COMERCIANTII

COMERCIANTII

Definitie

Comerciantii sunt persoane fizice sau juridice care savarsesc fapte in comert cu caracter profesional.

Importanta definirii notiunii de comerciant.

Este important a cunoaste care sunt comerciantii deoarece ei au un statut juridic diferit de cel al necomerciantilor, statut ce se caracterizeaza prin aceea ca:

legea le impune diferite obligatii cu caracter profesional, inmatricularea in registrul comertului, registrele comerciale, concurenta loiala;

obligatiile comerciale au specificitatea lor rezultata din urmatoarele reguli: solidaritatea codebitorilor, neacordarea termenului de gratie, interzicerea retractului litigios, curgerea de drept a dobanzilor din ziua ajungerii la scadenta a unei datorii;

comerciantii participa la constituirea unor Camere de Comert si Industrie, organizatii menite a le apara interesele;

comerciantii sunt supusi impozitului pe profitul realizat din activitatea comerciala.

Comerciantul - persoana fizica

Definitie

Conform Codului Comercial sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale (art. 7).

Legea nr. 26/1990 la art.1 al.2 mentioneaza: comerciantii sunt persoane fizice si asociatiile familiale care exercita in mod obisnuit acte de comert, societatile comerciale, companiile si societatile nationale, regiile autonome, organizatiile cooperatiste si grupurile de interes economic cu caracter comercial.

Art. 1 din Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent prevede ca: 'persoanele fizice cetateni romani sau cetateni straini care provin din statele membre ale Uniunii Europene si din statele apartinand Spatiului Economic European, pot desfasura activitati economice pe teritoriul Romaniei in mod independent sau pot constitui asociatii familiale'.

. Conditiile pentru dobandirea calitatii de comerciant

Pentru ca o persoana fizica sa poata desfasura independent activitati economice trebuie sa indeplineasca anumite conditii privind: a) capacitatea deplina de exercitiu; b) starea de sanatate corespunzatoare activitatii; c) calificarea necesara activitatii; e) sa nu aiba incompatibilitati:

In literatura de specialitate s-a afirmat ca dobandirea calitatii de comerciant persoana fizica este dependenta de indeplinirea unor conditii care pot fi impartite in doua categorii:

a) conditii care se refera la persoana si anume:

capacitatea deplina de exercitiu este ceruta in mod expres de Legea nr. 300/2004. Rezulta ca cei lipsiti de capacitate de exercitiu nu pot dobandi calitatea de comerciant. Subliniem ca incapacitatea minorului de a fi comerciant se refera doar la inceperea unui comert, pentru ca el poate sa continue un comert - in cazul in care a dobandit un fond de comert - prin intermediul parintilor sau al tutorelui. Nici persoanele puse sub interdictie nu pot incepe ori continua comertul. Prin urmare sunt incompatibili de a fi comercianti persoanele lipsite de capacitate de exercitiu.

incompatibilitati pentru a indeplini calitatea de comerciant: incompatibilitatile privesc persoane care au capacitatea deplina de exercitiu si nu sunt puse sub interdictie dar exercita anumite functii datorita carora legea interzice acestor persoane sa exercite comertul ca profesiune.

1⁰. Functia de judecator, potrivit art.124 alin. 2 din Constitutie este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.

2⁰. Functia de procuror are aceeasi incompatibilitate ca si functia de judecator.

3⁰. Profesia de notar public este incompatibila cu desfasurarea unor activitati comerciale, direct sau prin persoane interpuse, asa cum prevede Legea nr.36/1995 asupra notarilor publici si a activitatii notariale.

4⁰. Profesia de medic, asa cum se stipuleaza la art.7 lit.a din Legea nr. 74/1995, este incompatibila cu desfasurarea comertului cu produse farmaceutice.

Sanctiunile care pot fi aplicate persoanelor care desi incompatibile exercita profesia de comerciant sunt de natura disciplinara sau profesionala (ex. destituirea din functie, excluderea din profesie, retragerea acreditarii sau numirii). Persoana incompatibila poate opta intre renuntarea la functia publica si dobandirea calitatii de comerciant sau exercitiul profesiei anterior aplicarii sanctiunii.

b) conditii care se refera la activitate si anume:

savarsirea de catre persoana fizica a anumitor fapte de comert obiective. Pe langa indeplinirea faptelor de comert prevazute de art. 3 Cod comercial conditia mai pretinde si realizarea efectiva a faptelor de comert (adica persoana isi asuma raspunderea juridica pentru consecintele acestora) a unor fapte de comert permise de lege (care sa nu fie prohibite de ordinea publica si bunele moravuri).

savarsirea faptelor de comert obiective trebuie realizata ca o profesie obisnuita deoarece art. 9 din Codul comercial stabileste ca: 'orice persoana care in chip accidental face o operatiune de comert nu poate fi considerata comerciant'. Caracterul profesional al exercitarii faptelor de comert este determinat de exercitarea permanenta si consecutiva a unor acte de catre persoana fizica, de natura sa asigure acesteia resursele existentei sale sociale.

savarsirea faptelor de comert obiective trebuie sa fie realizata in nume propriu adica in relatiile cu tertii persoana fizica trebuie sa-si angajeze numele si patrimoniul. Nu sunt comercianti cei ce lucreaza in numele si pe seama unui comerciant in calitate de reprezentanti, prepusi, administratori (ai unei societati comerciale).

exercitiul faptelor de comert trebuie facut in scop de castig.

Dovada calitatii de comerciant

Pentru a dovedi calitatea de comerciant, in cazuri de litigiu, pot fi folosite toate mijloacele de proba admise de art.46 Cod Comercial. Din dovezi trebuie sa reiese ca persoana a savarsit fapte de comert prevazute de art.3 Cod Comercial ca profesiune obisnuita in nume propriu si in scop de castig.

