Politica de dezvoltare regionala in UE - Cultura de afaceri in mediul european

Universitatea de Vest Vasile Goldis Arad

Facultatea de Stiinte Economice , filiala Satu Mare

Masterat : Administrarea afacerilor , semestrul II

Curs : Cultura de afaceri in mediul european

Politica de dezvoltare regionala in UE

CAPITOLUL 1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALA

Politica de dezvoltare regionala este o politica cheie a Uniunii Europene care se bazeaza pe principiul solidaritatii financiare, oferind sprijin statelor si regiunilor mai putin dezvoltate, sau care se confrunta cu dificultati structurale, in scopul crearii de locuri de munca si cresterii competitivitatii.

In 1957, cand se semna Tratatul de la Roma care punea bazele Comunitatii Economice Europene, disparitatile regionale intre statele semnatare nu erau semnificative.

Totusi, atat in preambul, cat si in art. 2 se stipula necesitatea asigurarii unei dezvoltari armonioase si echilibrate la nivelul intregii Comunitati, prin reducerea diferentelor de dezvoltare dintre regiuni.

Cu toate acestea nu exista nici o dispozitie specifica referitoare la un fond sau la o politica de dezvoltare regionala la nivel comunitar.

Abia in 1975 apar primele semne ale unei abordari a problemelor regionale la nivelul Comunitatii Europene prin infiintarea Fondului European pentru Dezvoltare Regionala.

In preambulul regulamentului de constituire al acestui fond (724/1975) este mentionata dorinta de a gasi solutii pentru corectarea dezechilibrelor regionale, in special a celor rezultate din preponderenta activitatilor agricole, a restructurarilor industriale si a

somajului structural.

Incepand cu anul 1980, aceasta politica a devenit una dintre politicile cheie ale UE.

Politica de dezvoltare regionala si conceptul de Coeziune economica si sociala aveau sa

e impuna abia prin semnarea Actului Unic European in 1988 cand sunt recunoscute

disparitatile privind nivelurile de dezvoltare ale Statelor Membre si se constientizeaza

necesitatea unei politici care sa sprijine dezvoltarea echilibrata a acestora.

In acelasi an sunt create ceea ce se numesc Fondurile Structurale, care de fapt reunesc sub o singura titulatura fondurile europene deja existente, care sa contribuie la dezvoltarea echilibrata a tuturor regiunilor comunitatii europene.

Acest deziderat a fost introdus si in Tratatul Uniunii Europene (1992), prin Titlul XVII care defineste obiectivul politicii de coeziune economica si sociala : "reducerea

disparitatilor existente intre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni si a ramanerii

in urma a regiunilor mai putin dezvoltate, sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale".

Cresterea importantei politicii regionale a UE a fost determinata in mod special de

cresterea bugetului alocat Fondurilor Structurale (circa 213 miliarde euro in anul 1999).

Politica regionala a UE s-a construit in jurul conceptului de coeziune economica si

sociala.

Acest concept vizeaza reducerea disparitatilor in nivelul de dezvoltare al regiunilor, sprijinirea regiunilor ramase in urma si diminuarea discrepantelor care le separa de regiunile dezvoltate ale UE.

Aceasta politica este inainte de orice o politica a solidaritatii. Ea se bazeaza pe solidaritatea financiara a Statelor Membre si, ca urmare, o parte substantiala a contributiei acestora la bugetul Comunitatii - peste o treime - este indreptata catre regiunile mai putin prospere si grupurile sociale dezavantajate.

Incepand cu anul 2000, politica regionala europeana a contribuit activ la dezvoltarea economica a tarilor care si-au manifestat intentia de a adera la UE. In tarile Central si Est - Europene au fost implementate masuri in domeniul dezvoltarii activitatilor productive, prin incurajarea crearii de noi IMM, in domeniul protectiei mediului si retelelor de transport, al infrastructurii de toate tipurile, indeosebi al infrastructurii de afaceri.

Intre aceste masuri, un loc important a revenit celor din domeniul dezvoltarii resurselor umane.

Pentru perioada 2000-2006, politica regionala a UE a suferit anumite modificari:

ajutoarele regionale mai concentrate, managementul descentralizat, parteneriatul intre

actorii implicati in dezvoltarea regionala s-a largit.

Pentru implementarea masurilor de politica regionala, Statele Membre, autoritatile locale si Comisia Europeana lucreaza impreuna.

Autoritatile nationale definesc strategiile de dezvoltare si le implementeaza, iar Comisia Europeana asigura armonizarea strategiilor regionale cu Strategia generala a

Comunitatii, monitorizeaza si controleaza cheltuielile facute din fondurile Comunitatii.

In concluziile Consiliului European de la Lisabona din martie 2005 se spunea : "Europa trebuie sa isi creasca competitivitatea, sa-si mareasca potentialul de productie si

productivitatea si sa intareasca coeziunea economica si sociala, punand accent pe cunoastere, inovare si optimizarea capitalului uman. Pentru atingerea acestor obiective

Uniunea Europeana trebuie sa-si mobilizeze toate resursele - nationale si comunitare -

inclusiv cele ale politicii de coeziune."

In urma acestor concluzii ale sefilor de stat a celor 25 de State Membre, s-a stabilit ca politica de coeziune sa stea in slujba atingerii obiectivelor strategiei de la Lisabona.

Astfel in perioada de programare 2007-2013, politica regionala a UE contribuie la

realizarea obiectivelor strategiei de la Lisabona, prioritatile concentrandu-se pe sectoare

care contribuie la cresterea competitivitatii UE.

S-a redus si numarul instrumentelor financiare care sunt utilizate pentru politica de coeziune, precum si numarul initiativelor comunitare, care in mare parte au fost incorporate in cadrul noilor obiective.

Uniunea Europeana urmareste, de fapt, ca dimensiunea strategica a politicii de coeziune sa fie intarita astfel incat politicile comunitare sa fie mai bine integrate in programele nationale si/sau regionale de dezvoltare si, de asemenea, sa creasca sentimentul de proprietate asupra acestor politici.

Principalele modificari pentru perioada 2007-2013 sunt: reducerea numarului

instrumentelor structurale de la 6 la 3, un nou principiu al proportionalitatii va reduce

birocratia, numarul documentele de programare a scazut de la trei la doua, se vor aplica

reguli nationale privind eligibilitatea cheltuielilor, iar statele membre si regiunile vor avea

responsabilitati sporite in gestionarea fondurilor.

In perioada 1998 - 1999, pe baza Acordului de Asociere la Uniunea Europeana si a

Programului National de Aderare la UE, in Romania s-a creat cadrul legal si structurile

institutionale, la nivel central si regional, necesare implementarii unei politici integrate

de dezvoltare regionala, ca mijloc de sprijinire a potentialului economic si social indigen,

prin cooperarea autoritatilor nationale, regionale si locale si beneficiind de suportul financiar al Guvernului si Comisiei Europene.

Acest nou tip de politica a venit in intampinarea unor necesitati reale ale colectivitatilor locale si regionale din tara noastra care poate fi caracterizata ca reprezentand un nou mod de abordare a dezvoltarii, o abordare de jos in sus, bazata pe initiativele, planurile si programele de dezvoltare ale colectivitatilor locale si regionale .

