Efectele patrimoniale ale stingerii obligatiilor din contractul comercial international, altfel decat prin plata

Efectele patrimoniale ale stingerii obligatiilor din contractul comercial international, altfel decat prin plata

Stingerea obligatiilor care conduce la realizarea creditorului este proprie si practicii comerciale internationale prin modurile clasice consacrate de dreptul comun precum compensatia, confuziunea si darea in plata, dupa cum cele ce nu duc la realizarea creantei sunt remiterea de datorie si imposibilitatea fortuita de executare.

Dintre acestea, ne propunem sa ne oprim doar asupra compensatiei prin care se realizeaza creanta creditorului si asupra remiterii de datorie care nu duce la realizarea creantei asupra debitorului in domeniul contractelor comerciale internationale, modul de stingere a obligatiilor mai frecvent dezbatute in doctrina comertului international si care fac obiectul a numeroase litigii abordate de arbitrajul de comert international.

Efectele economice ale stingerii obligatiilor in practica contractuala comerciala internationala prin compensatie.

Prin domeniul sau de aplicare in dreptul comertului international precum si in dreptul comun, compensatia ca mod de stingere a oricarui obligatii este aplicata prin practica contractuala cu execptiile prevazute de art. 1147 Cod civil roman. Una din exceptiile inscrise in respectivul articol si anume situatia in care se pretinde instituirea unui bun care a fost luat pe nedrept de la proprietarul sau si-a gasit cea mai larga aplicatie in domeniul contractelor comerciale internationale. Altfel lasate cele trei tipuri de compensatii care, nu sunt exceptate de dispozitie expresa a Codului civil roman amintite mai sus se regasesc in raporturile economice patrimoniale reglementate de dreptul comertului international prin instrumentul juridic specific contractului comertului international. In cele ce urmeaza ne propunem sa ne oprim in mod succint la tipurile de compensatii legale si judiciare.

Asupra compensatiei legale ca mod de stingere a obligatiei de comert international, in practica arbitrala s-a decis ca o compensatie ca mijloc de stingere a obligatiilor opereaza cand aceleasi doua persoane sunt totodata si creditor si debitor una fata de cealalta, iar cele 2 obligatii care ar urma sa fie compensate sunt certe, lichide si exigibile, avand ca obiect bunuri fungibile. Asadar, nefiind indeplinita conditia reciprocitatii obligatiilor, creditorul nu poate opune unui debitor in vederea compensarii, o creanta pe care o are impotriva altui creditor, decat daca ar face dovada ca cei doi creditori eventuali societatii comerciale, au fuzionat tot astfel nu poate opera compensatia cand una din parti contesta faptul ca ar datora vreo suma de bani celeilalte parti contractuale, in aceste conditii, creantele nefiind certe.

Compensatia judiciara a fost pronuntata de instantele arbitrale de comert international in cazurile in care nu sunt indeplinite unele conditii ale compensatiei legale prezentate in randurile de mai sus, astfel, intr-o speta, s-a decis ca diferenta achitata in plus de catre cumparator, in titlu de pret, din cauza fluctuatiilor monedei de cont in raport cu moneda de plata, poate fi compensata prin sentinta arbitrala daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege in acest scop. Cu suma pe care la randul sau cumparatorul o datoreaza vanzatorului cu titlul de dobanda pentru intarzierea la plata pretului marfii stabilit prin termenii contractului comercial international in cauza.[1]

Stingerea obligatiei din contractul comercial international prin remiterea de datorie statuala in practica contractuala este recunoscuta si in practica arbitrala de comert international cu conditia ca renuntarea creditorului la dreptul sau impotriva debitorului sa fie expresa deoarece o asemenea renuntare nu poate fi, in comertul international, nici prezumata nici implicata.