Conducerea si organizarea aprovizionarii

Conducerea si organizarea aprovizionarii

1.1. Managementul aprovizionarii: concept, continut, trasaturi

Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura

elementele materiale si tehnice necesare productiei, in volumul si structura care sa

permita realizarea obiectivelor generale ale intreprinderii, in conditiile unor costuri

minime si ale unui profit cat mai mare

In literatura de specialitate, ca si in practica economica, sunt utilizati frecvent termeni

ca: achizitionare, asigurare, aprovizionare, cumparare, alimentare. Acesti termeni au

insa o semnificatie asemanatoare sau, dupa caz, diferita. Astfel, 'achizitionarea reprezinta

o actiune de angajament financiar 'de cumparare' a unor resurse materiale sau

produse, fiind o tranzactie efectiva (formele prin care se realizeaza, de catre unitatile

economice, devenind relativ uniforme). In raport cu achizitionarea aprovizionarea' are un

continut mai larg; achizitionarea este doar un moment al procesului complex de

aprovizionare cu materiale si echipamente tehnice. Achizitionarea, ca o componenta a

activitatii de aprovizionare, este precedata, de exemplu, de actiunile de identificare a

nevoilor, de stabilire a dimensiunii acestora si a momentelor de satisfacere (care

declanseaza emiterea cererii sau a comenzii), fiind urmata apoi de negocierea conditiilor de

furnizare, de aducere efectiva a resurselor materiale etc. 'Asigurarea materiala si cu

echipamente tehnice se apreciaza in general ca termen similar notiunii de

'aprovizionare ; in practica economica de specialitate asigurarea are o sfera de cuprindere

mai extinsa, aceasta incluzand atat aprovizionarea, cat si actiunea de completare a bazei

materiale si tehnice necesare cu resurse din surse proprii (interne) ale intreprinderii (ne

referim la resursele care se consuma intr-o anumita proportie sau integral in aceeasi

intreprindere in care se si produc: SDV, anumite forme de energie, diferite piese,

subansamble, materiale noi si refolosibile). In sfarsit 'alimentarea reprezinta o actiune de

finalizare a procesului de aprovizionare (sau de asigurare) prin trecerea in consum a

resurselor materiale aduse - sosite de la furnizori sau fabricate chiar in intreprinderea

consumatoare. Alimentarea se desfasoara, deci, in interiorul unitatii economice prin

trecerea materiilor prime din depozite la punctele de prelucrare - consum in concordanta cu

programele elaborate in prealabil. Alimentarea se incadreaza in sistemul logistic intern al

unitatii, care cuprinde fluxul de resurse sistemul de transport intern si cel informational decizional

Terminologia folosita in literatura economica de specialitate din unele tari anglofone

sau din Franta pentru definirea conceptului de aprovizionare materiala se rezuma, in

general, la notiunile: 'cumparare' si 'aprovizionare' (achat si approvisionnement in literatura

franceza, purchasing si procurement in cea anglofona). Uneori se apeleaza si termenul de

logistica', iar in contextul sistemelor integrate de productie de tip JAT la cel de

gestiunea fluxurilor materiale'. Interpretarea continutului acestor termeni este, in multe

cazuri, diferita de la autor la autor, cu mentiunea ca vest-europenii si nord-americanii acorda

mai mica atentie continutului semantic al termenilor, accentul fiind asezat pe evidentierea

imaginii pe care doresc sa o transmita. De exemplu, H.Lewis si W.England (52) definesc

termenul de 'cumparare' ca un act comercial care cuprinde identificarea nevoilor,

alegerea furnizorilor, negocierea pretului si a altor conditii de tranzactionare si

urmarire a comenzilor pana la livrarea acestora'. Printr-o definitie de acest gen se

extinde artificial sfera de cuprindere a termenului de cumparare in raport cu continutul real al

actului in sine (asa cum s-a evidentiat mai inainte).

In acelasi sens, S.Heinritz (42) exprima termenul 'a cumpara' prin obiectivele pe

termen scurt care trebuie sa le indeplineasca activitatea de asigurare materiala in raport cu

consumul, astfel: 'se defineste functia de cumparare prin activitatea de procurare a

materialelor de calitatea si in cantitatea dorita, la momentul dorit, la un pret bun si de

la o sursa buna. Prin aceasta definitie se asigura de asemenea o sfera mai extinsa actiunii

de cumparare .

In sfarsit, sunt si autori care definesc activitatea de asigurare materiala prin termenul

de 'logistica' (7, 13, 27). Printr-o asemenea viziune se integreaza aprovizionarea materiala

in activitatea de ansamblu a intreprinderii, sfera de cuprindere a logisticii fiind mai extinsa,

asa cum se observa si din figura 1.1

In ceea ce priveste 'gestiunea fluxurilor materiale aceasta se incadreaza in

termenul general de asigurare materiala care defineste aria completa de cuprindere a

intregului proces de formare si gestiune a bazei materiale si de echipamente tehnice al

intreprinderii.

Managementul aprovizionarii reprezinta un concept unitar complex caruia ii este

propriu o structura extinsa de activitati componente, care au in vedere, ca elemente de

ansamblu, problemele de conducere-coordonare, previziune-programare-contractare,

de organizare, antrenare, derulare efectiva, de urmarire-control, analiza si evaluare.

