Conceptul de asigurare - aspecte teoretice. evolutia asigurarilor

Necesitatea si importanta asigurarilor

Asigurarile s-au nascut din nevoia fireasca a oamenilor de a se proteja impotriva calamitatilor naturii, impotriva consecintelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de existenta in conditiile pierderii sau limitarii capacitatii de munca in urma bolilor sau batranetii.

Declansarea unor fenomene ale naturii cum sunt: trasnetele, uraganele, furtunile, ploile torentiale, inundatiile, alunecarile de pamant, inghetul, seceta, cutremurele provoaca mari daune materiale, moartea, accidentarea sau imbolnavirea oamenilor si animalelor, tulburand desfasurarea normala a procesului productiei sociale. Activitatea economico-sociala poate fi influentata negativ de accidentele provocate de conduita membrilor societatii sau independente de vointa acestora cum sunt: accidentele de munca, de circulatie, exploziile, incendiile, avariile la masini si utilaje, diferite catastrofe in timpul transportului, epidemiile, intoxicatiile etc.

Dupa fiecare confruntare cu fortele naturii, oamenii au incercat sa-si refaca avutul distrus si au cautat forme mai eficiente de aparare impotriva pericolelor ce se iveau mereu. Cunoscand legile naturii si actiunea acestora, oamenii au incercat sa le foloseasca si sa le influenteze, limitand sfera lor de actiune, reusind intr-o masura tot mai mare sa imblanzeasca fortele naturii si sa le puna in slujba dezvoltarii omenesti. Astfel, folosind cuceririle stiintei si tehnicii, societatea omeneasca intreprinde masuri pentru protejarea bunurilor, prevenirea daunelor, prevenirea dezlantuirii fortelor naturii, iar alteori combaterea efectelor negative ale acestora.

Cu toate ca statul intreprinde masuri eficiente pentru prevenirea unor calamitati prin efectuarea unor lucrari cum sunt: indiguiri, baraje, sisteme de irigatii, corectarea torentelor, impadurirea versantilor muntosi, prevenirea poluarii mediului, utilizarea de materiale de constructii neinflamabile, aplicarea de tratamente profilactice pentru oameni si animale, s-a ivit necesitatea solidarizarii oamenilor pentru prevenirea si suportarea daunelor, si anume folosirea unor cai mai eficiente si anume trecerea riscurilor asupra unor organizatii specializate in domeniul asigurarilor.

Firmele, ca si oamenii, sunt supuse permanent riscurilor de producere a unor daune accidentale. Indiferent de forma acestora - cutremur, incendiu, deces, imbolnavire - riscurile intervin in cursul obisnuit al activitatilor umane, impiedicand realizarea normala a obiectivelor.

Rezultatul unei reactii umane firesti, aceea de a coopera in fata pericolelor inerente, asigurarea ofera posibilitatea compensarii celor care vor suferi daune. Simpla asigurare nu reprezinta un instrument eficient in lupta cu riscurile la care suntem supusi. Numarul si diversitatea acestor riscuri este tot mai mare in conditiile dezvoltarii economice si tehnologice, cresterii standardului de viata si promovarii libertatii circulatiei.

Protectia impotriva tuturor acestor riscuri, de la prevenire si pana la limitare consecintelor lor, reprezinta apanajul managementului riscului. Managementul riscului se caracterizeaza prin abordarea sistematica a prevenirii daunelor accidentale, a reducerii costurilor aferente acestor daune si a gasirii celor mai eficiente cai de acoperire a daunelor. Este un proces laborios care presupune identificarea si evaluarea expunerilor la daune, determinarea fezabilitatii tehnicilor alternative de management, alegerea celor mai adecvate tehnici de management al riscului, implementarea celor mai adecvate tehnici de management al riscului, monitorizarea procesului.

Necesitatea managementului riscului este putin constientizata in Romania. Obligate prin lege sa asigure securitatea muncii salariatilor lor, firmele uita deseori sa-si protejeze bunurile si activitatile pe care le desfasoara. Consecinta - agentii economici sunt nepregatiti in fata unor evenimente accidentale cu implicatii financiare grave.

Societatile de asigurare si asociatiile mutuale de asigurare, nelipsite astazi din peisajul oricarei economii nationale, preiau asupra lor riscurile care ameninta persoanele fizice sau juridice, in schimbul unei prime, oferind acestora o anumita certitudine. Asadar, aceste societati specializate, care au calitatea de asiguratori, despovareaza pe partenerii lor de contract, pe asigurati, de consecintele materiale ale riscurilor care ii ameninta, in eventualitatea producerii lor. Pretul pe care asiguratii il platesc asiguratorului - prima de asigurare - fiind mai mic decat pierderea pe care ar putea sa o sufere in caz de producere a riscului asigurat, este un argument in plus pentru aceasta forma de protectie impotriva fenomenelor aleatorii care pot influenta viata oamenilor si activitatea agentilor economici

In tarile dezvoltate, asigurarile au devenit o ramura importanta a economiei nationale deoarece prin valoarea adaugata in societatile de asigurare, de intermediere si alte prestari servicii inrudite, participa la sporirea produsului intern brut; ofera locuri de munca unui numar mare de persoane; participa la oferta de capital de imprumut pe piata financiara cu resurse banesti pe care le pune, la dispozitia bancilor, agentilor economici sau autoritatilor publice, iar prin sumele acordate asiguratilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate de riscurile asigurate.

Notiunea de risc este specifica domeniului asigurarilor, constituind un element al contractului de asigurare. Riscul constituie evenimentul viitor, posibil dar incert, al carui moment de aparitie este nedeterminat si aflat in afara influentei si vointei partilor contra caruia asiguratul isi ia masura de protectie prin incheierea asigurarii.

