ISTORICUL ASIGURARILOR IN ROMANIA

ISTORICUL ASIGURARILOR IN ROMANIA

1.1. Primele notiuni de asigurare

Dezvoltarea societatii este marcata de efortul si stradania oamenilor pentru propria lor propasire si pentru propria lor aparare in fata unor evenimente care le pot periclita existenta si devenirea.

Viata oamenilor nu este intotdeauna senina. Indiferent cata grija se acorda evitarii problemelor sau protejarii bunurilor niciodata, nimeni nu poate fi sigur de succes. Unele evenimente negative (calamitati ale naturii, accidente, pierderea sau micsorarea capacitatii de munca in urma unor boli sau a batranetii) implica traume psihice sau pierderi financiare semnificative.

Cu toate acestea, oamenii doresc sa se bucure de propriile lor locuinte, sa-si conduca autoturismele, sa zboare cu avionul, sa navigheze fara sa se teama de potentialele probleme care pot aparea. Asigurarea a aparut din nevoia de protectie a omului in fata unor pericole si pentru gasirea solutiilor adecvate de inlaturare a lor.

Cele mai vechi forme de asigurare sunt intalnite inca in antichitate si dateaza de circa 6500 de ani. Mestesugarii taietori de piatra din Egiptul de jos au constituit un fond de intrajutorare, format anticipat, prin contributia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivitatii.

Prin anul 650 inainte de Christos, in Grecia antica inteleptul legislator Solon a obligat societatile politice si mestesugaresti sa constituie un fond comun alimentat prin cotizatii lunare, destinat sa repare prejudiciile survenite in interiorul grupului. Este cea dintai asigurare obligatorie care se cunoaste.

In Babilon, Fenicia si in alte tari stravechi, membrii caravanelor se constituiau in asociatii, suportand in comun pagubele din jafuri si de alta natura suportate de unii dintre ei in timpul transportului.

In Roma antica s-a constituit o asociatie de inmormantare pe baza unui Regulament al Colegiului funerar din Lavinium care functiona pe baza unor cotizatii de inscriere si a unor plati periodice. Membrii asociatiei aveau astfel asigurate, la deces un rug si un mormant.

Unele forme ale asigurarii de bunuri sunt cunoscute inca din oranduirea sclavagista, sub diferite forme. Astfel, pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a incarcaturii pentru salvarea expeditiei aflata in pericol ( cauzat de naufragiu, furtuna, esuare, etc.) erau repartizate in mod proportional, fiind suportate de toti participantii la expeditie, pe principiul avariei comune. Aceste principii au fost cuprinse in legislatia maritima a insulei Rhodos inca din anul 916 inainte de Christos si se mentin pana in zilele noastre. Au fost codificate in colectia de reguli York-Anvers elaborata in anul 1890 si a fost modificata in anii 1924 si 1950.

Alte surse documentare ne ofera si alte aspecte din istoria asigurarilor, astfel cele mai vechi asociatii mutuale au fost semnalate in secolul al XII-lea in Islanda, cate una la 20 de gospodarii care acopereau, pe principiul reciprocitatii, daunele din pierderile de animale. Primele operatiuni de asigurare maritima au aparut in porturile italiene in sec al XIV.

O forma de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite tontine aparut in Franta in sec al XVII-lea si raspandit apoi in Olanda, Anglia si Germania.

Sistemul era bazat pe principiul asigurarilor de viata dar participantii primeau in locul sumelor asigurate rente viagere.

In anul 1678 Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei Case de asigurare impotriva riscurilor de foc si apa a carei functionare se baza pe plata unor cotizatii anuale. Asigurarea impotriva riscului de grindina a fost introdusa pentru prima data in Scotia la finele secolului al XVIII-lea.

In anul 1832, Albert Masius a intemeiat la Leipzig, prima mare societate germana de asigurari pentru vite, bazata pe principiul mutualitatii.

Dezvoltarea traficului de calatori pe calea ferata a condus la aparitia in Anglia a primei societati de asigurare specializata in acest domeniu, la mijlocul secolului al XIX-lea.

Asigurarea maritima si asigurarea impotriva riscului de incendiu a fost marcata de infiintarea la Trieste, in anul 1822, a societatii Assienda Assiguratrice, societate care a functionat si pe teritoriul Romaniei dupa anul 1830.

