MICILE AFACERI SI IMPORTANTA LOR IN ECONOMIE

MICILE AFACERI SI IMPORTANTA LOR IN ECONOMIE

Obiectivele capitolului

Micile afaceri au un rol deosebit de important in orice economie. Ele contribuie in masura considerabila la dinamismul economic.

Acest capitol reliefeaza rolul micilor afaceri si importanta lor pentru dezvoltarea economica a tarii.

Obiectivele specifice ale capitolului sunt:

cunoasterea rolului pe care il joaca micile afaceri in economie;

definirea conceptului de 'mica afacere' in diferite acceptiuni;

identificarea sferei de cuprindere a micilor afaceri;

cunoasterea implicatiilor dezvoltarii unei mici afaceri;

prezentarea factorilor care duc la esecul micilor afaceri, precum si a cailor de evitare a esecului in micile afaceri.

1.1. Rolul micilor afaceri in economie

Micile afaceri au avut si continua sa aiba un rol deosebit in cadrul economiei. P. Drucker afirma ca micile afaceri reprezinta catalizatorul principal al cresterii economice. R. Reagan sublinia ca micile afaceri reprezinta 'inima si sufletul economiei de piata', iar M. Coltman arata ca ele constituie coloana vertebrala a sistemului economic al intreprinderii libere.

Micile afaceri au contribuit in mod esential la dezvoltarea statelor industrializate si la dobandirea recentei prosperitati a unor tari din sud-estul Asiei.

Micile afaceri au o deosebita importanta functionala in economie pentru urmatoarele motive:

Furnizarea de locuri de munca. Potrivit Administratiei Micilor Afaceri din S.U.A. (S.B.A.), in anul 1989, 98% din firmele de afaceri din S.U.A. erau mici. Aceasta inseamna ca in acel an existau aproximativ 19 milioane de firme 'mici' ce furnizau produse, servicii si informatii in S.U.A. In ultimul deceniu, firmele mici din S.U.A. au creat peste 30 milioane de locuri de munca. In prezent, oferta de locuri de munca a intreprinderilor mici si mijlocii in S.U.A. este de 60%, iar in Germania oferta de locuri de munca a acelorasi firme este de 71 la suta.

Inovarea. Indivizii si micile afaceri reprezinta o sursa majora de idei si inventii. In S.U.A., de exemplu, in ultimii 20 ani peste 1/3 din inventii au fost efectuate de persoane particulare si 1/4 de catre micile afaceri care au mai putin de 100 salariati. In Germania, 76% din cele mai importante inventii ale secolului au fost efectuate in intreprinderile mici si mijlocii. Micile afaceri sunt mai inovative decat cele mari, publice, deoarece oamenii ingeniosi lucreaza la idei noi care sunt legate direct de profitul lor si astfel motivate intr-un mod mai direct. In plus, firmele mari se concentreaza asupra produselor cu o cerere stationara si previzibila, lasand pe seama celor mici articolele ce se vand mai incet si sunt mai riscante. Micile afaceri de pionierat nu au un produs sau un serviciu cu cererea verificata si dificultatea vanzarilor produselor lor este uneori atat de mare incat destul de des se inregistreaza falimente inainte de a reusi in final. Numai atunci cand micile firme independente si-au deschis o piata verificata pentru inovatie, o mare firma devine interesata in a sprijini si adesea in a o concura. Multe inventii ale trecutului, ca motorul cu abur, automobilul, avionul, telefonul au fost considerate la inceput lipsite de interes. Ele au devenit cu adevarat 'merituoase' doar dupa ce pionierii lor au demonstrat valoarea lor economica. Dezvoltarea unei idei de afacere, exploatarea unei inventii la scara industriala au fost realizate aproape invariabil in intreprinderile mici. Acestea pot realiza inovatii si le pot duce pana la stadiul de crestere - daca va exista. Din acest moment se pot adopta tehnici de productie de masa, daca exista capitalul necesar sau sunt vandute unei firme mai mari, capabila sa finanteze activitati de mare anvergura.