Pentru ca un risc sa fie cuprins in asigurare trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici :

producerea evenimentului sa fie posibila;

survenirea evenimentului sa fie reala, adica sa prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat;

producerea evenimentului sa fie posibila pe un teritoriu cat mai extins, pentru a cuprinde cat mai multi asigurati;

producerea evenimentului sa fie domeniul viitorului, dar incerta;

survenirea evenimentului sa aiba caracter intamplator, imprevizibil in ceea ce priveste evenimentul cat si momentul si intensitatea lui;

producerea evenimentului sa nu depinda de vointa asiguratului sau beneficiarului si nici a asiguratorului, sa fie urmarea hazardului;

ivirea evenimentului sa aiba o anumita frecventa, regularitate pentru a fi supus evidentei statistice si sa i se poata calcula probabilitatea ivirii;

riscul sa fie evaluabil, adica sa poata fi exprimat si determinat valoric;

Riscul asigurat trebuie sa indeplineasca din punct de vedere juridic anumite conditii:

a) realitatea obiectului asigurarii, evenimentul asigurat sa fie posibil;

b) cauza contractului de asigurare sa fie licita, sa nu fie contrar ordinii publice.

Riscul prezinta o deosebita importanta in asigurari deoarece pe baza frecventei si intensitatii lui se stabileste cuantumul raspunderii asumate de asigurator, plata despagubirii sau a sumei asigurate precum si marimea primelor de asigurare pe care trebuie sa le plateasca asiguratii. Asigurarea apare in societate ca un proces economico-social necesar, ca un imperativ obiectiv izvorat din insasi actiunea legilor care guverneaza natura si societatea omeneasca, ca urmare, asigurarea este mentinuta, fiind o necesitate.

Conceptul de asigurare sub aspect juridic, economic si financiar

Asigurarea constituie un sistem de relatii economice care presupune contributia unui numar mare de persoane fizice si juridice in constituirea unui fond banesc, in conditiile in care existenta si activitatea lor este amenintata de aceleasi pericole si recunosc oportunitatea prevenirii si inlaturarii pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile dar nesigure .

Sub aspect juridic, asigurarea trebuie sa capete o forma juridica, iar acest fapt rezulta din contract si din legea propriu zisa emisa de puterea legislativa.

Asigurarea pe baza de contract are la baza principiul facultativitatii. Contractul de asigurare reprezinta un act juridic prin care asiguratul se obliga sa plateasca societatii de asigurare o prima, iar societatea de asigurare isi asuma riscul producerii unui anumit eveniment obligandu-se sa plateasca beneficiarului o despagubire in limitele stabilite.

Contractul de asigurare are urmatoarele caracteristici:

a) caracterul consensual care presupune incheierea in scris a contractului prin consimtamantul partilor.

b) caracterul sinalagmatic este determinat de faptul ca partile se obliga reciproc una fata de cealalta, una sa plateasca prima de asigurare, iar cealalta sa acorde despagubirea sau suma asigurata, la ivirea cazului asigurat.

c) caracterul aleatoriu - ce deriva din faptul ca la incheierea lui partile nu cunosc existenta sau extinderea exacta a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. Caracterul aleator este esential, deoarece daca evenimenu1 pentru care se solicita incheierea contractului ar fi cert sau momentul producerii lui ar fi cunoscut de parti, asigurarea nu ar avea sens.

d) caracterul succesiv - relevat de esalonarea in timp a prestatiilor prevazute in contract. Asiguratul este obligat sa plateasca primele la termenele stabilite iar asiguratorul sa ofere continuu protectia prin asigurare.

e) caracterul de adeziune - este dat de faptul ca forma si clauzele contractului sunt stabilite de societatea de asigurare, dar asiguratul are posibilitatea de a le accepta sau nu, in totalitate.

f) caracterul oneros - rezulta din faptul ca partile urmaresc realizarea unor scopuri, interese materiale, contraprestatii banesti a caror realizare are loc pe toata perioada asigurarii.

Legea constituie, alaturi de contract, o alta forma juridica de realizare a asigurarii. Asigurarea pe baza legii are la baza principiul obligativitatii, ea actioneaza in mod automat, fara consimtamantul prealabil al asiguratilor si fara incheierea unui contract intre parti. Asigurarile prin efectul legii sunt stabilite prin acte normative de la organele legislative. Asigurarea obligatorie prevazuta de lege poate include si acele persoane juridice si fizice care poarta o raspundere civila fata de terti, expres prevazuta de lege (de exemplu, raspunderea civila auto - RCA).

Asigurarea contractuala constituie o modalitate de dobandire a securitatii individuale de catre asigurat. Asigurarea obligatorie ofera protectie de asigurare anumitor categorii de persoane fizice si juridice din considerente de ordin social si economic national.

Asigurarea obligatorie se aseamana cu asigurarea contractuala prin faptul ca isi procura fondurile de care are nevoie pentru plata indemnizatiilor pe seama primelor incasate de la asigurat. Ea se aseamana si cu asigurarile sociale prin faptul ca are un caracter obligatoriu, dar se deosebeste de acestea prin aceea ca se bazeaza pe primele incasate de la asigurati si nu pe resursele provenind de la asigurati.

Sub aspect economic asigurarea implica constituirea in conditii specifice, a fondului de asigurare. Pentru a se asigura desfasurarea normala a procesului de productie, s-a impus cu necesitate construirea unor fonduri materiale si banesti de rezerva care sa permita compensarea riscurilor atunci cand situatia o cere. Necesitatea constituirii rezervelor de asigurare este data de actiunea legilor obiective ce guverneaza natura si societatea, de nevoia stringenta de a fi inlaturate si prevenite eventualele disproportii ce s-ar putea ivi intre ramurile economiei nationale si desfasurarea normala, neintrerupta a procesului de productie, de necesitatea certitudinii indeplinirii programului de dezvoltare economico-sociala a tarii, de prevenirea si inlaturarea consecintelor negative ale calamitatilor naturii si accidentelor, de cerinta pastrarii integritatii proprietatii de stat si a celei personale, de prevenirea ivirii daunelor.

Fondul de asigurare este un fond constituit anual, descentralizat, pe baze stiintifice, pe principiul mutualitatii, numai sub forma baneasca, din primele de asigurare incasate de la asigurati si din reasigurari.