Incetarea calitatii de comerciant

Aceasta se realizeaza cand nu mai sunt savarsite ca profesiune faptele de comert. Dar, incetarea savarsirii de fapte de comert atrage incetarea calitatii de comerciant doar daca este efectiva, adica din ea sa rezulte intentia de a renunta la calitatea de comerciant.[2]

Pot fi considerate cauze ale incetarii calitatii de comerciant: decesul persoanei fizice, aparitia unor restrictii sau nedemnitati de a exercita o profesie comerciala, vointa asociatului de a renunta la aceasta calitate.[3]

Decaderi in legatura cu calitatea de comerciant

Acestea intervin in cazul unor persoane cu capacitate deplina de exercitiu, nepuse sub interdictie, in privinta carora legea nu a instituit incompatibilitati, dar care au exercitat comertul prin sfidarea anumitor norme imperative pentru care li s-au aplicat pedepse contraventionale sau penale la care instanta judecatoreasca a adaugat decaderea din dreptul de a exercita profesia de comerciant ca o pedeapsa complimentara in conditiile Codului Penal. (ex. infractiunile de concurenta neloiala, bancruta frauduloasa, inselaciune, abuz de incredere). Stabilirea perioadei pentru care se aplica decaderea din dreptul de a exercita profesia de comerciant se face de catre instanta de judecata care aplica pedeapsa principala (conf. art. 53 din Codul Penal durata decaderii poate fi de la 1 la 10 ani si este impusa pentru sanctiunile penale de inchisoare de cel putin 2 ani, pentru pedeapsa principala).

Interdictii pentru desfasurarea de activitati comerciale

Exista acte normative care interzic desfasurarea de activitati comerciale in anumite domenii. Astfel, Decretul Lege nr.54/1990 pentru aplicarea caruia a fost emisa Hotararea Guvernului nr.201/1990, stabilea, in respectul interesului general, ca nu se puteau exercita pe baza liberei initiative urmatoarele activitati: prospectarea si extractia carbunelui, a minereurilor neferoase, nemetalifere, a sarii si a minereurilor de metale rare; extractia si prelucrarea titeiului si a gazelor naturale, prelucrarea tutunului, s.a

Potrivit Legii nr. 31/1996 privind regimul monopolurilor de stat este interzis agentilor economici sa desfasoare activitati, considerate monopol de stat fara autorizatia organului competent.

Tot din motive ce tin de interese generale obstesti sunt interzise pentru persoane fizice anumite activitati de comert considerate a fi infractiuni: ex. comercializarea de deseuri ori reziduuri periculoase pentru sanatate sau mediul inconjurator.

Autorizatiile pentru desfasurarea activitatii economice in mod independent de catre persoanele fizice / asociatiile familiale.

Reprezinta aprobari care se dau de catre anumite autoritati persoanelor fizice ori juridice pentru exercitarea unor operatiuni comerciale. Astfel art. 4 din Legea nr. 300/2004 prevede ca pentru desfasurarea activitatilor in mod independent, o persoana fizica sau asociatie familiala trebuie sa detina autorizatia si certificatul de inregistrare eliberate conform legii. La cerere, autorizatia se elibereaza de catre primarii comunelor, oraselor, municipiilor, respectiv ai sectoarelor municipiului Bucuresti, din raza unde isi au domiciliul sau isi desfasoara activitatea persoanele fizice. Alaturi de cerere (tip) persoana fizica, pentru eliberarea autorizatiei, va depune o documentatie care va cuprinde: certificat medical, copie de pe actul de identitate, documentele de calificare profesionala, certificat de cazier fiscal, rezervarea denumirii la Oficiul Registrului Comertului, dovada domiciliului / resedintei si declaratia pe propria raspundere ca indeplineste conditiile de functionare prevazute de legislatia din domeniul sanitar, sanitar - veterinar, protectia mediului, protectia muncii si reglementarile specifice protectiei consumatorului.

Aceasta documentatie are drept scop verificarea indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru exercitarea activitatii comerciale pe baza liberei initiative.

In termen de 10 zile de la inregistrarea cererii de autorizare, primaria va elibera autorizatia si copia certificata a acesteia. In termen de 7 zile de la primirea documentelor transmise de primarie, Oficiul Registrului Comertului va emite si va transmite catre Primarie certificatul de inregistrare a persoanelor fizice / asociatiilor familiale.

Necomerciantii persoane fizice

Se considera ca nu sunt comercianti urmatoarele persoane:

1⁰. Auxiliarii folositi de un comerciant in activitatea sa, care au calitatea de reprezentanti ai acestuia. In aceasta categorie intra:

prepusul, adica acela care este insarcinat cu comertul patronului sau, fie in locul unde acesta il exercita, fie in alt loc (art.392 Cod Comercial);

comisul calator pentru comert, adica acela care este autorizat cu scrisori, avizuri sau alte asemenea documente ce sa trateze sau sa faca operatiuni de comert pentru cel care il reprezinta (art.402 Cod Comercial);

comisul pentru negot, adica prepusul pentru vanzarea in detaliu a marfurilor (art.404 Cod Comercial).

2⁰. Administratorii unei societati comerciale;

3⁰. Asociatii intr-o societate comerciala;

4⁰. Meseriasii, atata vreme cat desfasoara o activitate strict personala, limitata la exercitiul meseriei. Daca acestia intemeiaza o mica intreprindere (in conditiile art.3 Cod Comercial) si exercita (singuri sau cu salariatii lor) fapte de comert in mod obisnuit vor fi considerati comercianti.

5⁰. Liber-profesionistii - cei care exercita profesiuni liberale (libere), adica medicii, avocatii, arhitectii, notarii in regula generala sunt considerati a nu fi comercianti.

6⁰. Agricultorii nu au calitatea de comercianti daca isi vand produsele rezultate de pe pamantul lor (art.5 Cod Comercial).

Comerciantul - persoana juridica

Notiuni generale

1⁰. Definitia societatii comerciale.

Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun cu scop de a imparti foloasele ce ar putea deriva (art.1491 C.civ.).

Deci societatea civila este un acord de vointa (contract, conventie) dintre doua sau mai multe persoane care se inteleg sa puna in comun anumite bunuri pentru a desfasura impreuna o anumita activitate in vederea realizarii si impartirii beneficiilor.