Interdependenta afacerilor. O realitate fundamentala a vietii economice moderne o constituie interdependenta afacerilor. Nici o afacere moderna nu este o entitate in sine. Ea trebuie sa cumpere de la alte firme si sa vanda fie la diferiti oameni de afaceri, fie la consumatori, in competitie cu multe alte firme. In plus, numeroasele mici afaceri permit celor de mare anvergura sa se concentreze asupra acelor activitati in care efortul lor este mai eficient. Produsele marilor firme sunt disponibile in mii de locuri indepartate doar prin serviciile furnizate de negustorii independenti si diferite magazine. Fara acesti intermediari, ar fi imposibila distribuirea produselor. Este, de asemenea, evident ca marii producatori de autoturisme, masini agricole, televizoare si alte produse electromecanice sunt dependenti de miile de unitati prestatoare de servicii mici si independente, pentru repararea, intretinerea si mentinerea acestor produse. Micile afaceri realizeaza si o mare varietate de servicii comerciale, tehnice si functionaresti atat pentru marile afaceri insasi cat si pentru orice client care are nevoie de cunostintele si deprinderile lor specifice.

Mentinerea competitiei. Existenta unei colectivitati de mici afaceri puternice si sanatoase reprezinta cel mai bun mijloc de mentinere a competitiei, de a preveni controlul monopolist al unei ramuri si asigurarea in acest fel a populatiei de avantajele concurentei, prin preturi mai accesibile, calitate superioara a produselor, termene de credit mai avantajoase. In esenta, rivalitatea este pentru atragerea clientilor. Daca scopul economiei este sa existe competitie libera cu adevarat, trebuie sa existe in mod imperios firme independente. Economia de piata asigura libertatea intreprinderilor si creeaza oportunitati pentru capacitatile individuale creatoare, precum si mijloace de trai pentru un larg segment al populatiei. Mentinerea competitiei este cea mai buna asigurare ca economia va ramane dinamica si va aduce un curent continuu de inovatii, idei noi, experimente si eforturi de pionierat. 

Aprovizionarea cu bunuri si prestarea de servicii catre populatie. Micile firme, prin sfera larga de activitati pe care o desfasoara, contribuie in mod esential la aprovizionarea cu o gama larga de produse, precum si la prestarea unor servicii de o calitate superioara marilor firme.

1.2. Definirea micilor afaceri

Nu exista o definitie acceptata unanim a micilor afaceri. Astfel, in aprecierea 'marimii' micilor afaceri uneori se iau in considerare criterii cantitative, cum sunt numarul de salariati, volumul vanzarilor etc. Alteori, se considera ca o mica afacere trebuie sa-si aiba limitat domeniul la piata locala. Intr-o alta conceptie, afacerile sunt categorisite ca mici, in functie de natura firmei, ca farmacii, magazine de bijuterii, haine etc.

Una din cele mai vechi definitii ale micilor afaceri este cea data prin Legea micilor afaceri din 1934 din S.U.A.: 'o mica afacere este aceea care este detinuta si condusa in mod independent si nu este dominanta in domeniul ei de activitate'.

Comitetul pentru Dezvoltare Economica, organizatie stiintifica semnificativa, arata ca o afacere este mica atunci cand indeplineste cel putin doua din urmatoarele criterii:

1. Conducere independenta (in mod obisnuit managerul este si proprietarul afacerii).

2. Capitalul este achizitionat si proprietatea este detinuta de o persoana sau de un numar redus de persoane.

3. Domeniul de activitate este in principal local. Personalul si proprietarul sunt din aceeasi localitate. Pietele trebuie sa fie locale.

4. Marime relativa in cadrul ramurii - o afacere este mica in comparatie cu altele considerate mari. Ea poate fi mica intr-un domeniu si mare in altul.

Dintre cele patru criterii, cei mai multi considera ca cel de-al patrulea este cel mai important.

Administratia Micilor Afaceri din S.U.A (S.B.A.), creata in 1953, agentie independenta a guvernului federal, da o definitie similara micilor afaceri. Ambele organizatii folosesc criterii calitative de clasificare. Fiecare din ele subliniaza independenta proprietatii si conducerii si relativa lipsa de dominanta in domeniu. In plus, S.B.A. foloseste si criterii cantitative de clasificare pentru a putea distinge daca o afacere poate primi sau nu asistenta de la S.B.A. Cele doua criterii cantitative sunt volumul vanzarilor totale sau numarul de salariati. Aceste cifre se modifica de-a lungul anilor, odata cu inflatia.

In Romania, potrivit Legii 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, criteriile dupa care sunt definite intreprinderile sunt numarul de salariati, cifra de afaceri si independenta, astfel:

Numarul de salariati:

microintreprinderi:  pana la 9 salariati;

intreprinderi mici:  10-49 salariati;

intreprinderi mijlocii:  50-249 salariati.

Cifra de afaceri: pana la 8 milioane EURO (sau un rezultat anual al bilantului contabil ce nu depaseste 5 milioane EURO).