Fondul de asigurare are urmatoarele caracteristici :

a) constituie o rezerva baneasca, centralizata, care se formeaza prin incasarea de asigurari de la asigurati potrivit mutualitatii;

b) odata constituit devine proprietate comuna si are o destinatie speciala, adica este folosit pentru refacerea bunurilor distruse, plata sumelor asigurate;

Fondul de asigurare se formeaza pe seama contributiei membrilor comunitatii de risc, iar utilizarea lui pentru acoperirea despagubirilor, respectiv a sumelor asigurate, cuvenite celor indreptatiti, se face in conformitate cu principiul mutualitatii.

Fondul de asigurare se utilizeaza in mod centralizat pentru:

a) acoperirea pagubelor provocate de fenomenele asigurate la asigurarea de bunuri si la cea de raspundere civila, respectiv si a sumelor asigurate, in caz de pagube plata sumelor asigurate la asigurarea de persoane.

b) pentru finantarea actiunilor de prevenire a pagubelor.

c) constituirea unor fonduri de rezerva la dispozitia societatilor comerciale sau a organizatiei mutuale, de asigurare.

In afara fondului comun de asigurare se constituie si fondul asigurarilor de stat caracteristic asigurarilor sociale care se concretizeaza in forme de ocrotire a muncitorilor si a altor angajati in cazul pierderii capacitatii de munca, a pensionarilor si a membrilor lor de familie. In prezent asigurarile sociale sunt un sistem de relatii economice sociale exprimate valoric prin care se constituie, se repartizeaza si se folosesc fonduri banesti necesare pentru acordarea de pensii; plati de indemnizatii (boli profesionale, sarcina, cresterea copilului pana la 2 ani, etc.); ajutoare (procurari de proteze, ajutoare sociale, in caz de deces, etc.); trimiteri la tratament si tratament balnear; acoperirea integrala sau partiala a unor medicamente procurate de salariati si pensionari. Fondurile asigurarilor sociale de stat se formeaza in principal pe seama contributiei agentilor economici, a institutiilor publice si persoanelor fizice care folosesc munca salariala.

Rolul deosebit al asigurarilor sociale consta in ocrotirea cetatenilor in toate cazurile de pierdere a capacitatii de munca; ele sunt o parghie de intarire a ordinii si disciplinei in munca, de crestere a productivitatii muncii stimuland ridicarea calificarii cadrelor; contribuie la educarea cetateneasca a membrilor societatii; cultiva o atitudine inaintata fata de convietuirea sociala si la dezvoltarea atitudinii noi fata de avutul obstesc si personal.

Intre asigurarile incheiate prin intermediul societatilor de asigurari si organizatiilor mutuale de asigurare pe de o parte si asigurarile sociale pe de alta parte exista asemanari dar si deosebiri.

Astfel, asigurarile sociale ca si asigurarile mijlocite de societatile de asigurari exprima relatii economice, de distribuire si redistribuire a valorii adaugate brute. Numai ca fondul asigurarilor sociale are alte fluxuri de formare si distribuire decat fondul de asigurare constituit la dispozitia societatilor de asigurare.

La asigurarile mijlocite de societatile de asigurari, participantii la constituirea fondului de asigurare sunt de regula si beneficiari ai indemnizatiilor de asigurare in timp ce la asigurarile sociale participantii la constituirea fondurilor de asigurari sociale - agenti economici, institutii publice si stat - sunt nonbeneficiari directi ai resurselor distribuite, in timp ce nonparticipantii - salariatii, pensionarii si membrii lor de familie - sunt beneficiarii nemijlociti ai fondurilor respective.

La asigurarile incheiate prin intermediul societatilor de asigurare pe masura ce se amplifica riscul asigurat creste costul asigurarii, urmarindu-se stabilirea unui echilibru permanent intre primele incasate si indemnizatiile platite. In schimb la asigurarile sociale, largirea protectiei sociale nu presupune neaparat majorarea contributiei pentru salariati, ci sporirea contributiei agentilor economici, a institutiilor publice, a statului.

Modul de manifestare a asigurarilor de stat, indeplinirea menirii lor in viata economica si sociala se concretizeaza in functiile pe care le au. Prin functiile sale asigurarea isi expliciteaza rolul, menirea sociala, directiile si modalitatile de actiune, precum si efectele scontate.

Ca relatii economice, banesti si mai ales financiare, asigurarile fac parte din sfera finantelor, deci mijlocesc transferurile de venit de la asigurati in vederea constituirii fondului de asigurare la asiguratori.

Asigurarea exprima relatii de distribuire si redistribuire a valorii adaugate brute, relatii care apar in procesul constituirii si utilizarii fondului de asigurare in vederea desfasurarii neintrerupte a activitatii economice, pastrarii integritatii bunurilor asigurate, protejarii persoanelor fizice, impotriva anumitor evenimente care le-ar putea afecta viata ori integritatea corporala, precum si onorarii obligatiilor de raspundere civila ce revin persoanelor fizice si juridice fata de terti.

Asigurarile indeplinesc, in principiu, doua functii:

de repartitie (sau de redistribuire);

de control.

Principala functie a asigurarilor este functia de repartitie care se manifesta in procesul de constituire a fondului de asigurare, la dispozitia organizatiei de asigurare pe seama primei de asigurare suportate de persoanele fizice si juridice. Aceasta functie se manifesta si in procesul de dirijare a fondului de asigurare catre destinatiile sale legale si anume: plata indemnizatiei de asigurare, finantarea unor actiuni cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrativ gospodaresti ale organizatiei de asigurare si constituirea unor fonduri de rezerva. Tot prin intermediul functiei de repartitie, impozitele datorate de organizatia de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat sau la bugetele locale, dupa caz, iar contributiile cuvenite asigurarilor sociale sunt indreptate catre bugetul asigurarilor sociale de stat.

