ROLUL INTERNATIONAL AL MONEDEI EURO

ROLUL INTERNATIONAL AL   MONEDEI EURO

Euro a devenit, inca de la lansare, principalul concurent al dolarului in economia mondiala, dar nu putem evalua exact modul si ritmul in care va avea loc fenomenul de inlocuire a dolarului cu euro, in suprematia fluxurilor mondiale.

Daca euro va fi utilizat progresiv in functie de ritmul de crestere al comertului international de exemplu, nu vor apare probleme majore. Daca operatorii vor prefera sa renunte la dolar pentru euro atunci presiunile de pe pietele valutare ar putea duce la prabusirea dolarului, cu efecte catastrofale pentru economia mondiala. De aceea putem afirma din start ca discontinuitatea pe care o provoaca introducerea euro in comportamentul operatorilor internationali, poate duce la efecte negative pentru stabilitatea economiei mondiale, in lipsa cooperarii internationale.

CRESTEREA ROLULUI INTERNATIONAL AL EURO

Perioada interbelica a fost dominata de doua monede, lira sterlina si dolarul american in timp ce perioada postbelica s-a aflat sub dominatia clara a dolarului american. In prezent, in economiile nationale sau in uniunile monetare, utilizarea monedelor este determinata de decretarea acesteia ca mijloc legal de plata de catre autoritati. Pe plan international insa monedele sunt utilizate din ratiuni care tin de necesitatile si asteptarile institutiilor oficiale sau ale entitatilor private.

In secolul 19 precum si la inceputul secolului 20 lira sterlina a fost moneda dominanta, fiind insa depasita de dolarul american dupa cel de-al doilea razboi mondial. Ce factori determina deci utilizarea unei monede sau a alteia?

In primul rand si cel mai important, o moneda internationala trebuie sa fie perceputa ca solida, pentru a fi acceptata de participantii la tranzactii care o vor detine ca mijloc de economisire. Aceasta presupune ca inflatia in tara sau uniunea monetara emitenta sa fie redusa si stabila in raport cu inflatia din alte tari. Deoarece inflatia reduce puterea de cumparare a monedei, va descuraja folosirea ei pe plan international. Inflatia duce si la deprecierea cursului de schimb fata de alte monede si la incertitudini care indeparteaza operatorii de moneda respectiva. Practic, prima conditie necesara pentru acceptabilitatea unei monede pe plan international este ca valoarea sa exprimata in bunuri si servicii sa fie predictibila si stabila in timp.

Un astfel de factor este marimea relativa a economiei emitente, ca productie sau populatie. O economie puternica si competitiva, care este deschisa si activa in comertul si finantele internationale genereaza un volum mare de tranzactii internationale decontate in principal in moneda proprie.

Un alt factor care sustine utilizarea internationala a unei monede este existenta unui sistem financiar deschis si bine dezvoltat. Daca nivelul redus al inflatiei respectiv variabilitatea acesteia contribuie la formarea cererii pentru moneda, un sistem financiar bine dezvoltat ofera active financiare corespunzatoare utilizarii internationale. Bancile centrale si alti investitori prefera activele sigure si lichide, iar pietele financiare suficient de adanci si lichide ofera o gama larga de instrumente si servicii care sunt atractive pentru nerezidenti, ce in alt context ar fi preferat economia proprie.

Un factor care determina utilizarea internationala a euro este dupa cum am aratat marimea zonei, si locul detinut de zona emitenta in cadrul productiei si comertului mondial.

Din studiile internationale rezulta ca zona Euro se afla imediat dupa SUA in ceea ce priveste ponderea in PIB mondial, dar inaintea acesteia si a Japoniei in privinta deschiderii comerciale, a marimii populatiei si a ponderii detinute in exporturile mondiale. La fel de bine sta zona euro si la stabilitatea monetara interna, atat timp cat principalul obiectiv al Banca Centrala Europeana este stabilitatea preturilor. Un factor la care SUA se prezinta mai bine este reprezentat de dimensiunea si diversificarea pietei financiare. Din acest punct de vedere liderii europeni vor trebuie sa faca mai mult, si asta nu numai pentru a urmari scopul extinderii utilizarii euro la nivel international.

