DEFINIREA INVESTITIILOR SI CLASIFICAREA LOR

DEFINIREA INVESTITIILOR SI CLASIFICAREA LOR

Notiunea de investitie, intr-o acceptiune larga, este sinonima cu: alocare, plasare, dotare, iar intr-un sens mai restrans (financiar-contabil) reprezinta o cheltuiala facuta pentru obtinerea de bunuri materiale cu valoare mare si durata de folosinta indelungata.

In conditiile conducerii economiei prin plan centralizat, pe principii administrative, investitia reprezinta numai ceea ce se aloca pentru crearea si dezvoltarea bazei materiale de productie si a celei pentru sectorul social-cultural. Potrivit unei definitii, cu larga circulatie in tara noastra, investitia reprezinta 'totalitatea cheltuielilor prin care se creaza, se achizitioneaza noi fonduri fixe productive si neproductive, se perfectioneaza sau se reconstruiesc fondurile fixe existente'.

Trecerea la economia de piata implica o schimbare a opticii privind notiunea de investitie, determinata de circulatia capitalului pe piata, de lupta de concurenta, de castigul (profitul) asteptat etc.; in aceste conditii, problematica investitiilor este abordata de la sursa ce acopera cheltuielile respective. Astfel, investitiile sunt intelese ca reprezentand partea de venit destinata pentru formarea capitalului. Utilizarea venitului pentru cresterea capitalului si a stocurilor reprezinta investitiile nete; daca alaturi de veniturile destinate a fi investite se utilizeaza si amortizarile, obtinem investitia bruta. A investi inseamna a aloca resurse pentru sporirea capitalului real existent la un moment dat.

Tot o investitie poate fi utilizarea de venituri pentru a cumpara hartii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.) de pe piata capitalurilor, cu scopul final de a obtine un castig in viitor. Operatiunile de cumparare a hartiilor de valoare - forme ale capitalului in circulatie - dau nastere, atunci cand bursele sunt organizate pe baze capitaliste, la speculatii pure, rupte de tranzactiile reale.

Desi apare la inceput ca o cheltuiala de bani, investitia nu poate fi rupta de continutul sa material concre, crearea elementelor de capital fix; scopul sau final, insa, este castigul.

Asa cum subliniaza unii specialisti, investitia reprezinta: 'angajarea resurselor, facuta cu speranta realizarii unor beneficii in decursul unei lungi perioade de timp in viitor' sau 'actiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse in speranta ca in viitor se vor incasa sume mai mari de bani sau se vor obtine alte beneficii'.

Aceste formulari pun in evidenta continutul concret, material al investitiei (resurse materiale, financiare etc.) si scopul final - beneficiul (profitul).

Notiunii de investitie ii este imanent timpul - element definitoriu al caracterului dinamic al procesului investitional. In acest sens, este relevanta sublinierea facuta de Pierre Masse potrivit careia investitia este: 'o cheltuiala facuta pentru un viitor incert', din care reiese ca investitiei ii este inerent riscul. Dupa Pierre Masse, investitile echivaleaza cu a renunta la satisfactia imediata si sigura, pe seama economiilor si veniturilor de care dispunem in prezent contra unei sperante viitoare, al carei suport il reprezinta tocmai bunul investit.

Daca vom avea in vedere motivatiile care stau la baza investitiilor, acestea apar ca suport material al proceselor de productie, in vederea adaptarii productiei la cererea pietei, la nevoile economice si sociale, dar si al consolidarii pozitiei si competitivitatii acestora in concurenta cu alti agenti economici. Adica, investitiile se realizeaza pentru adaptarea capacitatilor de productie si servicii la cerere si pentru a dispune de o oferta concurentiala.

Au caracter de investitie si cheltuielile referitoare la formarea si perfectionarea elementului uman al procesului de munca. Este vorba nu numai de cheltuielile legate nemijlocit de obiectul ce se construieste, ca cele pentru instruirea personalului, ci si de cheltuielile pentru invatamant pe baza carora se formeaza si perfectioneaza forta de munca.

Consideratiile facute ne permit sa apreciem ca investitia reprezinta totalitatea resurselor (materiale, tehnice, umane, financiar tc.) alocate pentru dezvoltarea-modernizarea fortei productive a societatii, a intregii vieti sociale, astfel incat sa se creeze conditii necesare obtinerii unor efecte utile in viitor. Acumularea de capital fix e menita sa asigure in viitor un nivel de trai, de civilizatie superioare comparativ cu situatia actuala, cand se fac investitiile.