Managementul aprovizionarii - componenta a functiunii comerciale a intreprinderii -

asigura echilibrul intre necesitatile si disponibilul de resurse materiale care poate fi asigurat

de o unitate economica. Principalul 'obiectiv' al activitatii de aprovizionare se

concretizeaza in asigurarea completa si complexa a unitatii economice cu resurse

materiale si tehnice corespunzatoare calitativ, la locul si termenele solicitate, cu un

cost minim. Pentru realizarea acestui obiectiv, se initiaza si desfasoara in principiu mai

multe activitati specifice cu grad de complexitate si dificultate diferit. Intre acestea amintim:

Identificarea si stabilirea volumului si structurii materiale si energetice necesare

desfasurarii activitatii de ansamblu a unitatii economice si in primul rand a celei

productive

Fundamentarea tehnico-economica a planului si programelor de aprovizionare

(asigurare) materiala si energetica a unitatii

Dimensionarea pe baza de documentatie tehnico-economica a consumurilor

materiale si energetice

Elaborarea de bilanturi materiale si energetice care contribuie la evidentierea

modului de folosire a resurselor, ca si a formei concrete de regasire a acestora pe

parcursul prelucrarii (materiale incorporate in produse, resturi, pierderi prin ardere,

evaporari etc.).

Dimensionarea pe criterii economice a stocurilor si a loturilor (a cantitatilor de

comandat) de resurse materiale pentru comanda si aprovizionare

Prospectarea pietei interne si externe de resurse materiale si energetice in vederea

depistarii si localizarii surselor reale si potentiale de furnizare

Alegerea resurselor materiale si echipamentelor tehnice care raspund cel mai bine

caracteristicilor cererilor pentru consum, prezinta cele mai avantajoase conditii de

livrare, reprezinta substituenti eficienti pentru materiale deficitare, scumpe, care se

asigura prin import etc.;

Alegerea furnizorilor a caror oferta prezinta cele mai avantajoase conditii

economice si asigura certitudine in livrarile viitoare pe termen scurt sau lung

Elaborarea strategiilor in cumpararea de resurse in raport cu piata de furnizare

interna si externa.

Testarea credibilitatii furnizorilor selectati in scopul evidentierii probitatii morale,

garantiilor de care se bucura, seriozitatii in afaceri, responsabilitatii in respectarea

obligatiilor asumate si, nu in ultimul rand, a solvabilitatii;

Negocierea si concretizarea relatiilor cu furnizorii alesi actiune care implica stabilirea,

prin acord de vointa, a tuturor conditiilor de livrare intre parteneri. Finalizarea relatiilor de

vanzare-cumparare se realizeaza prin emiterea comenzilor si incheierea de contracte

comerciale;

Urmarirea si controlul derularii contractelor de asigurare materiala, intocmirea

fiselor de urmarire operativa a aprovizionarii pe furnizori si resurse. In acest cadru se

inscrie si preocuparea pentru asigurarea mijloacelor de transport eficiente in baza

contractelor incheiate cu unitatile de transport. Actiunea presupune si o legatura

permanenta cu furnizorii prin agentii de aprovizionare in vederea prevenirii unor dereglari

in livrari, verificarii pe parcursul fabricatiei a stadiului executiei si a calitatii resurselor

materiale etc.;

Analiza periodica a stadiului asigurarii bazei materiale si tehnice, a realizarii

programelor operative si a planurilor de aprovizionare, a contractelor economice pe

total si distinct pe furnizorii principali la resursele vitale, de importanta strategica

etc.;

Asigurarea conditiilor normale de primire-receptie a partizilor de materiale sosite de

la furnizori aceasta presupune: amenajarea de spatii speciale de descarcarereceptie,

dotate cu mijloacele tehnice adecvate; constituirea comisiilor de primirereceptie

si organizarea activitatii acestora, a formatiilor de lucratori specializati in

efectuarea operatiilor respective s.a.;

Stabilirea anticipata a spatiilor de depozitare, dotarea lor cu mobilier adecvat,

organizarea interna a fluxurilor de circulatie, alegerea sistemelor eficiente de

depozitare, efectuarea operatiilor de dezambalare (daca este cazul) si de depozitarearanjare

a resurselor materiale in magazii si depozite. In acelasi sens, se are in

vedere inscrierea in evidenta a intrarilor de resurse receptionate si acceptate,

asigurarea conditiilor de pastrare-conservare cerute de natura resurselor materiale

depozitate, ca si a celor de prevenire a sustragerilor, de securitate contra

incendiilor

Organizarea rationala a sistemului de servire (alimentare) ritmica cu resurse

materiale a subunitatilor de consum ale intreprinderii, in stricta concordanta cu

cerintele acestora si cu programele de fabricatie care au stat la baza elaborarii celor

de aprovizionare; in acest cadru se asigura : elaborarea unor programe optime de

circulatie consum, de corelare a momentelor de eliberare sau transmitere a materialelor

de la depozite la subunitatile de consum cu cele la care sunt efectiv necesare, esalonarea

judicioasa in timp a servirilor (pentru satisfacerea cererilor de materiale ale punctelor de

consum, sau/si a magaziilor intermediare) pentru prevenirea asteptarilor nejustificate la

depozite, a supraaglomerarii punctelor de servire, a blocarii mijloacelor de transport intern,

a incarcarii neuniforme a lucratorilor din depozite s.a.;

Controlul sistematic al evolutiei stocurilor efective in raport cu limitele estimate

pentru a se evita consecintele economice nefavorabile pe care le poate genera

suprastocarea sau lipsa de materiale in stoc asupra activitatii economice a

intreprinderii, a situatiei financiare a acesteia;