UTILIZAREA EURO IN TARILE TERTE

Analiza rolul euro in tarile terte vizeaza atat rolul referitor la utilizarea oficiala (utilizarea euro ca ancora monetara, moneda de rezerva sau de interventie), cat si utilizarea privata (ca moneda paralela in decontarea tranzactiilor sau realizarea de plasamente).

Pentru autoritatile monetare din tarile in dezvoltare, alegerea regimului valutar reprezinta o importanta deosebita, cu implicatii asupra compozitiei rezervelor valutare. Se stie ca optiunile de regim valutar se situeaza intr-o gama larga, de la fixitate absoluta (Consiliu Monetar sau inlocuirea monedei nationale) pana la flotare libera. In conditiile in care autoritatile monetare opteaza pentru un regim de curs, de jure sau de facto, diferit de flotarea libera, trebuie ales un etalon potrivit caracteristicilor economiei in cauza. Acest etalon poate fi o moneda straina sau un cos de monede.

In acest context, trebuie sa precizam ca la inceputul anului 2003 au avut loc doua schimbari majore. In primul rand unele tari exportatoare de petrol membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului care aveau un regim de jure legat de DST [1], au trecut la dolar ca moneda ancora. In al doilea rand Rusia a anuntat ca urmareste o politica de curs de flotarea controlata in functie de rata reala calculata pe baza unui cos in care euro reprezinta 40%.

Functiile de ancora monetara, de moneda de rezerva si de moneda de interventie sunt foarte strans legate. O tara care are un regim monetar legat de o anumita moneda intervine pentru a duce cursul acolo unde si-a propus, si pentru aceasta are nevoie de rezerve in moneda de referinta. In cazul tarilor cu regim valutar legat de DST, realitatea a aratat ca moneda de interventie este dolarul american. Oricum informatii legate de interventiile pe pietele valutare sunt greu de obtinut, de cele mai multe ori datele fiind confidentiale.

Asadar interventiile sunt mult mai des intalnite in cazul tarilor in dezvoltare, deoarece tarile industrializate au regimuri de flotare libera si intervin rar prin operatiuni pe piata valutara. Totusi Japonia reprezinta o exceptie, aceasta tara fiind una din putinele care publica date referitoare la interventiile pe piata valutara. Pentru perioada iunie 2002- iunie 2003 datele Ministerului de Finante arata ca doar 2,5% din achizitiile de valuta au fost in euro, marea majoritate a acestora fiind in dolari.

In ceea ce priveste tarile din Europa Centrala si de Est putem spune ca in cazul acestora interventiile in euro sunt cele mai importante, bancile centrale prezentand uneori, in comunicate de presa intentiile privind interventiile pe piata.

Utilizarea unei monede straine ca inlocuitor pentru moneda proprie este specifica tarilor in tranzitie sau celor in dezvoltare. S-a observat ca in aceste tari, rezidentii detin active importante in alte monede, in special sub forma numerarului sau a depozitelor bancare. Motivele pot tine de necesitatea diversificarii portofoliului, dar pentru majoritatea tarilor in dezvoltare si in tranzitie s-a dovedit ca acestea depind de neincrederea in moneda nationala sau in sistemul financiar-bancar.

In tarile in cauza, o serie de contracte si tranzactii sunt denominate in moneda straina. Utilizarea privata a monedei straine are astfel implicatii majore asupra autoritatilor, complicandu-se implementarea politicii monetare, putand fi afectata stabilitatea sistemului financiar sau a ratei de schimb. In acest context utilizarea monedelor straine constituie un indicator important al credibilitatii autoritatilor.

In literatura de specialitate acest fenomen de utilizare paralela a unei monede straine este denumit "dolarizare" neoficiala, deoarece fenomenul a pornit de la utilizarea dolarului in unele tari din America Latina. Dupa introducerea euro, aceasta a devenit o optiune ca moneda paralela in unele tari, utilizarea euro in tari terte reprezentand un aspect important al rolului international al euro. In acest sens consider ca termenul indicat pentru a desemna substituirea monedei nationale cu euro, este euroizare.

Concluzia este ca rezervele si interventiile sunt strans legate de regimul valutar, iar   euro este utilizat ca ancora monetara in tarile apropiate geografic sau economic de UE. In restul lumii euro are un rol limitat din acest punct de vedere. In schimb dolarul american este utilizat intr-o proportie mai mare la nivel global, neexistand corelatii regionale. Aceasta este o caracteristica importanta a utilizarii internationale a celor doua monede.

