PIATA INTERNATIONALA A ASIGURARILOR

PIATA INTERNATIONALA A ASIGURARILOR

1. Actorii pietei internationale a asigurarilor

2. Caracteristicile pietei de asigurare

1. Actorii pietei internationale a asigurarilor

Piata asigurarilor e locul unde se intalnesc cererea de asigurari care vine din partea p.f. si p.j. ce doresc sa incheie diferite tipuri de asigurari si oferta de asigurare. In calitate de ofertanti apar societati specializate. Natura acestora e foarte diferit determinata de activitatile pe care le desfasoara. Astfel avem:

A.- gestionarii riscului, asiguratori si reasiguratori;

B.- intermediari: brokeri si agenti de asigurare;

C - firmele care ofera servicii asociate activitatii de asigurare precum:

- de constatare, evaluare si lichidare a daunelor

- de consultanta in domeniul managementului de risc.

A. Gestionarii riscului: asiguratori si reasiguratori

Tipurile de societati pe care le intalnim pe piata in calitate de gestionari sunt:

A.1. Societatile de asigurare;

A.2. Companiile de reasigurare;

A.3. Companiile captive de asigurare - reasigurare;

A.4. Asociatii mutuale;

A. Sindicatele Lloyd s;

A.6. Pool -uri de subscriere.

A.1. Societatile de asigurare

Indiferent de forma de proprietate, isi desfasoara activitatea potrivit legii, urmarind obtinerea de profit.Aceste societati sunt obligate:

- sa se incadreze in prevederile legale referitoare la:

- marimea K_s subscris si varsat;

- marimea obligatiilor pe care si le pot asuma;

- rezervele de prime si / sau daune pe care trebuie sa le constituie;

- modul de tinere a evidentei activitatii desfasurate;

- forma bilantului si a contului de profit si pierdere care trebuie intocmite si publicate.

- trebuie sa respecte avizele si normele organului de stat insarcinat cu supravegherea activitatii de asigurare.

A.2. Reasiguratorii

Sunt companii specializate numai in reasigurare, fie de stat, fie private. Apar in calitate de ofertanti, de vanzatori ai operatiilor de reasigurare, iar atunci cand ei efectueaza operatii de retrocedare apar si in calitate de cumparatori de reasigurare.

Cele mai mari astfel de companii isi au sediul in Europa, in tari in care au luat nastere primele companii de acest gen. Astfel, avem:

1) MŰNICH Re (Germania)

2) SWISS Re (Elvetia)

3) COLOGNE Re (Germania)

4) SCOR (Franta)

5) UFR (Franta)

6) MERCANTILE & GENERALE (U.K.)

7) HANNOVER Re (Germania)

8) FRANONA Re (Germania)

9) GERLING & GLOBAL (Germania)

Dintre companiile americane care au reusit sa ajunga in topul societatilor de reasigurare: - GENERAL Re

- INA Re

- AMERICAN Re

- EMPLOYERS Re

pozitia lor e unica deoarece opereaza pe cea mai mare piata interna din lume unde tranzactiile directe sunt peste jumatate din veniturile de prime realizate de tarile dezvoltate.

E de remarcat infiintarea unor companii de reasigurare sub forma de societati comune cu parteneri din tari diferite. In 1976 s-a creat HORWICH WINTERTHUR Re Co. de catre:

- HORWICH UNION GROUP din U.K.

- WINTERTHUR INSURANCE Co. din Elvetia

- CHYODA INSURANCE din Japonia

In ceea ce priveste companiile de stat de reasigurare, activitatea lor urmeaza practicile de reasigurare si retorsiune ale societatilor sub restrictiile impuse de legislatia tarii de origine: - limitarea sumei reasigurarilor cedate in strainatate;

- obligativitatea reasigurarii anumitor riscuri la societatile din tara.

In tarile continentului latino - american se intalnesc doua situatii:

1) reasigurarile interne sunt monopol de stat 100%;

2) e obligatorie reasigurarea externa numai pe o anumita piata.

A.3. Companiile captive de asigurare - reasigurare

Constituie o categorie aparte ce a cunoscut o dezvoltare deosebita in perioada postbelica, strans legata de formarea marilor companii industriale si comerciale:

1. sunt o forma de autoasigurare oficializata;

2. sunt companii de asigurari si reasigurari detinute sau controlate de o societate cu o alta activitate decat de asigurari, create in principal pentru a asigura sau reasigura riscurile societatii mama sau ale filialelor acesteia.