Dar societatea civila poate fi privita nu numai din unghiul de vedere al actului constitutiv ci si ca o entitate. Astfel societatea civila este 'o entitate patrimoniala indiviza constituita in mod voluntar prin asocierea a doua sau mai multe persoane fizice sau juridice si afectata realizarii scopului lucrativ comun prevazut in contractul de societate'.

Avand in vedere aceste definitii si adaugand o serie de particularitati ale societatii comerciale (natura comerciala a obiectului de activitate, modul de constituire, investirea cu personalitate juridica) societatea comerciala poate fi definita ca fiind o entitate juridica alcatuita dintr-un grup de persoane pe baza actelor sale constitutive in care este prevazuta punerea in comun a anumitor bunuri pentru obtinerea si impartirea beneficiilor realizate din exercitarea unor fapte de comert.

2⁰. Elementele contractului de societate.

Potrivit art. 5 (1) din Legea nr. 31/1990 'societatea in nume colectiv sau in comandita simpla se constituie prin contract de societate iar societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut'. Societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane intocmindu-se numai statutul (art. 5 (2)). Actul constitutiv este alcatuit dupa caz din contract si statut care se pot incheia separat sau sub forma unui inscris unic.

Intocmai ca orice contract, contractul de societate trebuie sa intruneasca toate conditiile de fond generale prevazute de art. 948 din codul civil: capacitatea de a contracta, consimtamantul, obiectul si cauza. In acelasi timp pentru validitatea contractului de societate comerciala trebuie intrunite si o serie de conditii de fond speciale: aporturile asociatilor, vointa comuna a asociatilor in sensul colaborarii in desfasurarea activitatii comerciale, realizarea si impartirea beneficiilor.

3⁰. Clasificarea aportului asociatilor

in numerar (constand in sume de bani pe care asociatul le transmite societatii);

in natura (constand in bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale, bunuri care trebuie sa fie proprietatea asociatului). In functie de conventia partilor un asociat poate sa transmita dreptul de proprietate asupra bunului sau doar dreptul de folosinta. In absenta unei prevederi speciale bunurile devin - conform art.65 Legea nr.31/1990 - proprietatea societatii din momentul inmatricularii ei in registrul comertului. Conform art.7 si art.8 din Legea nr.31/1990, bunul, obiect al aportului in natura trebuie sa fie evaluat in bani, evaluare facuta fie de asociati, fie de experti. Mai poate constitui aport in natura: marca de fabrica, brevetul de inventie, fondul de comert.

in munca, aport constand in activitatea sau munca, serviciile pe care asociatul se obliga sa le efectueze in societate. Conform art.15 al.5 Legea nr.31/1990 aportul in natura se poate realiza doar in cazul societatilor in nume colectiv si in comandita.

Notiunea de aport desemneaza si obligatia asociatului de a contribui la alcatuirea capitalului social. Asumarea obligatiei de aport poarta numele de subscriptie la capitalul social si se naste fie prin semnarea contractului de societate, fie prin participare la subscriptia publica.

Executarea efectiva a aportului se numeste varsamant (liberare a aportului). In cazul neefectuarii varsamantului Legea nr.31/1990 prevede: asociatul care intarzie sa depuna aportul social este raspunzator de daunele pricinuite (art.65 al.2). In cazul unui aport in numerar asociatul datoreaza dobanzile legale din ziua in care trebuia sa se faca varsamantul, adica data cand trebuia executata obligatia. Daca rezulta din dovezi ca neexecutarea obligatiei a cauzat prejudicii, asociatul datoreaza si despagubiri

Dispozitiile legale disting corespunzator cele doua notiuni de subscriere si varsamant intre capitalul subscris si capitalul varsat.

Capitalul subscris consta in valoarea totala a aporturilor asumate de asociatii unei societati independent de efectuarea in fapt a varsamintelor. Capitalul varsat este rezultanta valorica a aporturilor varsate.

4⁰. Capitalul social.

Capitalul social (capitalul nominal) desemneaza totalitatea valorii aporturilor subscrise de asociati fara sa intereseze cota care a si fost in fapt predata in fondul comun pana la o anumita data.

Capitalul social astfel cum a fost definit este impartit in anumite parti (fractiuni, diviziuni) ce poarta denumiri diferite in functie de forma societatii: parti de interes (e cazul societatii in nume colectiv si societati in comandita simpla), parti sociale (e cazul societatii cu raspundere limitata) si actiuni (e cazul societatii pe actiuni si a societati in comandita pe actiuni).

capitalul social - patrimoniul societatii. Cele doua notiuni nu trebuie confundate. Capitalul social constituie valoarea totala a aporturilor subscrise de asociati indiferent ca au fost sau nu predate, astfel ca el este fix pe intreaga existenta a societatii. El trebuie sa fie real si este intangibil.

Patrimoniul societatii reprezinta totalitatea drepturilor (activul) si obligatiilor (pasivul) cu valoare economica apartinand societatii.

Diferenta dintre cele doua notiuni rezida mai intai din continutul lor, astfel capitalul social nu are o existenta reala, concreta, pe cand patrimoniul include elemente concrete. Apoi, capitalul social este fix pe cand patrimoniul poate varia fie in sensul cresterii sale (daca sunt obtinute beneficii) fie in sensul micsorarii sale (daca societatea are pierderi).

vointa comuna a asociatilor in sensul colaborarii in desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis). Affectio societatis reprezinta vointa, intentia, starea psihologica ce-i anima pe asociati in sensul de a lucra in comun, de a colabora la desfasurarea unei activitati comerciale, activitate pe care de comun acord au ales-o. Desi diferita ca intindere in functie de forma societatii ea trebuie sa existe si se manifesta prin dreptul de a participa la luarea deciziilor cu privire la activitatea societatii.

5⁰. Realizarea si impartirea beneficiilor.

