestiune, cheltuieli din operatii de capital, cheltuieli cu amortizari exceptionale si constituirea de provizioane pentru activitatea exceptionala.

Pe baza lor se calculeaza :

Rezultatul exceptional = Total venituri exceptionale - Total cheltuieli exceptionale

Rezultatul brut al exercitiului = Rezultatul curent +/- Rezultatul exceptional

Impozitul pe profit = Rezultatul exercitiului x Cota de impozit pe profit (16%)

Rezultatul net = Rezultatul exercitiului - Impozitul pe profit.

In conformitate cu noile reglementari privind contabilitatea armonizata cu directivele europene a aparut un model nou al contului de profit si pierdere.In modelul nou al contului de profit si pierdere s-a inlocuit denumirea de "activitate exceptionala" cu aceea de "activitate extraordinara", a aparut indicatorul privind cifra de afaceri neta, s-au introdus elemente de venituri si cheltuieli realizate din tranzactiile in cadrul grupului de intreprinderi, s-au rectificat anumite cheltuieli prin deducerea din ele a veniturilor obtinute din subventii de exploatare, s-au introdus date privind cheltuielile si veniturile din ajustarea la inflatie precum si referitoare la impozitul pe profit amanat, alte elemente specifice.

Contul de profit si pierdere face parte dintre situatiile financiare de inchidere a exercitiului financiar, fiind un document contabil de sinteza, care masoara performantele activitatii unei firme in cursul unei perioade date.In contul de profit si pierdere este prezentat rezultatul activitatii desfasurate de o societate pe parcursul unui exercitiu financiar, care poate fi profit sau pierdere. Asa cum se cunoaste, ,,obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre pozitia financiara, performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice".
Profitul reprezinta componenta principala a evolutiei unei societati si reflecta atat performanta intreprinderii, cat si capacitatea firmei de a reinvesti sau de a acorda dividende. Inainte de a discuta despre profit ca masura a performantei, trebuie sa intelegem care sunt principalii utilizatori ai informatiilor financiare si ce urmaresc ei. Utilizatorii informatilor degajate de situatiile financiare sunt investitorii (actionari actuali sau potentiali), managerii, creditorii financiari, clienti, salariatii, statul, publicul, analistii financiari etc.Cand vorbim de actionari trebuie sa distingem doua categorii, si anume actionarii ordinari si cei preferentiali.
Actionarii ordinari doresc sa obtina informatii privind: nivelul profitului si in mod special profitul viitor, eficienta managementului (daca activele sunt utilizate in mod eficient), profitul pe care il aduce investitia lor si daca ar fi fost mai bine sa investeasca diferit, riscul fnanciar si de exploatare, cheltuielile care sunt facute de firma in scopuri personale ale administratorilor (asigurare masina folosita numai de administrator), lichiditatea, gradul de indatorare, capacitatea de autofinantare etc.
Actionarii preferentiali isi asuma un risc mai mic decat actionarii ordinari deoarece, indiferent de profitul societatii, acestia primesc o suma fixa ca dividend.
Ei urmaresc informatii ca: valoarea neta a activelor, proportia in care dividendele preferentiale sunt acoperite de profit. Acest grup de investitori este interesat mai mult de informatia: daca s-a obtinut profit si nu daca activitatea se poate dezvolta in viitor, actionarii ordinari sunt cei care beneficiaza de dezvoltarea afacerii. Creditorii sunt investitori pe termen scurt, mediu si lung.