Ele au aparut prin 1920 - 1930 din cel putin 3 motive:

- necesitatea contractarii unor dificultati ivite in plasarea riscurilor pe pietele conventionale ale asigurarilor directe;

- interesul manifestat in controlarea costurilor cu asigurarile;

- solicitarea formelor de asigurari partiale si cu scheme de plata a primelor mai flexibile la care nu au gasit raspuns la acel moment.

Ulterior ele au devenit un mijloc eficient pentru societatea - mama de a profita de resursele, "preturile" si competentele tehnice disponibile pe piata reasigurarilor.

La baza extinderii activitatii lor stau azi:

- controlul direct al pragului de asigurare;

- extinderea protectiei prin asigurare;

- imbunatatirea miscarii fondurilor;

- posibilitatea cresterii investitiilor;

- evitarea restrictiilor valutare;

- plata unor impozite si taxe fixe.

Adevaratul motiv al actualei dezvoltari il constituie complexitatea crescanda a tehnicilor de management a riscurilor, ele devenind azi furnizoare de servicii de gestiune a riscurilor.

Captivele permit economii considerabile, motiv pentru care cele mai multe companii transnationale si-au creat propiile lor captive, implantate in paradisurile fiscale pentru a beneficia nu doar de concesii fiscale, ci si de reglementari in materie, mai simple.

Se estimeaza ca in lume functioneaza aproximativ 2000 de astfel de companii.

Recurgerea la societati captive se intalneste in sectoare ca:

petrochimia;

siderurgia;

industria farmaceutica;

industria materialelor de constructii;

industria extractiva;

transporturi.

Obiectul lor de activitate il reprezinta in principal asigurarile si reasigurarile de bunuri. Ele au configuratii si dimensiuni diferite. Unele sunt organe ca si asociatiile mutuale, iar altele ca S.A. Cele mai multe dintre ele au caracteristicile unei companii clasice de asigurare, dar sunt administrate separat de societatea - mama.

Dupa sfera de cuprindere a activitatii pe care o desfasoara avem:

societati captive private - asigura numai riscurile proprietarului lor;

- la randul lor pot fi:

- excusive - cand asigura numai riscuri sigure societatilor de care apartin;

- de interes comun - cand apartin si asigura / reasigura mai multe societati;

- sunt create de catre asociatiile comerciale sau profesionale pentru a raspunde necesitatilor membrilor lor in materie de asigurari.

- societati captive mixte - efectueaza asigurari si pentru terte parti.

Potrivit relatiilor dintre captiva si societatea - mama, respectiv locul de implementare al acesteia in raport cu nationalitatea si sediul societatii - mama, avem:

- societati onshore:

societati de drept in tara mama;

isi desfasoara activitatea in aceeasi tara cu societatea - mama;

sunt supuse aceluiasi regim fiscal;

reprezinta aproximativ 15% din societatile captive,aflandu-se in: S.U.A., Canada, Australia, Hong - Kong, Germania, Belgia, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia, U.K.

- societati offshore:

- societati de drept straine;

- isi desfasoara activitatea in conformitate cu legislatia din tara gazda;

- cele mai multe se afla in: - insulele Bermude (875)

- insulele Cayman (275)

- insulele Guernsay (125)

- insulele Bahamas

- insulele Seychelles

→ reprezinta 25% din totalul captivelor offshore

- se mai afla in Barbaras, Gibraltar, Insula Islanda, Nauru, Vanuatu.

Luarea deciziei de a infiinta o societate offshore se face indeplinind o serie de conditii favorabile, precum:

stabilitate politica;

control minim al schimbarilor;

regim fiscal favorabil;

conditii optime pentru investitii;

absenta unor reglementari rigide in materie de asigurari;

comunicatii internationale adecvate;

infrastructura moderna;

asigurarea confidentialitatii operationale.

Pozitia acestor societati pe piata internationala e considerabila si prin activitatea lor o pot influenta decisiv si pot genera tendinte.

A.4. Asociatiile mutuale

Reprezinta o forma de asociere a mai multor persoane care contribuie la crearea fondului de asigurare din care vor fi despagubiti cei ce vor suporta pagube. Ele nu au capital si apartin contractantilor asigurarilor a.i. oricare nou asigurat devine co-proprietar in asociatie.

Ca regula, cazul anilor buni, contribuabilii nu vor primi nici un fel de venituri suplimentare, ci vor beneficia de rate de prime reduse. Fiecare asociatie isi decide singura politica adecvata: - participarea la profit;

- aplicarea unor prime reduse;

- acordarea de bonusuri.