Promovarea propriilor politici de dezvoltare regionala, de catre autoritatile administratiei publice locale, dar si de structurile regionale porneste de la premisa ca nimeni nu poate cunoaste mai bine necesitatile reale ale acestor colectivitati, decat ele insele si cei alesi sa-i reprezinte.

Conceptul care sta la baza acestei politici in Romania, a fost creat in urma unor studii si analize elaborate la cererea Guvernului, prin programul PHARE, finalizate in cadrul unui document intitulat " Carta Verde a dezvoltarii regionale in Romania ".

Politica regionala in Romania are la baza masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati sau publici) de la nivel regional si local, in scopul asigurarii unei dezvoltari economice si

sociale sustinute si dinamice, prin utilizarea eficienta a resurselor locale si regionale,

pentru realizarea obiectivului european al coeziunii economice si sociale.

Cu alte cuvinte, politica de dezvoltare regionala intareste rolul si responsabilitatile

administratiei publice locale si a organismelor regionale in dezvoltarea economica si

sociala a fiecarei localitati in parte, precum si a regiunilor de dezvoltare, concomitent cu

diminuarea implicarii institutiilor guvernamentale in astfel de activitati.

Astfel, politica de dezvoltare regionala devine o componenta esentiala a autonomiei locale.

STRUCTURI TERITORIAL-STATISTICE

Politica regionala a UE este considerata elementul cheie care a determinat aparitia

zonelor statistice si dezvoltarea statisticii regionale.

In acest sens, statisticile regionale trebuie sa permita atat masurarea situatiei economice regionale, cat si fundamentarea criteriilor de interventie ale UE.

In prezent, in UE si in Tarile Candidate, la baza statisticilor regionale stau cele doua

nomenclatoarele statistice elaborate si actualizate de EUROSTAT:

- Nomenclatorul Unitatilor Teritorial Statistice (NUTS);

- Nomenclatorul " Regiunile statistice ale statelor EFTA si Central Europene ".

Nomenclatorul Unitatilor Teritorial Statistice (NUTS) a fost infiintat in urma cu 25 de ani pentru a oferi un cadru comun pentru colectarea datelor statistice la nivel regional in cadrul Comunitatii Europene.

Prima referire la clasificarea NUTS este facuta in textul Regulamentului 2054/1988 care sta la baza Fondurilor Structurale, facandu-se referire la criteriile privind acordarea de sprijin prin Fondurile Structurale.

De-a lungul timpului, NUTS a fost permanent actualizat, iar un regulament propriu a fost adoptat de Parlament si de Consiliu abia in 2003.

In acest regulament se defineste impartirea teritoriala numai pentru Statele Membre ale UE si este organizat pe trei nivele statistice :

Nivelul NUTS 1 - 89 regiuni;

Nivelul NUTS 2 - 254 regiuni;

Nivelul 3 NUTS 3 - 1.214 regiuni).

NUTS este utilizat pentru colectarea, imbunatatirea si armonizarea statisticii regionale la nivelul intregii Uniuni Europene, pentru analiza economico-sociala a regiunilor, dar si pentru aplicarea politicilor de dezvoltare.

Analiza economico-sociala a regiunilor se realizeaza la toate cele trei nivele teritorialstatistice si urmareste identificarea problemelor regionale ale UE (prin analiza

comparativa a regiunilor de nivel NUTS 1), a problemelor regionale ale Statelor Membre

si Candidate (prin analiza comparativa a regiunilor de nivel NUTS 2), precum si a

problemelor locale ale acestora (prin analiza comparativa a regiunilor de nivel NUTS 3).

Statisticile regionale la nivelurile NUTS 2 si NUTS 3 sunt folosite de Comisia Europeana pentru stabilirea eligibilitatii regiunilor de a primi sprijin financiar din Fondurile Structurale.

Astfel, cea mai mare parte a acestor fonduri este alocata regiunilor Obiectiv 1

/ Convergenta, regiuni clasificate numai la nivelul teritorial-statistic NUTS 2.

Nivelul teritorial-statistic NUTS 2 reprezinta, fara indoiala, cel mai important element al politicii de dezvoltare regionala. Nivelul NUTS 2 este esential atat pentru Romania, cat si pentru celelalte Tari Candidate deoarece criteriile de alocare a Fondurilor Structurale se bazeaza, dupa cum am mai mentionat, pe indicatori statistici calculati la acest nivel.

In afara celor trei nivele NUTS, Eurostat a definit doua nivele statistice locale, organizate la nivelul unitatilor administrative locale (LAU - Local Administrative Units).

Nivelul LAU 1 cuprinde fostele regiuni ale UE clasificate ca nivel NUTS 4. Acest tip de regiuni este intalnit numai in sase state ale UE - Finlanda, Grecia, Luxemburg, Portugalia si Marea Britanie.

Nivelul LAU 2 cuprinde fostele regiuni ale UE clasificate ca nivel NUTS

5 si este intalnit in toate Statele Membre .

Pentru a asigura colectarea, prelucrarea si diseminarea statisticilor regionale intr-un mod armonizat la nivelul intregii Uniuni Europene, Parlamentul European si Consiliul

European au adoptat, in data de 26 mai 2003, Regulamentul (CE) Nr. 1059 privind

stabilirea unei clasificari comune a unitatilor teritorial-statistice.

In calitate de act normativ, regulamentul cauta atat sa gestioneze posibilele schimbari ale teritoriilor unitatilor administrative ale Statelor Membre, cat si sa minimizeze impactul acestor modificari asupra disponibilitatii si comparabilitatii statisticilor regionale.

Acest regulament a inlocuit "Nomenclatorul Unitatilor Teritorial Statistice" publicat de Eurostat in anul 1999 si a incorporat toate modificarile inregistrate la nivelul structurilor territorial - statistice ale Statelor Membre incepand cu anul 1999.

Totodata, Regulamentul 1059/2003 introduce o serie de criterii de clasificare a unitatilor teritorial-statistice.

Astfel, in cazul in care unitatea teritoriala are o structura administrativa, acesta reprezinta criteriul primordial de clasificare a unitatii teritorialstatistice.

Trebuie subliniat faptul ca, pentru implementarea politicii de dezvoltare regionala a UE, existenta acestor nivele teritorial - statistice este obligatorie, dar nu este obligatoriu ca aceste zone sa fie si unitati teritorial - administrative.

Totusi, cele mai multe State Membre au realizat o suprapunere a celor doua tipuri de unitati, obtinand astfel o mai buna eficienta in implementarea programelor de dezvoltare.

Indiferent de structura administrativa, regulamentul defineste nivelurile NUTS pe baza criteriului populatiei:

In cazul in care un Stat Membru nu dispune de unitati teritorial-statistice corespunzatoare celor trei nivele de mai sus, acesta trebuie sa realizeze o agregare a structurilor teritoriale de dimensiuni mici avand in vedere conditiile geografice, socio-economice, istorice, culturale, problemele de mediu etc.

