Asigurari de persoane - Scurt istoric. Importanta si caracteristicile asigurarilor de persoane

Înca din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupati de protejarea sub diferite forme a vietii, a sanatatii si a bunurilor lor.

Cele mai vechi forme ale asigurarilor de viata sunt îndemnizatiile de deces, care se acordau pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare, si asigurarile viagere. Acestea îsi au originea în antichitate, înaintea erei noastre si erau legate de asociatiile religioase.

Prin îndemnizatiile de deces, asiguratorul suporta toate cheltuielile de înmormântare sau incinerare. La început ele erau încheiate sub forma asigurarilor mutuale, forma în care se mai practica si astazi.

Pâna în secolul al XIX-lea asigurarile de înmormântare si cele de renta viagera au fost cele mai practicate forme ale asigurarilor de persoane.

Motivatiile care au stat la baza dezvoltarii si diversificarii, în decursul timpului, a asigurarilor de viata sunt:

asigurarea protectiei financiare a familiei în caz de deces;

achitarea datoriilor unei persoane în caz de deces (garantie pentru împrumuturi);

alocatia de urmas;

alocatia de batrânete;

economisirea pentru eventualele datorii viitoare (studiile copiilor, zestre etc.)

cheltuielile de spitalizare, îngrijire medicala, compensarea veniturilor în caz de boala sau invaliditate;

investitiile etc.

Asigurarea de viata se bazeaza pe încheierea uni contract de asigurare – polita de asigurare – prin care asiguratorul se obliga sa plateasca beneficiarului asigurarii  o anumita suma la producerea riscului asigurat – suma asigurata - , în schimbul platii de catre contractantul asigurarii a unei prime de asigurare, care constituie „pretul” protectiei oferite asiguratului de catre asigurator.

Acest tip de asigurari constituie o completare a asigurarilor sociale de stat, a asigurarilor sociale pentru sanatate. Ele asigura o protectie în plus, în caz de pierdere a capacitatii de munca, la batrânete, în caz de deces. Aceasta ocrotire se realizeaza prin plata de îndemnizatii, ajutoare, pensii, consultatii si tratament medical, trimiteri la odihna si tratament balnear etc.

Spre deosebire de fondurile pentru asigurarile sociale si asistenta sociala, fondul pentru asigurarile de persoane este constituit numai din primele de asigurare platite de asigurati, pe baza principiului mutualitatii.

Ca si la celelalte tipuri de asigurari, la constituirea fondului de asigurare participa toti asiguratii, în schimb, la repartizarea acestuia participa (fac exceptie asigurarile de viata la care se constituie rezerva de prime) numai asiguratii care au avut de suferit de pe urma producerii evenimentelor asigurate.

Având în vedere modul de actiune si efectele pe termen lung al asigurarilor de persoane, se poate spune ca acestea reprezinta o masura suplimentara de prevedere si de economisire pe termen lung pentru cetateni si familiile lor, în legatura cu producerea unor evenimente în viata acestora, cum sunt:

pierderea partiala sau totala a capacitatii de munca datorita bolii sau unor accidente;

atingerea unei anumite limite de vârsta;

decesul.

Sumele asigurate care se platesc prin asigurarile de persoane sunt acordate peste cele cuvenite prin asigurarile sociale si prin asistenta sociala.

Ele constituie masuri suplimentare de prevedere si economisire, permitând asiguratilor ca prin plata primelor de asigurare esalonate si fixe sa realizeze economii, pe baza mijloacelor banesti proprii,  cu efecte favorabile asupra lor si familiilor lor.

Asigurarile de persoane au un impact favorabil si asupra economiei, în general, fiind un mijloc de atragere în circuitul economic a unei parti din disponibilitatile banesti temporare ale populatiei. În acest fel, rezerva matematica, formata în  cadrul asigurarilor de viata, este pastrata de societatea de asigurari la banci, fiind fructificata cu o dobânda anuala. Date fiind termenele lungi, pentru care se contracteaza asigurarile de viata, exista posibilitatea ca rezerva matematica constituita sa fie utilizata si ca sursa de creditare a economiei nationale.

Având în vedere ca obligatiile preluate de societatea de asigurari prin contractarea asigurarilor de viata devin scadente, în mare masura, numai dupa trecerea unui anumit numar de ani (uneori, chiar 15 - 20-30 de ani), o parte importanta din primele încasate de societatea de asigurari ramân la dispozitia sa un timp destul de îndelungat, iar pastrarea la banci îi da dreptul sa încaseze dobânzi.

Dobânzile constituie un venit pentru societatea de asigurari si, la stabilirea nivelului primelor de asigurare pe care le platesc asiguratii, se tine cont de acest lucru. Daca nu ar exista aceasta posibilitate a fructificarii sumelor asigurate prin dobânzi, societatea de asigurari ar fi obligata sa practice un nivel mai ridicat al primelor de asigurare.  Acesta ar trebui sa cuprinda si dobânzile realizate de asigurator prin pastrarea rezervei matematice la banci.

Gradul de dezvoltare al asigurarilor de persoane este influentat atât de factori obiectivi cât si de factori subiectivi.

Printre factorii obiectivi pot fi amintiti:

nivelul de dezvoltare al economiei nationale;

posibilitatile materiale ale populatiei privind alocarea unor sume pentru contractarea de asigurari, factor care este în strânsa legatura cu primul;

ordinea de prioritate pe care o atribuie fiecare persoana protectiei prin asigurare, în comparatie cu nevoia de hrana, locuinta, îmbracaminte, îngrijirea sanatatii, cultura, distractie etc

Factorii subiectivi sunt:

modul de reglementare a asigurarilor sociale;

activitatea desfasurata de societatile de asigurari pe linia introducerii unor forme de asigurari accesibile, care sa intereseze paturi cât mai largi ale populatiei; traditiile existente etc.

Principalele caracteristici ale asigurarilor de persoane:

    Suma asigurata se stabileste forfetar de catre asigurat, în functie de nevoile si de posibilitatile sale.

    Asiguratul poate sa încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiasi eveniment (complex de evenimente) si pentru sume diferite, fara sa fie împiedicat de lege sau de asigurator sa faca acest lucru.

    La producerea riscului, asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul sa încaseze drepturile de asigurare de la toti asiguratorii, deoarece aici nu mai este vorba de dauna ca la bunuri. Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu sufera restrictiile la care este supusa asigurarea de bunuri.[1]