MONEDA EURO IN COMERTUL INTERNATIONAL

Una din utilizarile private internationale a euro este reprezentata de facturarea si decontarea comertului international. Analiza pleaca de la estimarile privind facturarea comertului international in prezent, fiind continuata cu perspectivele utilizarii euro in comertul international.

In pofida inregistrarii unor progrese, informatiile referitoare la utilizarea euro in comertul international sunt greu de obtinut. Unele informatii partiale arata ca utilizarea euro in comertul exterior al UEM, a crescut in ultimii ani, atingand la sfarsitul lui 2002 o pondere intre 40 si 50%[2].

Alte surse[3] estimeaza ca la inceputul anului 2002, ponderea dolarului in facturarea comertului international era de 47,6%, in timp ce ponderea monedei euro era de 33,5%.

Oricum pe baza datelor care exista in prezent putem analiza utilizarea euro in comertul statelor membre sau in comertul tarilor terte. Analize recente ale Bancii Centrale Europene sustin ca rolul euro in comertul exterior al zonei a crescut in ultimii ani, iar datele prezentate confirma acest lucru.

Astfel pentru cele mai importante economii ponderea euro in exporturi depaseste 50%, atingand in anumite cazuri chiar 60%. Cat priveste importurile, ponderea euro se mentine la un nivel mai redus. Cota redusa a euro in importurile zonei poate fi explicata in primul rand prin Legea lui Grassman[4]; in al doilea rand stim ca anumite marfuri sunt decontate in dolari (materii prime, petrol).

Este cert ca in 2002 cota euro in comertul exterior al zonei a crescut in majoritatea tarilor cu 5,6%, dar insuficienta datelor pentru perioada 2000-2001 ingreuneaza confirmarea ca evolutia crescatoare este o continuare a tendintei incepute in 1999 sau doar o exceptie. Practic problemele statistice in acest caz arata ca exista o discontinuitate in seriile timp ce ingreuneaza analiza economica.

Datele despre tranzactiile zonei euro cu alte tari confirma aceeasi idee obtinuta din statisticile satelor membre. Exista informatii referitoare la cota euro ca valuta de contractare/decontare atat pentru comertul total cat si pentru comertul cu UE. Datele releva ca Japonia este principalul exportator catre UE care utilizeaza euro. In 2002, 54% din exporturile japoneze in UE au fost decontate in euro fata de 47% in 2001. Aceasta in timp ce in 2001 Marea Britanie utiliza euro pentru doar 36% din exporturile sale. Exemplul anterior ne demonstreaza ca pentru britanici Legea lui Grassman este mai consistenta, sau ca japonezii se tem mai putin de perspectiva riscului valutar.

Daca trecem insa la comertul total al tarilor in cauza, se remarca faptul ca ponderea euro scade substantial. Daca exporturile japoneze catre UE sunt realizate in cea mai mare in euro, in ce priveste exportul total al Japoniei cota euro scade sub 10%. Mai mult daca se analizeaza relatiile comerciale ale Japoniei si Marii Britanii cu SUA, se observa ca ponderea euro este sub 1%[5]. In aceeasi nota, analiza poate urmari relatiile zonei euro cu tari din regiune. Trebuie sa nu omitem ca in majoritatea tarilor din Europa Centrala si de Est ponderea euro in exporturi sau importuri se situeaza in intervalul 60-80%. In unele state se observa ca euro are o cota care chiar depaseste ponderea comertului acestor state cu UE, aspect ce sugereaza ca o parte din comertul lor cu tari din afara zonei euro (sau chiar din afara UE) este realizat in moneda europeana.

Deoarece a aparut o noua moneda care intruneste caracteristicile internationalizarii, se asteapta ca structura pe monede de decontare a comertului international sa se modifice in favoarea euro, zona euro fiind cea mai mare putere comerciala. Acest proces consider ca este unul de durata, cresterea rolului euro in comert depinzand de mai multi factori.

Se stie ca dupa cel de-al doilea razboi mondial, dolarul a devenit moneda cea mai utilizata in economia mondiala atat datorita rolului sau central in Sistem Monetar International, cat si dinamicii fara precedent a comertului international, fluxurile noi fiind in mare parte decontate in dolari. De asemenea deficitul comercial permanent al SUA a fost cel care a alimentat lichiditatile internationale, iar piata financiara a SUA a devenit cea mai importanta la nivel global.