Functia de control ca functie complementara asigurarilor urmareste modul cum se incaseaza primele de asigurare si alte venituri ale organizatiei de asigurare, cum se efectueaza platile cu titlu de indemnizatie de asigurari, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrativ gospodaresti, etc.; corecta determinare a drepturilor cuvenite asiguratilor, gospodarirea judicioasa a fondurilor de asigurare si a rezervelor legal constituite, indeplinirea integrala si la termen a obligatiilor financiare ale asiguratorului fata de stat si de terti.

Nu exista consens cu privire la functiile asigurarii. Vom retine principalele argumente vizand un alt sistem de functii atribuite asigurarilor si care include:

a) functia de acoperire a pagubelor - produse asiguratilor de calamitati sau accidente si de plata sumei asigurate cuvenite, este considerata a fi functia de baza care prezinta interes atat pentru asigurati cat si pentru economia unei tari.

b) functia de prevenire a producerii pagubelor care se realizeaza in principal pe doua cai:

1) prin finantarea unor actiuni de prevenire a evenimentelor ce fac obiectul asigurarii;

2) prin formularea in asemenea conditii de asigurare care sa ii constranga pe asigurati sa promoveze actiuni de prevenire a evenimentelor asigurate si integritatii persoanei asigurate;

c) functia financiara a asigurarii - este apreciata ca fiind una din parghiile sistemului financiar;

Dezvoltarea stiintei si tehnicii face posibila cresterea rapida a productiei, usurarea muncii, progresul social, dar in anumite imprejurari ea poate provoca accidente care sa distruga complet anumite mijloace de productie si bunuri de consum ori sa afecteze capacitatea de munca si chiar vietile oamenilor.

Cunoscand imprejurarile in care se pot produce diverse fenomene ce perturba desfasurarea normala a activitatii economice si provoaca pagube, omul poate sa ia masuri de evitare a aparitiei unor asemenea fenomene, de limitare a actiunii lor distructive. De asemeni omul se poate asigura impotriva producerii anumitor evenimente.

Prin intermediul asigurarilor se acorda despagubiri asiguratilor in vederea acoperii pagubelor produse de riscurile cuprinse in asigurare. De aici posibilitatea pe care o au acestia pentru reconstituirea bunurilor distruse, pentru asigurarea continuitatii procesului de productie.

Modul de organizare a asigurarilor trebuie conceput in asa fel incat sa raspunda in permanenta necesitatilor din economie, sa tina seama de interesele asiguratilor, deoarece asigurarea poate fi considerata si ca o ramura prestatoare de servicii pentru unitatile economice si populatie. In acest caz, societatea comerciala de asigurare, in schimbul primelor platite de persoanele fizice si juridice are obligatia de a prelua asupra sa efectele negative ale producerii unui anumit fenomen. Prin urmare asigurarea apare ca un mijloc de a pune la adapost persoanele asigurate, de pericolele ce le ameninta, de a le oferi "securitate" in cazurile convenite. Intrucat "securitatea" de care vorbim este un bun necorporal, asigurarea poate fi considerata ca o ramura a economiei prestatoare de servicii unei categorii distincte de beneficiari - asiguratii.

Societatile de asigurare, in special cele de asigurari de viata nu sunt numai prestatoare de servicii in favoarea asiguratilor, ci si un intermediar financiar intre persoanele fizice asigurate care platesc prime esalonat si persoane juridice si fizice care au nevoie de resurse financiare suplimentare. Asigurarile de viata ofera persoanelor fizice nu numai o protectie de asigurare dar si un instrument de economisire si fructificare a resurselor banesti.

Societatile de asigurare apar pe piata financiara cu o oferta de capital de imprumut orientata catre diversi solicitanti de resurse financiare. Astfel oferta societatilor de asigurare se adreseaza: bancilor comerciale - interesate sa primeasca depuneri pe diferite termene pentru majorarea resurselor lor de creditare; societatilor comerciale de productie preocupate sa-si majoreze capitalul activ; autoritatilor publice aflate in cautarea de resurse de imprumut pentru acoperirea deficitelor bugetare sau pentru finantarea unor investitii importante din fonduri extrabugetare. Societatile de asigurari isi plaseaza rezervele de prime si in actiuni, obligatiuni, bunuri de tezaur, achizitionarea de bunuri imobiliare, etc.

Asigurarile sunt privite si ca ramura creatoare de noi locuri de munca. In Statele Unite ale Americii in 1975 in companiile de asigurari lucrau 1,8% din populatia ocupata a tarii. In perioada 1980-1995 numarul total de persoane ocupate in asigurari a crescut cu 550.000 persoane, adica 32,6%, in timp ce numarul de persoane ocupate pe ansamblul economiei a sporit cu 25,8%. Concomitent cu cresterea numerica a persoanelor ocupate in asigurari asistam la sporirea productivitatii muncii acestora exprimata ca valoare adaugata bruta ce revine in medie pe o persoana ocupata in aceasta ramura . In tarile dezvoltate persoanele ocupate in sectorul asigurarilor sunt de 4,5 ⁰/₀₀, iar in tarile mai putin dezvoltate de 1⁰/₀₀ - 3 ⁰/₀₀.

In Romania numarul mediu al salariatilor ocupati in societatile de asigurari a crescut de la 7.330 in 1995 la 7.724 in 1996.

Asigurarile prezinta interes pentru economia unei tari si pentru ca participa la procesul de creare de valoare adaugata. In productia bruta a ramurii asigurarii nu se include totalul primelor de asigurare, ci numai o anumita parte din acestea si anume:

a) remunerarea activitatii desfasurate;

b) acoperirea riscului;

c) suma economisita de asigurare;

Remuneratia activitatii de asigurare reprezinta diferenta dintre primele incasate si indemnizatiile platite, iar acoperirea riscului de daune este egala cu indemnizatia de asigurare corectata cu soldul net al rezervelor pentru riscuri subzistente.

Daca din productia bruta se reduce consumul intermediar - ce cuprinde chiriile, materialul de birou, cheltuieli de telecomunicatii, intretinere, iluminat, incalzit, si mici cheltuieli de reparatii - se obtine valoarea adaugata bruta in ramura considerata.

