Eficienta economica a investitiilor

Eficienta economica a investitiilor

Acest paragraf este consacrat prezentarii conceptului de eficienta economica a investitiilor si principalilor indicatori de exprimare a acesteia.

Conceptul de eficienta economica a investitiilor

Orice activitate umana este, in acelasi timp, consumatoare de resurse si generatoare de efecte. Teoria economica moderna este, in esenta, teoria folosirii resurselor limitate. Nivelul limitat al resurselor materiale si umane reunesc dorintele nelimitate ale omului, genereaza necesitatea folosirii eficiente (economicoase) a resurselor, concretizata in randamente maxime de folosire a resurselor pentru efecte specificate sau maxim de efecte dorite pentru resurse specificate.

Exista o solutie obiectiva intre efectele economico-sociale utile si efortul de resurse materiale, umane si de alta natura pe care orice intreprindere il face.

In forma sa cea mai generala, eficienta economica se aseamana cu expresia randamentului din fizica si este data de raportul dintre rezultatele obisnuite intr-o activitate economica (efectul util) si consumurile efectuate in activitatea respectiva (efortul, reflectat de resursele consumate). Eficienta presupune si o baza de comparatie spatio-temporala - nivelul atins in activitati similare. Analiza eficientei economice presupune raspunsuri la intrebarile referitoare la modul cum se folosesc resursele si la cantitatile consumate pentru a ajunge la anumite rezultate economice.

Pentru analiza eficientei economice prezinta interes, in primul rand, folosirea resurselor intrate in circuitul economic, resurse care se pot gasi intr-una din urmatoarele situatii:

resurse avansate - existente in patrimoniul intreprinderii, chiar daca nu sunt efectiv folosite (investitii in curs, mijloace fixe, mijloace circulante, etc.);

resurse ocupate - contribuie la producerea efectelor utile (resurse avansate, mai putin investitiile in curs, mijloacele fixe in conservare, mijloacele circulante fara miscare, etc.);

resurse consumate efectiv - cheltuite pentru obtinerea efectelor economice (costuri cu caracter de plati efective si partea depreciata a imobilizarilor).

Eficienta economica se poate referi la fiecare din aceste categorii de resurse.

In ceea ce priveste eficienta economica a investitiilor, trebuie avute in vedere cateva caracteristici specifice, si anume:

eficienta economica a investitiilor este o parte a eficientei intregii activitati economice si reflecta atat rezultatele deciziilor de investire cat si deciziilor de folosire a factorilor de productie pentru exploatarea proiectelor de investitii si asigurarea surselor de investitii;

eficienta economica a investitiilor se exprima sub forma raportului intre efectele scontate si consumurile scontate in vederea obtinerii acestor efecte si se reflecta intr-o gama larga de indicatori;

nivelul eficientei economice a investitiilor se stabileste prin previziune intr-o etapa care precede realizarea si exploatarea unui proiect;

raportul efect / efort este strans legat de factorul timp, datorita decalajului intre eforturile investitionale si obtinerea esalonata a efectelor (de aceea, nivelul eficientei economice a investitiilor trebuie apreciat prin actualizarea valorilor viitoare);

eficienta economica a investitiilor poate fi exprimata atat sub forma unor indicatori absoluti cat si sub forma unor indicatori relativi;

eficienta economica a investitiilor trebuie determinata pe calea integrarii partii in sistem. Efectele favorabile si nefavorabile nu se manifesta numai in activitatea economica propriu-zisa, rezultata dintr-un proiect, ci se propaga asupra altor sectoare si externalizeaza anumite costuri si beneficii. Un proiect de investitii este cu adevarat eficient daca se incadreaza in criteriile de eficienta si, in acelasi timp, efectele propagate compenseaza costurile cu caracter de externalitati (gospodarirea rationala si protejarea resurselor, mai ales a celor neregenerabile, pastrarea echilibrului ecologic, ocrotirea sanatatii oamenilor).