Reprezinta scopul urmarit de asociati la realizarea societatii. Cota parte din beneficii ce se plateste fiecaruia dintre asociati poarta numele de dividend (art.67 Legea nr.31/1990) . Beneficiile reprezinta castigurile evaluabile in bani realizate de societate. Pentru a fi repartizabile si repartizate ele trebuie sa existe, sa fie reale (art.67, al.3. Legea nr.31/1990) si sa fie utile, adica sa reprezinte sumele ramase dupa intregirea capitalului social (daca a fost micsorat pe parcursul exercitiului financiar). Altfel dividendele sunt fictive, adica sunt luate din capitalul social, ceea ce, fapta ilicita fiind, se sanctioneaza civil - prin restituirea catre societate a dividendelor platite (art. 67 Legea nr. 31/1990) si penal - cu inchisoare (art. 266 Legea nr. 31/1990).

Impartirea beneficiilor trebuie sa se realizeze astfel incat asociatii sa primeasca beneficii, dar sa participe si la suportarea pierderilor, deoarece art.1513 C.civ. dispune: este nul contractul prin care un asociat isi stipuleaza totalitatea castigurilor; asemenea, nula este conventia prin care s-a stipulat ca unul sau mai multi asociati sa fie scutiti de a participa la pierdere

Formele si clasificarea societatilor comerciale

Societatea comerciala imbraca una din urmatoarele forme: societatea in nume colectiv; societatea in comandita simpla; societatea pe actiuni; societatea in comandita pe actiuni; societatea cu raspundere limitata (art.2 Legea nr.31/1990).

Conform art.3 din Legea nr.31/1990 diferenta dintre cele cinci forme de societati comerciale este data de intinderea raspunderii asociatilor fata de terti. Astfel:

Societatea in nume colectiv (SNC) este acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatiilor.

Societatea in comandita simpla (SCS) este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniu social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor.

Societatea pe actiuni (SA) este societatea al carei capital social este impartit in actiuni iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniu social; actionarii raspund numai in limita aportului lor.

Societatea in comandita pe actiuni (SCA) este societatea a carei capital social este impartit in actiuni iar obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniu social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor comanditati; asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta aportului lor.

Societatea cu raspundere limitata (SRL) este societatea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociatii raspund numai in limita aportului lor.

1⁰. Clasificarea societatilor comerciale

in functie de elementul - subiectiv sau obiectiv - predominant exista societati de persoane si societati de capital.

Societatile de persoane se nasc si se cladesc in consideratia personalitatii, identitatii si calitatilor profesionale si personale ale asociatilor, de aceea rolul hotarator in aceste societati il are nu capitalul ci increderea si straduinta personala a asociatilor in scopul obtinerii unui profit. Din aceasta categorie fac parte societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla.

Societatile de capitaluri se cladesc nu in considerarea persoanei asociatului ci in considerarea capitalului

Elementul predominant il determina diferentele intre cele doua categorii de societati, diferente oglindite in consecintele cu privire la constituirea si dizolvarea lor, astfel art.224 din Legea nr.31/1990 prevede ca societatile in nume colectiv si societatile cu raspundere limitata se dizolva prin: incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociati cand datorita acestor cauze numarul asociatilor s-a redus la unul singur; in ce priveste societatile de capital aceste cauze nu au relevanta.

Societatea cu raspundere limitata apare pe o pozitie intermediara pentru ca este adevarat ca se constituie pe baza increderii dintre asociati, dar asociatii raspund pentru obligatiile societatii in limita aportului ceea ce inseamna ca ea preia elemente atat de la societatile de persoane, cat si de la societatile de capital.

in functie de existenta sau inexistenta unei limite a raspunderii asociatilor exista: societati cu raspundere nelimitata (SNC); societati cu raspundere limitata (SA si SRL) si societati in care asociatii raspund diferit (SCA si SCS).

in functie de nationalitatea lor societatile comerciale sunt societati cu nationalitate romana, societati care si-au stabilit sediul in Romania; societati cu nationalitate straina - societati care au sediul in strainatate.

in functie de modul de impartire a capitalului social exista societati cu parti de interes (SNC, SCS, SRL) si societati pe actiuni (SA si SCA).

2⁰. Contractul de societate.

Contractul de societate trebuie sa intruneasca elementele specifice care-l individualizeaza in raport cu alte contracte (aporturile, affectio societatis, impartirea beneficiilor) si conditiile de validitate ale oricarui contract.

Capacitatea de a contracta. Pentru a incheia un contract de societate o persoana trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. In acest sens art.6 al.2 Legea nr.31/1990 prevede ca nu pot fi fondatori persoanele care potrivit legii sunt incapabile . Intrucat constituirea unei societati poate fi apreciata ca o forma de plasament de capital nu este exclusa participarea unui minor prin ocrotitorul sau legal la incheierea unui contract de societate, in conditiile art.105[12] si art.129 C.fam. Fiind vorba de un act de dispozitie va fi necesara autorizatia autoritatii tutelare ce se va acorda in caz ca prezinta un folos neindoielnic pentru minor (art.130 C.fam.).

Consimtamantul partilor. Partile trebuie sa-si exprime hotararea in sensul incheierii contractului, in scopul constituirii societatii. Potrivit art.4 Legea nr.31/1990 societatea va avea cel putin doi asociati in afara de cazul cand legea nu prevede astfel.

Art.6 Legea nr.31/1990 precizeaza ca persoanele care incheie si semneaza contractul de societate au calitatea de fondatori. Nu pot fi fondatori persoanele care sunt incapabile sau au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita (art.6 al.2 Legea nr.31/1990)

Obiectul contractului. Obiectul contractului de societate consta in fapte de comert pe care le va realiza societatea comerciala.

Cauza contractului. Cauza contractului de societate consta in obiectivul urmarit de parti la incheierea contractului, obiectiv care consta in realizarea si impartirea beneficiilor.