Tot odata asigurarile influenteaza balanta de plati a tarii prin activitatea desfasurata, atunci cand societatile de asigurare pe langa asigurari directe mai efectueaza si operatiuni de reasigurare (operatiuni prin care cedeaza altor societati o parte din riscurile subscrise de ele si primesc in schimb, riscuri subscrise de alte societati). Daca operatiile de reasigurare depasesc cadrul national apar fluxuri in valuta (prime, comisioane, despagubiri care se reflecta in balanta de plati) intre tara considerata si tarile partenerilor societatilor de asigurare si reasigurare.

Evolutia asigurarilor pe plan mondial si in Romania

A.         Evolutia asigurarilor pe plan mondial

Dezvoltarea societatii omenesti este marcata de efortul si stradania omului pentru propria propasire si aparare in fata unor evenimente care ii pot primejdui existenta. Astfel, din nevoia de protectie a omului in fata unor pericole si pentru gasirea unor solutii de prevenire si inlaturare a lor, s-a nascut asigurarea. In trecut, oamenii erau dispusi sa accepte mare parte din riscurile pe care le intampinau, bazandu-se la nevoie pe sprijinul financiar al familiei sau al comunitatii religioase. Cresterea gradului de complexitate al vietii moderne i-a determinat sa caute protectie impotriva riscurilor in randul mecanismelor de asigurare formale.

Tehnicile asigurarii au aparut in civilizatiile din Asia si Orientul Mijlociu Islamic, dar si in Europa Medievala. In cele din urma, comertul european s-a extins spre America de Nord si restul lumii si odata cu aceasta s-a extins si asigurarea.

Cel mai vechi document scris, cunoscut pana acum despre asigurari dateaza de circa 600 de ani. Mestesugarii taietori de piatra din Egiptul de jos au constituit un fond de intrajutorare, format anticipat, prin contributia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau pe membrii comunitatii. Solon inteleptul legislator atenian a obligat societatile politice si mestesugaresti sa constituie un fond comun, alimentat prin cotizatii lunare, destinat sa repare pagubele produse in interiorul grupului. Aceasta este cea dintai asigurare obligatorie care se cunoaste.

In Babilon, Fenicia si alte tari stravechi, membrii caravanelor formau asociatii, pentru a suporta in comun pagubele din jafuri si din alta natura suferite de unii dintre ei in timpul transportului. Romanii ne-au lasat un Regulament al Colegiului funerar din Lavinium ce grupa membrii colegiului intr-o Asociatie de inmormantare care functiona pe baza unor cotizatii de inscriere a unor plati periodice. Membrii asociatiei aveau astfel asigurate la deces un rug si un mormant .

Cele mai vechi asociatii mutuale au fost infiintate in sec. al XII-lea in Islanda, cate una la 20 de gospodarii care acopereau, pe principiul reciprocitatii, daunele din pierderile de animale. O forma deosebita de asigurare o constituie sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite tontine aparut in Franta in sec. al XVII-lea si raspandit apoi in Olanda, Anglia si Germania. Fiind legat de asigurarile de viata in acest sistem, participantii la imprumuturi primeau in locul dobanzilor rente viagere.

In anul 1678 Gottfried Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei case de asigurare privitoare la apa si foc a carei functionare se baza pe plata unei cotizatii anuale. Asigurarea de grindina a fost introdusa pentru prima data in Scotia la sfarsitul sec. al XVIII-lea.

In anul 1832 Ernest Albert Masius a intemeiat la Leipzig, prima mare societate germana de asigurari pentru vite, bazata pe principiul mutualitatii. Promovarea asigurarilor pentru incendii si transporturi maritime a fort marcata de infiintarea in anul 1822, la Trieste a societatii Assienda Assiguratrice.

Asigurarea de raspundere civila a fost conceputa si practicata pentru prima data in Franta, urmarind acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai si masini. Apoi s-a extins si la raspunderea proprietarilor de fabrici pentru daunele angajatilor ori unor terte persoane.

In Statele Unite ale Americii, pana la 1815 sectorul asigurarilor a fost dominat de societatilor de asigurare engleze. In anul 1852 a luat fiinta societatea pentru asigurarea caselor impotriva pagubelor pricinuite de incendiu - Philadelphia Contributionship.

Conform unui studiu, la inceputul secolului trecut existau in lume 30 de intreprinderi de asigurari, respectiv: 14 in Marea Britanie, 5 in SUA, 3 in Germania, 3 in Danemarca, 2 in Franta, si cate una in Olanda, Elvetia si Austro-Ungaria. In jurul anului 1850 numarul lor s-a ridicat la 306, cu sediul in 14 tari; in anul 1900 erau 1272 in 26 de tari; in anul 1910 erau 2540 in 29 de tari, iar in 1969 activau 9700 institutii de asigurari in 71 de tari.

In 1988 piata asigurarilor era dominata doar de cateva tari dezvoltate economic. Astfel 66,3% din totalul mondial al primelor la asigurarile de bunuri si raspundere civila, respectiv 69,4% din totalul primelor la asigurarile de viata reveneau SUA, Japoniei si Germaniei. Aceste tari, la care se adauga Marea Britanie, Franta, Italia si Canada, adica cele sapte mari puteri industrializate ale lumii, realizau impreuna 81,4% din primele mondiale la asigurarile de bunuri si raspundere civila, respectiv 83% la cele de viata.

Ponderile detinute pe piata mondiala de aceste tari au ramas constante dupa cum reiese din situatia pentru anul 1994, prezentata in figura 1.3.1

Figura 1.3.1

B. Evolutia asigurarilor in Romania

Activitatea din domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila desfasurata in tara noastra se intinde pe o perioada de peste 126 de ani si poate fi impartita in trei etape:

- prima etapa cuprinsa intre 1871-1948

- a doua etapa cuprinsa intre 1949-1990

- a treia etapa a inceput in 1981

In cadrul primei etape, cuprinsa intre anii 1871-1948, s-au infiintat:

a) societati de asigurare private;

b) institutii publice;

c) asociatii mutuale de asigurari;

a) In cadrul societatilor de asigurare private, prima societate de asigurare romaneasca, infiintata in 1871 prin Inaltul Decret Domnesc, a fost "Dacia", care avea un capital social de 3 milioane de lei.

