Etica in afaceri

Ce este etica in afaceri?

n     "Etica in afaceri este studiul situatiilor, activitatilor si deciziilor de afaceri in care se ridica probleme in legatura cu ceea ce este moralmente bine si rau" - Crane & Matten, Business Ethics

n     "Etica in afaceri este studiul modului in care normele morale personale se aplica in activitatile si scopurile intreprinderii comerciale. Nu este un standard moral separat, ci studiul modului in care contextul afacerilor pune persoanei morale, ce actioneaza ca agent al acestui sistem, propriile sale probleme specifice". - Laura Nash, Good Intentions Aside

n     In rand cu etica medicala, etica juridica sau bioetica, business ethics este o teorie etica aplicata, in care conceptele si metodele eticii, ca teorie generala, sunt utilizate in abordarea problemelor morale specifice unui anumit domeniu de activitate, precum medicina, justitia sau afacerile.

n     " Etica reprezinta orice procedeu rational prin care determinam ceea ce fiintele umane individuale trebuie sau ceea ce este corect- sa faca ori sa incerce sa realizeze prin actiune voluntara". - Henry Sidgwick

Etica, sentimentele, religia si legea

n     Etica nu este legata in mod necesar de anumite stari afective. Acestea sunt schimbatoare, capricioase si nu pe deplin supuse ratiunii, astfel incat foarte frecvent tocmai sentimentele sunt acelea care ne indeamna sa ne abatem de la normele etice.

n     Etica nu se afla intr-o relatie necesara nici cu religia, desi majoritatea religiilor sustin standarde etice inalte. Dar daca etica n-ar fi decat un apanaj al religiei, atunci ea nu ar fi valabila decat pentru persoanele religioase. Or, etica se adreseaza in egala masura ateilor si sfintilor, astfel incat nu poate fi in nici un caz confundata cu religia sau pe deplin subordonata ei.

n     Totodata, a te comporta etic nu e totuna cu a respecta legea, pentru ca legea, ca si sentimentele, se poate abate fata de ceea ce este etic.

n     A fi etic nu se confunda cu a te conforma pe deplin unor modele de conduita acceptate in societate. Uneori, aceste modele sociale de comportament se pot afla in conflict cu principiile etice.

Semnificatiile eticii

n     In primul rand, etica se refera la asa-numitele moravuri, cutume si obiceiuri traditionale specifice diferitelor culturi (ansamblul acestora poarta denumirea de ethos).

n     In al doilea rand, prin termenul "etica" se intelege ansamblul de valori si norme care definesc, intr-o anumita societate, omul de caracter si regulile de comportare justa, demna si vrednica de respect. In aceasta acceptiune, etica promoveaza anumite valori, precum cinstea, dreptatea, curajul, sinceritatea, marinimia, altruismul etc., incercand sa faca respectate norme de genul: "Sa nu minti!", "Sa nu furi!", "Ajuta-ti aproapele!", "Respecta-ti parintii!", "Creste-ti copiii asa cum se cuvine!", "Respecta-ti intotdeauna promisiunile!" etc.

n     In firescul limbii romane, ansamblul acestor reguli de "buna purtare" se numeste morala, iar conditia omului care aspira sa traiasca potrivit unor idealuri si principii cat mai inalte se numeste moralitate.

De ce este importanta etica in afaceri?

n     In primul rand, trebuie subliniat faptul ca puterea si influenta firmelor private asupra intregii societati este mai mare decat a fost vreodata pana acum, iar politicile imorale, frecvent intalnite in mediul de afaceri, pot sa provoace imense daune si prejudicii indivizilor, comunitatilor si mediului.

n     O data cu retragerea totala sau partiala a administratiei de stat din anumite sectoare de activitate pe care le-a controlat timp de multe decenii, s-au pus tot mai multe intrebari in legatura cu masura in care firmele private ar trebui sa preia responsabilitatile pe care statul si le-a declinat. Sperantele ca oamenii de afaceri ar putea sa sustina financiar dezvoltarea artelor, a stiintei si educatiei nu sunt catusi de putin ceva de data recenta.

n     O data cu cresterea influentei sectorului privat asupra intregii vieti economice si sociale, interesul canalelor mediatice fata de lumea afacerilor a sporit constant. Astfel au aparut critici si comentarii aprinse din partea opiniei publice, sporind interesul general fata de moralitatea agentilor economici si a functionarilor publici.