Indicatorii evaluarii economice si financiare a investitiilor

Prin indicatorii de evaluare economica si financiara a investitiilor se realizeaza corelatia intre eforturi si efecte, in exprimari cantitative, cu scopul comparatiilor intre proiecte si intre variante ale aceluiasi proiect. Indicatorii de evaluare se obtin prin calcule si prelucrari ale informatiilor initiale continute de documentatiile de proiect, informatii care in forma lor cantitativa pot fi socotite indicatori primari sau parametrii proiectelor.

Constructia unui sistem de indicatori presupune identificarea si cuantificarea resurselor alocate sau consumate si a efectelor generate pornind de la principiile relevantei si importantei si de la cerintele utilizarii acestor indicatori si formularea unor criterii decizionale. Un indicator nu este bun, in general, ci este bun in cadrul unui sistem de indicatori, daca este relevant si important pentru problema de decizie de rezolvat.

De un real folos in fundamentarea unui sistem de indicatori pentru evaluarea proiectelor de investitii este matricea efecte / eforturi. Este vorba de o matrice ----- ----- ----- cu indicatorii de efort si de efect selectati atat pe linii cat si pe coloane.

Matricea efecte/eforturi

Pentru exemplificare, vom considera cativa indicatori primari de efort si de efect, pentru a deduce pe seama lor cele patru tipuri de indicatori precizati in matrice.

Indicatorii de efort: valoarea investitiilor initiale, numarul scriptic de angajati, cheltuielile anuale de exploatare, importurile anuale (in valuta).

Indicatorii de efect: cifra anuala de afaceri, profitul, incasarile anuale din exporturi (in valuta).

Indicatori efort/efort: cheltuieli de capital pentru un loc de munca, ponderea importurilor in cheltuieli anuale de exploatare.

Indicatori efort/efect : investitia specifica, cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri.

Indicatori efect/efort : productivitatea valorica a muncii, rata interna de rentabilitate.

Indicatori efect/efect: marja neta, ponderea exportului in cifra de afaceri.

Este evident ca dimensiunile matricei sunt functie de proiectul pentru care va fi folosita, gradul de detaliere al analizei si nivelul de evaluare si decizie avut in vedere. Teoretic, orice raport se poate calcula, in practica insa, numarul si forma acestor rapoarte sunt limitate de puterea de reflectare si de uzante.

Intre indicatorii matricei se pot stabili mai multe tipuri de relatii, de unde pot rezulta mai multe modele:

modelul raportului;

modelul diferentei;

modelul costurilor totale;

modelul indicatorilor de structura pentru costuri si efecte.

Dupa primul model rezulta indicatorii de eforturi specifice, efecte specifice, coeficientii, ratele de revenire sau inversul lor. Dupa al doilea model rezulta castigurile sub diferite forme: flux brut de numerar, flux net de numerar, profit. Dupa al treilea model rezulta indicatii de angajament total (costuri de capital, costuri de exploatare si mentinere). Dupa al patrulea model rezulta indicatorii de tip cota-parte, cota procentuala, pondere.

La fundamentarea unui sistem de indicatori trebuie sa se raspunda urmatoarele exigente:

concordanta cu scopul proiectului;

semnificatia economica clara;

posibil de calculat, evaluat si interpretat corect;

concordanta cu cerintele si prioritatile utilizatorilor;

sa se reflecte, intr-un mod sau altul, revenirile la capitalul investit;

sa rezolve, intr-un fel sau altul, problema influentei factorului timp;

sa permita analize complexe fara eforturi deosebite;

sa permita evaluarea riscurilor;

sa fie simpli si in concordanta cu nivelul de pregatire si experienta utilizatorilor;

sistemul sa contina un numar relativ mic de indicatori (7 + 2);

sa permita comparatii in timp si spatiu;

sa asigure realizarea celor doua functii fundamentale (adoptarea celor mai bune proiecte dintr-un portofoliu, respectiv adoptarea celor mai bune variante de proiect dintre cele realizabile).