Creditorii pe termen scurt sunt, in general, furnizorii care urmaresc lichiditatea si solvabilitatea firmei, valoarea neta realizabila a activelor, profitul viitor, sansele de dezvoltare a societatii, riscul de exploatare, riscul financiar.
Creditorii pe termen lung si mediu doresc sa fie informati despre profitul actual si viitor, gradul de indatorare, autonomia financiara, lichiditate, dobanda acoperita, de fapt toate informatiile privind structura financiara si rentabilitatea firmei. Salariatii sunt preocupati in primul rand de securitatea locului de munca si de remunerarea lor, de aceea vor sa obtina informatii privind valoarea adaugata, rentabilitatea societatii, lichiditate, profitul viitor. Prin noul cod al muncii, societatile sunt obligate sa puna la dispozitia salariatilor situatii1e financiare, veniturile, cheltuielile, profitul, politicile contabile, impozitele etc.
In ceea ce priveste managerii, este foarte greu sa sintetizezi ce informatii financiare le sunt utile pentru ca nevoile difera de la o situatie la alta. Pe de o parte, acestia sunt interesati in obtinerea tuturor informatiilor de mai sus, pentru ca activitatea lor este interpretata in functie de aceste informatii. Conducerea cere informatii detaliate pentru a putea analiza si lua decizii in vederea actionarii intr-o anumita directie. In afara informatiilor enumerate mai sus, ei urmaresc si informatii care tin de contabilitatea de gestiune si care au implicasii asupra tuturor indicatorilor, cum ar fi cost/produs, modificarile in structura vanzarilor, profitul/produs etc. Statul urmareste daca societatea respecta reglementarile legale in vigoare, precum si daca societatea a achitat datoriile pe care le are catre stat. In cazul in care rentabilitatea este conectata la fiscalitate, informatiile prezentate de situatiile financiare servesc pentru stabilirea impozitului pe profit, TVA, alte impozite si taxe. Analizand ceea ce este mentionat mai sus, putem spune ca majoritatea informatiilor cerute de utilizatorii de informatii sunt cuprinse in contul de profit si pierdere. De aceea, cu cat va fi mai detaliat contul de profit si pierdere, cu atat va fi mai transparent pentru utilizatorul inforrnatiei financiare. In cadrul contului de profit si pierdere, componentele sale sunt trecute intr-o anumita ordine, astfel incat fiecare linie sa arate utilizatorului care este situatia societatii, in functie de ce element este analizat.

Putem spune ca situatia financiara numita ,,cont de profit si pierdere" explica cateva, dar nu toate modificarile care apar in cadrul activelor, pasivelor
al capitalurilor proprii intre doua bilanturi consecutive, pentru ca in contabilitate se aplica principiul recunoasterii veniturilor si cheltuielilor care precizeaza : recunoasterea venituribor in contul de profit si pierdere se realizeaza simultan cu recunoasterea cresterii activelor si a reducerii datoriilor (de exemplu, cresterea neta a activelor rezulta din vanzarea produselor sau a serviciilor ori descresterea datoriilor ca rezultat al anularii unei datorii)Recunoasterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoasterea cresterii datorijlor sau a reducerii acestora (drepturile salariale angajate sau amortizarea mijloacebor fixe).

Modul de prezentare a contului de profit si pierdere difera de la o tara la alta, dupa continutul informational si dupa forma de prezentare.

Dupa continutul informational, distingem doua forme, si anume:
- cont de profit si pierdere, cu prezentarea veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor;

- cont de profit si pierdere, cu prezentarea dupa destinatie a cheltuielilor de exploatare (pe functii ale intreprinderii).

Dupa forma de prezentare, se intalnesc:

- sub forma de lista (verticala) care prezinta formarea din treapta in treapta a rezultatulut exercitiului
- sub forma de cont (tablou bilateral), in care cheltuielile si pierderile sunt prezentate in partea stanga, iar veniturile si profitul in partea dreapta.
I. Schema-lista a contului de profit si pierdere, cu prezentarea venitunlor si cheltuielilor dupa natura lor, asa cum este conceputa de Directiva a IV-a a CEE, se prezinta astfel:

1. Marimea neta a cifrei de afaceri
Variatia stocurilor de produse finite si lucrari in curs
3. Lucrari efectuate de intreprinderi pentru sine si capitalizate
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli de personal
a) Salarii
b) Cheltuieli sociale, cu mentionarea separata a celor care acopera pensiile
7. a) Corectarile de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizarile corporale si necorporale
b) Corectarile de vaboare privind elementele activului circulant, in masura in care ele depasesc corectarile normale de valoare in cadrul intreprinderii