Independenta: Nu sunt detinute in proportie mai mare de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot de o alta intreprindere sau de mai multe intreprinderi impreuna, care nu fac parte din intreprinderile mici si mijlocii.

O definitie hazlie: O mica afacere este aceea in care iti pot aduce si cainele la lucru.

1.3. Sfera de cuprindere a micilor afaceri

De regula, micile afaceri se infiinteaza in cinci domenii de activitate si anume: servicii; comertul cu amanuntul; comertul cu ridicata; constructii generale; industria prelucratoare.

Serviciile. Acest fel de afaceri ofera servicii specializate, adesea cu caracter tehnic, clientilor si oamenilor de afaceri. Exemple de astfel de afaceri sunt: frizeriile, coafurile, repararea aparatelor electrocasnice, spalatoriile, agentiile de turism. Cele mai obisnuite firme prestatoare de servicii realizeaza activitati asupra bunurilor proprietatea clientilor sau asupra persoanei clientului. Multe alte firme presteaza servicii de alta calitate ca banci, societati de asigurare, consultanta manageriala etc. Peste 3/4 din firmele prestatoare de servicii folosesc mai putin de salariati. Cele mai multe cer numai investitii initiale mici si depind in mare masura de modul personal in care sunt realizate.

Serviciile au capatat o importanta crescanda in economie. Unul din factorii care au contribuit la acest fenomen l-a constituit cresterea veniturilor si implicit a puterii de cumparare care a permis clientilor sa dispuna de mai multi bani pentru realizarea de servicii personale si de afaceri. Un alt factor il reprezinta faptul ca multe servicii sunt dificil, daca nu imposibil, de mecanizat si automatizat, productivitatea muncii neputand creste atat de repede ca in alte ramuri. In consecinta, o anumita crestere a cantitatii serviciilor prestate genereaza mai multe intreprinderi prestatoare de servicii si implicit o mai mare folosire a fortei de munca decat in industrie sau agricultura. Acest fenomen este evident in special in activitatile de reparatii, servicii personale si cele de odihna si divertisment.

Comertul cu amanuntul. Aceste afaceri ofera spre vanzare marfurile in mod direct consumatorului. Librariile, florariile, consignatiile sunt exemple tipice de astfel de afaceri. O astfel de afacere este adesea combinata cu una prestatoare de servicii in acelasi local, ca in cazul dactilografierii si vanzarii masinilor de scris. Comertul cu amanuntul este un domeniu propice pentru noii intreprinzatori si aceasta probabil pentru ca ei au o experienta mai directa legata de procesul de vanzare cu amanuntul decat o au cu alte forme de afaceri.

Comertul cu ridicata. O asemenea afacere foloseste capitalul pentru a cumpara produse finite de la industria prelucratoare pe care le revand apoi comerciantilor cu amanuntul sau utilizatorilor industriali. Ea are o mare valoare economica atat pentru producatori cat si pentru firmele cu amanuntul ce vand produsele consumatorilor.

Constructii generale. Firmele care initiaza o astfel de afacere construiesc sau reconstruiesc case, cladiri industriale si alte structuri.

Industria prelucratoare. Intr-o astfel de afacere se cumpara materii prime si componente pentru a se fabrica produse finite. Deoarece costurile de prelucrare sunt ridicate iar riscurile mari, destul de putini intreprinzatori initiaza o astfel de afacere, fara a avea un sprijin din partea unor investitori puternici. Desi in acest sector predomina marile firme, acestea sunt mai eficiente in ramurile bine stabilizate unde exista piete mari pentru produsele lor cu preturi scazute, unde tehnologiile si mecanizarea au atins un grad mare de eficienta si unde este cerut un capital mare pentru investitii si unde standardizarea si simplificarea sunt politici de dorit. Totusi, marile intreprinderi depind in mare masura de micile firme in ce priveste aprovizionarea cu unele componente. In acest fel, cresterea firmelor mari atrage dupa sine si cresterea celor de mica marime. Sanse pentru micile afaceri din acest domeniu sunt si in pietele consumatorilor locali. Unele din cele mai obisnuite exemple in acest sens sunt tipografiile, brutariile, firmele de prelucrarea laptelui etc.

2.3 Implicatiile dezvoltarii unei mici afaceri

Inainte de a se lansa intr-o afacere, intreprinzatorul potential trebuie sa ia in considerare atat avantajele cat si dezavantajele detinerii unei mici afaceri. Numai dupa o analiza atenta a acestora si doar in situatia in care avantajele sunt mai mari decat dezavantajele, se va lua decizia finala de a intra in afaceri. In continuare, sunt prezentate avantajele initierii unei mici afaceri.