In prezent, datorita nevoii de capital, se constata un puternic fenomen de demutualizare a acestora si de transformare a lor in S.A.

A. Sindicatele Lloyd s

Sunt specifice pietei londoneze de asigurare - reasigurare.

Lloyd's nu e o societate propriu - zisa de asigurare, ci o comunitate de subscriptori p.f., iar din 1994 si p.j. care raspund pentru riscurile asumate in numele lor.

Acceptarea de noi membrii Lloyd's se face fara exceptie pentru persoanele in varsta de cel putin 21 de ani in baza unor criterii ce trebuie indeplinite cumulativ:

- sa fie recomandati de cel putin doi membrii;

- sa fie bogati, respectiv sa dovedeasca o avere personala transformabila in lichiditati de cel putin 250.000 ;

- sa fie integrii, sa accepte tranzactionarea de asigurari in nume propriu cu raspundere nelimitata.

Nu li se cer cunostinte sau experienta in domeniul asigurarilor.

Pana in 1968, membrii Lloyd's nu puteau fi decat cetateni ai Marii Britanii. Din acel an au inceput sa fie admisi si membrii din alte tari. Din 1967 sunt acceptati ca membrii si femeile.

Membrii Lloyd s sunt organizati in sindicate specializate, numarul lor e in continua scadere de la 401 la 150 in 2000. Numarul membrilor intr-un sindicat variata de la sute la mii. Unele dintre ele subscriu doar asigurarile, altele numai reasigurarile aferente unei singure forme sau oricaror tipuri de riscuri.

Sindicatele sunt ordonate pe 4 subpiete:

- afaceri maritime;

- afaceri aeriene;

- afaceri auto;

- afaceri nonmaritime.

Asigurarile maritime sunt cele mai vechi, datand de 300 de ani. Este si azi cea mai importanta piata, contribuind cu 21% din totalul primelor incasate de Lloyd's. Navele de razboi ale S.U.A. au fost asigurate de Lloyd's in timpul conflictelor din Vietnam si Golf.

Asigurarile de aviatie - se asigura orice tip de aparat aviatic, pasagerii, satelitii si comunicatiile prin sateliti. Prima polita a fost incheiata in 1911 pentru asigurarea unei aeronave comerciale in primul sau zbor transatlantic. Sindicatele specializate s-au constituit in 1930. In prezent 25% din asigurarile aeriene pe plan international sunt plasate la Lloyd's si contribuie cu 11% la veniturile din prime.

Asigurarile auto contribuie la rezultatele Lloyd s cu 17%, reprezentand 16% din piata U.K., considerandu-se ca 1 din 7 automobilisti sunt asigurati la Lloyd's.

Asigurarile nonmaritime aduc 52% din primele de asigurare Lloyd's. Se asigura: riscurile de incendiu, calamitati naturale, raspundere civila a producatorului, raspundere profesionala, proprietate intelectuala, riscuri nucleare, furt si frauda electronica, rapire si sechestrare de persoane, pierdere a profitului, sanatate, accidente, viata, etc.

Lloyd's tranzactioneaza asigurari si reasigurari in peste 100 de tari. Are peste 72.000 clienti in intreaga lume, 6825 membrii individuali, 425 corporatii, 66 agenti de sindicat, 150 de brokeri si 11 consultanti autorizati. Aproape din tranzactiile incheiate la Lloyd's provin din afara U.K.

A.6. Pool - urile de subscriere (asociere, grupare)

Pool - urile de subscriere acopera o mare varietate de aranjamente organizatorice. Obiectivele constituirii lor sunt:

reducerea cererii pentru reasigurarile oferite de pietele conventionale;

mobilizarea capacitatii locale pentru incheierea de tranzactii locale de asigurare - reasigurare

Dupa spatiul geografic in care isi desfasoara activitatea avem: pool - urile nationale - se ocupa cu:

a.       mobilizarea capacitatii de asigurare directa a riscurilor, unele dintre ele speciale (riscuri atomice si nucleare). E cazul U.K., Olandei, Italiei si Romaniei.

- primul pool de asigurare din Romania a fost creat in aprilie 1994 pentru asigurarea primului reactor al Centralei Nucleare - Cernavoda. Asigurarea acopera daunele materiale legate de constructie si raspundere civila. S-a constituit prin asocierea a 5 asiguratori: ARDAF, ASIROM, ASTRA, GENERAL ASIG. , METROPOL. 40% din riscul preluat de pool a fost asumat de ARDAF, iar restul de 60% impartit in mod egal la celelalte 4 societati.