Urmarirea si controlul utilizarii resurselor materiale si energetice pe destinatii de

consum Desfasurarea acestei activitati are ca scop prevenirea consumurilor peste

limitele stabilite prin calcule, a risipei pe timpul transportului si depozitarii, a nerespectarii

disciplinei tehnologice sau destinatiei initiale de folosire a resurselor materiale etc.;

Conceperea si aplicarea unui sistem informational cuprinzator, simplu si operativ,

asezat pe baze informatice, care sa permita: vehicularea volumului imens de

informatii intr-un timp scurt; evidentierea clara a starii reale a procesului de

asigurare materiala; evidenta corecta a materialelor in orice moment. In acelasi timp,

acest sistem trebuie sa dispuna de o baza extinsa de date care sa poata fi usor apelata in

functie de necesitatile de informare, prelucrare si analiza;

Selectarea si angajarea dupa principiul competentei a personalului de specialitate

in structura profesionala specifica; formarea si perfectionarea lucratorilor din

sectorul de asigurare materiala prin diferite forme de pregatire s.a.

Structura activitatilor componente evidentiaza faptul ca managementul

aprovizionarii materiale integreaza intr-un tot unitar fluxul si controlul resurselor

materiale de la momentul initierii procesului de asigurare a lor si pana la

transformarea acestora in produse vandabile (adica de la identificarea necesitatii,

selectare furnizori, cumparare, aducere, depozitare, si pana la trecerea in consum, controlul

utilizarii resurselor materiale in scopul obtinerii unor efecte maxime din investitia facuta).

In consecinta, managementul aprovizionarii materiale poate fi privit ca o

modalitate de grupare a activitatilor specifice, interpretat printr-o abordare sistemica.

In general, toate activitatile componente ale managementului aprovizionarii au

importanta si semnificatie economica specifica pentru activitatea generala a intreprinderii,

pentru realizarea obiectivelor stabilite in cadrul strategiei de dezvoltare a acesteia. Insa, in

economia de piata unele activitati capata valente noi, importanta lor se accentueaza si ca

urmare, acestea trebuie abordate cu un interes sporit, intr-o viziune racordata total la mediul

economic in care actioneaza intreprinderea. Interpretarea porneste de la continutul

obiectivelor specifice asigurarii materiale care sunt subordonate realizarii obiectivelor

generale ale strategiei de dezvoltare a intreprinderii.

In categoria activitatilor pentru a caror realizare se impune o atentie sporita se

incadreaza:

studierea pietei de furnizare, a furnizorilor potentiali si reali

selectarea si testarea credibilitatii furnizorilor;

elaborarea strategiilor in cumpararea (achizitionarea) de resurse materiale si

echipamente tehnice, ca si in domeniul gestiunii stocurilor;

negocierea conditiilor de vanzare-cumparare, de comercializare in general si

finalizarea actiunii, in cea mai mare masura, pe baza de contracte comerciale;

urmarirea evolutiei pietei de furnizare, a structurii si potentialului de resurse, a

preturilor s.a.

Pe seama realizarii eficiente a unor asemenea activitati, subsistemului aprovizionarii i

se asigura rolul de 'sursa de informare strategica' si 'subsistem cu participare activa' la

elaborarea strategiilor de dezvoltare a intreprinderilor. Rolul de 'sursa de informare

strategica' decurge din raporturile subsistemului cu 'piata din amonte' (de furnizare interna

si externa) in calitate de factor de cumparare. Aceasta pozitie ii permite culegerea de

informatii utile atat pentru procesul de aprovizionare, cat si pentru activitatea de ansamblu a

intreprinderii. Informatiile colectate de pe piata din amonte se pot adresa sectorului de

desfacere-vanzari din intreprindere, celui tehnic si de productie, conducerii intreprinderii si se

pot referi la:

evolutia cererii si a ofertei de produse;

tendinte in evolutia viitoare a concurentei (determinate de manifestarea unor relatii

speciale intre anumiti furnizori, initierea unor proiecte comune de colaborare s.a.);

strategia desfasurarii negocierilor;

evolutia preturilor;

noi conditii de furnizare oferite care influenteaza cumpararea sau determina

atragerea clientilor etc.

Prin natura informatiilor, subsistemul aprovizionare materiala poate contribui si la

imbunatatirea performantelor tehnice si de calitate a produselor fabricate de intreprindere;

aceasta prin identificarea de standarde noi de calitate care se impun pe piata, de materiale si

echipamente tehnice noi, cu caracteristici superioare care pot fi achizitionate s.a.

Rolul de 'subsistem cu participare activa' la fundamentarea strategiilor de

dezvoltare a intreprinderii se manifesta prin:

elaborarea si fundamentarea strategiilor eficiente in cumpararea de resurse

materiale si echipamente tehnice;

elaborarea de strategii de actiune, in raport cu furnizorii, care sa corespunda

intereselor intreprinderii (specificate in strategia generala de dezvoltare a acesteia);

elaborarea unei strategii adecvate in domeniul colectarii si transmiterii

informatiilor ;

adoptarea unei strategii si a unei politici eficiente in angajarea si formarea fortei de

munca din domeniul aprovizionarii materiale, in aprecierea calitatii si eficientei

muncii, stimulandu-se concurenta bazata pe competenta profesionala in conditiile

asigurarii elementelor motivationale puternice etc.

Toate aceste categorii de strategii specifice subsistemului aprovizionare materiala isi

transmit efectul asupra obiectivelor formulate de intreprindere in cadrul strategiei generale

de dezvoltare a ei.