Asigurarea de raspundere civila a fost instituita si practicata pentru prima data in Franta si se referea la acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai si trasuri. Asigurarea s-a extins si la raspunderea proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajatilor ori tertelor persoane.

In Statele Unite ale Americii sectorul asigurarilor a fost dominat de societatile de asigurare engleze. In anul 1852, din initiativa lui Benjamin Franklin a luat fiinta Societatea pentru asigurarea caselor impotriva riscurilor cauzate de incendiu - Philadelphia Contributionship. Elizur Wright a creat mai multe intreprinderi de asigurari americane si a sustinut legiferarea controlului statului asupra societatilor de asigurari; a contribuit la elaborarea unei metode de calcul corecte a rezervei de prime la asigurarile de viata si a unor tabele corespunzatoare, necesare in practica asigurarilor de viata.

La inceputul secolului trecut existau in lume 30 de societati de asigurari, respectiv 14 in Anglia, 5 in Statele Unite, 3 in Germania, 3 in Danemarca, 2 in Franta si cate una in Olanda, Elvetia si Austro-Ungaria. In anul 1900 erau in jur de 1272 de societati de asigurare iar in anul 1969 activau in jur de 9700 de case si societati de asigurare in 71 de tari. Aceste societati de asigurare activau 2676 in domeniul asigurarilor de viata, 6036 in domeniul asigurarilor de bunuri iar 962 de societati practicau tot felul de asigurari.

1.2. Asigurarile in Romania - aparitie si dezvoltare

Primele forme de asigurare se intalnesc inca inainte de secolul al XIX-lea, respectiv un fel de intrajutorare reciproca a membrilor aceleiasi comune la decesul vitelor denumita in limbajul vremii Hopsa. Astfel, in cazul accidentarii unei vite, aceasta era taiata iar carnea era impartita intre locuitorii din aceeasi comuna, fiecare platind o suma de bani pentru parte ce-i revenea. In felul acesta proprietarul sinistrat isi acoperea in totalitate sau in parte paguba suferita

Breslele din Transilvania, infiintate in secolul al XIV-lea au fost primele organizatii care au practicat o forma de asigurare pe principiul mutualitatii si intrajutorarii. Aceasta se referea la asigurari de viata si potrivit clauzelor fiecare membru era obligat s plateasca o taxa de inscriere iar apoi cotizatii periodice. Sumele astfel stranse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de inmormantare pentru membrii saraci ai breslei, precum si pentru plata de ajutoare pentru familia decedatului atunci cand acestia ramaneau fara mijloace de trai.

In timp au luat fiinta si s-au dezvoltat asociatii pentru stingerea incendiilor care functionau cu aportul si in favoarea mai multor comune invecinate. Se mentioneaza, astfel, o Casa de incendii organizata la Brasov in anul 1744. Principiul de functionare era cel al crearii unui fond comun prin contributia trimestriala a fiecarui membru al Casei, din care se despagubea cel care suferea de pe urma unui incendiu.

O institutie de asigurare pentru incendiu s-a creat si in Sibiu la initiativa magistraturii orasului in anul 1823 dar in anul 1864 cand statutul sau fusese definitivat numai jumatate din proprietarii de imobile si-au dat adeziunea pentru constituirea ei.

In secolele XIX si XX o data cu dezvoltarea societatii si cu cresterea gradului de complexitate a activitatilor desfasurate a sporit si interesul oamenilor pentru actiunea de asigurare. Prima organizatie de asigurare propriu zisa s-a constituit la Brasov in anul 1844 de catre Asociatia Meseriasilor sub denumirea Institutul National de Pensii din Brasov, avand caracter specific de asigurari de viata. Conditiile istorice din Transilvania au permis ca sub influenta unor mari societati de asigurare ale timpului (Assicurazioni Generali si Riunioni Adriatica di Sicurta), a caror raza de actiune s-a extins si in aceasta parte a tarii noastre, populatia din aceasta parte a Romaniei sa cunoasca mai inainte decat cea din alte parti ale tarii, institutia de asigurare.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in prima parte a secolului al XX-lea o data cu dezvoltarea economica a tarii, s-a dezvoltat si sectorul asigurarilor aparand in peisajul economic o serie de societati de asigurare cum ar fi Transilvania-1866, Dacia-1871, Romania-1873, Nationala-1882,Generala-1887, Agricola-1906, Urania, Patria, Banca Generala de Asigurare-1911. In anul 1881 prin fuzionarea societatilor Dacia si Romania a luat fiinta societatea Dacia-Romania care in 1909 a preluat societatea Patria.