8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri care provin din participatii, cu mentionarea separata a celor ce provin de la intreprinderile asociate
10. Venituri care provin din alte valori mobiliare si din alte creante ale activului imobilizat, cu mentionarea separata a celor ce provin de la intreprinderile asociate
11. Alte dobanzi si venituri asimilate, cu mentionarea separata a celor ce provin de la intreprinderile asociate.
1 Corectarile de valoare privind imobilizarile financiare si va1orile mobiliare apartinand activului circulant
13. Dobanzi si cheltuieli asimilate, cu mentionarea separata a celor ce vizeaza intreprinderile asociate
14. Impozitul asupra rezultatului care provine din activitatile curente (ordinare)
15. Rezultatul care provine din activitatile curente, dupa impozitare
16. Venituri exceptionale
17. Cheltuieli exceptiona1e
18. Rezultatul exceptiona1
19. Impozitul asupra rezultatului exceptional
20. Alte impozite care nu figureaza la posturile anterioare
21. Rezultatul exercitiului

II. Modelul sub forma tabelara, avand in vedere gruparea veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor, se prezinta astfel:

III. Schema-lista a contului de profit si pierdere, alcatuita dupa functia (destinatia) cheltuielilor, se prezinta astfel:
1. Cifra de afaceri neta (vanzari nete)
Costul de productie aferent afacerilor
3. Profitul - pierdere (1 - 2)
4. Costul de distributie
5. Cheltuieli generale de administratie (inclusiv amortizarile si provizioanele)
6. Alte venituri din exploatare
7. Venituri financiare (pe structuri)
8. Cheltuieli financiare (pe structuri)
9. Impozitul asupra profitului curent al exercitiului
10. Profitul sau pierderea neta din activitatea curenta
11. Venituri exceptiona1e
1 Cheltuieli exceptionale

2 Analiza rentabilitatii firmei pe baza contului de profit si

pierdere

Analiza rentabilitatii porneste de la contul de profit si pierdere si de la indicatorii economico-financiari care se pot construi plecand de la informatiile furnizate de acesta, impreuna cu bilantul si notele explicative la situatiile financiare.

1 Calculul si analiza soldurilor intermediare de gestiune ale intreprinderii

Calculul rezultatului analitic reprezinta ultima etapa a calculatiei (contabiltatii interne) si are ca scop determinarea rezultatului intreprinderii, prin comparatia intre costuri si realizari.

Se pot utiliza, de exemplu, procedeul costurilor totale si procedeul costurilor productiei vandute.

In primul caz, rezultatul se determina ca diferenta intre realizarile totale ale unei perioade si costurile totale structurate pe feluri de costuri. Astfel:

Venituri din vanzari

+/- Modificarea productiei stocate in cost de productie (sau cost complet)

+ Realizarile din productie proprie activate, evaluate in cost de productie

(sau cost complet)

= Realizari totale (productia exerrcitiului sau productia globala)

- Costurile totale ale perioadei, structurate pe feluri

= Rezultatul intreprinderii (rezultatul din vanzari)

Contabilitatea de gestiune este circumscrisa in principal la prepararea si consolidarea informatiilor in sistemul de conturi. Totusi, nu trebuie neglijate intocmirea si prezentarea de ropoarte financiare destinate utilizatorilor de informatii, implicit valorificarea lor in scopuri economice

Structura contului de profit si pierdere reflecta metodologia de calcul si analiza a rezultatului. In varianta utilizarii contului de profit si pierdere cu structurarea informatiei dupa natura economica a elementelor de venituri si cheltuieli, se desprinde tabloul soldurilor intermediare de gestiune, care prezinta o cascada a soldurilor constituite ca trepte in formarea rezultatului exercitiului.

Constructia in trepte a indicatorilor rezultati din contul de profit si pierdere, incepand cu productia exercitiului si marja comerciala si incheind cu rezultatul net al exercitiului, a sugerat denumirea de cascada a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare pe treapta respectiva de acumulare. Astfel, soldurile intermediare de gestiune reprezinta marimi rezultative obtinute prin calcule economice, in functie de legaturile reciproce existente intre acestea. Ele permit aprecierea cresterii avutiei generata de activitatea intreprinderii, precum si intelegerea modului de formare a rezultatului net.

TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Sursa: OMFP 1752/2005

Dupa cum rezulta din tabloul soldurilor intermediare de gestiune, acestea reprezinta o succesiune de solduri ce caracterizeaza diferite stadii de formare a rezultatului. Acesti indicatori au in vedere analiza performantelor economico-financiare ale intreprinderii. Ei se manifesta atunci cand se realizeaza o abordare financiara a contului de profit si pierdere.Punerea in evidenta a soldurilor intermediare de gestiune conduce la imbunatatirea calitatii informatiilor din documentele anuale de sinteza. De asemenea, prin aceasta analiza a contului de rezultate se pot aprecia mai bine:

- capacitatea intreprinderii de a obtine beneficii

- calitatea beneficiilor obtinute

- posibilitatea de a genera rezerve interne

In categoria soldurilor intermediare de gestiune se includ:

1. Marja comerciala

Productia exercitiului

3. Valoarea adaugata

4. Excedentul brut din exploatare

5. Rezultatul exploatarii

6. Rezultatul curent inainte de impozitare

7. Rezultatul extraordinar

8. Rezultatul net contabil al exercitiului.

2 Analiza rezultatului din exploatare al intreprinderii

La masurarea rezultatului din exploatare participa urmatorii indicatori:

a)      Cifra de afaceri

Cifra de afaceri neta cuprunde sumele rezultate din vanzarea de produse si furnizarea de servicii care se inscriu in activitatea curenta a entitatii, dupa deducerea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adaugata, precum si a altor taxe legate direct de cifra de afaceri. Acest agregat se calculeaza prin insumarea productiei vandute cu vanzarile de marfuri.

CA = Productia vanduta + Vanzari de marfuri

Acest indicator este un element fundamental in cadrul analizelor financiare, servind drept reper sau punct de comparatie pentru masurarea celorlalte agregate financiare (viteza de rotatie, intensitatea activitatii, rentabilitatea).Utilizarea lui este realizata in valori fara TVA

b)      Marja comerciala

Marja comerciala este indicatorul de gestiune indispensabil si esential pentru intreprinderile comerciale . In marime absoluta se determina astfel:

MC = CA - Cc = CA - ( C + Ca + S ) , unde:

CA = cifra de afaceri

Cc = costul de cumparare al marfurilor vandute

C = costul de achizitie al marfurilor

Ca = cheltuieli de achizitie aferente respectivelor marfuri

S = variatia stocurilor ( diferenta dintre stocul de la inceputul perioadei si cel de la sfarsitul perioadei ).

Daca variatia stocurilor este pozitiva, aceasta denota ca intreprinderea a comercializat o parte din marfurile existente in stoc la inceputul perioadei, iar daca variatia stocurilor este negativa, rezulta ca stocurile au crescut, deoarece marfurile achizitionate in cursul perioadei nu au fost comercializate in totalitate. Aceasta relatie se aplica numai la intreprinderile care comercializeaza marfurile in starea in care au fost cumparate. In cazul intreprinderilor cu activitate mixta (industriala si comerciala, marja comerciala se poate determina ca diferenta intre vanzari de marfuri si costul de productie al marfurilor ce formeaza obiectul vanzarilor.

c)      Productia exercitiului

Productia exercitiului este un indicator specific intreprinderilor de productie

(industriale si prestatoare de servicii) si reflecta volumul total al activitatilor desfasurate de acestea pe parcursul unui exercitiu financiar.

Acest indicator include valoarea bunurilor fabricate si a serviciilor prestate de intreprindere pentru a fi vandute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.