Evident, daca populatia unui stat este inferioara unuia dintre aceste praguri, regiunile de nivel superior sunt insusi statul.

Nomenclatorul " Regiunile statistice ale statelor EFTA si Tarilor Candidat e" este definit pe baza unor criterii similare celor folosite la stabilirea nomenclatorului NUTS si face referire numai la teritoriile statistice ale urmatoarelor state: Islanda, Lichtenstein,

Norvegia, Elvetia, Bulgaria, Croatia, Romania, Turcia.

Conform criteriilor de clasificare a unitatilor teritorial-statistice prevazute in Regulamentul 1059/2003, teritoriul Romaniei este structurat numai la nivelurile NUTS 2

si 3.

Astfel, teritoriile celor opt regiunilor de dezvoltare sunt considerate teritorii statistice de nivel NUTS 2, iar teritoriile celor 41 judete si teritoriul Municipiului Bucuresti sunt considerate teritorii statistice de nivel NUTS 3.

In ceea ce priveste unitatile administrative locale, teritoriul Romaniei este structurat

numai in unitati de tip LAU 2, unitati statistice ce cuprind teritoriile celor 2.951 de municipii, orase si comune.

In baza Legii 151/1998, la sfarsitul anului 1998 s-au constituit prin asocierea liber

consimtita a judetelor si a Municipiului Bucuresti, 8 Regiuni de Dezvoltare corespunzatoare nivelului statistic NUTS 2.

Stabilite pe o baza voluntara, ele nu au statut de unitati administrative dar reprezinta unitati teritoriale suficient de mari pentru a constitui o buna baza pentru elaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare regionale, permitand utilizarea eficienta a resurselor financiare si umane.

In 2004, cadrul legislativ a fost imbunatatit, Legea 151 fiind completata si imbunatatita prin elaborarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionala in Romania, lege fundamentala a dezvoltarii regionale in Romania, care stabileste obiectivele, cadrul institutional, competentele si instrumentele specifice necesare promovarii politicii de dezvoltare regionala.

La nivelul fiecarei regiuni functioneaza Consiliul de Dezvoltare Regionala (CDR), fiind organismul regional deliberativ, fara personalitate juridica, care este constituit si functioneaza pe principii parteneriale, in scopul coordonarii activitatilor de elaborare si monitorizare ce decurg din politicile de dezvoltare regionala.

CDR este alcatuit din presedintii Consiliilor Judetene si cate un reprezentant al Consiliilor locale municipale, orasenesti, comunale ale fiecarui judet component al Regiunii.

Agentiile de Dezvoltare Regionala (ADR) sunt constituite ca un organisme nonguvernamentale, nonprofit, de utilitate publica, cu personalitate juridica, care activeaza in domeniul dezvoltarii regionale.

ADR-urile elaboreaza strategiile si programele de dezvoltare regionala iar dupa aprobarea lor de catre CDR si ulterior de CNDR, au rol de implementare a acestora.

La nivel national a fost creat Consiliul National de Dezvoltare Regionala (CNDR), structura nationala de tip partenerial cu rol decizional in elaborarea si implementarea obiectivelor politicii nationale de dezvoltare regionala.

Este alcatuit din reprezentanti ai Guvernului desemnati prin Decizie guvernamentala si din presedintii si vicepresedintii CDR, la paritate. Presedintele CNDR este Ministrul Integrarii Europene.

Regiunile de Dezvoltare precum si componenta lor este dupa cum urmeaza:

Regiunile de dezvoltare au ca scop promovarea unei politici economice de tip regional, in scopul realizarii dezvoltarii echilibrate si reducerii discrepantelor de dezvoltare economica si sociala.

Pentru aceasta utilizeaza fondurile puse la dispozitie de Guvern si autoritatile locale, precum si fondurile de preaderare ale Comisiei Europene.

INSTRUMENTE STRUCTURALE

Instrumentele structurale denumesc Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune, luate in ansamblu.

Prin intermediul acestora Uniunea Europeana actioneaza pentru eliminarea

disparitatilor economice si sociale intre regiuni, in scopul realizarii coeziunii economice

si sociale.

Comparativ cu perioada 2000-2006 cand in cadrul instrumentelor structurale se numarau si Fondul European pentru Orientare si Garantare Agricola - sectiunea Orientare (FEOGA - sectiunea Orientare) si Instrumentul Financiar pentru Orientare Piscicola (IFOP), in aceasta perioada de programare instrumentele structurale numara doar Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de Coeziune.

Aceste fonduri sunt reglementate atat printr-un regulament general care pune bazele

prevederilor acestora precum si de cate un regulament propriu, care defineste scopul si

aria de aplicabilitate a acestora.

Asadar Regulamentul general 1083/2006 defineste principiile comune, regulile si standardele de aplicare a celor trei instrumente ale politicii de coeziune.

De asemenea se introduc noi principii de programare pentru instrumentele structurale, pe baza responsabilitatii comune a Comisiei si a statelor membre.

Fondul European de Dezvoltare Regionala - avand ca baza legala Regulamentul

1080/2006 contribuie la realizarea coeziunii economice si sociale vizand reducerea

disparitatilor regionale din cadrul UE, sprijinind in acelasi timp dezvoltarea si conversia

structurala a regiunilor.

FEDR sprijina finantarea programelor orientate catre dezvoltare regionala, cresterea competitivitatii, cooperare teritoriala. Investitiile se vor concentra pe dezvoltarea infrastructurii de baza, cercetare, inovare, cultura, turism, educatie, sprijinirea IMM, etc.

Fondul Social European - avand ca baza legala Regulamentul 1081/1999 - va sprijini programe / proiecte care sunt in concordanta cu Strategia Europeana de Ocupare si se va concentra pe urmatoarele arii de investitie: cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a intreprinderilor, cresterea nivelului de ocupare si a participarii pe piata muncii, sprijinirea incluziunii sociale prin combaterea discriminarii si facilitarea accesului pe piata muncii a persoanelor dezavantajate, promovarea parteneriatelor pentru reforme in domeniul ocuparii si a incluziunii sociale.

Fondul de Coeziune - avand ca baza legala Regulamentul 1084/2006 este instrumental financiar care sprijina investitii in domeniul infrastructurii de transport transeuropene si mediu.

Comparativ cu perioada anterioara de programare cand investitiile din FC erau

facute la nivel de proiecte negociate direct cu Comisia Europeana, acum FC va contribui

alaturi de FEDR la programe de investitii multianuale.

1.4 OBIECTIVE DE DEZVOLTARE

Regulamentul 1083/2006 privind prevederile generale ale fondurilor structurale descrie atat criteriile generale de evaluare a nivelului general de dezvoltare, cat si modul de interventie a fondurilor UE pentru sprijinul zonelor eligibile in perioada 2007 - 2013.