Importanta subsistemului aprovizionare materiala si cu echipamente tehnice

pentru activitatea intreprinderii decurge si din faptul ca, prin acesta se asigura resursele

materiale a caror pondere in costul total al productiei este semnificativa, respectiv de peste

50% (in unele ramuri industriale depasind 80%). Ca urmare, orice actiune a subsistemului

aprovizionare care determina reducerea costurilor materiale (cumpararea la preturi mai

mici, promovarea substituentilor economici etc.) este benefica. Din acest punct de vedere, in

economia tarilor dezvoltate se apreciaza ca, prin actiunea sectorului aprovizionare

materiala se pot reduce costurile de productie cu circa 5-10%. Semnificatia sensului de

actiune este relevanta daca avem in vedere ca intr-un orizont de timp definit (mediu sau

lung) intre sursele potentiale de crestere a profitului reducerea costurilor va reprezenta o

cale prioritara. Aceasta datorita amplificarii concurentei care va determina trecerea la o noua

stare de spirit, la o noua interpretare a actiunii in domeniul vanzarilor, si anume 'de a vinde

pe masura clientului'. Aceasta noua viziune, care a fost deja pusa in practica de 'toyotism',

propune ca pretul sa fie fixat pe piata si deci profitul nu poate fi decat rezultatul diferentei

dintre pret si cost. Cum pretul este impus de piata, cresterea concurentei la furnizarea pe

piata va impune reducerea acestuia, pentru ca singura sursa de a fi competitiv va fi

reducerea costului, deci implicit a elementelor care-l compun, cu deosebire a celor cu

ponderea hotaratoare (care, asa cum s-a aratat, sunt cele antrenate de cumpararea si

aducerea resurselor materiale necesare fabricatiei produselor).

Activitatii de aprovizionare materiala i s-a definit 'rolul distinct' in 'modelele de

reflexie strategica' prin care se caracterizeaza mediul concurential general in care isi

desfasoara activitatea o intreprindere. Amintim aici 'modelul Porter' in care aprovizionarea

materiala, respectiv furnizorii de resurse materiale constituie unul din cei cinci factori

determinanti care caracterizeaza pozitia strategica a intreprinderii. M.Porter (62) arata ca

dezvoltarea unei strategii depinde mai intai de intensitatea si caracterul concurentei care se

manifesta intre 'furnizori, clienti, potentiali concurenti, produsele de substitutie si

concurenta interna' in raport cu activitatea intreprinderii. Analiza intensitatii concurentei

celor cinci factori permite identificarea oportunitatilor care pot fi valorificate, ca si

amenintarile, dificultatile care trebuie anulate, evitate sau limitate. Se arata astfel ca este

oportuna desfasurarea activitatii de aprovizionare pe o piata concurentiala, unde raportul

de putere este favorabil consumatorului. Elaborarea unei strategii care se bazeaza pe

cumpararea de pe o piata a furnizorilor favorabila acestora trebuie sa se faca cu mare

atentie; in general, se au in vedere relatiile de furnizare stabile pe lunga durata.

Pe baza elementelor prezentate, in literatura si practica de specialitate se apreciaza in

tot mai mare masura ca activitatea de aprovizionare materiala reprezinta un 'centru de

profit' si nu un centru de cheltuieli (7,57). In general 'centrul de profit' este reprezentat de

acea veriga organizatorica a intreprinderii care poate sa-si controleze atat intrarile (costurile),

cat si iesirile (veniturile). Acest control trebuie inteles in anumite limite. Subsistemul

aprovizionare materiala se manifesta ca 'centru de profit' prin controlul pe care il poate

avea asupra costurilor specifice, cum sunt: costurile de achizitie, costurile de gestiune,

costurile suplimentare de prelucrare etc.

Revenind la rolul 'subsistemului aprovizionare materiala', remarcam evolutia

actiunii acestuia pe urmatoarele 'faze'

a. faza de pasivitate in care activitatea de aprovizionare materiala este apreciata ca fiind

subordonata subsistemului productie;

b. faza de autonomie in care aprovizionarea materiala isi elaboreaza strategii de optimizare

la nivelul subsistemului propriu;

c. faza de participare in care subsistemul aprovizionare materiala participa, prin punere la

dispozitie a informatiilor, datelor si analizelor necesare, la elaborarea strategiilor generale

de dezvoltare a intreprinderii;

d. faza de integrare in care acest subsistem participa efectiv la fundamentarea strategiei de

dezvoltare a intreprinderii.

Daca faza de autonomie se manifesta obisnuit, cea de integrare trebuie sa constituie

obiectivul permanent al oricarei echipe manageriale din intreprinderi.

1.2. Organizarea structurala a activitatii de aprovizionare

1.2.1. Organizarea interna a subsistemului de aprovizionare

Derularea normala a proceselor de aprovizionare necesita organizarea, in cadrul

structurii manageriale a unitatilor industriale, a unui compartiment de specialitate

constituit sub forma de divizie, directie, departament, serviciu, birou, in functie de

volumul si profilul de activitate forma de organizare si marimea firmei (corporatie,

concern, companie, trust, regie autonoma, societate comerciala pe actiuni sau cu

raspundere limitata s.a.). Acestui compartiment, in functie de natura activitatilor care ii sunt

specifice, trebuie sa i se asigure o organizare interna rationala Organizarea structurala

proprie influenteaza direct functionalitatea 'subsistemului aprovizionare materiala'; o

organizare eficienta trebuie sa aiba in vedere:

identificarea principalelor functii ale subsistemului

definirea criteriilor pe baza carora se va contura organizarea structurala

precizarea rolului subsistemului in cadrul organizarii structurale de ansamblu a intreprinderii

stabilirea gradului de centralizare-descentralizare (de delegare a autoritatii si responsabilitatilor pe niveluri ierarhice);

definirea precisa a functiilor, ca element esential al unei structuri organizatorice

eficiente s.a.