2.3.1 Avantajele dezvoltarii unei mici afaceri

Satisfactia de a-ti controla propriul destin. Desi nu acesta este motivul cel mai adesea declarat pentru a detine o afacere proprie, el pare sa fie totusi cel mai adecvat personalitatii intreprinzatorului. Detinatorul unei afaceri are independenta si prilejul de a realiza ceea ce considera ca este mai important pentru el, precum si puterea de a face lucrurile asa cum doreste. Intreprinzatorii considera ca afacerea face parte din viata lor si o folosesc ca pe o extensie a spiritului. Ea este un 'pasaport catre libertatea personala'. Satisfactia detinerii unei mici afaceri deriva din libertatea de a lua decizii si de a-si asuma riscuri din spirit de competitie si din recompensa intrinseca a faptului ca forta conducatoare din spatele afacerii este insasi intreprinzatorul. Un muncitor frustrat, devenit intreprinzator, afirma: 'Greselile isi apartin, succesul este al tau. Exista un sens al controlului propriului destin'.

Posibilitatea de a atinge potentialul maxim. Destul de multe persoane desfasoara o munca nepotrivita propriilor aptitudini. O mica afacere inlatura acest inconvenient, oferind detinatorului ei posibilitatea de autoexprimare totala. Singurele obstacole in calea succesului sunt acelea impuse de propria creativitate si determinare si nu acelea create artificial de unitatea in care lucreaza. Desigur, chiar cu o pregatire adecvata, este posibil ca unele probleme sa fie dificil de rezolvat. Cu putina sansa si bazandu-se pe autoincredere, intreprinzatorii spera sa realizeze ceea ce si-au propus, in ciuda conditiilor vitrege.

Prilejul de a obtine un castig nelimitat. Desi nu banii reprezinta mobilul esential al detinerii unei afaceri, posibilitatea de a-i obtine si de a castiga in afaceri sunt, desigur, factori importanti in decizia de a intra intr-o afacere. Detinerea unei afaceri nu este in mod automat un corn al abundentei. Calea in afaceri este presarata cu multe esecuri si riscuri. Profitul si venitul capata semnificatii deosebite pentru fiecare intreprinzator. Unii spera sa obtina venituri imediate si vor cauta sa initieze afaceri care le aduc venituri datorita ivirii unor conjuncturi favorabile temporare. Acestia pot initia zeci de afaceri in timpul vietii. Altii privesc profitul ca pe o recompensa pe termen lung pentru initierea unei afaceri stabile si credibile, cu traditii puternice, adanci in colectivitate. Ei se gandesc sa aduca si copiii, apoi si nepotii in afacere si au cu totul alte standarde de masurare a venitului.

Ocazia de a aduce o contributie la binele societatii si de a primi recunostinta pentru eforturile depuse. Intreprinzatorii sunt, in general, mandri de rolul pe care il au in societate. Muncind pentru satisfacerea nevoilor lor personale, ei joaca un rol deosebit de necesar in economie. Pentru serviciile facute clientilor, intreprinzatorii se bucura de recunostinta celor pe care ii servesc cu credinta de-a lungul anilor. Multe afaceri devin stabile datorita increderii si respectului reciproc.

O alta recompensa a intreprinzatorilor este aceea ca afacerea lor este o parte a sistemului general al afacerilor nationale, precum si constiinta ca munca lor poarta insemnul modului de functionare a economiei.

2.3.2. Dezavantajele dezvoltarii unei mici afaceri. Desigur, avantajele ii aduc satisfactii deosebite celui ce doreste sa intre in lumea afacerilor. Totusi, nu trebuie omise dezavantajele potentiale ale detinerii unei mici afaceri.

Incertitudinea venitului. Detinerea unei afaceri nu asigura, implicit, succesul si deci nici supravietuirea acesteia. Unele afaceri abia daca pot aduce un venit cat de cat suficient intreprinzatorului. In fazele incipiente ale afacerii, intreprinzatorul are, adesea, probleme privind obligatiile financiare si trebuie sa traiasca din economiile anterioare. Nu se poate obtine un venit in mod regulat, asa cum se intampla atunci cand lucrezi pentru altii. Intreprinzatorul va fi intotdeauna ultimul care va fi platit.