- la ora actuala pool - ul atomic roman e alcatuit din 10 societati, cele 5 alaturandu-li-se :Allianz - Tiriac, Asinbank, Omniasig, Inter -American, Unita. Numarul total al societatilor care participa la asigurarea Centralei e > 100. In %, cele 10 societati romane de asigurare au preluat 0,33% din totalul asigurarii Centralei Nucleare.

b. alte pool -uri nationale actioneaza ca organizatii de reasigrare in care membrii individuali cedeaza pool -ului o parte din asigurarile directe pe care le - au subscris si apoi impart riscurile respective in proportiile convenite intre toti membrii pool - ului.

Pool -urile regionale - formarea lor a fost incurajata de organizatii internationale ca UNTCAD (Comisia Economica pentru dezvoltare a O.N.U.) deoarece prezenta lor e considerata o modalitate foarte eficienta de dezvoltare a unor piete si de reducere a costurilor operatiilor de reasigurare.

Ex. a) cele 4 pool -uri specializate ale Federatiei Arabe:

- constructii (1959)

- aviatie (1970)

- asigurari impotriva incendiilor (1974)

- asigurari maritime (1975)

b) cele 3 pool -uri de cooperare regionala pentru dezvoltare cu membrii din: Turcia, Iran, Pakistan.

c) pool - urile de reasigurare din America Latina si Caraibe si pool -ul de reasigurare Asiatic: Bangladesh, India, Thailanda, Sri - Lanka.

Chiar daca in ultimii 30 de ani s-a produs o explozie a acestor pool - uri regionale, rolul afacerilor pe care le incheie e mic in raport cu dimensiunea pietei internationale a reasigurarilor.

B. Intermediarii in asigurari

Exista doua categorii de intermediari: - agenti de asigurare;

- brokeri de asigurare.

Deosebirile dintre ei sunt sintetizate comparative, astfel:

AGENTII

1. p.f. care lucreaza full - time, au part - time pentru asiguratorul pe care il reprezinta pe baza contractului de mandat.

2. nu sunt profesionisti in asigurari

3. vand politele de asigurare ale unuia sau mai multor asiguratori.

4. reprezinta interesele asiguratorului.

sunt remunerati de catre asigurator prin salar, comision sau combinatie a acestora.

6. ca regula, nu pot fi dati in judecata pentru neglijenta in exercitarea profesiei.

7.uneori au atributii limitate: completarea cererii de asigurare, fara dreptul de a emite polita de asigurare

BROKERII

1. p.j independente, specializate, in intermediere in asigurari.

2. sunt experti in asigurari.

3. cumpara asigurari, reasigurari pentru clientii lor

4. reprezinta interesul asiguratorului,    reasiguratorului.

sunt remunerati de asigurator prin comision denumit taxa de brokeraj".

6.pot fi dati in judecata pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a sarcinilor.

7. au atributii privind: gasirea protectie optime pentru client, incheierea contractului de asigurare si uneori, administrarea daunei.

Agentii de asigurare reprezinta un canal de distributie utilizat indeosebi pentru asigurarile incheiate de p.f.

Brokerii au un rol important in mobilizarea capacitatii de subscriere cerute de asigurati pentru riscurile mari si speciale, iar acestia, prin experienta si cunostintele lor, asigura accesul la piata mondiala a asigurarilor.

In tarile dezvoltate (Germania, Japonia) licentierea brokerilor straini pentru nevoile asiguratorilor locali e foarte dificila. In schimb, in tarile in curs de dezvoltare , restrictiile vizeaza mai mult asiguratorii straini decat brokerii, pentru ca brokerii:

- faciliteaza pentru asiguratorii locali reasigurarea internationala;

- asista pool - urile de reasigurare regionale;

- sprijina formarea companiilor locale in domeniul subscrierii si al managementului de risc.

Pentru serviciile prestate, brokerii sunt remunerati prin plata unui comision care variaza in functie de :

- tipul de contract;

- durata asigurata - piata intre 105 -15% din primele brute subscrise.

Brokerii de asigurare - reasigurare indeplinesc urmatoarele functii:

- acorda asistenta clientului pentru elaborarea unui program adecvat de asigurare - reasigurare si pentru imbunatatirea celui existent;

- contracteaza asiguratorii - reasiguratorii potriviti pentru obtinerea unor contracte corespunzatoare pe termen lung;

- negociaza termenii contractului de asigurare - reasigurare, pregateste textul contractului sau verifica daca textul propus de partea cedenta raspunde protectiei optime;

- participa la plata primei de asigurare - reasigurare si la incasarea despagubirii in cazul producerii daunelor;

- pregateste reinnoirea contractului de asigurare - reasigurare;

- asista asiguratorul - reasiguratorul in respectarea clauzelor contractuale.