Influenta mass-media asupra perceptiilor etice

n     In mod tipic, omul de afaceri ca personaj mediatic este mai degraba un manipulator marsav, cinic, insensibil, ahtiat dupa bani si putere, lipsit de orice scrupule.

n     Repetitia obsedanta a acestor clisee are un efect puternic asupra opiniei publice. Drept urmare, etica in afaceri este frecvent asociata de mass-media cu dezastrele ecologice si scandalurile financiare, cu mita si hartuirea sexuala sau concurenta in care abunda tot felul de trucuri murdare. Trebuie sa recunoastem ca. in unele situatii, demascarea in mass-media a afacerilor scandaloase este benefica.

n     Pe de alta parte, scandalurile scot la rampa, in general, doar marile firme si tranzactiile de anvergura, ceea ce creeaza multora impresia falsa ca etica in afaceri se refera doar la marile corporatii.

n     In concluzie, concentrandu-si atentia asupra scandalurilor socante, mass-media face un dublu deserviciu eticii in afaceri. In primul rand, publicului i se prezinta aproape in exclusivitate numai comportamente imorale in afaceri si aceasta perspectiva unilaterala intareste stereotipul incompatibilitatii dintre afaceri si moralitate. In al doilea rand, scandalurile spectaculoase care explodeaza pe prima pagina sugereaza ca etica in afaceri priveste numai activitatea marilor corporatii.

Abordarea "legalista"

n     Multi dintre "actorii" ce joaca pe scena mediului de afaceri considera ca moralitatea in afaceri poate fi rezumata intr-un unic principiu: "respecta legile in vigoare!".

n     Sistemul juridic ofera numai un cadru normativ general vietii economice, a carei diversitate genereaza o multime de evolutii imprevizibile si de imprejurari atipice, imposibil de anticipat si de inghetat in niste tipare legale inflexibile si universal valabile. Dar atunci cand legea nu are nimic de spus, moralitatea ramane singura calauza pe care ne putem bizui spre a sti ce avem de facut.

n     Pe de alta parte, legislatia economica este in mare parte procedurala si ne arata cum sa actionam, dar nu ne spune intotdeauna ce trebuie sa facem. Cu alte cuvinte, legea se refera la mijloacele la care putem recurge, nu insa si la scopurile, deciziile si optiunile noastre.

n     Trebuie sa avem in vedere si faptul ca legislatia economica are, inca, un specific national.

n     Pe scurt: "Respecta legea" este neindoielnic un principiu fundamental in economia de piata si in orice societate democratica, insa nu rezolva toate problemele din viata economica. Prin urmare, etica in afaceri nu poate fi redusa la stricta legalitate.

Abordarea pozitivista

n     Ca disciplina teoretica, etica in afaceri trebuie sa demonstreze ca moralitatea este o conditie necesara a reusitei in economia de piata. Pe scurt, good ethics is good business - corectitudinea morala se asociaza cu succesul in afaceri.

n     Promotorii pozitivismului logic sustin ca daca o propozitie nu poate fi verificata - adica dovedita ca fiind in mod cert adevarata sau falsa - folosind exclusiv metodele stiintifice, inseamna ca avem de-a face cu o falsa propozitie, lipsita de sens.

n     Privite din aceasta perspectiva, judecatile si principiile etice par lipsite de rationalitate. Etica nu este si nu poate fi o forma de cunoastere stiintifica. Ea numai incearca sa fie persuasiva, apeland la emotii, sentimente, interese si habitudini sociale.

n     Desigur, studiile de caz au importanta lor incontestabila si nu pot fi eliminate din etica in afaceri, nici ca surse problematice, nici ca ilustrari ale unor idei teoretice. Dar simpla acumulare de date factuale, intr-un spirit ingust pozitivist, este inadecvata in clarificarea problemelor specifice eticii. Etica se ocupa de valori, iar acestea nu sunt totuna cu faptele empirice.

n     Etica nu descrie felul in care se comporta oamenii, ci spune cum ar trebui sa se poarte, deci are un accentuat caracter prescriptiv.

Abordari clasice de dreapta

n     Criticii de dreapta ai eticii in afaceri au drept axioma ideea ca singura "datorie" a afacerilor este aceea de a aduce profituri maxime.

n     Pe o piata intru totul libera, in care indivizii au posibilitatea de a-si urmari fiecare propriile interese, "fortele" si "mecanismele concurentei" vor produce de la sine cantitatea si varietatea de bunuri si servicii necesare societatii civile.

n     Aceasta este, in esenta, ideea pe care o sustine Adam Smith (1723-1790). "Nu din bunavointa macelarului, a berarului si a brutarului ne asteptam sa avem parte de cina, ci din grija lor fata de propriul interes" - Avutia natiunilor.

n     "Mana invizibila" a lui Smith a devenit un soi de mantra pentru adeptii economiei de piata fara restrictii, devotati abordarii legilor capitalismului in spirit laissez-faire.

n     Din acest punct de vedere, etica in afaceri apare ca un element inutil, o data ce intreprinzatorii privati sunt impinsi de fortele pietei sa adopte spontan anumite reguli de conduita in afaceri.