Riscul pierderii intregului capital investit. Rata de mortalitate a micilor afaceri este destul de ridicata. In S.U.A., de exemplu, 80% din noile afaceri nu reusesc sa depaseasca un an, iar 92% devin falimentare la sfarsitul a cinci ani de activitate. Unii intreprinzatori isi vor pierde economiile personale. Pentru multi dintre ei pierderea nu este numai financiara. Acestia se vor simti jigniti personal si vor suferi din punct de vedere psihic intrucat falimentul ii duce la deznadejde. Adesea, alti intreprinzatori cu care colaboreaza isi pierd banii, marind povara personala a intreprinzatorului. Multi intreprinzatori isi revin repede din nereusita si isi reincep activitatea, insa unii dintre ei vor fi afectati pentru multa vreme. Inainte de a fi prea tarziu, intreprinzatorii trebuie sa se intrebe daca pot face fata din punct de vedere psihologic consecintelor esecurilor. Ei trebuie sa calculeze riscurile si sa le ia in considerare, inainte ca economiile si sanatatea sa le fie periclitate.

Un nivel scazut de trai pana cand afacerea se stabilizeaza. Afacerea nu absoarbe doar energia si banii intreprinzatorilor, ci si timpul acestora. Ei trebuie sa uite de programul de lucru de opt ore pe zi. In aceste afaceri este necesar sa se lucreze 12-16 ore pe zi si sapte zile pe saptamana. A lucra fara concediu platit devine, uneori, o regula. Intr-un studiu efectuat de Heller Small Business Institute din S.U.A se arata ca 73% dintre intreprinzatori muncesc mai greu decat inainte de a avea aceasta calitate, iar 91% opinau ca erau mai fericiti cand lucrau la o mare intreprindere. Urmarile unui asemenea regim de lucru nu sunt deloc de neglijat.

Responsabilitatea completa. Intreprinzatorii au satisfactia de a fi proprii lor sefi si puterea de a lua deciziile pe care le considera cele mai bune. Cand trebuie insa sa ia deciziile in probleme la care nu se pricep, li se instaleaza nelinistea in suflet, mai ales daca nu au cu cine sa se consulte. Realizarea faptului ca deciziile pe care le iau sunt cauza succesului sau esecului afacerii are un efect devastator asupra unor intreprinzatori. Destul de repede intreprinzatorii isi vor da seama ca, de fapt, ei reprezinta afacerea.

Aparitia unor probleme fiziologice. Stresul impus de mersul afacerilor poate determina aparitia unor probleme fiziologice ca: indigestii, dureri de spate, ulcere, insomnii sau suparatoare dureri de cap. Ele pot fi calificate ca boli psihosomatice. Intreprinzatorii trebuie sa fie constienti de aceste situatii si sa apeleze la ajutorul medical la primele semne aparute.

Ruperea legaturilor familiale. Programul de lucru foarte incarcat al intreprinzatorului poate avea un impact dintre cele mai serioase asupra familiei. De aceea, intreprinzatorul trebuie sa fie sigur daca partenerul de viata ii impartaseste dorinta de a se aventura in afaceri si accepta lipsa acestuia multe ore pe zi. Daca membrii familiei vor dori sa se implice in afacere, este posibil ca acest lucru sa aiba un impact nedorit asupra relatiilor de munca. Nu este usor sa lucrezi peste zece ore pe zi in afacere si apoi sa-si petreci restul timpului acasa cu aceleasi persoane. Convietuirea in acest mod poate avea de suferit. Divortul si pierderea prietenilor sunt destul de des consecintele implicarii in micile afaceri Dezmembrarea familiei vine adesea odata cu stresul care apare atunci cand unul dintre soti intra intr-o afacere, fara a-l intelege si a-l accepta pe celalalt. Rezultatul comportarilor influentate de presiunea afacerilor este cearta, bataia si, frecvent, divortul. Dintre 20 de intreprinzatori de mare succes din S.U.A. care au fost chestionati asupra dezavantajelor detinerii unei mici afaceri, 13 erau divortati, iar 4 divortasera a doua oara.

2.4. Factori care duc la esecul micilor afaceri

Rata mortalitatii micilor afaceri este mult mai ridicata decat a celor de mare anvergura. Din acest motiv este deosebit de important sa cunoastem ce factori determina falimentul celor mai multe mici afaceri. Acesti factori pot fi grupati, in functie de natura lor, in doua categorii: generali si specifici.

2.4.1. Factori generali. Supravietuirea unei afaceri este influentata de cinci factori cu caracter general: ciclul economic, inflatia, rata dobanzii, accesul la capital si reglementarile guvernamentale.