Organizarea structurala trebuie sa prezinte mare mobilitate pentru adaptarea din

mers la noile conditii care apar atat in sistemul intern al intreprinderilor, cat si in mediul

socio-economic in care aceasta actioneaza.

Sistemele concrete de organizare structurala a compartimentelor de asigurare

materiala din intreprinderile de productie sunt variate. In acest sens, experienta practica,

generalizata la nivelul teoriei de specialitate, evidentiaza urmatoarele modalitati: 'sistemul

pe grupe de activitati distincte' si 'sistemul pe grupe de aprovizionare-depozitarecontrol

utilizare resurse materiale'.

Modalitatile concrete de organizare a compartimentului de aprovizionare

materiala se diferentiaza prin modul cum se repartizeaza si se prevede realizarea

sarcinilor stabilite. In toate cazurile, compartimentul, in ansamblul sau, raspunde de

derularea procesului in modul cel mai economic, echilibrand factorii contradictorii pentru a

obtine cel mai bun rezultat final. Prin organizarea interna se stabilesc, de fapt, domeniile

de actiune, atributiile si sarcinile compartimentului de aprovizionare, de la initierea

activitatilor de realizat si pana la finalizarea lor.

'Sistemul pe grupe de activitati distincte' consta in departajarea procesului de

aprovizionare pe principalele activitati componente in functie de natura, gradul de

complexitate sau de omogenitate a acestora. Sistemul, cunoscut si sub denumirea de

'functional', asigura o delimitare selectiva a activitatilor de prognozare-planificare- programare

a aprovizionarii, de cele privind prospectarea, negocierea, contractarea,

realizarea aprovizionarii, de urmarire, control, analiza si evaluare a acestuia, de depozitare-pastrare

a resurselor materiale asigurate, de urmarire a modului de folosire a acestora pe

destinatii de consum. Asadar, sistemul presupune identificarea, delimitarea si gruparea

activitatilor dupa criteriile amintite si constituirea de subcolective (grupe) distincte care sa le

realizeze calificat si operativ. (figura 1.2

Organizarea interna a compartimentului de aprovizionare dupa acest sistem

presupune ca la nivelul 'grupei de plan, contractare, evidenta' sa se realizeze activitati ca:

prognozarea necesitatilor materiale, fundamentarea planurilor si programelor de

aprovizionare, elaborarea bilanturilor materiale si a cantitatilor economice de

comandat, selectia si testarea credibilitatii furnizorilor, participarea la negocierea

conditiilor de livrare si incheierea contractelor comerciale, determinarea stocurilor

economice, a cantitatilor optime de comandat, intocmirea de situatii privind stadiul si

gradul de acoperire cu materiale a necesarului, realizarea contractelor de

aprovizionare, incadrarea in consumurile specifice din documentatie si in nivelul

prestabilit al stocurilor

Grupele operative de aprovizionare' constituite, in principiu, dupa gradul de

omogenitate sau de asemanare a resurselor materiale, sunt in numar mai mare (in functie

de varietatea resurselor materiale necesare intreprinderii si de sortimentatia specifica

acestora, de sursa de provenienta, de numarul si dispersia teritoriala a furnizorilor).

Componentii acestor grupe asigura realizarea, de regula, a activitatilor concrete care au

in vedere: contactarea surselor de furnizare, urmarirea derularii efective a procesului

de formare a loturilor de livrare la furnizori, participarea la receptie-expeditie s.a.,

aducerea resurselor materiale, intocmirea documentatiei de atestare a actiunii; altfel

spus, complexul de activitati specifice grupelor operative asigura derularea operativa a

aprovizionarii materiale, a contractelor economice, efectuarea unor operatiuni de

cumparare neprogramata a unor materiale si produse, de regula, necesare in cantitati

mici, urmarirea procesului de aducere a resurselor la destinatarul pe care-l reprezinta

etc. Urmarea legaturii directe permanente cu furnizorii, lucratorii din grupele operative de

aprovizionare au posibilitatea culegerii de date si informatii despre modul de conlucrare

cu acestia, comportamentul factorilor umani care ii reprezinta, reactia la cerintele,

sugestiile, reclamatiile, refuzurile clientilor referitoare la produsele livrate (si care au in

vedere: calitatea, cantitatea, conditiile de ambalare, de transport etc.). Asemenea informatii

sunt puse la dispozitia celor care au responsabilitatea selectarii si testarii credibilitatii

furnizorilor negocierii conditiilor de livrare; uneori sunt solicitati pentru participarea la

desfasurarea actiunilor de acest gen.

Grupa depozitelor' asigura primirea-receptia partizilor de materiale sosite de la

furnizor, depozitarea si pastrarea integritatii proprietatilor fizico-chimice a resurselor, in

functie de natura si conditiile specifice de conservare, evidenta si securitatea lor,

pregatirea si eliberarea in consum sau pe destinatiile de utilizare-valorificare a acestora.

Grupele operative si cele de depozite sunt asezate pe acelasi nivel ierarhic. Intre

toate grupele compartimentului de aprovizionare se stabilesc relatii stricte de

colaborare. Conducerea, coordonarea, corelarea si controlul pe ansamblul grupelor se

asigura la nivelul sefului de compartiment. Salariatii din cadrul ultimelor doua grupe, de

regula, au pregatire medie, in mai mica masura superioara, incluzand pentru depozite si

angajati cu pregatire primara (muncitori cu sau fara calificare).

