Riscul in materia asigurarilor

Riscul in materia asigurarilor

Relatia dintre risc si asigurare

Asigurarea este o forma de protectie a indivizilor impotriva actiunii calamitatilor naturii si accidentelor, o metoda de a tine sub control aspectele financiare ale unei situatii viitoare necunoscute. Daca o persoana cumpara o polita de asigurare, ea schimba o situatie de risc cu o situatie de certitudine, de siguranta financiara oferita de catre societatea de asigurare. Pe de alta parte, nici asiguratorul nu poate sa prevada cu certitudine viitorul, insa pentru el riscul este cu mult mai mic decat pentru un detinator individual al contractului de asigurare, deoarece asiguratorul are la dispozitia sa mai multe date despre pirderile posibile datorita faptului ca a adunat un numar mare de unitati de expunere la riscuri similare. O problema a asiguratorului este de a face fata posibilitatii ca pirderile inregistrate de asigurati sa fie mai mari decat cele anticipate si pe baza carora s-au stabilit primele.

Pe langa faptul ca asigurarea preia responsabilitatea cu privire la acoperirea pagubelor suferite de catre asigurati, ea poate influenta riscul si in mod direct probabilitatea de producere a unei daune. Acest lucru este posibil prin urmatoarele 2 situatii opuse:

pe de o parte asiguratorii ii incurajeaza pe asigurati in prevenirea riscului asigurat prin recompensarea acelora care nu inregistreaza pagube sau inregistreaza pagube de valori foarte mici

pe de alta parte, asiguratii sau beneficiarii asigurarii pot sa-si cauzeze in mod deliberat pagubele in scopul obtinerii resurselor financiare de la asigurator (existenta riscului moral).

Riscul moral (subiectiv) se manifesta atunci cand contractarea unei asigurari schimba comportamentul asiguratului astfel incat creste marimea pagubei sau probabilitatea ca paguba sa se produca. Pentru asiguratori, este dificil de demonstrat ca asiguratul a manifestat acest comportament. O cale de diminuare a riscului moral consta in incheierea de contracte de asigurare cu franciza, asiguratul obligandu-se astfel sa suporte o parte din paguba.

In practica, nu toate riscurile sunt asigurabile existand o serie de criterii care il determina pe asigurator in a le asigura sau nu, de exemplu nu sunt asigurate riscurile care produc pierderi foarte mari, cum ar fi riscul de razboi, de radiatii nucleare etc., sau cele inerente anumitor bunuri cum ar fi viciile ascunse ale bunurilor (putrefactia lemnului, rugina, etc.).

Relatia dintre risc si asigurare genereaza un alt comportament al oamenilor si anume, aversiunea fata de risc.

Majoritatea oamenilor nu agreeaza riscul, ci ei prefera siguranta si cumpara asigurari pentru ca au aversiune fata de risc. Ei prefera sa piarda valoarea primei de asigurare platita asiguratorului (in cazul in care nu se produce riscul) decat sa piarda valoarea intregului bun, in situatia in care riscul s-ar produce.

Totusi, aversiunea oamenilor fata de risc trebuie sa fie in echilibru cu pretul pe care ei sunt dispusi sau isi permit sa-l plateasca pentru a indeparta riscul.

Daca o persoana nu apeleaza la o asigurare, asta nu inseamna neaparat ca prefera riscul, ci este posibil ca persoana sa nu-si poata permite sa plateasca acea asigurare.

Clasificarea riscurilor

Riscul apare ori de cate ori oamenii nu pot sa tina sub control sau nu pot sa prevada in mod perfect viitorul. Insa, desi nu poate fi prevazut, viitorul poate fi masurat cu o anumita probabilitate. Se utilizeaza termenul de risc atunci cand situatiile viitorului nu pot fi cunoscute cu precizie, dar pot fi stabilite alternativele posibile si probabilitatile asociate acestor alternative.

Diversitatea riscurilor la care sunt supuse vietile omenesti, bunurile oamenilor si activitatile desfasurate de acestia conduce la o sistematizare a lor. Aceasta sistematizare este impusa pentru asigurator intrucat il ajuta la determinarea intinderii protectiei prin asigurare si a pretului protectiei, in functie de natura si posibilele daune ce pot fi provocate.