Ciclul economic. Economia unei tari se caracterizeaza prin perioade de crestere (boom), intrerupte de perioade de recesiune si depresiune. Micile afaceri sunt afectate puternic de aceasta evolutie. Fiind mai predispuse oscilatiilor economiei, micile afaceri inregistreaza o rata de cadere mai mare in faza de recesiune.

Inflatia. Inflatia creeaza probleme deosebit de serioase micilor afaceri. Ea afecteaza toate aspectele functionale ale micilor afaceri: marimea costurilor stocurilor, costurile de functionare, fondul de rulment. Multe din micile afaceri nu pot rezista nivelurilor ridicate ale inflatiei pe perioade mari. Aflate pe piete puternic competitive, cele mai multe dintre micile afaceri nu pot avea un control asupra preturilor pe care le pot cere si, implicit, asupra costurilor. Consecinta o reprezinta marea vulnerabilitate la fluctuatiile preturilor inflationiste.

Rata dobanzii. Alaturi de inflatie, rata dobanzii afecteaza in cea mai mare masura micile afaceri. Acestea sunt vulnerabile in special in perioadele ratelor mari ale dobanzii, in situatia cand apeleaza la institutiile financiare pentru satisfacerea nevoilor financiare temporare. Peste 80% din micile afaceri obtin bani din depozite bancare; prin urmare, cresterea ratei dobanzilor, care reflecta criza fondurilor de imprumut, tinde sa afecteze firmele mici intr-o masura mult mai mare decat pe cele mari. Cel mai afectat este fluxul de numerar si aceasta poate provoca dezastrul micilor afaceri. O explicatie a acestei situatii este aceea ca multe din micile firme au un capital insuficient, in timp ce sunt confruntate cu cerinte mari de capital pentru extindere. Pentru cei mai multi, costul capitalului are o pondere ridicata in costul de productie, iar ratele ridicate ale dobanzii maresc costurile generale de functionare la niveluri greu de suportat. Povara acestor dobanzi ameninta adesea supravietuirea firmei in perioade de incetinire a dezvoltarii economice.

Accesul la capital. Micile afaceri sunt dezavantajate, in mod normal, in competitia privind solicitarile de capital pentru crestere sau expansiune. Bancile doresc sa imprumute in special marile intreprinderi deoarece le considera pe cele mici vulnerabile. Un studiu efectuat in S.U.A. arata ca numai 39% din capitalul micilor intreprinderi este obtinut din surse externe.

Alt factor care contribuie la inaccesibilitatea la capital il constituie nivelul mai mic al fondurilor disponibile pentru afaceri in general. Inflatia si impozitele mari determina reducerea inclinatiei spre castig si economisirea unor sume mari de bani.

Adaugand la acestea si reglementarea riguroasa a ofertelor de actiuni publice, care fac aceasta optiune impracticabila pentru micile afaceri, avem tabloul complet al disponibilitatilor destul de reduse de imprumut ale micilor intreprinzatori.

Reglementarile guvernamentale. Desi reglementarile guvernamentale in activitatea micilor afaceri sunt bine intentionate, iar binefacerile lor nu pot fi puse la indoiala, costurile aferente au devenit destul de mari si sunt suportate in ultima instanta de consumatori, sub forma preturilor mai ridicate. Povara acestor reglementari este mai apasatoare pentru micile intreprinderi, deoarece lor le lipseste o baza financiara mai larga. Un studiu efectuat in S.U.A. a constatat o crestere exponentiala a costurilor reglementarilor guvernamentale pe unitate de vanzare la firmele cu mai putin de 50 de salariati.

2.4.2. Factori specifici. Alaturi de factori cu caracter general, exista si unii factori specifici controlabili care influenteaza insuccesul unei mici afaceri. In cele mai multe cazuri incompetenta manageriala si lipsa de experienta a intreprinzatorului sunt factori esentiali care determina falimentul micilor afaceri. Pe langa acestia, mai exista si alti factori de care viitorul intreprinzator trebuie sa tina cont pentru a evita falimentul si pe care ii vom prezenta in continuare.

Incompetenta manageriala. Potentialul intreprinzator trebuie sa ia in considerare abilitatea sa in luarea deciziilor si nivelul cunostintelor pe care le are in acest domeniu, conditii esentiale pentru a avea succes. Unii dintre viitorii intreprinzatori nu au pur si simplu cunostintele necesare derularii unei afaceri. Daca au intelepciunea necesara, nu vor intra in afaceri singuri. Intr-o statistica efectuata in S.U.A. se arata ca 50% din falimentele micilor intreprinderi se datoreaza incompetentei manageriale.