Astfel:

Productia exercitiului =

Productia vanduta

+/- Variatia productiei stocate

+ Productia imobilizata

Elementele care compun productia exercitiului sunt eterogene: productia vanduta este evaluata la pret de vanzare, in timp ce productia stocata si productia imobilizata sunt evaluate la costuri de productie. Productia exercitiului reflecta mai fidel nivelul activitatii unei societati decat cifra de afaceri, deoarece cifra de afaceri reprezinta doar productia vanduta la intreprinderile industriale sau vanzarile de marfuri si produse la intreprinderile mixte. Variatia productiei stocate reflecta cresterea sau micsorarea nivelului stocurilor de produse finite, semifabricate si productie in curs de executie. Productia imobilizata reprezinta costul imobilizarilor corporale si necorporale realizate in regie proprie.Deoarece la calculul cifrei de afaceri sunt ignorate decalajele intre momentul fabricarii si cel al facturarii, antrenand variatia stocurilor, precum si productia imobilizata, acest indicator poate crea o imagine deformata asupra activitatii intreprinderii.

d)      Valoarea adaugata

Valoarea adaugata reprezinta, pe de o parte, contributia productiva a intreprinderii , iar pe de alta parte, bogatia creata de intreprindere prin utilizarea elementelor care contribuie la potentialul sau productiv ( munca si capital ). Exprimand aportul intreprinderii in ceea ce priveste productia de bunuri sau servicii, valoarea adaugata permite aprecierea structurii si metodelor de productie ale intreprinderii prin intermediul gradului de integrare ( ca raport intre valoarea adaugata si productia corespunzatoare sau cifra de afaceri ) precum si dezvoltarea sau regresul activitatii intreprinderii.

Valoarea adaugata se poate determina prin doua metode:

1) metoda substractiva (diferentei sau sintetica)

Valoarea adaugata produsa este determinata ca diferenta intre productia exercitiului si consumurile intermediare provenite de la terti:

VA = Productia exercitiului - Consumuri intermediare

Sau

VA = ( Productia exercitiului + Marja comerciala ) - Consumuri intermediare

Consumurile intermediare cuprind consumurile de bunuri si servicii furnizate de terti pentru productie.

Valoarea adaugata realizata este rezultatul deducerii din cifra de afaceri a consumurilor intermediare aferente acesteia, consumuri a caror determinare este dificil de realizat.

2) metoda aditiva (de repartitie).

Potrivit acestei metode, valoarea adaugata rezulta prin insumarea elementelor sale componente:

- cheltuieli cu personalul ( Cp )

- cheltuieli cu amortizarea ( Ca )

- cheltuieli cu dobanzile ( Cd )

- impozite si taxe ( It )

- dividendele ( Dv )

- rezultatul net al exercitiului ( Rn )

VA = Cp + Ca + Cd + It + Dv + Rn

Regrupand aceste elemente, se poate considera ca valoarea adaugata asigura remunerarea:

- muncii, prin cheltuielile cu personalul si participarea salariatilor la profit

- capitalului tehnic, prin amortizare si provizioanele destinate sa conserve valoarea acestuia

- capitalului imprumutat, prin dobanzi

- capitalului propriu, prin profit ( dividende )

- statului ca generator de infrastructura, prin impozite si taxe

Valoarea adaugata neta = Valoarea adaugata - Amortizari de exploatare

e)      Excedentul brut din exploatare

Excedentul brut din exploatare este primul sold intermediar de gestiune cu

semnificatie in termeni de rentabilitate si reflecta contributia exploatarii la formarea rezultatelor. El masoara resursele pe care intreprinderea si le procura in urma activitatii sale de exploatare, independent de aspectele financiare, de structura sau comerciale. Excedentul brut din exploatare reflecta surplusul monetar generat de activitatea de exploatare. Acest indicator, mai corect se numeste rezultat brut din exploatare, imbracand forma excedentului brut sau deficitului brut din exploatare, dupa caz, si se determina astfel:

a) prin deducerea remunerarii personalului si a statului din suma valorii adaugate si a subventiilor de exploatare:

EBE = ( VA + Subventii de exploatare ) - ( Impozite, taxe si varsaminte asimilate + Ch. de personal )

b) ca diferenta intre veniturile din exploatare incasabile si cheltuielile de

exploatare platibile. Astfel, excedentul brut din exploatare este o rezultanta a fluxului potential de disponibilitati aferent ciclului de exploatare, deoarece momentul inregistrarii veniturilor nu coincide cu momentul incasarii, iar momentul inregistrarii unor cheltuieli nu coincide cu momentul platii.