Conditiile de forma ale contractului de societate. Art.5 al.5 Legea nr.31/1990 dispune ca actul constitutiv se semneaza de toti asociatii sau in caz de subscriptie publica de fondatori si se incheie in forma autentica. Forma autentica a contractului este ceruta ad validitatem, ceea ce inseamna ca este nul contractul care nu intruneste aceasta conditie.

Art. 4 din OUG nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, actul constitutiv al societatii trebuie sa fie incheiat in forma inscrisului sub semnatura privata. Rezulta ca mai este obligatorie incheierea actului constitutiv in forma autentica doar in urmatoarele situatii, prevazute de art. 4 (4) din Legea nr. 31/1990:

- daca in cadrul aportului in natura in capitalul social a fost adus un teren (lit. a).[15]

- daca forma juridica a societatii implica raspunderea juridica nelimitata a tuturor asociatilor sau a unora dintre ei dupa cum este cazul societatii in nume colectiv, societatii in comandita simpla, societatii in comandita pe actiuni (lit. b)

- daca societatea comerciala se constituie prin subscriptie publica.

Clauzele contractuale.

O prima categorie de clauze contractuale priveste partile contractante, adica numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia - in cazul persoanelor fizice - si denumirea, sediul, nationalitatea si numarul de inmatriculare (inregistrare) in cazul persoanelor juridice.

O alta categorie de clauze contractuale include date utile pentru identificarea societatii ce se creeaza, adica denumirea sau firma societatii, forma juridica a societatii, sediul societatii, emblema societatii.[16]

O categorie importanta de clauze include date specifice societatii, adica obiectul societatii (precizat in concret si nu formulat generic,) durata societatii si capitalul social (subscris si varsat).

O alta categorie de clauze se refera la conducerea si gestionarea societatii, adica asociatii trebuie sa stabileasca persoanele care vor administra si reprezenta societatea in relatiile cu tertii si in instanta.

Nu in ultimul rand se vor include in contract clauze privitoare la drepturile si obligatiile asociatilor, adica modul de impartire a beneficiilor si de suportare a pierderilor.

Intr-o alta categorie de clauze intra acelea privitoare la sediile secundare adica acele unitati fara personalitate juridica ale unei societati, care poarta denumiri diferite: sucursale, agentii, reprezentante.

O ultima categorie de clauze include mentiuni privitoare la dizolvarea si lichidarea societatii.

Statutul societatii.

Art.5 al.1 Legea nr.31/1990 stabileste ca societatea pe actiuni in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut. Conform art.5 al.3 Legea nr.31/1990 contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic denumit act constitutiv.

Specific statutului este faptul ca el este un act care dezvolta, precizeaza, nuanteaza, intregeste continutul contractului si aceasta pentru ca societatile avute in vedere de legiuitor au un anumit grad de complexitate care impun detalierea aspectelor legate cu deosebire de organizarea si functionarea societatii. Si statutul trebuie incheiat in forma autentica (art.5 al.5 Legea nr.31/1990).

3⁰. Societatea in nume colectiv

Este cel mai vechi tip de societate comerciala si este societatea creata prin asocirea pe baza deplinei increderi a doua sau mai multe persoane care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate comerciala in scopul impartirii beneficiilor realizate si in care asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii.

Contractul societatii trebuie incheiat in forma autentica de asociati care pot fi persoane fizice si/sau juridice. In contract trebuie precizata firma sau denumirea societatii care conform art.32 din Legea nr.26/1990 trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociati cu mentiunea societate in nume colectiv scrisa in intregime. Firma - ca de altfel si forma juridica, sediul si numarul de ordine din registrul comertului - trebuie trecuta pe fiecare act care emana de la societate. Tot asemenea se vor include clauze privitoare la capitalul social (subscris si varsat) si la aporturile asociatilor.

Raspunderea pentru obligatiile societatii. Odata devenita persoana juridica societatea va intra in raporturi juridice de afaceri in care va dobandi drepturi si obligatii. In cazul neexecutarii obligatiilor asumate societatea va raspunde cu patrimoniul social; cand acesta este insuficient intervine raspunderea subsidiara (este subsidiara pentru ca art.3 al.2 Legea nr.31/1990 dispune: creditorii societatii se vor indrepta mai intai asupra acesteia pentru obligatiile ei ) nelimitata si solidara a asociatilor. Este nelimitata raspunderea pentru ca asociatul va raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare - art.1718 C.civ. Este solidara deoarece creditorul poate obliga pe oricare dintre asociati sa execute creanta.

4⁰. Societatea in comandita simpla.

Specificul societatii in comandita simpla este dat de cele doua categorii de asociati: comanditatii (care au aceeasi pozitie in societate ca si asociatii societatii in nume colectiv si ca atare raspund nelimitat si solidar) si comanditarii (care nu raspund decat in limita aporturilor lor).

Contractul de societate trebuie incheiat in forma autentica de asociatii care de asemenea pot fi persoane fizice si persoane juridice.

Societatea in comandita simpla are o firma proprie, ca atribut de identificare, firma care trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati cu mentiunea societatea in comandita scrisa in intregime (art.33 Legea nr.26/1990). Si in cazul acestei societati firma, forma juridica a societatii, sediul si numarul de ordine trebuie precizate in fiecare act emis de societate.

Societatea in comandita simpla prin inregistrare in registrul comertului devine persoana juridica.

Administrarea societatii in comandita simpla se va incredinta unuia sau mai multor asociati comanditati (art.88 Legea nr.31/1990) poate si pentru ca perspectiva raspunderii nelimitate si solidare ii face pe acestia sa fie mai diligenti in afacerile societatii.

Raspunderea societatii. Art.3 Legea nr.31/1990 dispune ca obligatiile societatii in comandita simpla sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatiilor comanditati, comanditarii raspunzand numai pana la concurenta aportului lor.

5⁰. Societatea pe actiuni.

Societatea pe actiuni este societatea creata prin asocierea mai multor persoane care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul impartirii beneficiilor si care raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aporturilor lor.