Prin conceptia de constituire a grupelor si a legaturilor care se stabilesc intre acestea,

sistemul functional nu asigura abordarea unitara a procesului de aprovizionare in

intregul lui (respectiv, de la initierea actiunii de aprovizionare, de contractare si pana la

primirea-depozitarea resurselor inclusiv controlul folosirii lor). Ca urmare, se creeaza conditii

pentru delegarea raspunderii intre grupe pe parcursul derularii procesului de aprovizionare

pe subactivitati componente; totodata: nu se asigura controlul eficient al utilizarii

resurselor in raport cu destinatiile initial prevazute si consumurile specifice din

documentatiile tehnico-economice ale produselor, lucrarilor; nu ofera posibilitatea

promovarii folosirii materialelor noi, inlocuitoare a celor refolosibile sau prevenirii

consumurilor irationale

Sistemul pe grupe de aprovizionare-depozitare-control, utilizare a resurselor

materiale are in vedere constituirea de grupe de materiale in cadrul compartimentului

in a caror atributie intra realizarea procesului de aprovizionare in intregul sau dupa o

conceptie unitara. Ca urmare, fiecare grupa raspunde de asigurarea structurii materiale

pentru care se formeaza de la fundamentarea necesitatilor, contractarea resurselor si

pana la aducerea, gestionarea si controlul utilizarii acestora, inclusiv analiza-evaluarea

procesului de asigurare materiala in ansamblul sau si pe fazele componente. Pentru

fiecare grupa, astfel constituita, structura de personal include angajati cu studii superioare

(care, de regula, coordoneaza activitatea grupei si realizeaza activitatile complexe -

fundamentarea necesitatilor, prospectarea pietei, alegerea furnizorilor, negocierea,

contractarea, rezolvarea litigiilor, indrumarea, controlul, analiza, evaluarea procesului), medii

(a caror pondere numerica este mai mare) si primare (incluzand si muncitori cu sau fara

calificare). O importanta deosebita revine criteriului de constituire a grupelor in cadrul

acestui sistem care poate fi omogenitatea resurselor, in functie de destinatia de

utilizare. In acest sens se pot folosi 3 variante: pe grupe omogene de materiale, pe sectii

consumatoare sau ca sistem mixt (prin combinarea primelor doua variante).

a. Organizarea compartimentului pe grupe de aprovizionare-depozitare-control

utilizare materiale asemanatoare (omogene) prezinta avantaje care sunt determinate de

simplificarea si specializarea activitatii lucratorilor (agentilor de aprovizionare), ca

urmare a numarului redus de materiale si implicit de furnizori pe o grupa; totodata, se

asigura conditii pentru stabilirea unor relatii traditionale de continuitate in

aprovizionare. Consideram ca acest sistem figura 1.3) este cel mai indicat pentru

organizarea interna a compartimentului de aprovizionare, datorita eficacitatii superioare in

conducerea asigurarii materiale a unitatilor industriale.

Sistemul prezinta ca dezavantaj faptul ca, pe plan intern, in cazul existentei unui numar

mai mare de puncte de consum (sectii, ateliere, alte sectoare de activitate) si a unei

dispersii pronuntate a acestora pot aparea conditii care sa conduca la necorelarea

aprovizionarii cu cererile pentru consum, cu productia, la ingreunarea procesului de

urmarire-control a modului de utilizare a resurselor materiale

b. Organizarea pe grupe de aprovizionare, depozitare, control utilizare in functie de

destinatia de consum a materialelor are in vedere unitatile in cadrul carora sectiile,

atelierele si alte sectoare de activitate, prin profilul lor, consuma materiale distincte (o

sectie consuma numai materiale lemnoase, alta metalice etc.). In acest context, se

constituie grupe de aprovizionare in functie de destinatarul materialelor, respectiv in

functie de sectia consumatoare. Un asemenea sistem prezinta avantajul ca asigura

cunoasterea in detaliu, la nivelul fiecarei grupe, a necesitatilor de resurse materiale

specifice sectiei pe care o alimenteaza, creeaza conditii pentru un control permanent

si eficient al destinatiei de consum a materialelor, a consumului propriu-zis. De

asemenea, ofera posibilitatea exercitarii unui control sistematic a raportului

aprovizionare-consum in directia depistarii necorelarilor, a cauzelor generatoare si

stabilirii masurilor de regularizare; se realizeaza astfel o mai buna corelare intre factorul

de aprovizionare si cel de productie privind asigurarea cu resurse materiale, utilizarea

economica si valorificarea complexa, superioara a acestora, introducerea in circuitul

economic al unitatii a tuturor resurselor disponibile. Aplicabilitatea variantei este limitata

insa de numarul redus de unitati care indeplinesc conditiile cerute pentru implementare;

totodata, organizarea pe grupe de aprovizionare profilate pe sectii consumatoare

prezinta neajunsul ca, in frecvente situatii, nomenclatura materialelor pentru o sectie este

foarte larga si implicit numarul de furnizori foarte mare, din care cauza creste gradul de

dificultate in coordonarea, desfasurarea operativa si urmarirea eficienta a

procesului de aprovizionare la nivelul grupei constituite. Organizarea in cazul acestei

variante este prezentata in figura 1.4

Figura 1.4

c. Organizarea pe grupe de aprovizionare, depozitare, control utilizare in sistem mixt

presupune constituirea de grupe care se vor ocupa cu asigurarea materialelor care prin

natura lor formeaza obiectul consumului numai in cadrul unei anumite sectii de productie

(deci, organizare dupa destinatarul materiei prime) si de grupe de materiale

asemanatoare, dar destinate consumului mai multor sau tuturor sectiilor din unitatea

economica (aici se incadreaza in special materialele auxiliare, piesele de schimb,

combustibilii si lubrifiantii). Aceasta forma de organizare este prezentata in figura 1.5.