Obiectivele politicii de coeziune pentru perioada de programare 2007-2013 sunt :

- Obiectivul convergenta vizeaza cresterea convergentei celor mai putin dezvoltate state membre prin imbunatatirea conditiilor pentru asigurarea cresterii economice si a ocuparii prin cresterea calitatii investitiilor in infrastructura si capitalului uman, dezvoltarea societatii informationale si sprijinirea inovarii, adaptabilitatea la schimbarile economice si sociale, protejarea mediului si imbunatatirea conditiilor de mediu si cresterea capacitatii administrative;

- Obiectivul Competitivitate regionala si ocupare va viza (in afara regiunilor cel mai putin dezvoltate) intarirea competitivitatii si atractivitatii regiunilor precum si a ocuparii, anticipand schimbarile economice si sociale, prin cresterea si dezvoltarea calitatii investitiilor in capitalul uman, inovare si promovarea societatii informationale, a antreprenoriatului, protejarea si imbunatatirea mediului, a accesibilitatii, adaptabilitatii fortei de munca si a intreprinderilor;

- Obiectivul Cooperare teritoriala europeana vizeaza intarirea cooperarii

transfrontaliere prin initiative comune la nivel local si regional, intarirea cooperarii transnationale si interregionale si a schimburilor de experienta la nivelul territorial adecvat.

Regiunile corespunzatoare Obiectivului convergenta corespund nivelului 2 din

Nomenclatorul Unitatilor Teritoriale Statistice (NUTS 2) si au PIB / locuitor, masurat la

standardul puterii de cumparare, calculat pe baza datelor disponibile pentru ultimii trei ani, sub 75% din media PIB/loc a UE-25. De asemenea, regiunile al caror PNB / locuitor,

masurat la standardul puterii de cumparare, calculat pe baza datelor disponibile pentru

ultimii trei ani, este sub 90% din media UE-25 sunt de asemenea eligibile spre finantare

sub Obiectivul convergenta.

Regiunile din prima categorie sunt eligibile spre finantare din FEDR, dar cele din a doua categorie se califica spre finantare atat din FEDR cat si din FC.

Regiunile corespunzatoare Obiectivului Competitivitate regionala si ocupare sunt regiunile NUTS 2 care nu intra sub incidenta primului obiectiv, precum si acele regiuni care ar fi depasit media de 75% a PIB/loc al UE-15.

Programele elaborate sub acest obiectiv sunt eligibile spre finantare din FEDR si FSE.

Cu toate ca noile orientari vizeaza concentrarea resurselor comunitare, inclusiv a politicii de coeziune, spre atingerea obiectivelor strategiei de la Lisabona, alocarea financiara pe obiective inca pastreaza filozofia centrala a politicii de coeziune, respectiv sprijinirea regiunilor celor mai putin dezvoltate.

Asadar, in proportie de 81,54% din fondurile alocate politicii de coeziune sunt destinate regiunilor aflate sub obiectivul convergenta;

- 15,95% din fonduri sunt alocate obiectivului competitivitate regionala si ocupare iar 2,52% cooperarii teritoriale europene.

Toate cele opt regiuni de dezvoltare ale Romaniei se califica pentru Obiectivul

Convergenta si vor fi, dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, eligibile spre

finantare din toate Fondurile Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regionala,

Fondul Social European) si Fondul de Coeziune.

In contextul politicii de coeziune Romaniei ii vor fi alocate fonduri in valoare de 17,273 miliarde euro, respectiv:

- Obiectivul Convergenta: 11,115 mld euro

- Obiectivul Competitivitate regionala si ocupare : 0

- Obiectivul Cooperare teritoriala europeana: 0,403 mld euro

Fondurile alocate din fondul de Coeziune insumeaza 5,755 mld euro.

CADRUL INSTITUTIONAL PENTRU COORDONAREA, GESTIONAREA SI IMPLEMENTAREA INSTRUMENTELOR STRUCTURALE

Ca urmare a procesului de descentralizare si a responsabilizarii continue au fost acordate din ce in ce mai multe responsabilitati Statelor Membre privind politicile comunitare.

Daca la inceputurile politicii regionale, Comisia Europeana era cea care decidea, in cea mai mare parte, unde se duc fondurile, iar controlul era foarte riguros, acum Statele

Membre au responsabilitati din ce in ce mai crescute in implementarea fondurilor

comunitare ce ii revin prin alocarile financiare stabilite de Comisie.

La nivelul unui Stat Membru este obligatoriu ca pentru coordonarea, gestionarea si implementarea asistentei financiare acordata de UE prin instrumentele structurale sa desemneze autoritatile de management; autoritatile de certificare si plata; autoritatea de audit.

Organismele intermediare pot fi desemnate de catre autoritatile de management si parte din atributiile acestora sunt delegate unui nivel inferior.

Autoritatea de management

Asa cum este definita in textul Regulamentului general 1080/2006 Autoritatea de

management este autoritatea publica nationala, regionala, locala sau un organism public

sau privat desemnat de catre statul membru pentru a asigura gestionarea unuia sau mai

multor programe operationale.

In conformitate cu acelasi regulament, autoritatea de management are ca principate

atributii:

- sa se asigure ca operatiunile sunt selectate pentru finantare in conformitate cu

criteriile aplicabile programului operational si ca ele sunt conforme, pe intreaga

durata de implementare, cu regulamentele comunitare si nationale aplicabile ;

- sa se asigure ca cererile de finantare inaintate de catre solicitanti, procedurile,

precum si operatiunile din cadrul programului operational sunt conforme cu legislatia Uniunii Europene si nationale relevante ;

- sa verifice livrarea produselor si a serviciilor co-finantate si sa verifice daca cheltuielile declarate de catre beneficiari pentru operatiuni au fost cu adevarat efectuate si sunt conforme cu regulamentele comunitare si nationale ;

- sa se asigure ca exista un sistem pentru inregistrarea si pastrarea in forma computerizata a evidentelor contabile ale fiecarei operatiuni din cadrul programului operational si ca datele privind implementarea necesare pentru managementul financiar, monitorizare, verificare, audit si evaluare sunt colectate ;

- sa mentina evidenta permanenta a organismelor care detin/pastreaza documentatia suport privind cheltuielile si misiunile de audit, precum si a locatiei acestora ;

- sa se asigure evaluarile programelor operationale ;

- sa se asigure ca Autoritatea de Certificare primeste toate informatiile necesare privind procedurile si verificarile efectuate in legatura cu cheltuielile eligibile effectuate ;

- sa asigurare presedintia si secretariatul Comitetului de Monitorizare ;

- sa elaboreze, si, dupa aprobarea de catre Comitetul de Monitorizare, sa transmita

Comisiei Europeane rapoartele finale si anuale privind implementarea programului ;

- sa utilizeze Sistemul Unic de Management al Informatiilor ;

- sa participe la intalnirile anuale cu Comisia Europeana organizate dupa depunerea Raportului Anual de Implementare a programului operational, in scopul examinarii progresului inregistrat in implementarea programului operational, a rezultatelor principale obtinute pe parcursul anului anterior, a implementarii financiare, precum si ai altor indicatori, cu scopul de a imbunatati implementarea programului ;

- sa elaboreze Planul de Actiune pentru Comunicare privind Programul Operational

Autoritatea de plata si certificare

Autoritatea de plata si certificare reprezinta organismul care elaboreaza si inainteaza catre Comisia Europeana cererile de plata si primeste de la aceasta sumele aferente Fondurilor Structurale si Fondului de Coeziune.