Contractul de societate trebuie incheiat in forma autentica (fie alaturi de statut sub forma actului constitutiv, fie de sine-statator la care se adauga si statutul) si semnat de asociati sau fondatori (in cazul subscriptiei publice). Conform art.34 Legea nr.26/1990 firma se compune dintr-o denumire specifica pentru a se distinge de firma altor societati la care se adauga mentiunea scrisa in intregime societate pe actiuni , fie prescurtat SA.

Actele emise trebuie sa includa firma, forma juridica, sediul, numarul de inregistrare in registrul comertului si capitalul social. Conform art.40 Legea nr.31/1990 societatea pe actiuni capata personalitate juridica in ziua inmatricularii in registrul comertului. Avantajul pe care il prezinta societatile pe actiuni il constituie facilitatea transmiterii actiunilor caci cedarea lor se face fara a fi necesara intocmirea vreunui act juridic.

Raspunderea pentru obligatiile societatii revine societatii, asociatii actionari raspunzand in limita aportului lor.

6⁰. Societatea in comandita pe actiuni.

Societatea in comandita pe actiuni este o forma de societate ce are elemente ce o aseamana cu societatea in comandita simpla (elementele constau in aceea ca exista doua categorii de asociati: comanditatii care raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile societatii si comanditarii care raspund in limita aporturilor lor) si elemente de asemanare cu societatea pe actiuni (deoarece capitalul social este impartit in actiuni).

La baza constituirii societatii in comandita pe actiuni se gaseste actul constitutiv sau contractul de societate si statutul.

Firma reprezinta o denumire aparte, anume a o deosebi de alte firme si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime societate in comandita pe actiuni (art.35 Legea nr.31/1990).

Raspunderea pentru obligatiile sociale revine in principal societatii si in subsidiar asociatilor care vor raspunde in mod diferit in functie de pozitia lor in societate.

7⁰. Societatea cu raspundere limitata.

Societatea cu raspundere limitata este o societate de capitaluri prin aceea ca asociatul ca si comanditarul sau actionarul nu aduce decat o anumita suma de bani in cadrul societatii in raport cu care isi limiteaza riscul, de aici vine si numele societatii - societate cu raspundere limitata.

Societatea cu raspundere limitata se poate constitui prin aportul unui singur asociat detinator al tuturor partilor sociale (art.13 Legea nr.31/1990). Societatea cu raspundere limitata este societatea alcatuita pe baza deplinei increderi de doua sau mai multe persoane care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate comerciala in vederea impartirii beneficiilor si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aportului lor.

Contractul de societate este insotit de statutut si se incheie in forma autentica (art.5 Legea nr.31/1990). Se intocmeste numai statut (art.5 al.2 Legea nr.31/1990) in cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic. Potrivit art.33 Legea nr.26/1990 firma societatii cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie la care se adauga numele unuia sau al mai multor asociati si va fi insotita de mentiunea societate cu raspundere limitata sau SRL.

Participarea statului in cadrul afacerilor

1⁰. Regiile autonome.

Regiile autonome reprezinta alaturi de societatile comerciale o categorie de persoane juridice care functioneaza in economia nationala. Ele se supun regimului juridic instituit de legea nr.15-17 august 1990 (Monitorul Oficial nr.98/17 august 1990) lege care preciza si domeniile in care s-au constituit. Aceste domenii sunt: industria de armament, industria energetica, exploatarea minelor si gazelor naturale, posta si transporturile feroviare si alte domenii apartinand ramurilor stabilite de Guvern.

HG nr. 266/1993 a stabilit in art. 1 lit. B. pct. 1-13 si alte domenii ale economiei nationale in care se pot organiza regii autonome si anume:

a) administrarea porturilor, aeroporturilor, drumurilor si canalelor de navigatie;

b) controlul si dirijarea traficului in spatiul aerian;

c) registrul feroviar, aerian, naval, auto;

d) administrarea fondului energetic si forestier;

e) gospodarirea resurselor de apa;

f) fabricarea produselor cu caracter strategic (zirconiu, uraniu, titan);

g) prelucrarea metalelor pretioase in lingouri si bare;

h) producerea si comercializarea stupefiantelor si a medicamentelor ce contin astfel de produse;

i) monetaria statului si imprimeriile nationale;

j) editarea Monitorului Oficial al Romaniei si publicatiilor legislative oficiale, producerea de timbre;

k) organizarea jocurilor de noroc.

Regimul juridic creat pentru regiile autonome a fost cel al unei autonomii functionale caci art.5 din lege prevedea: regia autonoma este proprietara bunurilor din patrimoniul sau

In exercitarea dreptului de proprietate regia autonoma poseda, foloseste si dispune in mod autonom de bunurile pe care le are in patrimoniu sau le culege fructele in vederea realizarii scopului pentru care a fost constituita.

Autonomia a suferit insa serioase limitari prin aceea ca instrainarea bunurilor imobile si incheierea de tranzactii peste o anumita valoare (10.000.000 lei <1.000 RON>) se facea cu aprobarea Ministerului de resort.

Regiile autonome au fost infiintate prin act al organului de stat competent, organ diferit in functie de gradul de generalitate al interesului pe care il exprima regia autonoma astfel ca regiile de interes national s-au infiintat prin hotarare a Guvernului iar regiile de interes local prin hotarare a organelor judetene sau municipale ale administratiei de stat.

Odata infiintate ele au functionat pe baza de autonomie financiara si gestiune economica (art.3) si si-au putut crea o structura complexa, infiintand uzine, ateliere, sucursale si alte subunitati necesare indeplinirii activitatii lor.

Regiile autonome functionand pe baza de gestiune economica si autonomie financiara s-au autofinantat, in acest sens art.6 din lege dispunand ca: regia autonoma trebuie sa acopere cu veniturile provenite din activitatea sa toate cheltuielile inclusiv dobanzile, amortizarea investitiilor si rambursarea creditelor si sa obtina profit

In acest sens era prevazuta intocmirea anuala a bugetului de venituri si cheltuieli, a bilantului contabil si a contului de profit si de pierderi care trebuiau aprobate anual fie de Ministerul Economiei si Finantelor, fie de directiile financiare, teritoriale de la sediul regiei in cauza. Regiile de interes national publicau bilantul si contul in Monitorul Oficial iar cele de interes local in presa locala.

