Piata - concept si trasaturi

Piata - concept si trasaturi

Pe piata totala sau globala, reprezentata de ansamblul relatiilor de vanzare - cumparare care se stabilesc intre producatori, distribuitori si consumatori, privite in interdependenta lor, produsele si serviciile fiecarei firme se vor afla doar intr-o subdiviziune sau zona a acesteia, vor reprezenta doar un segment al acesteia. Fiind o notiune care reflecta o realitate foarte complexa, definita si nuantata in timp si spatiu, nu exista o definire unanim acceptata pentru piata. Se poate spune ca ea reprezinta:

- un spatiu economic in care se desfasoara activitatea economica, in care actioneaza persoane fizice sau juridice, agenti economici. Acest spatiu are o determinare fizica, ocupand o anumita suprafata;

locul de intalnire al agentilor economici, care se impart in doua mari categorii: vanzatori si cumparatori; locul in care agentii economici actioneaza in acelasi spatiu economic stabilind intre ei relatii in cadrul carora fiecare urmareste sa-si realizeze activitatea si propriile scopuri, regulatorul cel mai bun al pietei fiind deci concurenta;

locul de intalnire al cererii cu oferta de bunuri si servicii ai caror purtatori sunt cumparatorii, beneficiarii, respectiv vanzatorii, producatorii;

locul in care se formeaza pretul la care se vand si se cumpara bunurile economice, in functie de care agentii economici se orienteaza ce si cat sa ofere sau sa cumpere. Daca pretul unui bun economic creste agentii economici sunt tentati sa-l produca si sa-l ofere pe piata insa concomitent scade interesul cumparatorilor pentru acesta. Daca pretul scade, agentii economici sunt tentati sa cumpere bunul respectiv dar scade preocuparea producatorilor de a-l realiza;

- forme concrete: targuri si hale publice, retele formate din magazine cu sucursale, lanturi de supermagazine (supermarketuri), expozitii cu vanzare, case de comenzi, tranzactii intre firme si agenti specialisti etc., carora li se adauga bursele de marfuri in cadrul carora se tranzactioneaza partizi mari de marfuri fungibile: cereale, cafea, zahar, petrol, metale, flori, alte produse agro - alimentare, etc.

- nediferentiate, de masa, cand se adreseaza tuturor consumatorilor, piata intreprinderii fiind identica cu cea a produsului, desi ea detine doar o anumita parte a pietei totale;

concentrata (la tinta, de nisa), asupra unui anumit segment de piata, cand piata intreprinderii este doar o parte din piata produsului si din cea totala una si mai mica;

diversificata, axata pe specializarea pe segmente de piata sau grupe de produse, cand piata intreprinderii se adreseaza mai multor segmente de consumatori cu produse specifice, incercand sa-si largeasca sfera.

Deosebit de important pentru locul si rolul intreprinderii este profilul pietei ei, care ii impune obiectivul activitatii. Din acest punct de vedere se pot delimita cateva tipuri de piete: piata intreprinderii producatoare de bunuri materiale, care teoretic poate fi nelimitata, dar practic este restrictionata de cererea manifestata, de resursele pe care le poate avea la dispozitie, dar si de necesitatea specializarii activitatii, concentrata asupra unui numar redus de produse; piata intreprinderii prestatoare de servicii, caracterizata prin marea varietate si dubla vocatie, de producere si comercializare; piata intreprinderii distribuitoare, care ocupa pozitia de intermediar intre producator si consumator, plasandu-se in spatiul dintre piete, cu specific in ceea ce priveste natura si obiectul tranzactiilor. Pozitia pe care orice intreprindere o poate avea pe piata totala depinde de dimensiunea pietei intreprinderii, care se poate aprecia in orice moment prin cativa parametrii care definesc.

A) capacitatea pietei,

B) aria sa,

C) structura.

- volumul cererii - exprima cel mai exact capacitatea pietei si el se utilizeaza pentru dimensionarea activitatii intreprinderii;

- volumul ofertei - este utilizat cand cererea este mai mare decat oferta, iar numarul furnizorilor de pe piata este restrans;

- volumul tranzactiilor - exprima rezultatul confruntarii pe piata, evaluand cererea reala, fara a indica nici gradul cererii neacoperite, nici cel al ofertei nesatisfacute;

- cota de piata - exprima ponderea detinuta de intreprindere pe piata unui produs sau grup de produse in cadrul pietei de referinta. Orice firma vizeaza sa detina pozitia lider unic, co-lider (cota se apropie de 1), challenger (ocupa locul 2), specialist (cand ocupa o cota relativ mica, dar detine in intregime o nisa particulara prin specificacitatea produsului sau);

- gradul de saturatie a pietei, global sau pe produse, se calculeaza prin raportarea volumului vanzarilor la volumul cererii pe aceeasi piata si in aceeasi perioada;

rata de crestere reflecta ritmul evolutiei vanzarilor.

atragerea non-consumatorilor relativi, inlaturand motivatia care-i indeparteaza de produs. Este calea cea mai folosita si se realizeaza prin atragerea de noi cumparatori si delimitarea a noi segmente de consumatori;

cresterea intensitatii de consum pana la nivelul considerat optim, care inseamna cresterea cumpararilor medii efectuate de un consumator.

1) In sens restrans, cand caracterizeaza sintetic marimea, structura si tendintele evolutiei vanzarilor unui produs sau serviciu. Marimea pietei privita in sens restrans se poate exprima astfel:

a) in unitati fizice: tone de carbune, kilowati de energie electrica, hectolitrii de ulei, numar de masini, etc;

b) in unitati de masura conventionale, folosite mai ales in cazul bunurilor economice intangibile, cum sunt serviciile: calatori - kilometri si tone - kilometri; (in transporturi);

c) in unitati valorice adica in termeni monetari, invocand cheltuielile consumatorilor pentru produsul sau serviciul considerat, folosite pentru produsele eterogene, cum sunt bunurile de larg consum (de exemplu: produsele farmaceutice, confectiile, textilele, etc).

2) In sens larg reprezentand ansamblul indivizilor, firmelor, care pot exercita o anumita influenta asupra vanzarilor unui bun economic sau asupra activitatilor unei organizatii. Acest ansamblu de componente se refera la:

a) consumatori (utilizatori ; se constituie de fapt in clientii finali, care pot fi: indivizi, menaje sau gospodarii familiale pentru produsele sau serviciile de larg consum (produse alimentare, servicii turistice);    firme, organizatii, intreprinderi sau alte organisme pentru produsele si serviciile industriale (materii prime, semifabricate, echipamente industriale).

c) prescriptorii sunt cei care dau sfaturi, prescriptii, in legatura cu consumul; influenteaza consumatorii si cumparatorii (de exemplu arhitectii, exercita influenta asupra societatilor de constructii pentru alegerea materialelor si echipamentelor.

d) distribuitorii sunt cei care se interpun intre producatori si consumatori: angrosisti, detailisti, negociatori. Ei au rol activ prin influenta pe care o au asupra cumparatorilor si consumatorilor promovand bunurile economice, prezentandu-le intr-o lumina favorabila, fiind adesea si sfatuitori pentru cei care cumpara.

e) producatorii concurenti sunt cei care realizeaza bunuri economice asemanatoare, influentand volumul vanzarilor pe o anumita piata prin comportamentul lor strategic, prin gama de produse oferite, preturile practicate, distributia diferita si promovarea proprie.

f) macromediul, compus din mediul tehnologic, cel institutional, economic, demografic, social sau cultural, fiecare cu caracteristici proprii care influenteaza mai mult sau mai putin piata unei firme.