In 1873, a luat fiinta o a doua societate de asigurare "Romania" cu capital de doua milioane de lei, care in 1881 a fuzionat cu societatea "Dacia" rezultand una din cele mai puternice societati de la noi din tara denumit` "Dacia-Romania".

In 1882 a fost infiintata societatea "Nationala" cu un capital de 3 milioane de lei. In 1887 a fost infiintata la Braila societatea "Generala" care s-a specializat in asigurarea transporturilor maritime, in special de cereale. Pentru a obtine recunoasterea politelor sale pe pietele straine si primirea unei parti din riscurile sale de reasigurare a colaborat si cu alte societati de peste hotare. Societatea "Generala" si-a extins operatiile in toate ramurile de asigurare.

In aceasta perioada au mai fost intemeiate urmatoarele societati:

- in 1907 "Agricola" care incheia asigurari atat legate cat si nelegate de agricultura; in 1930 a fuzionat cu societatea "Fonciera".

- in 1920 "Steaua" care in 1932 a fuzionat cu "Ancora", iar in 1936 a preluat portofoliul romanesc al societatii "Phoenix" din Viena.

- in 1923 "Asigurarea Romaneasca" care incheia asigurarea de viata fara examinare medicala.

Pana la primul razboi mondial societatile de asigurare romanesti nu au practicat decat asigurari impotriva grindinii, a incendiilor, asigurari de viata si asigurari de transport ce se limitau la transporturile fluviale. In anii '30 activitatea de asigurare a cunoscut cea mai mare dezvoltare in toate ramurile si formele de asigurare care se practicau in lume, iar numarul societatilor de asigurare a oscilat intre 20 si 24.

Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial a influentat negativ activitatea de asigurare. In 1945 functionau in Romania 13 societati romane si 5 reprezentante straine.

b) In ceea ce priveste institutiile publice de asigurari, in anul 1915 a fost infiintata Casa de Asigurari a Ministerului de Interne si a fost reorganizata in 1936, iar in 1942 s-a transformat in Regia Autonoma a Asigurarilor de Stat (R.A.A.S.) care detinea monopolul asigurarilor de bunuri de stat si comunale. In 1949, aceasta regie a fost transformata in societatea comerciala de stat de asigurari .

R.A.A.S. nu avea capital social si suporta despagubirile de asigurare si cheltuielile sale de regie din primele incasate. Nivelul primelor era inferior celui practicat de societatile private, intrucat rolul regiei era acela de a presta un serviciu public nu de a realiza beneficii. Regia era condusa de un comitet ai carui membri nu puteau face parte din conducerea altor societati de asigurare. Unele riscuri erau reasigurate in tara si in strainatate¹.

Beneficiile realizate erau repartizate astfel: 50% la fondul de rezerva si 50% la fondul disponibil din care 5% revenea consiliului de Administratie, iar restul servea la acordarea de subventii. Fondul de rezerva era plasat in imobile si efecte publice. In perioada 1936-1942, din acest fond s-au acordat 27 de imprumuturi unor orase, prefecturi si primarii comunale in valoare de 42,2 milioane de lei.

Unele institutii de stat aveau organizate sectii pentru asigurarea unor bunuri agricole apartinand cetatenilor. Astfel o forma de asigurare a culturilor agricole practicata de Regia Monopolului de Stat pentru despagubirea cultivatorilor de teren in caz de grindina.

c) Asociatiile mutuale de asigurari au existat din 1909, doua asemenea mari asociatii mutuale fiind "Reuniunea proprietarilor de vite" din Orastie si alta in Cucova (Banat). Aceste asociatii au functionat doar 4 ani cuprinzand in sfera lor de activitate 400 de comune care plateau despagubiri de peste 200.000 de coroane. Cauzele destramarii acestor reuniuni au fost: incasarea cu greutate a primelor; sfera restransa de acoperire a riscurilor; de achizitie, administrare si control.

In 1906 a luat fiinta casa de asigurare de pe langa Banca Populara din comuna Colceag, judetul Prahova care practica asigurarea agricola si care a functionat pana in pragul primului razboi mondial.

In 1914 Societatea Nationala de Agricultura a introdus asigurarile mutuale de culturi agricole ale obstilor satesti prin intermediul Casei Centrale a Bancilor Populare. Au fost asigurate 155 de obsti de arendare raspandite in intreaga tara pe o suprafata de aproape 78000 ha.

In 1923 Centrala Cooperativelor satesti efectua asigurari agricole impotriva grindinii. Fondul de asigurare se constituia din contributia taranilor cultivatori.

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale s-au remarcat asociatiile mutuale ce practicau asigurarea vitelor. In 1973 erau cunoscute 140 de asociatii mutuale de acest fel, care asigurau circa 40.000 bovine si 3200 de cai.

In cadrul celei de a doua etape cuprinsa intre anii 1949-1990, activitatea de asigurare a fost organizata pe baze noi in conditiile economiei planificate. Ca urmare a infiltrarii capitalului sovietic in asigurari ca de astfel in multe ramuri ale economiei nationale a fost infiintata societatea "Savrom - asigurare".

In 1952 a fost infiintata Administratia Asigurarilor de Stat (ADAS) cu capital integral romanesc care a instituit monopolul de stat in domeniul asigurarilor, nemaifunctionand nici una din multiplele societati de asigurari private existente.

ADAS era condusa de un Consiliu de administratie, avea sediul la Bucuresti, sucursale in fiecare judet, puncte de lucru si agenti incasatori, inspectori de asigurari si inspectori de daune care actionau in teritoriu.

ADAS dispunea de urmatoarele fonduri:

- fondul statutar in valoare de 200 milioane lei;

- fondul de rezerva;

- fondul de prime pentru asigurarile de persoane;

- fonduri sociale.