C. Prestatorii de servicii in domeniul asigurarilor - reasigurarilor

Existenta firmelor specializate in prestari de servicii in asigurare - reasigurare e necesara datorita diversitatii si complexitatii activitatilor propuse de incheierea si, mai ales, derularea contractului de asigurare. Aceste servicii sunt legate de :

- inspectii de risc;

- evaluarea si managementul riscului;

- constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor.

Ca urmare, s-au dezvoltat profesii legate de aceste activitati, precum:

- inspectori de risc (surveysors);

- constatatori ,evaluatori de daune (loss adjusters);

- gestionari de risc (risk managers).

Angajatii companiilor care se ocupa efectiv de aceste evaluari sunt in mare parte, ingineri specializati, experti in tipurile de bunuri ce evalueaza pe baza contractelor incheiate, tarife stabilite in functie de :

- complexitatea daunelor ce trebuie evaluate;

- experientele evaluatorului;

- timpul petrecut pentru evaluare;

- dimensiunea pagubei.

Pe unele piete s-au infiintat asociatii ale acestor companii si exista forme si institutii de pregatire adecvate (" The Chartered Institute of Loss Adjusters").

2. Caracteristicile pietei de asigurare

Vom caracteriza piata asigurarilor in urmatoarele caracteristici:

1.Omogenitatea produsului

Pe piata marfurilor se comercializeaza o gama infinita de produse, dar fiecare dintre ele are unul sau mai multi inlocuitori. Pe piata asigurarilor un tip de asigurare nu poate fi inlocuit cu un altul, motiv pentru care se afirma ca pe piata asigurarilor nu concureaza societatile de asigurare in general, ci cele care practica acelasi tip de produs. Cu alte cuvinte, piata asigurarilor e alcatuita din atatea componente cate tipuri de asigurari se practica piata asigurarilor e lipsita de omogenitate.

2.Transparenta pietei

P.f. si p.j. nefamiliarizate cu problemele asigurarilor nu realizeaza averi pe care le poate oferi un contract de asigurare. Pe piata marfurilor, fiecare produs poarta o eticheta cu pretul de vanzare. In dimeniul asigurarilor, o astfel de eticheta (un pliant, o notita in presa, un clip publicitar) care ar preciza cota de prima sau prima de asigurare nu ar fi suficienta pentru convingerea unui solicitant asupra utilitatii si oportunitatii contractarii unei asigurari piata asigurarilor e aproape opaca pentru cei neavizati.

3.Atomicitatea pietei

O piata e considerata atomizata atunci cand ea reuneste un numar atat de mare de ofertanti si de solicitanti intrucat nici unul dintre participanti nu poate influenta in mod decisiv functionarea acesteia.

Pe pietele nationale de asigurari opereaza un numar insemnat de organizatii de asigurare, dar acestea sunt eterogene ca marime si importanta. Alaturi de mari SA-uri, functioneaza SRL- uri, precum si organizatii de tip mutual. In Romania, in 1991 numai societatile desfasurau activitati de asigurare, in 1997 erau autorizate 47, in 1998 -64 de societatii, iar la inceputul lunii decembrie 2001 din cele 73 care functionau au fost reautorizate 44. E o piata concentrata: dintre cele 73 de societati, primele 5 au realizat incasari de prime (cumulat viata si nonviata) de 61,5% ceea ce demonstreaza ca un numar redus de societati domina piata asigurarilor.

4. Libertatea de intrare si iesire pe / de pe piata

Cresterea sau reducerea numarului de organizatii de asigurare e rezultatul aparitiei pe piata a noi societati, concomitent cu plecarea prin lichidare sau fuzionare a acestora. Aceste fluctuatii demonstreaza ca piata asigurarilor nu e una inchisa, ci una in continua miscare. Ea e supusa, in Romania, supravegherii autoritatilor publice. Aceasta supraveghere se realizeaza de un organ specializat care functioneaza pe linga M.F.P: Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (C.S.A).

C.S.A indeplineste atributii si drepturi atribuite prin legea 32 /2000: (10)

- elaboreaza sau avizeaza proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurarilor sau au implicatii asupra acestui domeniu si avizeaza actele administrative individuale ce au legatura cu activitatea de asigurare.

- supravegheaza situatia financiara a asiguratorilor in vederea protejarii intereselor asiguratilor si brokerilor de asigurari.