Lipsa de experienta. Micii intreprinzatori trebuie sa aiba experienta in domeniul in care vor sa actioneze. Experienta in afaceri este linia de demarcatie dintre succes si esec. Se poate ca uneori un intreprinzator sa aiba succes intr-un domeniu si apoi sa se extinda intr-altul adiacent, despre care nu stie prea multe lucruri. In aceasta situatie, esecul este inevitabil, daca nu se va retrage la timp din aceasta afacere. De asemenea, este necesara o experienta echilibrata a intreprinzatorului. In mod ideal, viitorul intreprinzator trebuie sa aiba abilitate tehnica adecvata (capacitatea de a realiza anumite lucrari fizice); abilitate conceptuala suficienta; puterea de a prevedea, coordona si integra diferite activitati ale afacerii intr-un tot unitar; priceperea de a conduce oamenii intr-o anumita organizatie si de a le crea motivatia pentru ridicarea nivelului performantelor. Intr-o cercetare condusa de Dun si Bradstreet, referitoare la experienta intreprinzatorilor, se arata ca acestia trebuie sa aiba cunostinte echilibrate in aprovizionare, productie si produse, atragerea consumatorilor si administrarea finantelor. Daca se pune accent numai pe productie, neglijand vanzarile, acestea vor scadea, iar clientii se vor instraina. Din falimentele anuale, 90% se datoreaza acestei cauze.

Controlul financiar precar. Orice afacere prospera reclama un control financiar eficient. Limitele erorilor in administrarea finantelor, pentru cele mai multe afaceri mici, sunt reduse. Cele mai obisnuite capcane care afecteaza activitatea financiara a micilor afaceri sunt lipsa capitalului, politica de creditare a clientilor si investitiile excesive in capital fix (bunuri imobiliare).

- Lipsa capitalului. Una dintre erorile fatale pe care le comit multi intreprinzatori este aceea ca incep o afacere cu bani putini. Fiind din fire optimist, intreprinzatorul adesea judeca gresit necesitatile financiare ale initierii unei afaceri, ceea ce il poate duce la faliment. Desigur, munca asidua poate evita aceasta capcana, insa aceasta se intampla destul de rar.

- Politica de creditare a clientilor. Pentru unii intreprinzatori vanzarea pe credit este o necesitate stringenta. Ea este practicata fie pentru a ajunge la un nivel competitiv, fie pentru ca este fortata de competitorii care o practica si ei. In orice caz, vanzarile pe credit trebuie controlate cu atentie, deoarece neglijarea acestui aspect poate duce la faliment.

- Investitii exagerate in fonduri fixe. Destul de multi intreprinzatori investesc capitaluri neobisnuit de mari in cladiri, echipamente etc. Banii pentru realizarea acestor investitii provin, in mod normal, din capitalul de lucru (fondul de rulment) sau din imprumuturi, asa incat daca apar necesitati suplimentare de fonduri pentru expansiune, nu vor mai exista posibilitati de finantare.

Absenta planului de afaceri. Nu putini sunt intreprinzatorii care nu-si dau seama de importanta elaborarii unui plan de afaceri. Omisiunea planificarii are un efect extrem de negativ care se manifesta in doua modalitati.

- Lipsa planului strategic. Prin planul strategic se traseaza directiile generale ale firmei si se identifica modalitatile de maximizare a punctelor sale forte si depasirea celor slabe. El cuprinde descrierea afacerii, consumatorii, competitorii, punctele slabe si forte etc.

- Expansiunea neplanificata. Expansiunea firmei este un proces dorit de orice intreprinzator, insa ea trebuie planificata cu atentie. In mod ideal, expansiunea trebuie finantata din castigurile realizate, insa cele mai multe firme contracteaza imprumuturi pentru cel putin o parte din capitalul investit. Expansiunea cere, in mod obisnuit, modificari esentiale in structura organizatorica, in procedurile de control financiar, in controlul stocurilor, in repartizarea personalului. Totusi, cele mai mari modificari se inregistreaza in experienta manageriala. Pe masura extinderii firmei, sporesc si problemele carora trebuie sa le faca fata managerul.

Amplasarea neadecvata. Desi alegerea amplasamentului corespunzator este considerata a fi atat o stiinta cat si o arta, in mod frecvent amplasarea afacerii se face fara un studiu propriu, investigatie sau planificare. Mai mult, unii intreprinzatori aleg o anumita amplasare doar pentru simplul motiv ca au gasit o cladire libera. Totusi, problema amplasarii este destul de critica pentru a o lasa pe seama sansei. Pentru comerciantii cu amanuntul alegerea amplasamentului este chiar determinanta in succesul afacerii.

