Acte si fapte juridice de cooperare economica internationala, esenta raporturilor juridice de drept al comertului international stabilite de subiecte de drept romane

Acte si fapte juridice de cooperare economica internationala, esenta raporturilor juridice de drept al comertului international stabilite de subiecte de drept romane

Cooperarea economica internationala la care participa subiectele romane de drept al comertului international se poate realiza si se realizeaza intr-o multitudine de domenii si forme care, de regula sunt prevazute in acordurile bilaterale de cooperare economica si tehnico-stiintifica, incheiate de Romania dupa anul 1989.

Unele dintre cele mai importante acorduri, in baza carora se realizeaza de ani buni de zile si care au devenit deja cadrul institutional al raporturilor tarii noastre in realizarea importurilor in cadrul cooperarii economice internationale pot fi mentionate spre exemplificare. [1]

Astfel, Acordul european instituind o asociere intre Romania pe de o parte si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, care contine importante prevederi asupra cooperarii economice si al cooperarii financiare, se constituie o baza deosebit de importanta pentru comertul international al tarii noastre. Acest acord a fost ratificat de Romania prin schimb de scrisori in baza Legii nr. 20/1993 transpusa in aplicare prin O.G.O. nr. 53/1994.

Exemple de acorduri de cooperare economica ce stau la baza raporturilor de comert international al tarii noastre adaugam pe cele mai semnificative, mentionand si legea de ratificare a acestora, redam in cele ce urmeaza.[2]

Asfel cu Germania, H.G. nr. 437/1994; cu Cehia, Legea nr. 141/1994; cu Slovacia, Legea nr. 40/1994; cu Moldova, Legea nr. 94/1994; cu Brazilia, H.G. nr. 195/1994; cu Africa de Sud, Legea nr. 25/1994; cu Iranul, H.G. nr. 145/1994; si am putea continua mentionarea acordurilor comerciale cu Italia, China, Polonia, Ucraina, Ungaria, Uzbechistan, Azerbaidjan, Tarile Baltice, Algeria, Cipru, Grecia, Bulgaria, Canada, S.U.A., Argentina si multe alte tari ce mai fac parte din U.E.

Ca o reflectare a situarii la baza raporturilor juridice de comert international a acestor acorduri, invocam de asemeni spre exemplificare activitatea de comert exterior a Romaniei pe anul 2000, astfel cum rezulta datele privind exportul tarii noastre din datele publicate de Directia Generala a Vamilor la data de 15 martie 2001 in cotidianul "AZI", desi exportul romanesc in anul 2000 a fost mai redus sub aspect valoric fata de perioada 1993-1998.

Sub acest aspect tarile reprezentand clientela Romaniei la exporturile pe anul 2000 se prezinta in ordinea prioritara astfel: Italia cu 22.40%; Germania cu 15,70%; Franta cu 7%; S.U.A. cu 3,70% si 55,3% exporturi in tarile cu tara noastra are acorduri de cooperare economica intre care si tarile vecine si cele din Grupul de la Visegrad ocupa locul cuvenit.

In acordurile de cooperare economica internationala la care ne-am referit prin exemplificare, se prevad, de regula domenii precum: industria, agricultura, informatica, transporturile si telecomunicatiile, constructiile industriale si civile, serviciile, finantele, bancile, stiinta, tehnologia, pregatirea conditiilor, folosirea fortei de munca si alte domenii de interes reciproc din care nu lipseste evitarea dublei impuneri.

Principalele forme de cooperare economica si tehnica internationala stipulate in acordurile internationale ale Romaniei la care deja ne-am referit in randurile de mai sus, sunt in esenta urmatoarele: [3]

efectuarea de lucrari si prospectiuni, exploatari si explorari de zacaminte, de minerale utile; elaborarea de programe comune de cercetare, productie si utilizare a resurselor energetice disponibile in cele doua tari; realizarea de astfel de activitati in comun, in cele doua tari si terte tari;

efectuarea de studii, proiectare, construire si punerea in functiune de obiective economice in cele doua tari si/sau in terte tari, precum si dezvoltarea sau modernizarea unor capacitati de productie existente;

cooperarea in productia de echipamente, masini, utilaje si alte produse, subansamble si piese de schimb, in vederea satisfacerii necesitatilor interne ale celor doua tari si exportului in terte tari;

producerea si comercializarea in comun de marfuri, inclusiv in terte tari;

prelucrarea de produse utilizand capacitatile disponibile ale celor doua tari;

construirea, pe teritoriul fiecarei tari sau in terte tari, de societati mixte sau proprii de productie si comercializare de filiale ale acestora, de intreprinderi si companii ale celor doua tari, reprezentante comerciale, birouri tehnico-comerciale, depozite de marfuri si piese de schimb, ateliere de service si asistenta tehnica si ateliere similare care se vor conveni intre persoanele fizice si juridice din cele doua tari, in conformitate cu legile si reglementarile in vigoare in acestea;

constituirea de banci mixte, societati mixte de transport si realizarea de obiective turistice;

cooperarea si prestarea de servicii in domeniile transporturilor si telecomunicatiilor, porturilor si zonelor libere din cele doua tari si realizarea de aranjamente corespunzatoare in acest scop intre autoritatile dintre cele doua tari;

cooperarea pe terte piete in toate domeniile in care exista interes reciproc, inclusiv participarea la realizarea in comun de proiecte in tari in curs de dezvoltare cu finantarea bancilor si organismelor economice si financiare si alte forme de cooperare pe care tarile il determina la oportunitate.

Acordurile in materie, incheiate de tara noastra prevad ca formele de cooperare economica la care au convenit nu sunt limitative, persoanele fizice si juridice din cele doua tari putand utiliza orice alta forma de cooperare care se va dovedi de interes reciproc.

Din punct de vedere juridic, operatiunile de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala imbraca in principiu doua forme:

1. forma contractuala care nu se concretizeaza in crearea unei noi societati comerciale-persoane juridice si care se prezinta in cea mai numeroasa parte din cazuri printr-un contract de cooperare economica internationala incheiat intre subiecte de drept comercial din tarile respective.

In aceste cazuri, contractul de cooperare economica internationala apare ca o institutie juridica complexa, care implica de regula realizarea prealabila a unui contract cadru, pe baza caruia se incheie apoi unul sau mai multe contracte de naturi juridice diferite. Aceste contracte care se inscriu in conditiile generale ale contractului cadru, respectiv si ii succed acestuia pot dobandi obiectul specific propriu cum ar fi: vanzarea-cumpararea, schimbul, executarea de lucrari, prestarea de servicii, intermedierea, transferul de tehnologii, etc., ramase insa in stransa interdependenta prin scopul lor comun si anume realizarea obiectului complex al cooperarii care a generat contractul cadru prealabil prin acordul de vointa al cocontractantilor;

2. forma juridica a constituirii de societati comerciale cu capital comun care presupune atat o latura contractuala materializata in contractul de societate si statutul societatii, cat si una institutionala prin infruntarea unei noi persoane juridice care va spera ca un subiect distinct in dreptul comercial international.

Tema lucrarii de fata ne plaseaza la domeniul formei contractuale ca instrument juridic de realizare a diferitelor aspecte de cooperare economica internationala.