In anul 1887 in Braila, cercurile comerciale din Braila si Galati in colaborare cu Banca Marmorosch Blank infiinteaza societatea de asigurari Generala avand ca ramura principala asigurarea transporturilor maritime in special a celor de cereale. A intretinut relatii bune cu societati de asigurare straine printre care Assigurazioni Generali din Trieste, care de altfel a si subscris capital la infiintarea ei. Dupa mutarea sediului in Bucuresti, societatea de asigurari Generala si-a diversificat operatiunile de asigurare in special in ramura asigurarilor de viata, avand in preajma primului razboi mondial o situatie financiara prospera.

In Transilvania o activitate deosebita au desfasurat societatile de asigurare Transsylvania si Banca Generala de Asigurari devenita mai tarziu Prima Ardeleana. In anul 1921 sediul societatii Prima Ardeleana s-a mutat la Cluj, aceasta constituind prima societate anonima de asigurari a romanilor din Ardeal. Capitalul acestei societati s-a marit cu aportul altor doua societati Dacia-Romania si Nationala.

In anul 1923 s-a constituit societatea de asigurari Asigurarea-Romaneasca care a avut o ascensiune rapida prin introducerea asigurarilor populare de viata fara examinare medicala.

De remarcat este faptul ca pana la primul razboi mondial societatile de asigurare straine participau doar ca actionari la societatile de asigurare romanesti, dupa anul 1918 acestea si-au deschis agentii si sucursale proprii: Sun din Londra, Adriatica din Trieste, Danubiana, etc. Incepand din anul 1940 s-a inregistrat o masiva patrundere a capitalului german pe piata romaneasca prin societati ca Victoria, Vatra-Dornei, Allemania, Dacia-Romania, Nationala, Steaua-Romaniei, Transylvania.

In anul 1930 in Romania isi desfasurau activitatea 44 societati de asigurare. In urma concurentei din piata in anul 1936 mai functionau doar 23 de societati de asigurare.

In ceea ce priveste interventia statului in sfera asigurarilor se remarca faptul ca in anul 1915 a luat fiinta Casa de asigurari a Ministerului de Interne care a fost reorganizata in anul 1936 iar in anul 1942 s-a constituit Regia Autonoma a Asigurarilor. Prin Legea nr. 216 din anul 1930 a luat fiinta Oficiul pentru supravegherea intreprinderilor private care incheiau asigurari si reasigurari, care functiona pe langa Ministerul Industriei si Comertului. Caracteristic in functionarea acestei institutii a fost larga cuprindere in asigurare a riscurilor si introducerea unor forme de asigurare obligatorii cum ar fi asigurarea de raspundere civila a proprietarilor de autovehicule pentru transportul, cu plata, de marfuri si persoane, asigurarea pompierilor militari pentru cazurile de deces, infirmitate si boala, asigurarea cladirilor, a recoltelor, a inventarului agricol contra incendiului, inundatiei si grindinei. De altfel, in deceniul al 4-lea al secolului XX s-a inregistrat de extindere a asigurarilor in Romania prin practicarea tuturor formelor de asigurari cunoscute din cadrul fiecarei clase de asigurare, sigur in mod inegal in diferite domenii de activitate.

Perioada comunista intinsa pe o perioada de 45 de ani a adus mutatii importante in economia si societatea romaneasca. In primul rand retinem etatizarea si socializarea proprietatii, instituirea conducerii centralizate a economiei si societatii, subordonarea economiei conducerii politice a partidului unic, trecerea de la economia de piata la economia planificata, dirijata de la nivel central, etc.

Sectorul asigurarilor a traversat o perioada de prefaceri, de transformari, unele pozitive altele impuse de calitatea de monopol pe care statul a impus-o. Un prim pas s-a facut in anul 1948 cand societatile de asigurari au fost nationalizate si trecute in proprietatea statului. Intregul lor portofoliu si rezervele tehnice si matematice au trecut in proprietatea Societatii de Asigurare Sovieto-Romane Sovromasigurare. De altfel in anul 1949 a luat fiinta si Intreprinderea se Stat pentru Reasigurari, prin reorganizarea Regiei Autonome a Asigurarilor.