Asadar euro isi face loc si in comertul international, unde deocamdata lider incontestabil ramane dolarul american.

Referitor la perspectivele utilizarii euro, nu putem incepe analiza fara a arata ca unificarea monetara stimuleaza in primul rand comertul intracomunitar. Circulatia libera a bunurilor in cadrul Pietei Interne este impulsionata de avantajele pe care moneda unica le ofera participantilor: disparitia riscului valutar si a costurilor care insotesc gestionarea acestuia, transparenta si comparabilitatea preturilor pe pietele tarilor participante.

Se poate spune, fara retinere, ca moneda unica potenteaza avantajele comertului liberalizat cu bunuri si servicii cu cele ale integrarii pietelor factorilor de productie - forta de munca si capitalul. Mai mult introducerea, la 1 ianuarie 1999, a sistemului de plati TARGET intre tarile zonei euro faciliteaza foarte mult operatiunile de plati intra-comunitare.

Desigur, acest comert intra-comunitar dobandeste, o data cu inlaturarea tuturor barierelor comerciale intre tarile respective, caracterul de comert intern. De aceea, statisticile evidentiaza distinct comertul extracomunitar pe care-l considera adevaratul comert exterior al zonei.

De asemenea, rolul potential al euro pentru facturarea comertului international depinde de nivelul costurilor de tranzactie in euro pentru marfuri putin diferentiate (cum ar fi energia si materiile prime), si de volatilitatea sa fata de celelalte monede in cazul marfurilor manufacturate.

Cunoscand insa ca fluxurile de capital sunt cam de patru ori mai mari decat fluxurile comerciale, este clar ca unul din factorii care poate promova internationalizarea euro este rolul sau de instrument de rezerva si deci de moneda de investitii.

In concluzie, rolul euro depinde in primul rand de comertul exterior al zonei euro, de relatiile economice traditionale ale Uniunii Europene, dar si de stabilitatea euro care o poate face atractiva pentru comerciantii care la momentul actual prefera dolarul american. In acelasi timp nu poate fi lasata deoparte strategia de politica externa a Uniunii care ar putea induce anumite efecte mai ales in unele tari in dezvoltare, ducand la apropierea acestora de euro, ceea ce poate impulsiona rolul international al euro si puterea de negociere a Uniunii la nivel global.

IMPACTUL RATEI DE SCHIMB A EURO ASUPRA MEDIULUI DE AFACERI

Un element determinant al integrarii monetare europene este reprezentat de evolutia ratei de schimb a euro. Pentru ca ne intereseaza implicatiile euro asupra stabilitatii sistemului monetar international in special, si a economiei mondiale in general, urmarim evolutia ratei de schimb a euro, care influenteaza activitatea economica.

Rezultatele pozitive in domeniul stabilitatii pe plan intern datorate bunei gestionari a monedei unice europene reprezinta principalul argument pentru a sustine ca introducerea euro creeaza premise pentru o mai mare stabilitate in economia mondiala.

Evolutia cursului de schimb al unei monede cu utilizare internationala este un factor care influenteaza decizia operatorilor de a folosi respectiva moneda.

Cel mai adesea, si este normal sa fie asa, analistii urmaresc ratele de schimb pentru triada euro, dolar american si yen, cele trei monede reprezentand cele mai puternice economii ale lumii.

In ceea ce ne priveste, pentru scopul acestei lucrari ma voi axa pe analiza ratelor de schimb ale euro fata de cele doua monede, insistand pe perechea euro-dolar din motive lesne de inteles.

Daca evaluam gradul stabilitatii euro prin prisma ratei de schimb nominale fata de dolar, observam nivelul ridicat de variabilitate, caracterizat in primii doi ani de depreciere.

La lansarea Uniunii Monetare Europene in 1999, majoritatea analistilor se asteptau ca euro sa creasca fata de dolar, acestia bazandu-se pe doua elemente. In primul rand pe increderea in capacitatea Bancii Centrale Europene de a mentine stabilitatea preturilor in zona euro si pe estimarile ca rata de crestere economica in Europa o va ajunge sau chiar depasi pe cea din SUA. Prima presupunere sa dovedit a fi corecta, dar in ce priveste ingustarea diferentialului de crestere economica analistii au gresit.