Sistemul asigura imbinarea avantajelor primelor doua variante si eliminarea in

mare masura a dezavantajelor care le sunt specifice.

In aplicarea variantelor respective este necesara o analiza detaliata a nomenclatorului

de materiale si structurii consumului, a subunitatilor consumatoare din unitatea economica, a

surselor de furnizare si cailor de distributie, a fluxurilor de transport intern si de aprovizionare,

precum si a conditiilor pe care procesul de productie le pune pentru aprovizionarea completa,

complexa si ritmica a tuturor locurilor de munca.

In literatura de specialitate se prezinta si alte forme de organizare a compartimentului de

asigurare materiala practicabile la nivelul marilor unitati (corporatii, companii, trusturi etc.). Un

exemplu in acest sens se prezinta in figura 1.6, fiecare ramura reprezentand un departament

In cadrul celor patru departamente, activitatile care compun procesul de aprovizionare

se realizeaza astfel:

planificare si control - elaboreaza previziuni privind necesitatile de materiale, asigura

dimensionarea stocurilor, stabileste cantitatile economice de comandat, elaboreaza

programele de aprovizionare, participa la selectia si testarea credibilitatii furnizorilor, la

negocierea si incheierea contractelor comerciale, intocmeste situatii statistice sau diferite

rapoarte referitoare la stadiul asigurarii bazei materiale si de echipamente tehnice

Managementul aprovizionarii

necesare, al realizarii contractelor de aprovizionare pe total si pe principalii furnizori,

evolutia stocurilor in raport cu limitele estimate, tendinte si mutatii in consumul de resurse

materiale, incadrarea in consumurile specifice din documentatie s.a.;

procurare - asigura: depistarea surselor de furnizare si alegerea celor mai economice,

participarea la negocieri, la incheierea contractelor si conventiilor, achizitionarea

materialelor neprogramate, impulsionarea si urmarirea livrarilor de la furnizori, participarea

la receptia-expeditia resurselor materiale de la furnizori sau/si la primirea-receptia

acestora la sosire in intreprindere, informarea sistematica asupra mutatiilor de pe piata de

materiale si produse s.a.;

receptie si depozitare - asigura primirea-receptia partizilor de materiale sosite de la

furnizori, depozitarea si pastrarea resurselor, evidenta si securitatea acestora, pregatirea

lor pentru consum, eliberarea acestora pe destinatii de consum, urmarirea evolutiei

stocurilor efective in raport cu limitele estimate, a nivelurilor de comanda-aprovizionare;

transport - asigura echipamentul si mijloacele de transport, elaborarea programelor

optime de transport al resurselor la subunitatile de consum ale intreprinderii, deplasarea

materialelor in interiorul si exteriorul unitatilor economice, manipularea la descarcareincarcare,

efectuarea de interventii tehnice prin care se asigura functionarea normala a

mijloacelor de transport proprii s.a.

Intre aceste departamente se stabilesc relatii reciproce. Prin aceste relatii de

colaborare intre departamente se are in vedere armonizarea desfasurarii activitatilor care le

sunt specifice in scopul evitarii perturbatiilor, dereglarilor, necorelarilor care ar avea

implicatii directe asupra procesului de aprovizionare materiala in ansamblul sau. Totodata,

se creeaza conditii pentru informarea reciproca asupra stadiului realizarii diferitelor activitati.

Se furnizeaza date si informatii care inlesnesc derularea acestora in concordanta cu

programele stabilite.

O asemenea structura de organizare suporta frecvente modificari in functie de

conditiile noi care apar pe parcursul desfasurarii acestor activitati.

Tendinta spre gigantism in dezvoltarea unitatilor economice amplifica la dimensiuni

importante structura organizatorica a compartimentului de asigurare cu materiale, crescand

riscul unei coordonari neeficiente a procesului de aprovizionare in ansamblul sau, data fiind

marea varietate de activitati pe care le cuprinde, complexitatea acestora si gradul de

dificultate sporit in realizarea lor (stapanirea corecta a cunostintelor necesare conducerii

departamentelor specifice fiind dificila). Se creeaza, astfel, conditii ca un angajat pregatit

insuficient sa poata folosi functia pe care o detine pentru a lua decizii care pot genera

consecinte nefavorabile pentru activitatea unitatii in numele careia actioneaza.

La nivelul unei corporatii [57] structura organizatorica a conducerii aprovizionarii

materiale se prezinta in figura 1.7

Structura organizatorica a unui compartiment de aprovizionare poate cuprinde

niveluri. Indiferent de forma interna de organizare (departament, serviciu, birou), acest

compartiment este subordonat, prin seful sau, conducatorului firmei (director general,

presedinte) sau vicepresedintelui cu activitatea comerciala.