Autoritatile de plata au urmatoarele atributii principale :

- primesc cereri de rambursare si asigura ca respectivele cereri reflecta in mod

corespunzator operatiunile selectate si includ numai cheltuieli realizate efectiv in perioada de referinta si care pot fi dovedite in mod corespunzator ;

- primesc de la Comisia Europeana sumele aferente platilor ;

- efectueaza transferul contributiilor financiare ale Uniunii Europene catre

beneficiarii finali, in cel mai scurt timp si in intregime ;

- elaboreaza si transmit Comisiei Europene estimari ale cheltuielilor ;

- elaboreaza si transmit Comisiei Europene declaratii de certificare a cheltuielilor

intermediare si finale, impreuna cu cererile de plata ;

- transmit o cerere Comisiei Europene, pentru corectarea, daca este necesar, a platii

soldului final al asistentei, in termen de 9 luni de la data transferarii sumelor aferente soldului final ;

- furnizeaza Comisiei Europene evidente detaliate privind platile effectuate ;

- restituie Comisiei Europene sumele neutilizate sau platite in mod eronat din

instrumentele structurale ;

- asigura mentinerea unor evidente financiare privind operatiunile pe care le deruleaza.

Autoritatea de Audit

Autoritatea de audit este organismul care efectueaza actiuni de audit pentru a verifica daca sistemele de gestionare si control ale programelor operationale functioneaza in mod eficient si transparent.

La 9 luni dupa aprobarea programului operational de catre Comisia Europeana autoritatea de audit trebuie sa prezinte strategia de audit prin care stabilesc cine deruleaza auditul (poate fi vorba de o institutie publica independenta de autoritatea de management sau o companie privata de audit) , metodologia care va fi utilizata, metodologia de esantionare.

De asemenea Autoritatea de audit este obligata sa prezinte un raport de audit pana cel tarziu la 31 decembrie 2008 si 2015 privind rezultatul misiunilor de audit, eventualele disfunctionalitati constatate, etc.

Organismul intermediar

Organismele intermediare sunt institutiile desemnate de autoritatile de management, care, prin delegare de atributii de la acestea si/sau de la autoritatile de plata, implementeaza operatiunile din programele operationale.

Delegarea de atributii catre organismul intermediar si reglementarea mecanismelor de coordonare si control ale acestuia de catre autoritatea care deleaga se fac pe baza contractuala.

Autoritatile de management si/sau autoritatile de plata raman responsabile pentru indeplinirea corespunzatoare a atributiilor delegate, precum si a operatiunilor finantate prin instrumentele structurale.

Beneficiarul

Beneficiarul este organismul sau societatea comerciala cu capital public ori privat,

responsabil cu executia proiectelor sau a operatiunilor finantate.

CAPITOLUL 2. DOCUMENTE DE PLANIFICARE SI PROGRAMARE

2.1 PLANUL DE DEZVOLTARE

Pentru perioada anterioara de programare in scopul implementarii politicii de dezvoltare regionala, in UE, fiecare Stat Membru trebuia sa pregateasca un plan de dezvoltare pentru fiecare regiune eligibila a primi sprijin comunitar.

Daca Statul Membru avea mai multe regiuni eligibile sub unul dintre obiective, el putea elabora un singur plan pentru toate aceste regiuni. In cazul in care toate regiunile de dezvoltare ale unui Stat Membru erau eligibile sub unul dintre obiective, atunci acesta poate elabora un plan national de dezvoltare.

Fiind un angajament asumat prin Capitolul 21 de negocieri, pe de-o parte, pe de alta parte ca urmare al lipsei cadrului comunitar de reglementare, Romania demarat elaborarea Planului National de Dezvoltare pentru perioada 2007-2013.

Acest plan s-a dorit a fi instrumentul fundamental prin care Romania va incerca sa recupereze cat mai rapid disparitatile de dezvoltare socio-economica fata de Uniunea Europeana.

PND reprezinta documentul de planificare strategica si programare financiara multianuala, elaborate intr-un larg parteneriat, care orienteaza si stimuleaza dezvoltarea socio-economica a Romaniei in conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.

Ratiunea elaborarii PND a fost aceea de a stabili directiile de alocare a fondurilor publice pentru investitii cu impact semnificativ asupra dezvoltarii economice si sociale, din surse interne (buget de stat, bugete locale, etc.) sau externe (fondurile structurale si de

coeziune, fonduri UE pentru dezvoltare rurala si pescuit, credite externe, etc.), in scopul

diminuarii decalajelor de dezvoltare fata de Uniunea Europeana si a disparitatilor interne

(ex. urban-rural, regiunea X fata de media nationala etc.)

In contextul reformei Politicii de Coeziune a UE pentru perioada 2007-2013 si a modificarii subsecvente a reglementarilor privind managementul fondurilor structurale si

de coeziune, PND reprezinta documentul pe baza caruia a fost elaborat elaborate Cadrul

Strategic National de Referinta 2007-2013 (CSNR), reprezentand strategia convenita cu

Comisia Europeana pentru utilizarea instrumentelor structurale.

Planul National de Dezvoltare 2007-2013 elaborat de Romania contine:

- descrierea situatiei existente ;

- strategia si prioritatile de dezvoltare ;

- programarea financiara ;

- descrierea sistemului partenerial ;

- descrierea mecanismelor de implementare, monitorizare si evaluare ;

- evaluarea ex-ante .

Strategia de dezvoltare a PND 2007-2013 este o reflectare a nevoilor de dezvoltare a Romaniei, in vederea reducerii cat mai rapide a decalajelor existente fata de UE. In

concordanta cu acest fapt obiectivul global al PND 2007-2013 a fost stabilit ca fiind :

" Reducerea cat mai rapida a disparitatilor de dezvoltare socio-economica intre Romania si Statele Membre ale Uniunii Europene ".

Pentru atingerea obiectivului general, acesta se articuleaza pe trei obiective specifice, respectiv :

- Cresterea competitivitatii pe termen lung a economiei romanesti ;

- Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de baza ;

- Perfectionarea si utilizarea mai eficienta a capitalului uman autohton .

Realizarea acestor obiective specifice si a celui global se sprijina pe realizarea a sase prioritati nationale de dezvoltare :

1. Cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea economiei bazate pe cunoastere ;

2. Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport ;

3. Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului ;

4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si incluziunii sociale si intarirea

capacitatii administrative ;

5. Dezvoltarea economiei rurale si cresterea productivitatii in sectorul agricol ;

6. Diminuarea disparitatilor de dezvoltare intre regiunile tarii .

Stabilirea unui numar limitat de prioritati este de natura sa asigure concentrarea resurselor disponibile pe realizarea acelor obiective si masuri cu impact maxim asupra reducerii decalajelor fata de Uniunea Europeana si a disparitatilor interne.