In anul 1952 s-a creat Administratia Asigurarilor de Stat - ADAS, care a preluat activitatea Intreprinderii de Stat pentru Reasigurari Si a introdus in practica asigurarea prin efectul legii. Societatea Sovromasigurare avea in practica asigurarile facultative. In anul 1953 societatea Sovromasigurare s-a lichidat, portofoliul ei fiind preluat in intregime de ADAS.

ADAS a pus in practica asigurarile de viata, asigurarile mixte de viata. In ceea ce priveste ramura asigurarilor de bunuri s-a dezvoltat pe principiul cabunurile aflate in proprietatea statului nu au nevoie de protectie prin asigurare. Asigurarile cu caracter facultativ vizeaza dupa caz bunuri, persoane si raspundere civila. Au fost elaborate regulamentele de asigurare pentru toate formele de asigurare practicate, atat cele facultative cat si cele prin efectul legii. Asigurarile prin efectul legii erau : asigurarea cladirilor proprietate personala a cetatenilor, asigurarea de raspundere civila auto a proprietarilor de autoturisme, asigurarea animalelor din gospodariile persoanelor fizice, asigurarea de accidente a calatorilor .

ADAS a practicat si operatiuni de reasigurare privind asigurarile maritime si de aviatie.

O data cu trecerea la economia de piata si sectorul asigurarilor a intrat intr-un proces de profunde transformari.

Incepand cu 1 ianuarie 1991 ADAS si-a incetat activitatea. Portofoliul de asigurari si patrimoniul acestei societati a fost preluat de primele 3 societati de asigurari pe actiuni, nou constituite cu capital integral de stat ( Asigurarea Romaneasca, Astra si Carom).

Asigurarea Romaneasca s-a constituit pe reteaua organizatorica a fostei ADAS cu sediul central in Bucuresti, cu sucursale, filiale si reprezentante in toata tara. A preluat cea mai mare parte a portofoliului, a capitatului social si aproape intreaga baza materiala a fostei Administratii a Asigurarilor de Stat. Societatea a preluat activele aferente asigurarilor facultative de viata, cele aferente asigurarilor prin efectul legii, asigurarilor facultative de autovehicule si a altor asigurari facultative.

Astra - cu sediul central in Bucuresti dispune de filiale in tara si strainatate. A preluat activele si pasivele corespunzatoare de la societatile mixte cu participare ADAS din strainatate, cele aferente asigurarilor si operatiunilor de reasigurare in relatiile cu strainatatea dar dezvoltand mereu si alte forme de asigurare cerute in piata romaneasca a asigurarilor. Societatea dispune la ora actuala de o retea de sucursale si filiale extinsa in intreaga tara. In vara anului 2000 societatea si-a introdus in portofoliu si practicarea asigurarilor de viata cu acumulare de capital.

Carom- a fost infiintata cu un profil deosebit, respectiv efectuarea unor prestatii specifice solicitate de celelalte societati de asigurare cum ar fi constatarea daunelor, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor urmand a recupera cheltuielile efectuate de la societatile de asigurare care i-au dat mandat retinandu-si comisionul aferent. In ultima perioada de timp activitatea societatii a scazut simtitor, societatile de asigurare, efectuandu-si cu specialisti proprii constatarile de daune pentru asigurarile din portofoliu, atat cele care vizeaza asigurarile interne cat si cele care vizeaza asigurarile externe.

Dupa anul 1990 au aparut in peisajul pietei asigurarilor din Romania o serie de societati de asigurari cu capital privat o parte cu capital integral romanesc, o parte cu capitat mixt romanesc si strain, o parte cu capital integral strain toate incercand sa acapareze cat mai mult din piata de asigurari romaneasca.

Societatea de asigurari Romano-Germana UNITA S.A. a luat fiinta in anul 1990, ca S.R.L. dar ulterior a devenit societate pe actiuni. Are capital german si romanesc iar sediul central in Timisoara. Initial societatea a practicat numai asigurari de viata cu acumulare de capital. La ora actuala se practica intreaga gama de asigurari cerute in piata asigurarilor.

Compania internationala de asigurari Metropol S.A. a fost infiintata in anul 1991 cu capital integral privat. A practicat intreaga gama de asigurari. Momentan societatea este in procedura de reorganizare.