Abordari clasice de stanga

n     Criticii de stanga ai eticii in afaceri pornesc de la convingerea ca economia capitalista este, in esenta, imorala. Unul dintre cei mai radicali si, fara indoiala, cel mai influent dintre oponentii capitalismului a fost Karl Marx (1818-1883).

n     Analizele acestuia au avut ca obiect societatea industriala din Europa secolului al XIX-lea, in care situatia muncitorilor era intr-adevar dramatica: munca pana la epuizare, salarii mici, absenta beneficiilor, somaj si o lipsa totala de protectie sociala. Marx si-a propus sa descopere cauzele acestei situatii mizerabile si sa ii afle remediul.

n     In optica marxista, profitul este privit ca un soi de furt, iar interesele salariatilor si cele ale patronilor apar ca fiind incompatibile.

n     Realitatile actuale contrazic teoria marxista, prin detinerea de catre tot mai multi salariati a unor pachete de actiuni ale firmelor cotate la bursa, prin acorduri salariale care permit angajatilor sa aiba o cota parte din profiturile companiei la care lucreaza sau prin masurile de protectie sociala a celor defavorizati in perioadele de recesiune (compensatii la concediere, ajutoare de somaj, etc.).

Abordari actuale - Milton Friedman

n     Unul dintre cei mai reputati sustinatori ai libertatii pietei, in spiritul lui Adam Smith, este Milton Friedman, profesor la Universitatea din Chicago, laureat al Premiului Nobel pentru economie (1976). In bine cunoscuta sa lucrare Capitalism and Freedom, Friedman afirma ca intr-o economie de piata "exista o unica responsabilitate sociala a afacerilor - sa isi utilizeze resursele si sa se angajeze in activitati menite sa sporeasca profiturile atata timp cat nu incalca regulile jocului, ceea ce inseamna sa se angajeze intr-o competitie libera, fara inselaciuni si fraude".

n     Consecvent fata de premisele sale, Friedman extinde nedefinit modelul sau, pana la a sustine ca statul nu ar trebui sa pretinda oamenilor o licenta de practicare a vreunei profesii, fie ca e vorba de un agent imobiliar sau de un medic. In opinia sa, piata elimina performantele inferioare si recompenseaza excelenta.

n     Rolul statului, spune Friedman, este acela "de a oferi mijloacele prin care putem sa modificam regulile, sa mediem diferentele dintre noi in ceea ce priveste semnificatia regulilor si sa impuna respectarea regulilor de catre cei putini la numar care altminteri nu ar juca in mod corect"

Abordari actuale - Amartya Sen

n     Un alt laureat al Premiului Nobel pentru economie, Amartya Sen, spune: "pur si simplu nu este adecvat sa consideram drept obiectiv de baza numai maximizarea profitului sau a avutiei [] cresterea economica nu poate fi tratata ca un scop in sine. Dezvoltarea trebuie sa vizeze mai mult sporirea calitatii vietii pe care o traim si a libertatilor de care ne bucuram."

n     In opinia sa, valoarea cardinala este justitia sociala care nu poate fi realizata lasand afacerile de capul lor, ci numai printr-o politica economica guvernamentala.

n     Aceasta politica are misiunea de a pune mediul de afaceri in slujba binelui public, iar profiturile intreprinzatorilor privati trebuie controlate de catre stat si redistribuite in beneficiul comunitatii, asadar scopul primordial al afacerilor nu este maximizarea profiturilor, ci conditii de viata mai bune pentru toti.

"Vinovatul principal": marile corporatii

n     In realitatile economice ale zilelor noastre, atat criticii de dreapta, cat si cei de stanga pun tunurile virulentei polemice pe o tinta comuna: marile corporatii, acuzate de faptul ca detin o putere periculos de mare.

n     Intelectualitatea de stanga considera ca aceste gigantice corporatii multinationale sunt prea puternice in raporturile lor cu guvernele ce apara binele public, in vreme ce conservatorii sustin si ei ca marile corporatii sunt prea puternice pe piata in raporturile lor cu micii intreprinzatori, ceea ce modifica sau chiar incalca "legile naturale" ale economiei de piata.

n     Orientarea dominanta in etica afacerilor nu ignora si, cu atat mai putin, nu neaga neajunsurile economiei de piata, dar nu exista nici o indoiala asupra faptului ca acest sistem economic este de departe cea mai buna solutie practica din cate s-au incercat vreodata pana acum.

n     Prin urmare, pentru majoritatea teoreticienilor din acest domeniu problema nu consta in cautarea unui alt sistem socio-economic, ci in remodelarea si perfectionarea celui existent.

Concluzie

n     Fara a pune in discutie daca trebuie sa facem afaceri pentru profit sau nu, ci luand economia de piata si regulile ei ca pe o stare de fapt, o abordare de bun simt ar trebui, in opinia mea, sa raspunda la urmatoarea intrebare fundamentala: ce trebuie sa faca toti oamenii de afaceri, in afara de maximizarea profitului, astfel incat activitatea lor sa nu fie numai profitabila - acesta fiind imperativul economic - ci totodata si corecta sub aspect moral - imperativul etic?

n     Asadar, plecam de la premisa ca, pe langa datoria morala de a respecta legea, orice intreprinzator onest, serios, respectabil si, pe termen lung, de succes trebuie sa isi asume anumite responsabilitati si datorii morale, al caror standard este ceva mai inalt decat cerintele minimale ale sistemului juridic.

n     Aceste obligatii morale pot fi enuntate, analizate si explicate destul de usor daca se porneste de la convingerea ca profitul nu este incompatibil cu moralitatea, ci, dimpotriva, ca good ethics is good business