Programarea financiara a PND a urmarit realizarea un tablou general realist al surselor de finantare a dezvoltarii ce ar trebui utilizate in perioada 2007-2013 pentru cresterea convergentei cu UE, conducand la o suma estimativa globala de cca. 58,7 miliarde Euro.

Structura pe surse de finantare a PND 2007-2013 se prezinta astfel :

- Fondurile comunitare - 43% ;

- Surse publice nationale (centrale si locale, inclusiv credite IFI) - 48% ;

- Surse private (cofinantari private aferente fondurilor comunitare) - 9% .

Implementarea prevederilor PND 2007-2013 conform strategiei stabilite si in conditii de eficienta, rigurozitate, transparenta si corectitudine financiara, presupune eforturi insemnate din partea institutiilor publice si a beneficiarilor. Investitiile ce vor fi effectuate in baza prevederilor PND nu vor fi, insa, gestionate in mod direct prin intermediul PND, ci conform regulilor specifice diverselor surse de finantare a acestor investitii.

Mecanismele de implementare ale PND sunt, prin urmare, o suma a acestor reguli de implementare a documentelor de programare pentru fondurile europene, a programelor

nationale si locale de investitii bugetare, a finantarilor rambursabile acordate de institutiile financiare internationale etc.

2.2 PROGRAMUL NATIONAL DE REFORMA

In conformitate cu noile orientari ale politicii de coeziune ale Uniunii Europene,

elaborarea documentul de negociere al unui stat membru se bazeaza pe Orientarile

Comunitare Strategice si pe Programul National de Reforma.

Programul National de Reforma a aparut ca o necesitate in contextul relansarii Strategiei de la Lisabona.

Tarile Membre trebuiau sa-si stabileasca niste linii directoare pentru a-si orienta economiile catre atingerea obiectivului UE stabilit prin strategia de la Lisabona.

Procesul de la Lisabona si-a propus inainte de toate sa ofere un cadru de coordonare intre masurile nationale si cele luate la nivel european, plecand de la realitatea ca intre obiectivele strategice si masurile concrete a existat mereu o diferenta. PNR stabileste

directiile strategice la nivel national pentru atingerea obiectivului Lisabona, tinand cont

de specificitatile nationale.

PNR al Romaniei isi propune pe termen scurt si mediu urmatoarele obiective :

- stabilitatea economica si sustenabilitatea finantelor publice ;

- imbunatatirea competitivitatii si productivitatii economice ;

- imbunatatirea functionarii pietei fortei de munca

.

2.3 CADRUL STRATEGIC NATIONAL DE REFERINTA

Conform prevederilor noii Politici de Coeziune, fiecare Stat Membru elaboreaza un

Cadru Strategic National de Referinta (CSNR), ca document de referinta pentru

programarea Fondurilor Structurale si de Coeziune, document pe baza caruia se negociaza accesul statului la Fondurile Structurale si de Coeziune.

Astfel CSNR este un document strategic prin care se stabilesc prioritatile de interventie ale Fondurilor Structurale si de Coeziune pentru perioada 2007-2013.

CSNR va face legatura intre prioritatile nationale de dezvoltare, stabilite in Planul

National de Dezvoltare, Programul National pentru Reforma si prioritatile la nivel european - Orientarile Strategice Comunitare (OSC) privind Coeziunea 2007-2013 si

Liniile Directoare Integrate ale UE pentru Crestere Economica si Locuri de Munca 2005-

2008.

Continutul CSNR este Reglementat prin Articolul 27 ar regulamentului general

1083/2006.

Astfel documentul trebuie sa contina :

- analiza socio-economica, disparitatile, punctele slabe precum si oportunitatile, tinand cont de tendintele economice de la nivel european si mondial ;

- strategia aleasa precum si aspecte teritoriale si de dezvoltare urbana ;

- actiuni intreprinse pentru cresterea capacitatii administrative (numai pentru regiuni de convergenta) ;

- informatii despre programele operationale ;

- sumele alocate Fondului European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala si Fondul European pentru Pescuit ;

- informatii privind rezultatele evaluarii ex-ante si verificarea aditionalitatii ;

- mecanismul pentru coordonarea investitiilor realizate din diferite programe

operationale si fonduri structurale, precum si fondurile pentru agricultura, dezvoltare rurala si pescuit ;

- alocarea financiara anuala / fond/program.

Analiza socio-economica a CSNR 2007-2013 elaborata de Romania prezinta o analiza succinta a disparitatilor de dezvoltare, a punctelor slabe si a potentialului de dezvoltare.

Analiza este structurata in asa fel incat sa fundamenteze cat mai clar prioritatile

documentului.

Pe baza acestei analize a fost elaborat SWOT-ul.

Strategia CSNR preia Viziunea Strategica din PND 2007-2013, stabilind ca obiectiv

general reducerea disparitatilor de dezvoltare intre Romania si statele membre ale UE.

Pentru perioada 2007-2013, se are in vedere cresterea PIB/locuitor de la 31% din

media UE-25 in prezent la aproximativ 41% in anul 2013.

CSNR isi va aduce o contributie determinanta la atingerea acestui obiectiv national prin concentrarea Fondurilor Structurale si de Coeziune pe domenii cu impact semnificativ asupra dezvoltarii economice si sociale, in conformitate cu Orientarile Strategice

Comunitare privind Coeziunea si cu Strategia Lisabona revizuita.

Se estimeaza astfel ca CSNR va contribui la obiectivul general stabilit prin PND 2007-2013 prin accelerarea ritmului de crestere a PIB si generarea unei cresteri suplimentare a acestuia cu 15% pana in 2015, ca efect direct al Fondurilor Structurale si de Coeziune.

Prioritatile tematice stabilite de CSNR pentru realizarea obiectivului sunt :

- Dezvoltarea infrastructurii de baza la standarde europene ;

- Imbunatatirea competitivitatii pe termen lung a economiei romanesti ;

- Dezvoltarea si utilizarea mai eficienta a capitalului uman ;

- Constructia unei capacitati administrative eficiente.

A fost identificata totodata o prioritate teritoriala, care urmareste promovarea unei dezvoltari echilibrate a intregului teritoriu, prin crearea conditiilor pentru dezvoltarea regiunilor ramase in urma si valorificarea potentialului regional de dezvoltare.

Tabelul financiar al CSNR prezinta alocarile anuale indicative din fiecare Fond (FSE, FEDR, FC), precum si alocarile anuale indicative din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala si Fondul European de Pescuit.

Suma totala alocata Romaniei pentru Obiectivul " Convergenta " (inclusiv Fondul de Coeziune) este de 16,870 miliarde Euro, in preturi 2004.

Romaniei i s-au mai alocat cca. 403 milioane Euro pentru Obiectivul "Cooperare teritoriala europeana".

La contributia comunitara se adauga co-finantarea nationala (publica si privata), dimensiunea acesteia fiind insa cuprinsa in Programele Operationale si nu in CSNR.

De asemenea, CSNR trebuie sa includa informatiile necesare verificarii ex-ante a

principiului aditionalitatii, element fundamental al programarii Fondurilor Structurale si

de Coeziune.