Veniturile realizate aveau urmatoarele destinatii: fondul de rezerva, fondul de dezvoltare, fondul pentru acoperirea necesitatilor social-culturale si sportive, pentru perfectionarea si recalificarea personalului; fondul pentru plata impozitelor, taxelor si cotelor de asigurari si securitate sociala si - in functie de hotararea Consiliului de administratie al regiei - alte fonduri.

Deoarece domeniile de activitate ale regiei erau de importanta strategica, eventual nerentabila legea reglementa si situatia deficitului bugetar. In acest sens pentru acoperirea cheltuielilor regia era imputernicita sa contracteze credite financiare de la banci (in valoare de maxim 20% din veniturile brute realizate in anul anterior) sau credite bancare sau sa apeleze la subventii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

Conducerea regiei autonome a fost realizata de Consiliul de administratie, organ colectiv alcatuit din 7-15 persoane din care facea parte directorul general sau directorul regiei (numirea organului de conducere era realizata de Ministerul de resort prin ordin sau de conducatorul administratiei teritoriale), ingineri, tehnicieni, economisti si juristi specializati in domeniul de activitate al regiei. Calitatea de membru al Consiliului de administratie nu presupunea incheierea unui contract de munca cu regia autonoma; acestia isi pastrau calitatea de angajati la institutia sau unitatea la care aveau contract de munca (cu toate drepturile si obligatiile decurgand de aici) iar pentru activitatea depusa in Consiliul de administratie ei erau remunerati cu o indemnizatie stabilita de acesta.

Legea nr.15/1990 a suferit modificari dintre care amintim pe cele prevazute de Ordonanta de urgenta nr.30 din 16 iunie 1997 privind reorganizarea regiilor autonome (Monitorul Oficial nr.125 din 19 iunie 1997) si Legea nr.297/12 decembrie 1997 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome (Monitorul Oficial nr.366 din 18 decembrie 1997).

Aceste acte normative au prevazut (art.1 al.1 Ordonanta de urgenta nr.30/1997) reorganizarea regiilor autonome, reorganizare realizata pe baza programelor intocmite de Ministerele de resort si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale sau locale sub autoritatea carora functionau aceste regii.

Pe baza acestor programe autoritatile administratiei publice locale sau centrale au dispus pentru fiecare regie autonoma, prin acte administrative individuale masuri de reorganizare (art.1 al.3 Ordonanta de urgenta nr.30/1997).

Regiile autonome au fost reorganizate ca societati comerciale. Societatile comerciale pe actiuni rezultate in urma reorganizarii regiilor autonome, avand ca obiect activitati de interes public national au fost denumite companii nationale sau societati nationale (art.2 al.2 Legea nr.207/1997). Aceste societati au preluat drepturile si obligatiile regiilor autonome, de asemenea si capitalul social - evaluat si stabilit in actul administrativ individual de reorganizare.

Actul administrativ individual de reorganizare mai prevedea si termenul pe care bunuri din cele prevazute de art.135 al.4 din Constitutie puteau fi concesionate societatilor comerciale.

Fondul de comert

Notiune

Fondul de comert este ansamblul bunurilor (mobile si imobile, corporale si incorporale) pe care comerciantul le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale in scopul atragerii clientelei si implicit in scopul obtinerii de profit.

Fondul de comert nu trebuie confundat cu patrimoniul pentru ca patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale (cu continut economic) apartinand unei persoane in timp ce fondul de comert este alcatuit din totalitatea bunurilor afectate de un comerciant desfasurarii activitatii comerciale ceea ce inseamna ca in fondul de comert nu sunt incluse creantele si datoriile comerciantului.

Continutul fondului de comert

Din chiar definitie rezulta ca fondul de comert are un continut eterogen, incluzand bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale, ceea ce le uneste este vointa comerciantului de a le afecta unui anumit scop.

1⁰. Elementele corporale ale fondului de comert.

Bunurile imobile. Comerciantul isi desfasoara activitatea folosindu-se de anumite bunuri imobile (fie prin natura lor[19] - terenurile si cladirile proprietate a comerciantului, fie prin destinatia lor - masini, instalatii). Desi fac parte integranta din fondul de comert bunurile imobile sunt supuse in caz de vanzare regulilor dreptului comun.

Bunurile mobile care fac parte din fondul de comert sunt: materialele, materiile prime, marfurile si ambalajele, etc.

2⁰. Elementele incorporale ale fondului de comert.

Firma este numele sau dupa caz denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza (art.30 al.1 din Legea nr.26/1990). Din definitie rezulta ca firma este un element de identificare, de individualizare a unui comerciant.

Firma unui comerciant persoana fizica se compune din numele comerciantului scris in intregime sau din numele si initiala prenumelui acestuia (art.31 al.1 Legea nr.26/1990). Legea interzice adaugarea la firma a unor mentiuni de natura a induce in eroare asupra naturii sau intinderii comertului ori situatiei comerciantului. Sunt permise insa mentiunile care sa arate mai precis persoana comerciantului sau felul comertului sau.

Firma va fi scrisa in primul rand in limba romana (art.30 al.3 Legea nr.26/1990).

Orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente. Cand o firma noua este asemanatoare cu o alta, trebuie sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea felului de comert exercitat sau in orice alt mod (art.38 Legea nr.26/1990). Oficiul registrului comertului va refuza inscrierea unei firme care fara a introduce elemente de deosebire, poate produce confuzie cu alte firme inregistrate.

Prin inregistrarea unei firme - prin inmatricularea in registrul comertului - comerciantul dobandeste dreptul de folosinta exclusiva asupra firmei (art.30 al.4 Legea nr.26/1990).

Firma poate fi instrainata numai odata cu fondul de comert (art.42 Legea nr.26/1990).