Un alt element care trebuie luat in considerare la alegerea amplasamentului este nivelul chiriei care trebuie platita. Desi este prudent sa nu se plateasca o chirie mare, oamenii de afaceri vor mari costurile pentru anihilarea efectului amplasarii asupra volumului vanzarilor. Daca se prefera un loc mai modest, vanzarile pot fi diminuate, iar profiturile mai mici decat daca va fi ales un loc mai scump. Putem deci spune ca amplasarea are doua trasaturi: costul si efectele asupra volumului vanzarilor.

Lipsa controlului stocurilor. Desi cele mai mari investitii se fac, in mod obisnuit, in stocuri, totusi controlul acestora este in mod frecvent neglijat. Un nivel insuficient al stocurilor se va reflecta in criza sau lipsa stocurilor, ceea ce va avea un impact nefavorabil asupra clientilor. De asemenea, o alta consecinta a lipsei controlului stocurilor poate fi existenta prea multor feluri de marfuri care nu se vand. Acest gen de risipa prin demodari sau chiar deteriorari ale marfurilor nevandute se reflecta in costurile efective ridicate. In plus, aceste marfuri imobilizeaza fonduri importante care ar putea investite intr-un mod mai util.

O atitudine improprie. Pentru a avea succes, intreprinzatorul trebuie sa aiba o atitudine care sa contribuie la bunul mers al afacerii. Astfel, el trebuie sa fie pregatit sa munceasca mult si chiar sa faca sacrificii.

Parerea ca o mica afacere este usor de condus este total gresita. De asemenea, intreprinzatorul trebuie sa lucreze cu entuziasm si calauzire. Nici supraestimarea prin implicarea in prea multe afaceri nu este de bun augur pentru micul intreprinzator, dupa cum dintr-un comportament etic se poate castiga pe termen lung mai mult decat dintr-o inselatorie pe termen scurt.

Desigur, factorii specifici care pot duce la esecul unei afaceri actioneaza in mod diferentiat, in functie de natura afacerii. In tabelul nr. 2.3 se prezinta factorii de esec, grupati pe tipuri de afaceri.

2.5. Cai de evitare a esecurilor

Evitarea insuccesului in afaceri se poate face in diferite modalitati care deriva din insasi cauzele care le determina. Acestea sunt.

Cunoasterea detaliata a afacerii. Necesitatea experientei in domeniu a fost deja subliniata. Prin urmare, detinatorul unei afaceri trebuie sa-si recunoasca atat limitele personale cat si pe cele ale afacerii. Nici un intreprinzator nu poate fi expert in toate functiile afacerii si el trebuie sa accepte acest fapt. De asemenea, fiecare afacere fie ea mare sau mica are limitele sale. Cunoscandu-le, vor putea fi reduse.

Planificarea. Fara planificare, succesul unei afaceri nu este sigur. De aceea, fiecare mica afacere trebuie sa aiba politici precise privind creditele, clientii, liniile de productie, imaginea, preturile, reclama etc. Este deosebit de important ca planul sa fie sub forma scrisa, altfel planificarea va fi ignorata sau va fi formala.

Cunoasterea aspectelor financiar-contabile. Pentru a intelege cu adevarat ceea ce este viabil intr-o afacere, intreprinzatorul trebuie sa cunoasca cel putin esenta aspectelor financiar-contabile. Cand informatiile financiar-contabile sunt analizate si interpretate corespunzator, ele reprezinta indicatori de nadejde ai sanatatii firmei. De asemenea, ele sunt de un real folos in alertarea intreprinzatorului asupra aparitiei unor fenomene negative.

Gruparea factorilor de esec pe tipuri de afaceri

Tabel nr. 2.3

Administrarea resurselor financiare. Gestionarea cu succes a resurselor financiare presupune elaborarea unui sistem informational practic si eficient si apoi folosirea acestor informatii in vederea luarii celor mai corespunzatoare decizii.

Apelarea la sprijinul asistentei profesionale. Cum nici un intreprinzator nu este expert in toate domeniile afacerii sale, el trebuie sa apeleze, la nevoie, la ajutorul avocatilor, contabililor etc.

Ingrijirea sanatatii. Succesul unei afaceri depinde in mod determinant de prezenta si activitatea constanta a intreprinzatorului. De aceea, este deosebit de necesar ca acesta sa-si verifice mereu starea de sanatate. De asemenea, pastrarea anumitor limite normale de lucru va evita aparitia stresului si a celorlalte aspecte negative legate de acesta.