Acest principiu obliga statele membre sa mentina la acelasi nivel cheltuielilor nationale in sectoarele care beneficiaza de asistenta financiara comunitara, deoarece scopul fondurilor comunitare este sa vina in completarea resurselor nationale nu sa le inlocuiasca.

Intrucat CSNR nu este un instrument de management, documentul descrie foarte general sistemul de implementare a Fondurilor Structurale si de Coeziune in Romania, cu accent pe actiunile avute in vedere pentru asigurarea unui management eficace si eficient al acestor fonduri.

De asemenea, se prezinta mecanismele de coordonare intre PO si intre Fonduri, pe de o parte, precum si intre acestea si operatiunile finantate de FEADR si FEP, pe de alta parte.

CSNR trebuie transmis Comisiei Europene in maxim 5 luni de la aprobarea Orientarilor Strategice Comunitare privind coeziunea pentru a se obtine un consens asupra prevederilor.

Acesta poate fi depus impreuna cu programele operationale sau separat. Comisia trebuie sa il aprobe in maxim 4 luni de la transmiterea oficiala de catre Statul Membru.

CSNR este implementat prin intermediul unuia sau mai multor Programe Operationale.

2.4 PROGRAMUL OPERATIONAL

Programele Operationale sunt documentele aprobate de Comisia Europeana, care cuprind un set de prioritati multianuale, pentru implementarea unei componente a Cadrului Strategic National de Referinta.

Spre deosebire de perioada anterioara de programare, in perioada 2007-2013 un program operational va putea fi finantat doar din resursele unui singur fond structural.

Singura exceptie este Fondul de Coeziune.

Daca in perioada anterioara acesta finanta proiecte individuale, negociate direct de catre Statul Membru cu Comisia Europeana, acum FC se supune regulilor de programare, fiind cuprins in bugetele programelor operationale pe care le finanteaza.

De regula, programele operationale se impart in programe operationale regionale -

programe operationale care acopera prioritatile regionale ale unei regiuni sau ale tuturor

regiunilor - si programe operationale sectoriale care acopera prioritatile sectoriale.

Programele operationale sunt transmise Comisiei Europene impreuna CSNR.

Fiecare program operational cuprinde :

- Prezentarea situatiei curente - analiza socio-economica ;

- Prezentarea strategiei ;

- Descrierea axelor prioritare ;

- Descrierea sistemului de implementare ;

; Prezentarea aspectelor financiare.

Capitolul de analiza a programele operationale trebuie sa cuprinda descrierea situatiei actuale in zona geografica eligibila a programului.

Tinand cont de orientarea strategica a acestor programe si concentrarea acestora pe obiectivele comunitare, analiza trebuie sa reflecte aceasta orientare prin prezentarea contextului national /regional /sectorial in relatie cu obiectivele UE, precum si tendintele generale in domeniu.

Pentru o mai buna fundamentare a strategiei se recomanda elaborarea analizei SWOT.

In cazul programelor regionale se recomanda realizarea unei analize a disparitatilor regionale si locale.

Un accent destul de mare se pune pe aspectele privind egalitatea de sanse.

Strategia programului operational trebuie sa porneasca de la analiza si sa prezinte o

solutie coerenta si eficienta care sa surmonteze obstacolele identificate pentru atingerea

obiectivelor, care sunt strans legate de obiectivele comunitare.

Obiectivele ce se doresc a fi atinse prin implementarea programului trebuie sa fie cuantificabile, astfel incat sa se poata urmari realizarea lor.

De asemenea, strategia programului operational trebuie sa decurga foarte clar din CSNR, luand in calcul si specificitatile teritoriale. In mod normal, la realizarea unui obiectiv specific contribuie cate o axa prioritara.

Textul Capitolului dedicat descrierii/prezentarii axelor prioritare nu trebuie sa se

concentreze pe o descriere a obiectivelor axei, ci pe furnizarea unor informatii foarte clare referitoare la aria de interventie si a activitatilor eligibile ce vor putea fi finantate de

aceea axa prioritara.

Asadar trebuie incluse informatii detaliate privind beneficiarii eligibili, grup tinta, sectorul / arealul tinta, precum si o descriere sau cel putin o lista privind operatiunile indicative.

Pentru a demonstra sinergia cu alte investitii realizate din fonduri comunitare / nationale este utila includerea unei sectiuni care sa prezinte cu ce alte axe prioritare / programe operationale / investitii nationale se coreleaza / complementeaza respectiva axa prioritara.

Sectiunea de implementarea trebuie sa cuprinda o descriere a organismelor implicate in implementarea programului, in primul rand a celor care sunt mentionate in regulament ca fiind obligatia Statului Membru de a le numi si a altor organisme implicate (eg organism intermediar).

Prezentarea acestora trebuie sa cuprinda informatii privind responsabilitatea

fiecarui organism implicat, separarea functiilor intre cei implicati, etc.

Descrierea sistemului de monitorizare si evaluare, respectiv colectarea datelor, sistemul informatic, conexiunea cu sistemul informatic al comisiei europene, descrierea procedurilor privind schimbul de date, circuitul fondurilor sunt parte componenta a implementarii iar prevederile prezentate trebuie sa respecte cerintele de management, monitorizare si evaluare.

De asemenea, fiecare program operational are anexat un plan de comunicare

care descrie masurile avute in vedere pentru a asigura publicitatea programului operational, posibilitatile de finantare si mecanismele de implementare.

Planul financiar al unui program operational trebuie sa indice alocarea financiara din fiecare Fond Structural si programarea fondurilor pe fiecare an in parte.

CAPITOLUL 3. MONITORIZAREA PROGRAMELOR DE DEZVOLTARE

Fiecare Program Operational este supervizat de catre un Comitet de Monitorizare ce ca obiectiv urmarirea eficacitatii folosirii resurselor financiare.

Comitetele de Monitorizare sunt coordonate de catre autoritatile de management (acestea asigura si secretariatul acestora), actioneaza sub autoritatea si in conditiile legale ale Statului Membru.

Acestea sunt infiintate in cel mult trei luni de la publicarea deciziei privind aprobarea contributiei financiare a UE.

Comitetele de Monitorizare includ o serie de parteneri economici si sociali, iar la lucrarile acestora participa, in calitate de observatori, si reprezentanti ai Comisiei Europene si, dupa caz, ai altor institutii (de exemplu: Banca Europeana de Investitii, Fondul European de Investitii).

Comitetele de Monitorizare elaboreaza, de comun acord cu autoritatile de management si in conformitate cu prevederile legale, financiare si institutionale ale Statului Membru, proceduri de monitorizare.

Comitetelor de Monitorizare au urmatoarele atributii principale :

- modifica sau aproba criteriile de selectare a operatiunilor care vor fi finantate in

termen de sase luni de la aprobarea programului operational ;

- aproba orice modificari ale criteriile de selectie in conformitate cu obiectivele de

realizare a programului ;

- examineaza rezultatele obtinute si stadiul de realizare a obiectivelor stabilite pe

baza documentelor puse la dispozitie de autoritatea de management ;

- analizeaza rezultatele implementarii, in special a obiectivelor stabilite pentru

fiecare axa prioritara ;

- aprobarapoartele anuale si finale de implementare a programului ;

- propune autoritatii de management ajustarea programului si revizuirea programului operational daca aceasta conduce la imbunatatirea gestionarii asistentei sau contribuie mai bine la realizarea obiectivelor stabilite ;

- modifica programul ca urmare a deciziei Comisiei Europene de schimbare a

contributiei UE.