De mare insemnatate in zilele noastre este rolul investitiilor in realizarea actiunilor si proiectelor destinate eliminarii noxelor din sectii si sectoare de productie poluate, cu efecte sociale si economice benefice, conservarii si protejarii mediului ambiant, precum si de combatere a poluarii mediului.

Pentru nevoile de comparatii in privinta investitiilor, retinem acceptiunea data de ONU acestor cheltuieli, si anume: investitiile brute includ cheltuielile pentru realizarea de noi mijloace fixe, cheltuielile cu reparatiile capitale, cele pentru cresterea mijloacelor circulante si soldul miscarii capitalului strain, iar investitiile nete cuprind cheltuielile pentru cresterea capitalului fix si a celui circulant.

Mentionam ca soldul miscarii capitalului strain apare ca diferenta intre fondurile intrate sub forma de imprumuturi, plasamente, investitii directe si sumele ce reprezinta rambursari de rate si plata dobanzii, incasari din profituri si dividende din partea detinatorilor de capital strain, repatrierea capitalului strain.

Sintetizand consideratiile mentionate, definirea investitiilor trebuie sa releve faptul ca:

- reprezinta o plasare de fonduri banesti intr-o actiune, intr-un proiect sau operatie pentru a crea un spor de avutie, atat la nivelul individului, cat si al societatii;

- scopul urmarit nu consta numai in obtinerea sporului de bunuri si capacitati de productie si de folosinta indelungata, ci si a unui castig, a unui profit;

- reprezinta un flux al valorilor care au ca punct initial, de pornire, fondurile financiare, o parte a veniturilor si economiilor realizate; transformarea fondurilor banesti necesare presupune existenta unor materiale de constructii, utilaje si echipamente tehnologice ce se vor manta in cadrul viitoarelor unitati, precum si capacitatile de productie de constructii-montaj etc,;

- exista un decalaj in timp, intre momentul investirii si cel al obtinerii rezultatelor si veniturilor scontate;

- sunt o cheltuiala efectuata in prezent, certa, in scopul obtinerii unor efecte viitoare, adesea incerte; din acest punct de vedere investitiile constituie o resursa avansata care comporta un risc;

- pentru a produce, in timp,acumularea viitoare de capital fix, este necesara functionarea normala a intregului sistem economic.

Clasificarea investitiilor se face in functie de anumite criterii tehnice si economice.

a) Dupa destinatia cheltuielilor, investitiile se impart in:

- investitii directe: care se reflecta la construirea cladirilor, achizitionarea utilajelor etc. pentru noul obiectiv;

- investitii colaterale: destinate asigurarii de utilitati (apa, energie electrica, gaze, cai de acces, canalizare etc.);

- investitii conexe: cheltuielile de investitii in obiective pentru asigurarea materiilor prime, energiei, combustibilului, diverselor prestari de servicii etc., precum si cele aferente unor lucrari pregatitoare pentru noul obiectic (consolidari de terenuri, lucrari de aparare impotriva inundatiilor etc.).

b) Dupa destinatia obiectivelor de investitii:

- investitii productive;

- investitii neproductive.

Pe baza acestui criteriu putem vorbi de investitii pe sectoarele: primar (ramuri extractive), secundar (ramuri prelucratoare) si tertiar (servicii).

c) Dupa modul de executie a lucrarilor, avem:

- investitii executate in regie (de investitor, cu forte proprii);

- investitii executate in antrepriza (de catre unitati specializate);

- Investitii realizate in sistem mixt.

d) Dupa stadiul de realizare a lucrarilor, avem:

- investitii neterminate (valoarea lucrarilor realizate la obiectivele in curs de executie);

- investitii restante: se refera la obiective ale caror termene au fost depasite;

- investitii terminate: la care toate lucrarile sunt incheiate.

e) Dupa structura lor tehnologica, investitiile se impart in urmatoarele categorii:

- lucrari de constructii montaj (cladiri, constructii speciale, montaje ale unor utilaje, care reclama aceasta operatiune);

- achizitii de utilaje care necesita montaj (fixarea de fundatii, pe piloni sau postamente) sau care nu necesita montaj (mijloace de transport, tractoare si masini agricole etc.);

- lucrari si explorari geologice, in care se cuprind prospectiunile, explorarile pentru conturarea si extinderea zacamintelor in masiv, lucrari de foraj si exploatare, studii si cercetari geologice etc.;

- alte cheltuieli de investitii (cele privind proiectarea, cele cu personalul la obiectivele noi).

f) Dupa caracterul lucrarilor, investitiile se impart in:

- investitii pentru construirea de unitati noi;

-investitii pentru reconstructia (refacerea), dezvoltarea (extinderea), amenajarea (transformarea), innoirea unitatilor existente.