Explicatia evolutiei cursului euro, trebuie cautata in primul rand in situatia factorilor fundamentali care determina, in general, evolutia cursului unei monede: starea generala a economiei (rata cresterii economice, rata somajului, evolutia productivitatii), evolutia in interior a preturilor, a ratelor dobanzilor, situatia balantei de plati externe, in special a balantei contului curent, aspecte ce determina marimea cererii si ofertei monedei tarii in cauza in raport cu alte monede si, nu in ultimul rand, increderea utilizatorilor. Cu toate acestea nu ne putem baza intotdeauna pe acesti factori pentru a intelege ce se intampla cu rata de schimb.

Un alt indicator urmarit de operatori este diferentialul de crestere economica. Astfel in primii ani ai euro datele aratau o revizuire in sens crescator a cresterii economice americane, ceea ce presupune ca economia devine mai atractiva iar randamentele investitiilor in SUA le pot depasi pe cele din zona euro. Daca la inceput corelatia dintre ratele prognozate de crestere si cursul de schimb euro dolar a fost semnificativa, pe parcurs ea a devenit mai putin relevanta.

Practic euro s-a apreciat fata de dolar chiar si in conditiile in care perspectivele de crestere erau in favoarea Statelor Unite.

Un alt factor este reprezentat de problema deficitelor. Aprecierea euro din ultimii ani, este pusa in principal pe seama cresterii deficitului de cont curent, precum si pe seama deficitului bugetar ridicat. In general aprecierea a fost cauzata de dificultatile economiei americane, ce se aratau la orizont inainte de atentatele teroriste care au contribuit si ele la incetinirea cresterii economice. Din aceste motive evolutia amintita poate fi vazuta ca o slabire a dolarului decat ca o consecinta a intarii monedei europene.

Totusi pozitia liderilor europeni fata de evolutia cursului euro arata ca aceasta nu a fost pusa pe seama factorilor fundamentali, aceasta pozitie fiind sustinuta de interventiile Bancii Centrale Europene pe piata valutara realizate cand euro s-a depreciat semnificativ, dar artificial.

Nu este mai putin important ca in ecuatia ratei de schimb un rol important il va avea preferinta investitorilor pentru dolar sau euro, iar reformele la nivelul pietelor financiare ale zonei euro vor fi cele care probabil vor face diferenta, in conditiile in care pietele financiare americane sunt mult mai dezvoltate.

Deci, referitor la rata de schimb, liderii celor trei mari puteri UE SUA si Japonia si mai extins liderii G7 isi doresc stabilitate monetara, in sensul ca evolutia ratelor de schimb sa nu sa nu depaseasca diferentele fundamentale dintre economiile care emit monedele respective. Astfel putem afirma ca stabilitatea la nivel global se va baza pe o anumita flexibilitate a ratelor de schimb necesara pentru a prelua efectele diferentialului indicatorilor fundamentali.

Oricum aparitia unei noi autoritati monetare care simplifica arhitectura institutionala pe plan international, si implicit formele de cooperare economica internationala, reprezinta una din certitudinile ale introducerii euro. In acest sens, este un castig evident faptul ca noua autoritate monetara contribuie printr-o atitudine pozitiva la cooperarea internationala.

Dupa cum se stie Tratatul Constitutional, care presupune reforme ample ale Uniunii Europene, a fost respins de Franta si Olanda, doua tari fondatoare ale Uniunii si in acelasi timp membre ale zonei euro. Pe fondul acestor evolutii au aparut unele voci care propun chiar realizarea unei dezbateri privind iesirea Germaniei din UEM, sau demararea unui referendum in Italia prin care populatia sa decida daca doreste sa se revina la lira.

Chiar daca aceste solicitari par exagerate, faptul ca apar asemenea discutii nu este de bun augur pentru euro. Pare paradoxal, dar un Tratat care are menirea de a intari si dezvolta rolul monedei unice, poate in acelasi timp sa provoace dificultati majore la nivel politic, care sa se resimta in evolutia monedei.

Probabil ca dificultatile actuale reprezinta un important test pentru viabilitatea economica a constructiei monetare europene.