Autoritatea de management si Comitetul de Monitorizare efectueaza monitorizarea prin utilizarea unor indicatori fizici si financiari specificati in Programul Operational.

Acestia trebuie sa indice :

- obiectivele specifice ;

- stadiul implementarii asistentei ;

- progresul planului financiar.

Indicatorii sunt utilizati in toate documentele de planificare si programare a asistentei structurale - CNSR si Programele Operationale - insa, pentru asigurarea unei

monitorizari eficiente a interventiilor, o atentie speciala o are nivelul operational inferior

(operatiune sau proiect).

CAPITOLUL 4. EVALUAREA PROGRAMELOR DE DEZVOLTARE

Ca instrument de evaluare a relevantei si a eficientei asistentei financiare implicate,

precum si a impactului si durabilitatii rezultatelor obtinute, evaluarea Programelor

Operationale reprezinta o activitate care nu poate fi separata de managementul global al

unui program si de sistemele de implementare.

Obligatia de a desfasura activitati sistematice de evaluare ale Programelor Operationale, precum si regulile generale pentru aceste activitati sunt prevazute de Regulamentul General, iar responsabilitatea privind activitatile de evaluare este partajata intre Statul Membru si Comisiei in functie de tipul acesteia.

Pentru a putea aprecia eficacitatea programelor si masurilor finantate prin intermediul Fondurilor Structurale, acestea sunt evaluate ex-ante, continuu pe perioada implementarii si ex-post.

Evaluarea ex-ante

Scopul evaluarii ex-ante este de a fundamenta elaborarea CNSR si a programelor

operationale, precum si optimizarea alocarii resurselor bugetare.

Aceasta este in responsabilitatea autoritatii responsabile cu elaborarea respectivului document de programare.

In cazul CNSR si programelor operationale, evaluarea ex-ante presupune analiza

punctelor tari si slabe, a oportunitatilor si riscurilor, dar si analiza potentialului de

dezvoltare al Statului Membru, regiunii sau sectorului.

Totodata, evaluarea ex-ante va urmari coerenta analizei economico-sociale cu situatia curenta, a analizei SWOT cu analiza economico sociala, a strategiei cu analiza SWOT si analiza economico sociala si va cuprinde :

- evaluarea ex-ante a situatiei economice si sociale ;

- evaluarea ex-ante a situatiei mediului inconjurator ;

- evaluarea ex-ante a egalitatii de sanse pe piata muncii.

In plus, evaluarea ex-ante va verifica relevanta sistemelor de implementare si

monitorizare propuse si conformitatea cu politicile si strategiile UE.

Atunci cand acest lucru este relevant, evaluarea ex-ante va include si Evaluarea Strategica de Mediu, care va fi facuta in conformitate cu cerintele prevazute prin

Directiva 2001/42 privind evaluarea efectelor anumitor planuri si programe asupra mediului.

Evaluarea continua - se va realiza in timpul perioadei de implementare a POR si este de trei tipuri: - a) intermediara, b) ad-hoc, c) privind tematica orizontala.

Aceasta examineaza, luand in considerare evaluarea ex-ante, rezultatele initiale ale

interventiei, relevanta acestora si masura in care au fost atinse obiectivele.

De asemenea, evaluarea intermediara urmareste modul de folosire a resurselor si eficienta sistemelor de implementare si monitorizare.

Evaluarea continua este realizata sub responsabilitatea autoritatea autoritatii de

management, in cooperare cu Comisia Europeana si Statul Membru.

Aceasta este realizata de catre un evaluator independent, iar raportul de evaluare este transmis Comitetului de Monitorizare si apoi Comisiei Europene.

Acesta examineaza, in conformitate cu criteriile stabilite de comun acord cu Statul Membru, relevanta si calitatea evaluarii si propune, dupa caz, revizuirea asistentei comunitare si / sau alocarea rezervei de performanta.

a) Evaluarea intermediara - va sprijini procesul de management al Programului

Operational prin analizarea problemelor care pot aparea in timpul implementarii, si vor

propune solutii specifice pentru a imbunatati functionarea sistemului.

Se vor organiza doua evaluari intermediare: o prima evaluare intermediara va fi desfasurata la sfarsitul anului 2009 sau inceputul anului 2010, iar o alta evaluare, in anul 2012.

Prima evaluare intermediara va examina progresul la zi al procesului de implementare al PO, analizand in mod special aspectele legate de managementul programului, in timp ce cea de-a doua evaluare intermediara se va concentra mai mult pe axele prioritare, abordand in acelasi timp perioada de programare urmatoare.

b) Evaluarile ad-hoc se vor desfasura atunci cand monitorizarea programului identifica o indepartare semnificativa de la obiectivele acestuia propuse initial sau, atunci cand exista propuneri de revizuire a PO. Evaluarile ad-hoc pot sa se adreseze fie implementarii sau aspectelor de management ale unei prioritati individuale sau domeniu cheie de interventie, fie unor evaluari "tematice".

c) Evaluarile tematicilor orizontale vor fi realizate fie acolo unde evaluarea se desfasoara pe tematici transversale care se regasesc si care implica mai multe programe operationale (IMM, evaluarea masurilor de informare si publicitate din cadrul Planurilor de Comunicare elaborate de Autoritatile de Management, etc), fie atunci cand se examineaza evolutia tuturor sau al unui grup de Programe Operationale in raport cu prioritatile comunitare si nationale.

Pentru fiecare evaluare orizontala/ transversala (cross-cutting) care se va desfasura se vor defini separat obiectivele specifice, chestionarele de evaluare, sarcinile si rezultatele anticipate.

Evaluarea ex-post va fi realizata de catre Comisie, pentru fiecare obiectiv, in stransa cooperare cu Statul Membru si Autoritatile de Management si este realizata de evaluatori independenti.

Evaluarea ex-post de desfasoara in maximum doi ani de la terminarea perioadei de programare.

Aceasta urmareste, luand in considerare rezultatele evaluarilor anterioare, modul de utilizare a resurselor, eficacitatea, eficienta si impactul asistentei.

In general, evaluarea programelor de dezvoltare presupune studierea urmatoarelor elemente :

- relevanta - modul in care obiectivele programului sunt relevante in raport cu

nevoile si prioritatile de dezvoltare ale Statului Membru si UE ;

- eficienta - modul de utilizare a resurselor pentru obtinerea output-urilor si

rezultatelor ;

- eficacitatea - modul in care a contribuit programul la realizarea obiectivelor

specifice si generale ;

- utilitatea - modul in care a fost obtinut un impact la nivelul grupurilor tinta in

conformitate cu nevoile acestora ;

- durabilitatea - modul in care efectele se vor mentine dupa terminarea

programului.