Mandatarea conducerii afacerilor

Mandatarea conducerii unei afaceri se realizeaza pe baza unui contract de mandat , care este o intelegere scrisa, prin acordul de vointa realizat intre agajator ( parte din contract) si una sau mai multe persoane , denumite mandatar sau mandatari ( cealalta parte din contract), de a presta servicii prin delegare de autoritate si transfer a puterii de decizie de la angajator la persoana mandatara.

Pentru conducerea afacerii relatiile de mandat pot fi:

o       Proprietari si manageri,

o       Proprietari si creditori

Mandatul dintre proprietari si manageri

In general micile afaceri sunt conduse de proprietari care devin si managerii propriilor afaceri, prin urmare ei incearca sa faca tot posibilul pentru realizarea obiectivului afacerii , adica maximizarea profitului, implicit cresterea averii personale.

In cazul in care unul dintre proprietari este si managerul mandatat al afacerii si doreste la un moment dar sa-si vinda partea de proprietate catre parsoane fizice sau juridice exista posibilitatea aparitiei unui conflict de interese, astfel chiar daca este manager si proprietar i se cuvine mai putin de 100% din averea afacerii, a firmei. Asfel cu cat numarul de actiuni detinute de manager este mai mic, conflicul de interese creste, iar managerul va avea tendinta sa solicite facilitati suplimentare ( ce ar trebui sa fie suportate de ceilalti proprietari), cum ar fi active moderne puse la dispozitia sa. Pentru a se evita acest conflict de interese a aparut si se incheie contractul de mandat , care defineste interesele diferite ale partilor ce au convenit de comun acord la momentul semnarii acestuia.

In cazul afacerilor a caror actiuni se tranzactioneaza pe piata de capital , mandatul de manager implica costuri mai mari decat la afacerile mici sau inchise( actiunile nu sunt tranzactionate la bursa).

Cele mai dese conflicte intre manageri si proprietari sunt urmare, a unor achizitii pe datorie angajate de manager, cum ar fi : creditare pentru potentiala dezvoltare a afacerii, emiterea unei oferte publice de cumparare, se incearca achizitionarea de actiuni, modifica statutul companiei , dintr-o societate deschisa, intr-o societate inchisa , in care sa detina majoritatea proprietatii.

Pentru a se evita posibilele actiuni de culise ale managerilor cu mandat , proprietarii

( actionarii din afara ) vor angaja alte costuri de mandat, suplimentare, in scopul desfasurarii de actiuni care sa limiteze la minim un comportament nedorit al managerilor prin:

Monitorizarea activitatii manageriale

Modificari in structura afacerii ( firmei)

Solutia optima pare a fi remunerarea managerilor in functie de performantele afacerii, fenomen coroborat cu activitatea de control a managerilor.

Proprietarii au parghii prin care ii pot determina pe manageri sa actioneze in interesul lor astfel:

amenintarea cu concedierea

amenintarea cu preluarea

stimulente manageriale structurate.

Amenintarea cu concedierea- practic, cand managerul nu detine pachetul de control( numarul cel mai mare de actiuni), proprietarii pot determina pe manageri sa-si schimbe politica de management a afacerii sau sa renunte la functia de manager.

Amenintarea cu preluarea , se aseamana cu concedierea , iar preluarea afacerii prin cumpararea actiunilor acesteia apare atunci cand capitalurile proprii sunt subevaluate comparativ cu posibilul profit al afacerii in viitor. In general interesul managerilor este de a maximiza pretul actiunilor oricarei afaceri, tocmai pentru a evita orice preluare a actiunilor de noi actionari, ( dar nu totodeauna acesta este si interesul proprietarilor prezenti).

Stimulente manageriale structurate, practic au cea mai mare eficienta in maximizarea pretului actiunilor ( motivarea baneasca a mangerilor e legata de performantele afacerii administrate).

Tipuri de stimulente practicate:

managerul are posibilitatea de a cumpara actiuni ale afacerii intr-un moment viitor definit, dar la un pret stabilit in present.

oferirea managerului, cu titlu gratuit a unui anumit numar de actiuni, in functie de realizarea cresterilor anticipate pentru performantele afacerii. Aceste cresteri pot fi masurate prin indicatori cum sunt:

Profit pe actiune;

Rata rentabilitatii activelor;

Rata rentabilitatii financiare

Rolul stimulentelor manageriale :

antreneaza managerii pentru a uza de factori pe care ii pot controla, astfel incat sa reuseasca maximizarea pretului pe actiune;

atrag si mentin in afacere managerii cu buna pregatire si de calitate.

Mandatul dintre proprietari si creditori

Contractul de mandat poate avea ca obiect, posibilul conflict ce poate sa apara intre proprietari si creditori. Intrucat creditorii pun la dispozitia afacerii fonduri, care exprimate in cost sunt rata dobanzilor calculate in functie de :

gradul de risc al activelor detinute de afacere;

gradul de risc al activelor ce urmeaza a fi achizitionate;

structura capitalului, in sensul ponderii obligatiilor in totalul capitalului afacerii;

previziunile stabilite in ceea ce priveste schimbarile in structura capitalului afacerii.

Profiturile obtinute din proiectele afacerii, revin in proportie mai mare proprietarilor , intrucat creditorii pot beneficia numai de dobanda stabilita anterior, in contract.

Daca din proiectele afacerii se inregistreaza pierderi, creditorii vor trebui sa suporte alaturi de proprietari o parte din acestea.

In realitate, exista situatii cand proprietarii afacerilor prin intermediul managerilor incearca sa-si atraga o parte din averea creditorilor. Asemenea incercari sunt penalizate de creditori , iar acestia isi iau masuri de siguranta:

restrictii impuse in contractele de credit,

rata dobanzilor pentru creditul acordat este mult mai mare fata de rata dobanzii de pe piata, tocmai pentru a compensa eventualele riscuri,

pentru acea afacere, in viitor nu se vor mai acorda credite.

Managerii , ca mandatati atat ai proprietarilor cat si ai creditorilor , au rol important in realizarea si mentinerea echilibrului , intre interesele proprietarilor si ale creditorilor.

Concluzie, toti participantii la viata afacerii trebuie sa aiba o comportare onesta unii fata de altii, pentru realizarea obiectivului proprietarilor , de maximizare a profitului, de crestere a averii acestora si a pretului actiunilor.