- ia masurile necesare pentru ca activitatea de asigurare sa fie gestionata cu respectarea (asiguratilor, scop pentru care dispune efectuarea) normelor prudentiale specifice.

- participa in calitate de membru la asociatiile internationale ale autoritatilor de supraveghere in asigurari si reprezinta Romania la conferinte si intalniri internationale referitoare la supravegherea in asigurari.

- aproba actionarii semnificativi si persoanele semnificative in conformitate cu criteriile stabilite prin norme.

-aproba divizarea sau fuzionarea unui asigurator inregistrat in Romania .

-aproba transferul de portofolii.

- poate solicita prezentarea de informatii si documente referitoare la activitatea de asigurare atat de la asiguratori cat si de la orice persoana care are legatura cu activitatea acestora.

- participa la elaborarea planului de conturi, a normelor si metodelor contabilitatii, dupa consultarea cu asociatiile profesionale ale operatorilor in asigurari (UNSAR - Uniunea Nationala a Societatilor de Asigurari din Romania, UNSICAR -Uniunea Nationala a Societatilor de Intermediere si Consultanta de Asigurari din Romania)

- alte atributii stabilite de lege.

C.S.A. emite decizii prin care: (8)

→ impune interdictii, acorda, suspenda sau retrage autoritatea;

→ modifica sau revoca conditiile, cerentele sau termenele impuse de C.S.A prin actele sale.

→ aproba persoane care vor examina activitatea de asigurare pe viata;

→ aproba componenta Corpului Expertilor in Asigurari care functioneaza pe langa ea si avizeaza statutul acestuia;

→ stabileste salarizarea membrilor Consiliului si a personalului sau;

→ dispune efectuarea actiunilor de analiza, indrumare si control la societatile din sfera sa de reglementare si supraveghere;

→ da dispozitii privind prezentarea de documente, situatii, informatii si audieri;

→ constata si aplica sanctiuni operatorilor din domeniu pentru incalcarea legilor, normelor si instructiunilor de aplicare a acestora.

Aceste atributii si drepturi urmaresc prevenirea insolvabilitatii societatii de asigurari si apararea intereselor asiguratilor,contribuind la o mai buna functionare a pietei si nu la ingradirea sa.

Descentralizarea deciziilor

In principiu, orice organizatie de asigurare ia decizii in limita capacitatii sale financiare. Astfel, potrivit art.16, aliniat 1, din legea 32 / 2000, orice asigurator trebuie sa mentina cumulativ: - K social;

- marja de solvabilitate.

K_s varsat nu poate fi mai mic de:

a. 7 mld. lei pt. activitatile de asigurari generale, exceptand asigurarile obligatorii;

b. 14 mld. lei pt. activitatile de asigurari generale;

c. 10 mld. lei pt. activitatile de asigurari de viata;

d. valorilor prevazute la a. si c., respectiv b. si c., dupa caz, in functie de asigurarile desfasurate.

K_s varsat mentionat anterior se va actualiza periodic prin norme de catre C.S.A., el trebuie sa fie integral varsat in forma baneasca numai la constituire.

Marja de solvabilitate reprezinta suma cu care valoarea activelor depaseste valoarea obligatiilor si care trebuie sa fie mai mare decat valoarea stabilita prin norme.

Societatile care practica si asigurarile de viata sunt obligate:

sa tina conturi distincte pentru asigurarile de viata;

sa inregistreze toate veniturile si cheltuielile aferente asigurarilor de viata in conturi separate care sa constituie si sa apartina unui fond distinct: fondul asigurarilor de viata;

sa asigure conducerea contabilitatii fondului asigurarii de viata pentru identificarea operativa a activelor si a obligatiilor aferente.

Asiguratorii care executa o activitate de asigurari generale au obligatia sa constituie si sa mentina urmatoarele categorii de rezerve:

rezerva de prime se calculeaza lunar prin insumarea cotelor parti din primele nete subscrise si aceasta rezerva sa reflecte primele nete alocate partii din riscurile expirate la data calcularii.

rezerva de daune se creaza si se actualizeaza lunar in baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator a.i. fondul creat sa fie suficient pentru acoperirea platii acestor daune.

rezerva de daune neavizate se creaza si se ajusteaza cel putin la incheierea exercitiului financiar daca regulamentele interne ale asiguratorului nu prevad altfel in baza estimarilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daune intamplate, dar neavizate.