Veniturile banesti din activitatea curenta se pastrau in cont la Banca Nationala a Romaniei si se utilizau pentru:

a) acoperirea pagubelor provocate de calamitati sau accidente si plata sumelor asigurate in cadrul asigurarilor de persoane;

b) acoperirea cheltuielilor ocazionate de formarea si administrarea fondului de asigurare;

c) constituirea fondurilor proprii si pentru participarea la dezvoltarea generala a societatii;

Asigurarile efectuate de ADAS erau:

- asigurari de bunuri;

- asigurari de persoane;

- asigurari de raspundere civila: prin efectul legii si pe baze contractuale;

Asigurarile prin efectul legii cuprindeau:

a) bunuri apartinand cooperativelor agricole de productie, asociatiilor cooperatiste si unitatilor economice ale acestora, precum si bunuri apartinand persoanelor fizice;

b) asigurarea calatorilor pentru cazuri de accident;

c) asigurarea de raspundere civila pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule;

Asigurarile facultative cuprindeau:

a) asigurari de bunuri pentru cazurile de avarie, distrugere, furt sau alte evenimente:

b) asigurari de persoane pentru cazurile de invaliditate, deces, supravietuire sau alte evenimente;

c) asigurari de raspundere civila, pentru vatamare corporala sau decesul unor persoane, avarierea sau distrugerea unor bunuri si alte pagube pentru care exista raspundere potrivit legii.

Cea de-a treia etapa, a evolutiei asigurarilor in Romania, este reprezentata de asigurarile din perioada tranzitiei spre economia de piata.

Revolutia din decembrie 1989 a generat modificari structurale in toate domeniile vietii social-economice din tara noastra inclusiv in cel al asigurarilor si reasigurarilor. Trecerea la economia de piata a facut necesara modificarea structurilor organizatorice existente in activitatea de asigurare si reasigurare, reglementarea pe baze noi a raporturilor contractuale, perfectionarea instrumentelor si tehnicilor de lucru folosite de societatile de asigurare.

Activitatea de asigurare din tara noastra se desfasoara prin trei categorii de societati si anume:

a) societati de asigurare, societati de asigurare-reasigurare si societati de reasigurare;

b) societati de intermediere care negociaza si incheie contracte de asigurare si reasigurare cu societatile de mai sus;

c) societati care presteaza alte servicii privind incheierea si executarea unor contracte de asigurare-reasigurare.

In Romania se pot constitui societati de asigurare cu capital roman precum si societati de asigurare cu capital mixt in conditiile asocierii persoanelor fizice si juridice romane cu persoane fizice si juridice straine. Operatiile de asigurare si reasigurare se efectueaza de regula in lei, dar si in valuta daca asa doreste asiguratul. Pentru a asigura solvabilitatea activitatii desfasurate, societatile de asigurare si reasigurare nu trebuie sa-si asume prin contracte obligatii peste capacitatea lor de plata. Aceasta capacitate se exprima sub forma unui raport intre angajamentele asumate de asigurator si capitalul social varsat plus rezervele de capital ale acestuia. Societatile de asigurare si reasigurare au obligatia de a constitui rezerve de prime pentru asigurarile de viata, precum si rezerve de prime si de daune pentru celelalte feluri de asigurari si reasigurari in functie de obiectul lor de activitate. Odata cu trecerea la economia de piata, s-a renuntat la monopolul statului in domeniul asigurarilor ceea ce a condus la desfiintarea Administratiei Asigurarilor de Stat. In locul acesteia au luat fiinta trei societati comerciale pe actiuni si anume:

a) Societatea "Asigurarea Romaneasca S.A." care a preluat activele asigurarilor facultative de viata in valoare de 6100 milioane lei, cele aferente asigurarilor obligatorii; asigurarilor facultative de autoturisme si altor asigurari in valoare de 1000 milioane lei si in limitele acestora, pasivele corespunzatoare precum si bunurile imobile apartinand ADAS, incluse in capital.

b) Societatea "ASTRA S.A." a preluat activele societatilor mixte, cu participarea ADAS din strainatate, cele aferente asigurarilor si operatiilor de reasigurare in relatiile cu strainatatea in valoare de 3500 mil. lei si pasivele corespunzatoare.

c) Agentia "CAROM S.A." a preluat activele privind constatarea daunelor, stabilirea si plata despagubirilor in cazuri de pagube produse in Romania, cand raspunderea revine unor asigurati la societati de asigurare din strainatate si in cazuri de pagube produse in strainatate de automobilistii romani asigurati la societati de asigurare din tara lor.

In prezent, pe piata asigurarilor din Romania activeaza si o serie de asociatii neguvernamentale create in scopul dezvoltarii, extinderii, colaborarii si cooperarii in domeniul asigurarilor si reasigurarilor pe plan intern si international:

UNSAR - Uniunea Nationala a Societatilor de Asigurare si Reasigurare din Romania

UNSICAR - Uniunea Nationala a Societatilor de Intermediere si Consultanta in Asigurari din Romania

IA - Institutul de Asigurari din Romania

. ADAR - Asociatia de Drept al Asigurarilor din Romania

. ARA - Asociatia Romana de Actuariat

. BAAR - Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania

Topul primelor 10 societati de asigurare din tara noastra in anul 2001, in functie de primele brute incasate din asigurari directe, cumulat pentru asigurari generale si de viata, este prezentat in tabelul nr. 1.3.2:

Topul primelor 10 societati de asigurare din Romania pentru anii 1999-2000-2001[12]

- tabel 1.3.2 -

La nivelul anului 2002 situatia societatilor de asigurari pe piata din Romania este redata in tabelul 1.3.3:

Clasificarea societatilor de asigurari dupa volumul primelor brute subscrise si incasate

in anul 2002[13]

- tabel 1.3.3 -

*) - Estimare MXP (Media XPRIMM)

Analizand informatiile furnizate de companii cu privire la volumul primelor brute subscrise si incasate in anul 2002, se observa ca, in linii mari, proportionalitatea celor doi indicatori (subscris si incasat) se pastreaza. Componenta topului primilor 15 asiguratori nu se schimba functie de criteriul de clasificare ales (prime brute subscrise sau incasate). Exista, totusi, cateva diferente de nuanta: Generali si Ardaf, Asiban si Unita, precum si Interamerican si Lukoil Asito urca, respectiv coboara, cate o pozitie in top, in functie de criteriul de ierarhizare.