EBE = Venituri monetare - Cheltuieli monetare

c) potrivit metodei aditive:

EBE =

Rezultatul exploatarii

+ Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele

+ Alte cheltuieli de exploatare

- Venituri din provizioane privind exploatarea

- Alte venituri din exploatare

Dupa aceasta metoda, excedentul brut din exploatare constituie baza de calcul a capacitatii de autofinantare si de determinare a fluxurilor de trezorerie. Acest indicator reprezinta o resursa financiara fundamentala pentru intreprindere, ce va fi utlizata pentru mentinerea sau cresterea capacitatii de productie a intreprinderii, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit si a dividendelor, rambursarii imprumuturilor angajate anterior. Totusi, excedentul brut din exploatare nu este decat o resursa de trezorerie potentiala degajata de exploatare, susceptibila de a se transforma in disponibilitati, pe masura reglementarii decalajelor dintre nevoile si resursele exploatarii.

f)       Rezultatul exploatarii

Rezultatul exploatarii exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare prin deducerea tuturor cheltuielilor ( platibile si a celor calculate) din veniturile din exploatare (incasabile si a celor calculate).

In logica soldurilor intermediare de gestiune, rezultatul exploatarii se calculeaza astfel:

Rezultatul exploatarii =

Excedentul brut din exploatare

+ Alte venituri din exploatare

+ Venituri din exploatare din provizioane

- Alte cheltuieli de exploatare

- Cheltuieli de exploatare privind amortizarile si provizioanele

Spre deosebire de excedentul brut din exploatare, acest sold tine cont de politica de amortizare si de constituire a provizioanelor. Rezultatul exploatarii se poate determina si ca diferenta intre veniturile si cheltuielile de exploatare:

Rezultatul exploatarii =

Venituri din exploatare

- Cheltuieli de exploatare

Rezultatul exploatarii ( profit sau pierdere ) exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare, obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si calculate ) din veniturile exploatarii ( incasabile si calculate ). Rentabilitatea activelor de exploatare determinata ca raport intre rezultatul exploatarii si activele de exploatare exprima eficienta utilizarii acestora si serveste la realizarea unor comparatii intre diverse intreprinderi care promoveaza politici de amortizare diferite. Pornind de la contul de profit si pierdere structurat dupa functii, rezultatul din exploatare se determina astfel:

Cifra de afaceri -

- Costul vanzarilor =

= Marja bruta -

- Cheltuieli de distributie

- Cheltuieli administrative

+ Alte venituri din exploatare

- Alte cheltuieli de exploatare

= Rezultatul din exploatare

Cifra de afaceri este constituita din vanzarile de bunuri, lucrari si servicii legate de activitatea de baza a intreprinderii. Ea se prezinta fara taxa pe valoare adaugata si prin deducerea sconturilor si rabaturilor acordate. Costul vanzarilor exprima costul functiei de "cumparare-vanzare" (activitatii comerciale) sau al functiei de productie. Aceste cheltuieli corespund costului de achizitie si de productie al bunurilor, lucrarilor si serviciilor vandute. In varianta functiei de productie, costul vanzarilor cuprinde:

- ansamblul costurilor de productie, in conformitate cu regulile de evaluare a stocurilor: aprovizionari, prelucrari efective de terti, transporturi privind cumpararile, manopera afectata productiei, cheltuielile cu chiriile sau cu amortizarea imobilizarilor utilizate pentru productie;

- provizioane pentru deprecierea stocurilor;

- cheltuieli de cercetare - dezvoltare.

Ajustarile pentru mentinerea capitalului propriu constau in plusvalorile si minusvalorile din reevaluarea sau ajustarea valorii activelor si datoriilor care determina cresteri sau diminuari ale capitalului propriu. Desi aceste cresteri sau diminuari corespund definitiei veniturilor si cheltuielilor, ele nu sunt incluse in contul de profit si pierdere pe baza anumitor concepte legate de mentinerea nivelului capitalului sau ca rezerve din reevaluare.