rezerva catastrofa se creaza prin aplicarea lunara a unui procent de 5% asupra volumului de prime brute care subscrise, aferente contractelor care acopera riscuri catastrofale pana cand fondul de rezerva atinge cel putin nivelul retinerii primei sau 10% din acumularea raspunderilor (Sa totala) asumate prin contractele ce acopera riscurile catastrofale. Aceasta rezerva e destinata acoperirii despagubirilor aferente daunelor de natura catastrofala.

rezerva pentru riscuri neexpirate se calculeaza pe baza estimarii daunelor ce vor aparea dupa incheierea exercitiului financiar aferent contractelor de asigurare incheiate inainte de acea data, in masura im care valoarea estimata depaseste suma dintre rezerva de prime si primele de asigurare care se vor mai incasa la aceste contracte.

rezerva de egalizare se creaza in anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea sumelor de acoperire a daunelor in anii in care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.

Metodologia de calcul si de evidenta a tuturor acestor rezerve minimale formeaza continutul normelor numarul 5/ 2001 publicate in Monitorul Oficial 679/ 26.10.2001.

Normele numarul 6/ 2001 publicate in M.O 666/ 23.10.2001 privesc:

A.     Categorii de active admise sa reprezinte rezervele tehnice ale asiguratorului si evaloarea lor.

B.     Reguli de dispersare a plasamentelor.

C.     Coeficientul de lichiditate.

A.1. Categorii de active admise sa reprezinte rezevele tehnice ale asiguratorului sunt:

a) - titluri de stat si titluri emise de autoritatile publice locale;

b) - terenuri si constructii;

c) - conturi curente la banci si depozite bancare;

d) - fonduri de investitii si valori mobiliare (actiuni, obligatiuni, alte titluri de participare);

e) - alte active.

A.2. Evaluarea activelor se realizeaza cu respectarea urmatoarelor conditii si criterii:

a)      titluri de stat si cele emise de autoritatile administratiei publice locale se evalueaza la valoarea nominala la care se adauga dobanda calculata pentru perioada scurta de la data emiterii pana la data evaluarii. Valoarea acceptata a activelor e 100% din valoarea acestora.

b)      Terenurile si constructiile se evalueaza la valoarea actuala = valoarea rezultata in urma unei evaluari efectuate de un evaluator, p.j. autorizata agreata in prealabil de C.S.A, potrivit metodelor de evaluare, separat pentru fiecare teren/ constructie. Se va accepta valoarea cea mai mica, obtinuta prin cel putin doua metode din care 3 de evaluare:

- cost

randament

comparatie pe piata.

Exista obligativitatea pentru constructii de a fi asigurate impotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse cel putin pana la nivelul valorii actuale pe baza unei asigurari distincte incheiata cu un alt asigurator in proportie de cel putin 70% unei societati de reasigurare de prim rang.

c)      i. depozitele in lei se evalueaza la valoarea nominala la care se adauga dobanda la vedere calculata pe perioada scurta de la data constituirii depozitului pana la data evaluarii;

ii. disponibilitatile in devize constituie ca depozit la termen conform contractelor incheiate cu bancile, si disponibilitatile in devize constituite in conturi curente se evalueaza la cursul pietei valutare comunicat de BNR la sfarsitul exercitiului financiar.

d)      i. plasamentele la fondurile de investitii cotate la o bursa oficiala de valori mobiliare se evalueaza la valoarea de piata, valoarea stabilita la sfartitul exercitiului financiar nu e o zi de negociere la bursa se ia in considerare ultima zi de negociere care precede aceasta data.

ii. in cazul actiunilor cotate la o bursa oficiala de valori mobiliare, valoarea actuala reprezinta valoarea de piata - valoarea stabilita la sfarsitul exercitiului financiar.

iii. obligatiunile si alte titluri cu venituri fixe cotate la o bursa oficiala de valori mobiliare sunt evaluate la valoarea nominala.

e)      alte active vor fi admise sa reprezinte rezervele tehnice numai cu aprobarea C.S.A la o valoare determinata pe baza unei analize, de la caz la caz.