Exista mai multe criterii de clasificare a riscurilor, cele mai importante fiind:

a. dupa consecintele posibile, riscurile pot fi:

• Riscuri pure - riscurile pure sunt acele riscuri care prin producerea lor provoaca numai pierderi si niciodata castiguri (de exemplu: riscul de incendiu, explozie, accidente, naufragii, deces, furtuna, etc.)
• Riscuri speculative - riscurile speculative sunt numite riscuri antreprenoriale intrucat prin producerea lor se poate inregistra o pierdere sau se poate obtine un castig. In mod obisnuit asiguratorii nu permit asiguratilor riscuri speculative intrucat asiguratul ar avea intotdeauna garantia succesului unei actiuni.

De regula, numai riscurile pure sunt asigurate, iar dintre acestea numai acelea care indeplinesc si celelalte conditii pentru ca un risc sa fie asigurat.

b. dupa efectele pe care le produc:

• Riscuri fundamentale - riscurile fundamentale sunt acele riscuri care prin efectele producerii lor afecteaza o mare parte a societatii si nu numai anumite persoane. Un risc fundamental presupune elementul de catastrofa cum este razboiul, foametea, radiatiile nucleare, etc. Atunci cand un risc fundamental are un potential de dezastru foarte mare, el nu mai este asigurabil intrucat se considera ca devine problema intregii colectivitati, fiind rezolvat la nivel de guvern sau la nivel international.
• Riscuri particulare - riscurile particulare sunt acele riscuri care pot fi tinute sub control si sunt relativ limitate sub aspectul intinderii efectelor lor.

c.       din punct de vedere al teoriei asigurarii de risc clasificarea se suprapune cu cea a consecintelor posibile cu deosebirea ca riscurile poarta denumiri diferite:

• Riscuri statice - riscurile statice se refera la acele pierderi care se pot produce chiar daca nu se realizeaza nici o schimbare in economie si tind sa se produca cu o anumita regularitate in timp. Riscurile statice genereaza numai pierderi sau mentin statusul (riscuri pure)
• Riscuri dinamice - riscurile dinamice rezulta din schimbarile survenite in economie si sunt generate de 2 categorii de factori:

primul set este compus din factori ai mediului extern: (economia, industria, concurenta si clientii). Schimburile la nivelul lor sunt necontrolabile si toate au un potential de a produce pierderi financiare firmei.

al doilea set de factori cuprinde pierderi cauzate de riscurile speculative, cum ar fi deciziile managerilor in procesul administrarii unei afaceri.

1. din punct de vedere al asigurabilitatii lor:

• Riscuri asigurabile - riscurile asigurabile sunt acelea pe care asiguratorii le preiau in sarcina lor si pentru care ofera protectie. De regula, ele se impart in:

riscuri generale (naufragiu, furtuna, explozie, prabusire a aeronavei, eruptie vulcanica, incendiu, etc), care sunt incluse in conditiile generale de asigurare.

riscuri speciale (furt, seceta, spargere, alterare, etc), care nu sunt incluse in conditiile generale si care se pot asigura la solicitarea expresa a asiguratilor, contra unei prime de asigurare suplimentare

• Riscuri neasigurabile (excluse) - riscurile neasigurabile (excluse) sunt acele riscuri pe care asiguratorul nu le accepta:

evenimente a caror producere este certa sau se apropie de certitudine (evaporarea lichidelor, moartea naturala a animalelor vii, uzura fizica)

evenimente produse de catre asigurat (ambalarea necorespunzatoare a marfii asigurate sau comportamentul necorespunzator voit al asiguratului)

pagube de proportii foarte mari care pot afecta situatia financiara a asiguratorului (razboi, greve, revolutii, explozii atomice, s.a)

Fiecare societate de asigurare are libertatea de a-si grupa riscurile dupa cum considera ca este optim pentru ea si pentru asigurati. De asemenea, includerea unui risc in categoria riscurilor asigurabile, neasigurabile sau la excluderi, nu are un caracter permanent fiind posibila trecerea acestuia dintr-o categorie in alta in functie de politica de subscriere a asiguratorului. De ex., pe piata asigurarilor din Marea Britanie, riscul de terorism a fost inclus multa vreme in categoria riscurilor asigurabile speciale. Insa din 1993, datorita frecventei crescute de manifestare a lui, s-a renuntat la acoperirea acestuia de catre asigurator, devenind un risc fundamental ce intra sub incidenta guv. britanic.