Conform art.5 din Legea nr.11/1991 (privind combaterea concurentei neloiale) folosirea unei firme care ar avea drept consecinta producerea unei confuzii cu firma folosita legitim de alt comerciant constituie infractiune de concurenta neloiala.

Emblema este tot un atribut de identificare a unui comerciant si consta in semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen (art.30 al.2 Legea nr.26/1990).

Din definitie rezulta ca daca firma individualizeaza persoana fizica ori persoana juridica in calitate de comerciant, emblema individualizeaza un comerciant fata de alt comerciant care desfasoara o activitate comerciala de acelasi gen.

Emblema poate sa constea intr-un semn sau o denumire, o figura grafica (avand ca obiect o figura geometrica, un animal, etc.), aleasa potrivit dorintei si fanteziei personale a comerciantului. Orice emblema va trebui sa se deosebeasca de emblemele inscrise in registrul comertului pentru acelasi fel de comert precum si de emblemele altor comercianti de pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea. Emblemele pot fi folosite pe panouri de reclama (oriunde ar fi asezate) pe facturi, scrisori, note de comanda, tarife, prospecte, afise, publicatii si in orice alt mod numit daca vor fi insotite de firma comerciantului.

Si asupra emblemei dreptul de folosinta exclusiva se dobandeste prin inscrierea acestora in registrul comercial.

Clientela si vadul comercial. Desi clientela si vadul comercial au un rol important in activitatea unui comerciant legea nu le defineste si nici nu le reglementeaza.

Clientela este definita ca totalitatea persoanelor fizice si juridice care apeleaza in mod obisnuit la acelasi comerciant pentru procurarea unor marfuri si servicii.

Se considera ca notiunea de clientela inglobeaza doua laturi care se intrepatrund dar care pot fi disociate teoretic: factorul personal adica grupul uman fidel marfurilor si serviciilor unui comerciant si factorul obiectiv - vadul comercial - care rezida in aptitudinea fondului de comert de a polariza publicul prin elementele sale imponderabile ca amplasament, atractivitatea superioritatii tehnice a produselor, utilizarea lor economica.

Comerciantul are un drept incorporal asupra clientelei care este un element al fondului de comert; in cazul in care este supus unor fapte ilicite de sustragere a clientelei sale (fapte care imbraca haina concurentei neloiale) comerciantul are la dispozitie mijloacele de aparare prevazute de Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.

Marcile de fabrica si de comert sunt - potrivit art. 3 al.1 din Legea nr. 84/1998, privind marcile si indicatiile geografice, - semne distinctive folosite de comercianti pentru a deosebi produsele si serviciile lor de cele identice sau similare ale altor comercianti.

Din definitie rezulta ca marcile au rolul de a distinge produsele si serviciile diferitilor comercianti, de a stimula imbunatatirea acestor produse si mai ales de a proteja consumatorii impotriva contrafacerilor si imitatiilor care pot periclita sanatatea sau igiena consumatorilor. Ele se pot compune din cuvinte, litere, cifre, reprezentari grafice, plane sau in relief, combinatii ale acestor elemente, una sau mai multe culori, forma produsului sau ambalajului acestuia si alte asemenea elemente (art. 15 din Legea nr. 84/1998).

Comerciantii au obligatia sa ceara inscrierea in registrul comertului a mentiunilor privind brevetul de inventie si marcile (art.21 Legea nr.26/1990).

Brevetele de inventie. Constituie inventie brevetabila creatia stiintifica sau tehnica, reprezentand o noutate si totodata un progres fata de stadiul cunoscut al tehnicii care nu a mai fost brevetata sau facuta accesibila publicului in tara sau in strainatate, reprezinta o solutie tehnica si poate fi aplicata pentru rezolvarea unor probleme din economie, stiinta, ocrotirea sanatatii, apararea nationala sau in orice alt domeniu al vietii economice si sociale (art.7-10 Legea nr.64 din 21 octombrie 1991 privind inventiile si inovatiile publicata in Monitorul Oficial nr.212/1991).

Este autor al unei inventii persoana care a creat-o. Daca inventia este rezultatul unei activitati comune toate persoanele care au avut o contributie creatoare sunt coautori (art.4 din Legea nr.64/1991). Brevetele de inventie se inscriu in registrul national al brevetelor de inventie (art.31 Legea nr.64/1991).

Operatiuni referitoare la fondul de comert

1⁰. Vanzarea unui fond de comert.

Un fond de comert poate face obiectul unui contract de vanzare-cumparare. Se poate vinde fondul ca intreg (ca bun unitar) sau doar elemente ale acestuia.

Vanzarea fondului de comert atrage in sarcina vanzatorului o obligatie speciala care consta in aceea ca nu trebuie sa-l concureze pe cumparator. Obligatia exista chiar daca nu a fost stipulata in contract, ea fiind considerata ca o forma de manifestare a obligatiei de garantie a vanzatorului.

Asa cum am mai precizat vanzarea fondului de comert este un act ce trebuie inregistrat in registrul comertului. Vanzarea poate privi intregul fond de comert sau doar elemente ale acestuia, firma nu poate fi instrainata separat de fondul de comert (art.39 Legea nr.26/1990).

2⁰. Fondul de comert - aport la constituirea unei societati.

Potrivit art.65 din Legea nr.31/1990 titularul unui fond de comert poate transmite dreptul de proprietate sau dreptul de folosinta asupra fondului de comert. In acest caz titularul nu primeste un pret ci in functie de forma societatii actiuni sau parti sociale.

3⁰. Gajul fondului de comert.

Fondul de comert poate constitui obiectul unui contract de gaj, ceea ce se realizeaza prin remiterea simbolica a detentiunii fondului de comert prin predarea de catre creditori a titlurilor si documentelor privind fondul de comert (contractul de vanzare-cumparare a fondului de comert, brevetul de inventie etc.). Art.21 lit.a din Legea nr.26/1990 a prevazut obligatia comerciantului de a face in registrul comertului o mentiune privind gajul fondului de comert.