B Dispersarea plasamentelor

La efectuarea plasamentelor, asiguratorul va respecta urmatoarele reguli de dispersare:

a.       titluri de stat - pot reprezenta 100% din totalul rezervelor tehnice, iar titlurile emise de autoritatile A.P.L pot reprezenta 25% din totalul rezervelor tehnice (T.R.T).

b.      un teren sau o constructie, ori un numar mai mare de terenuri si constructii care formeaza un intreg si care pot fi considerate o singura investitie nu va putea depasi 10% din T.R.T, iar investitia efectuata in mai multe terenuri si constructii nu va depasi 40% din T.R.T.

c.       depozitele bancare nu vor putea depasi 60% din T.R.T.

d.      actiunile cotate, obligatiunile si alte titluri cu venit fix nu vor putea depasi 5% din totalul plsamentelor in actiuni, obligatiuni si alte titluri cu venit fix.

e.       alte active - nu se va putea depasi 20% din T.R..T cu exceptia creantelor de reasigurare confirmate de reasiguratori in masura in care aceste creante sunt restante de mai putin de 3 luni. (asiguratorul despagubeste si dupa aceea primeste de la reasigurator).

La asigurarile de viata categoria "alte active" nu va putea depasi 20% din totalul rezervelor tehnice cu exceptia creantelor de la agentii de asigurare sau de la asigurati in masura in care aceste creante sunt restante de mai putin de 3 luni si sunt aferente asigurarilor de viata cu investire, iar ponderea in totalul primelor incasate nu e mai mare de 25%.

C. Coeficientul de lichiditate

O - obligatiuni certe ale asiguratorului pe termen scurt

Active lichide:

titluri de stat;

disponibilitati in conturi curente si casierie;

depozite bancare - al caror plasament nu depaseste 50% din depozitul de la fiecare banca, dar nu mai mult de 20% intr-o banca apartinand aceluiasi grup financiar sau care e actionar semnificativ la asiguratorul respectiv.

Obligatiile certe pe termen scurt - rezerva de daune si de daune neavizate. In ceea ce priveste normele 6/ 2001 au intrat in vigoare la 1.01.2002, fiind foarte clar ca unele societati vor trebui sa-si revizuiasca politica de investitii, iar acest coeficient de lichiditate (ce reprezinta un element de noutate) va actiona ca o cheie de control pentru C.S.A.

La asigurarile de viata in baza normelor numarul 9/ 27.12.2001, articolul 5 prevede: " asiguratorii trebuie sa dispuna in orice moment de suficiente active lichide pentru a acoperi cel putin 10% din suma de rascumparare pe contractele la care e garantata o valoare de rascumparare si de 0,5% din sumele asigurate pentru asigurarile de deces."

In categoria activelor lichide se includ:

titluri de stat a caror tranzactionare se realizeaza numai prin bancile comerciale autorizate si supravegheate de BNR, avand un capital social subscris si varsat echivalent a cel putin 10 milioane euro;

disponibilitati in conturile curente contractului si casieriei;

depozitele bancare al caror plasament nu depaseste 25% intr-o singura banca, dar nu mai mult de 20% intr-o banca apartinand aceluiasi grup financiar sau care e actionar semnificativ la asiguratorul respectiv. Depozitele bancare se vor constitui numai in bancile comerciale a caror capital social subscris si varsat e echivalent a cel putin 10 milioane euro, iar in cazul sucursalelor bancare straine capitalul de dotare va fi echivalent a cel putin 4 milioane euro.

Asiguratorii care incheie asigurari obligatorii de RCA trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa dispuna de un capital social varsat minim de 14 miliarde lei si de active lichide in pondere de 50% din marimea capitalului social varsat. In plus, asiguratorii trebuie sa-si constituie un depozit la o societate bancara de minim 50% din valoarea activelor lichide (25% din capitalul social), depozit care se va restitui numai cu aprobarea C.S.A;

conducerea societatii de asigurari sa-si ia un angajament din care sa rezulte ca va respecta intocmai normele emise de C.S.A sub sanctiunea retragerii autorizatiei;

sa dispuna de o retea teritoriala formata din cel putin o unitate (sucursala, reprezentanta, agentie, punct de lucru) pe fiecare judet si in municipiul Bucuresti;

sa dispuna la orice unitate, de personal propriu specializat in activitatea de constatare si lichidare a daunelor auto, respectiv ingineri, subingineri, tehnicieni cu pregatire profesionala de profil;

sa practice, de cel putin doi ani asigurarile facultative de autovehicule;

sa dispuna de rezerve de daune suficiente pentru indeplinirea obligatiilor asumate prin activitatea de asigurare, desfaturata in anii anteriori celui pentru care se solicita autorizatie.

Cele 14 societati autorizate sa practice RCA sunt:

ASIROM;

OMNIASIG;

AGRAS - OMNIASIG;

ALLIANZ;

UNITA;

ARDAF;

ASTRA;

ASIGURAREA POPULARA ROMANA;

ASITRANS;

ATLASIB;

ASIRAG;

SAR;

INTER-AMERICAN;

CROMA.