Primele brute subscrise in perioada 2002 au atins un volum total de 20.063,03 miliarde lei (606,95 milioane USD) in timp ce volumul total al primelor brute incasate este de 16.961,52 miliarde lei (513,37 milioane USD). Fata de anul 2001, aceste valori reprezinta o crestere absoluta de circa 69% (49% calculand in echivalent USD).

Gradul de concentrare a pietei asigurarilor s-a mentinut, primele 10 companii din top detinand circa 90% din totalul primelor brute incasate. Ierarhia primelor 5 companii din top a ramas neschimbata, desi, fata de sfarsitul anului 2001, distanta care separa cotele de piata detinute de ocupantele primelor trei pozitii s-a micsorat sensibil. O mentiune speciala se cuvine companiei ING Nederlanden, a carei cota de piata a crescut cu circa 5 puncte procentuale. Densitatea asigurarilor a crescut cu aprox. 48%, atingand valoarea de aprox. 23 USD/cap de locuitor. Volumul primelor brute incasate in 2002, a depasit cu 25% prognozele specialistilor care estimau in analizele de la jumatatea anului, un volum total al pietei de circa 400 mil. USD.

Nu au fost disponibile informatii privind societatile ADAS, Asigurarea Anglo-Romana, CiAsig, Euroasig, Grup As, Metropol, companii care, in prezent, sunt supuse deciziilor CSA de limitare a operatiunilor sau retragere a autorizatiei de functionare, precum nici cele privind societatile Croma, Aroca, Prima, Nationala si Uniroyal Insurance. Intrucat aceste companii au detinut in anul 2001, in total, aprox. 6% din totalul pietei iar in 2002 nu au fost operationale de-a lungul intregului an, lipsa informatiilor relative la performantele lor financiare nu este de natura sa afecteze in mod sensibil o analiza globala a pietei.

Valorile exprimate in USD au fost obtinute raportand cifrele comunicate de companii in ROL la cursul mediu ROL/USD comunicat de BNR pentru anul 2002, de 1USD=33.055,44 lei.

In 1991 existau doar 4 societati de asigurare, in 1997 erau autorizate 47 societati, in 1999 erau 73 societati, in momentul de fata 2003 autorizate mai sunt 52 de societati.

In comparatie cu alte segmente financiare, piata asigurarilor este singura care isi pastreaza credibilitatea. Explicatia este foarte simpla: in primul rand este vorba de actul de supraveghere exercitat de institutii din cadrul Ministerului de Finante, si in al doilea rand, de selectarea celor care au intrat pe piata romaneasca a asigurarilor: investitori mari, societati de asigurare reprezentative in Europa.

In cadrul transformarilor antrenate de procesul general al tranzitiei la economia de piata activitatea de asigurare a incetat sa mai fie monopol de stat, aceasta presupunand adaptarea la noile conditii, in stransa interdependenta cu activitatile economico-sociale.

Prin crearea unor comunitati de risc si aplicarea principiului mutualitatii in suportarea pagubelor, asigurarile contribuie la desfasurarea neintrerupta a proceselor de productie in industrie, agricultura si celelalte ramuri ale productiei materiale. Societatile de asigurare, prin despagubirile acordate agentilor economici, permit acestora sa reconstituie bunurile distruse sau avariate si sa reia in mod normal procesul de productie.

Modul de organizare al asigurarilor trebuie conceput asa incat sa raspunda in permanenta necesitatilor economice, sa tina seama de interesele asiguratilor, deoarece asigurarea poate fi considerata si ca prestatoare de servicii pentru unitati si pentru populatie. Astfel asigurarile participa la finantarea actiunilor de prevenire si combatere a unor evenimente generatoare de pagube (inundatii, cutremure, furtuni, incendii etc.), contribuind astfel la mentinerea integritatii proprietatii particulare, de stat si a celei mixte.

In cadrul relatiilor de asigurare intervin si marfurile, care fac obiectul comertului intern si extern, pe caile navale, rutiere, aeriene. Asigurarea marfurilor are o foarte mare importanta din punct de vedere financiar si valutar, pornind de la riscurile mari pe perioada transporturilor, putandu-se astfel procura valuta necesara acoperirii unor eventuale pagube sau se pot realiza economii in valuta.

Pe de alta parte, prin operatiunile de primire si cedare a unor riscuri pe piata internationala de asigurari, asigurarea contribuie la extinderea relatiilor economice internationale.

Asigurarile sunt importante si prin prisma stimularii turismului intern si extern prin formele sale auto-casco, de raspundere civila si prin asigurarea de persoane. O importanta mare o au si datorita faptului ca au un puternic rol educativ. Astfel, atat prin modul cum sunt concepute si organizate, cat si prin principiile care stau la baza acordarii despagubirilor, asigurarile contribuie la educarea asiguratilor in spiritul pastrarii si intretinerii cu grija a bunurilor asigurate.

De asemenea asigurarile creeaza o anumita securitate, ceea ce, mai ales la asigurarile de persoane, le da si un important rol pe plan social, concretizat prin crearea unor mijloace suplimentare de prevedere si economisire.

Asadar, asigurarile apar in societate ca un proces economico-social si obiectiv, izvorat din actiunea legilor care guverneaza natura si societatea omeneasca. Prin intermediul asigurarilor se constituie fonduri de asigurare din care se compenseaza pagubele si se platesc despagubiri sau sume asigurate unor persoane fizice sau juridice care au calitatea de asigurati si au suferit pierderi in urma producerii unor evenimente asigurate.