Societatea de asigurari AGRAS S.A. infiintata pe langa Banca Agricola, practica in special asigurari de culturi agricole, asigurari de animale dar si alte forme de asigurari facultative (de bunuri, de cladiri, de avarii auto, de persoane altele decat cele de viata, de raspundere civila).

Societatea de asigurare-reasigurare ARDAF S.A. infiintata in anul 1992 pe langa Banca Dacia-Felix. Societatea are o retea de sucursale si agentii raspandita in intreaga tara si practica intreaga gama de asigurari ceruta de piata romaneasca. In anul 1998 ARDAF a absorbit Societatea de asigurari de viata-Felix S.A.

Societatea de asigurare-reasigurare " Ion Tiriac" ASIT S.A. a luat fiinta in anul 1994 si practica toata gama de asigurari non-life la un inalt standard profesional. Are o retea de sucursale si agentii raspandita in intreaga tara.

Societatea de asigurare-reasigurare OMNIASIG     S.A. a luat fiinta pe langa Banca Romana de Comert Exterior BANCOREX, dezvoltandu-se foarte rapid pe infrastructura acesteia si pe puterea ei financiara. Practica toata gama de asigurari non-life inclusiv asigurari de culturi agricole si de animale. In anul 1998 s-a infiintat OMNIASIG- asigurari de viata care are in portofoliu numai asigurari de viata cu acumulare de capital.

Piata asigurarilor din Romania este o piata competitiva, desi se afla intr-o faza incipienta. Dovada este faptul ca multe firme de renume din Occident si-au deschis reprezentante in Romania, desi nu suntem o tara cu traditie in asigurari.

Piata romaneasca se caracterizeaza prin elemente care, de asemenea, nu au inregistrat evolutii spectaculoase; in anul 1999, in topul societatilor de asigurare - sectiunea viata - primele societati de asigurare detin 95,84% din piata cu un volum de prime incasate de 496 miliarde lei.

Pentru a ne forma o idee corecta asupra perspectivelor trebuie analizate cele doua componente ale pietei de asigurare: cererea si oferta de asigurare.

Cererea de asigurare:

cererea potentiala de asigurare este mare datorita numarului mare de proprietati existente, a populatiei numeroase si nevoii reale de asigurare la nivelul populatiei si al economiei;

cererea efectiva este redusa, datorita lipsei de bani si de cunoastere a tuturor avantajelor oferite de asigurari.

Cererea este dispersata si nu are un caracter uniform sub aspectul distributiei geografice, al nivelului de dezvoltare a regiunii sau zonei respective, sub aspectul categoriilor de asigurari solicitate si al nivelului veniturilor.

Cererea de asigurare este puternic influentata si de prosperitatea economica a zonei geografice si este concentrata in zonele cu potential economic ridicat si la grupele de populatie cu venituri peste medie.

Oferta de asigurare

este la ora actuala mult mai mare decat cererea;

la sfarsitul anului 1999 erau inregistrate 73 de societati de asigurare, dintre care insa doar 57 au avut activitate efectiva si au incasat prime de asigurare, primele 10 dintre acestea incasand 80% din volumul total al primelor;

concurenta dintre societatile de asigurare este in crestere, fiecare incercand sa promoveze produse adaptate necesitatilor clientilor, care sa fie cat mai atractive si mai profitabile pentru clientii sai. Desigur, nu poate fi vorba despre o participare echilibrata pe piata, datorita concentrarii pietei in jurul unui numar restrans de societati;

din punct de vedere calitativ se remarca faptul ca la intervale relativ scurte apar pe piata produse noi prin care societatile de asigurare incearca sa raspunda nevoilor si dorintelor clientilor. Un rol important in acest sens il au societatile cu capital strain care si-au dezvoltat produsele pe pietele tarilor dezvoltate, cu traditie in acest domeniu.

In ansamblu asistam la un proces pozitiv care a adus si va aduce multe beneficii si care va avea un rol esential la dezvoltarea pietei asigurarilor, iar rezultatele nu se vor lasa asteptate. Se pot observa deja legaturile care se manifesta intre sectorul bancar si cel al asigurarilor, societatile de asigurare insista in pregatirea si instruirea permanenta a personalului angajat, precum si al colaboratorilor, multe dintre ele avand departamente speciale pentru aceasta.

Totodata, Uniunea Nationala a Societatilor de Asigurare si Reasigurare (UNSAR) a avut o mare contributie la derularea acestui proces de la infiintarea sa in anul 1994 si pana in prezent.