3 Analiza profitului aferent cifrei de afaceri

Studierea performantelor economico-financiare ale firmei se bazeaza pe calculul si interpretarea indicatorului Cifra de afaceri; totusi o entitate economica nu poate fi judecata doar pe baza volumului activitatii, dimensiunea cifrei de afaceri oferind o imagine fidela asupra situatiei economice doar daca este corelata cu alti indicatori de performanta.

Analiza factoriala a profitului aferent cifrei de afaceri se realizeaza cu ajutorul urmatoarei formule:

P_CA =

unde: P_CA = profitul aferent cifrei de afaceri

= cifra de afaceri expritata in preturi

= cifra de afaceri exprimata in costuri

Asupra modificarii indicatorului P_CA influenteaza patru factori cu actiune ditrecta si anume:

a)      modificarea volumului cifrei de afaceri (∆P_CA (CA))

b)      modificarea structurii cifrei de afaceri (∆P_CA (qv))

c)      modificarea costului unitar sau pe produs (∆P_CA (c))

d)      modificarea pretului de vanzare fara TVA (∆P_CA (p))

4 Analiza rentabilitatii firmei pe baza ratelor de rentabilitate

Evidentierea caracteristicilor economice si financiare ale firmelor precum si compararea performantelor industriale si comerciale ale acestora se realizeaza cu ajutorul ratelor de rentabilitate. In general, ratele de rentabilitate se determina ca raport intre efectele economice si financiare obtinute si eforturile depuse pentru obtinerea lor.In functie de elementele luate in calcul, teoria si practica economica opereaza cu mai multe rate de rentabilitate. Fiecare dintre acestea are o putere informationala proprie indeplinind o functie specifica in activitatea practica de gestionare a capitalului si plasamentelor de capital.

4.1 Rata rentabilitatii economice - se determina ca raport intre rezultatul exercitiului inainte de deducerea sarcinilor financiare (respectiv dobanzi si impozite) si capitalului permanent al firmei.Influnta factorilor se determina cu ajutorul urmatoarelor formule:

a) influenta volumului productiei vandute

P_CA(CA) = P_CA0 * I_CA - P_CA0

b) influenta modificarii structurii productiei vandute

P_CA(qv) = ( - ) - (P_CA0 * I_CA)

c) influenta modificarii costurilor

P_CA(c) = ( - ) - ( - )

Re = unde Pe = profitul exploatarii

Ae = active economice aferente exploatarii

Rata rentabilitatii economice reflecta performata firmei independent de modul de finantare si sistemul fiscal.

4.2 Rata rentabilitatii financiare - se detrmina ca raport intre rezultatul (profit) net - "Pn" si capitalul propriu "Kpr"

Re =

4.3 Rata rentabilitatii resurselor consumate care caracterizeaza eficienta costurilor si se stabileste ca raport intre rezultatul exploatarii si cheltuielile de exploatare.

Rc = = unde:

qv= structura productiei vandute

c = costurile pe produse

p = preturile de vanzare exclusiv TVA

Influentele celor trei factori sunt:

a)      structura productiei

∆Rcqv =

b)      costurile:

∆Rcc =

c)      preturi:

∆Rcp =

4.4 Rata rentabilitatii capitalului avansat se stabileste ca raport intre rezultatul curent al exercitiului si capitalul avansat (fix si circulant).

Ra = unde:

Rc = rezultatul curent

Ai = active imobilizate

Ac = active circulante

4.5 Rata rentabilitatii comerciale (a veniturilor) se determina ca raport intre rezultatul aferent cifrei de afaceri si cifra de afaceri evaluata in preturi de vanzare exclusiv TVA.

Rv = = unde:

Pv = profitul aferent cifrei de afaceri

qv = structura productiei

p = pretul

c = costul

Rv0 =

Rv1 =

∆Rv = Rv1 - Rv0

Influentele celor trei factori sunt:

a)      structura productiei:

∆Rvqv = -

b)      costuri:

∆Rvc = -

c)      preturi:

∆Rvp = -