Investitiile pentru constructia de unitati noi sunt cele ce se fac pentru obiective care nu au existat anterior; pe baza lor se construiesc si achizitioneaza toate elementele care conduc la obtinerea obiectivului proiectat.

Investitiile pentru reconstructie se efectueaza la obiectivele existente, care au suferit in urma unor calamitati; lucrarile respective implica modificarea constructiei, transformari ale procesului tehnologic. In caz de refacere, se urmareste doar readucerea constructiei la starea ei initiala.

Lucrarile de amenajare si transformare se fac la obiective existente, in scopul creerii de conditii mai bune desfasurarii activitatii (reimpartirea spatiilor in cadrul perimetrului construit, consolidarea unor parti sau elemente de constructie, introducerea de utilitati necesare procesului tehnologic, transformarea unor cladiri pentru a li se da alta destinatie, amenajari exterioare, drumuri, pavaje etc.).

Investitiile de dezvoltare constau in cheltuielile ce se fac in vederea maririi capacitatii de productie, depozitare etc., prin supraetajari, noi spatii adaugate celor existente etc.

Investitiile de innoire sau reutilare constau in introducerea de utilaje noi, in locul celor care sunt uzate fizic sau moral.

Intre investitiile de dezvoltare si cele de innoire exista o mare apropiere, ambele bazandu-se pe achizitionarea de masini noi. Se face, totusi, delimitarea intre ele in functie de destinatia ce li se da masinilor sau utilajelor achizitionate: in primul caz, acestea se adauga celor vechi; in cel de-al doilea caz ele se substituie unora vechi, devenite inutilizabile.

Investitiile de dezvoltare si innoire a utilajelor prezinta unele avantaje fata de investitiile noi, si anume: solicita resurse financiare relativ mai mici; conduc la imbunatatirea structurii tehnologice a capitalului fix (cresterea ponderii masinilor si utilajelor); perioada de executie este mai scurta, deci efectele economice si financiare sunt obtinute mai devreme.

g) Dupa destinatia lor si natura rezultatelor activitatii, investitiile se impart in:

- investitii materiale in cladiri, masini, echipamente etc., a caror natura s-a modificat substantial in zilele noastre, in sensul cresterii rapide in volum a cheltuielilor cu tehnica informatica si cu echipamentele de productie automatizate, in defavoarea constructiilor mecanicce si a cladirilor;

- investitii nemateriale (intangibile), acele eforturi destinate sa pregateasca viitorul: cheltuieli de logica informatica, de dezvoltare comerciala, de pregatire a fortei de maunca, de cercetare-dezvoltare; investitiile intangibile sunt destinate oricaror elemente in masura sa amelioreze competitivitatea intreprinderii in perspectiva; datorita evolutiei rapide inregistrata in deceniul trecut, aceste investitii detin, in tarile dezvoltate ale lumii, aproape 50% din valoarea investitiei totale, indiferent de tendinta generala a investitiilor.

h) Dupa modul cum investitiile influenteaza economia firmei, dezvoltarea, rentabilitatea si eficienta activitatii agentilor economici, acestea se clasifica in:

- investitii cu efecte directe, reflectate in gestiunea firmei investitoare;

- investitii cu efecte indirecte asupra economiei firmei investitoare.

In categoria investitiilor cu efecte directe ce se vor regasi in gestiunea firmelor intra investitiile pentru constructia de noi unitati, pentru extinderea capacitatilor existente in functiune la un moment dat, pentru eliminarea locurilor inguste, completarea dotarii si introducerea progresului tehnic, inclusiv a informaticii de gestiune, investitiile pentru retehnologizari, precum si cele pentru mentinerea capacitatii de productie la un nivel dat.

Din categoria investitiilor cu efecte indirecte fac parte:

- investitiile in obiective destinate protejarii mediului, prevenirii poluarii si combaterii acesteia; ele servesc la conservarea mediului si protectia ecologica;

- investitiile pentru realizarea de obiective cu caracter social si cultural;

- investitiile strategice (intangibile), cu efecte utile in perspectiva, pentru investitori.

In concluzie, o investitie presupune, intotdeauna, cheltuirea de resurse materiale si umane. Pentru a investi, e necesar sa economisesti, sa acumulezi o parte din venit, deci sa te abtii de la a consuma intregul vanit pentru nevoi personale, in speranta obtinerii unor venituri mai mari in viitor.