1.2.2. Repartizarea atributiilor si responsabilitatilor pe posturi si

functii; structura specifica de personal

Oricare ar fi forma sau sistemul de organizare, este necesar ca, in final, sa se asigure

derularea activitatilor de aprovizionare si de desfacere in stricta concordanta cu necesitatea

realizarii 'obiectivului de baza' al intreprinderii: 'functionalitatea ei in conditii de

eficienta, obtinerea de profituri cat mai mari din investitiile de capital efectuate'. In

organizarea conducerii aprovizionarii si desfacerii se impune orientarea spre sisteme

deschise, usor adaptabile la noile conditii care apar in relatiile de vanzare-cumparare de pe

piata interna si internationala, in organizarea si marimea unitatilor economice etc. Dupa

alegerea sistemului de organizare se trece la repartizarea pe posturi si functii a

atributiilor si responsabilitatilor specifice, respectiv a activitatilor pe care le au de

realizat viitorii angajati cu precizarea raspunderilor ce le revin. In concretizarea actiunii

se are in vedere incarcarea rationala cu sarcini si atributii a fiecarui post pe orice nivel

ierarhic din structura organizatorica a compartimentelor (sef serviciu, sef de birou,

economist, agent de aprovizionare, merceolog etc.). In repartizarea sarcinilor pe posturi se

urmareste ca volumul de munca pentru indeplinirea lor, corelat cu gradul de complexitate al

acestora, sa asigure, in conditiile unei intensitati normale a muncii, folosirea integrala a

timpului disponibil al fiecarui lucrator.

Selectia personalului trebuie sa se faca pe baza examenului profesional si psihologic al

candidatilor la diferitele posturi si functii, in raport cu natura acestora pentru a se respecta

principiul angajarii pe baza de competenta. Acest aspect impune, chiar in structurile de

personal existente, sa se procedeze periodic la reexaminari privind nivelul de pregatire pe

plan profesional al angajatilor fiecarui loc de munca, la reasezari pe posturi, la actiuni de

reciclare si perfectionare (de improspatare a cunostintelor), la noi angajari etc.

O importanta deosebita o prezinta numarul si structura pe functii a personalului din

cadrul compartimentelor de management in aprovizionare si desfacere. Astfel, in cazul

celui de aprovizionare numarul este relativ mare daca firma (unitatea economica) efectueaza

in principal operatii de asamblare (montaj) si relativ mic daca este integrata pe verticala.

Structura de personal include seful de compartiment care poate purta denumirea de

director cu aprovizionarea, vicepresedinte responsabil cu aprovizionarea sau sef de

serviciu, de birou. In subordinea acestuia se afla grupele de agenti si/sau achizitori. In

cadrul departamentelor mari, complexe, structura de personal cuprinde si analisti de

aprovizionare, dispeceri si experti in transporturi. Semnificativ este faptul ca achizitorul

si procuristul, intr-un cuvant 'agentul de aprovizionare' actioneaza intr-un spirit specific

profesiei, manifestand o afinitate tot mai mare fata de activitatea financiara a unitatii

economice. Aceasta pentru ca rolul agentului de aprovizionare este de a cumpara si a

asigura transportul resurselor materiale necesare firmei pe care o reprezinta si in numele

careia actioneaza; el alimenteaza astfel un complex de productie conditionandu-i

functionalitatea prin atributiile si responsabilitatile care ii sunt stabilite.

Prin angajamentele financiare importante pe care le antreneaza, la randul lui,

procuristul isi pune amprenta substantial asupra situatiei economice a firmei sale. In

viziunea noua a conducerii unitatilor economice, agentul de aprovizionare in general este

considerat ca 'factor aducator de profit' la fel ca si vanzatorul de produse; interpretarea

este determinata de faptul ca, ori de cate ori agentul cumpara materiale la un pret mai mic, el

va spori profitul firmei cu diferenta respectiva. Se stie ca peste 50% din volumul profitului

este realizat din actiunea de cumparare a resurselor materiale.

Agentii de aprovizionare se ocupa, in general, cu: studierea pietelor de materii

prime si produse; depistarea surselor de furnizare; negocierea preliminara a

conditiilor de furnizare (inclusiv a preturilor de vanzare, de acordare a rabaturilor, a

creditelor s.a.); participarea la incheierea de conventii speciale, de contracte

economice de livrare; achizitionarea-cumpararea de materiale, produse sau

echipamente tehnice neprogramate anticipat; urmarirea derularii operative a

procesului de aprovizionare in raport cu prevederile contractuale; contactarea

unitatilor de transport specializate si stabilirea conditiilor de deplasare a resurselor

materiale de la sursele de furnizare la punctele de destinatie (depozite centrale, depozite

teritoriale, depozite amenajate pe langa punctele de consum etc.); participarea la bursele

de materii prime si studierea evolutiei potentialului de furnizare, a tendintelor de pret

s.a.; informarea factorilor de conducere a asigurarii materiale, a colaboratorilor din

celelalte compartimente asupra diferitelor situatii care presupun analize, evaluari,

interpretari, masuri, decizii s.a. Agentii de aprovizionare pot fi repartizati pe zone

teritorial-geografice de furnizare sau cu raza nelimitata de actiune. Ei pot fi angajati

permanent sau temporar chiar din zonele geografice respective, avand resedinta stabila in

aceste zone.

Agentul de aprovizionare actioneaza dupa un 'cod profesional' care specifica

normele etice si profesionale' dupa care se conduce. Agentii de aprovizionare se

organizeaza, de regula, intr-o asociatie proprie specifica (de exemplu, in SUA - Asociatia

Nationala a Agentilor Achizitori). Profesia de agent de aprovizionare prezinta stabilitate

relativa, durata medie de ocupare a unui asemenea post este de 12 la 15 ani - durata

considerata remarcabila pentru lucratorii din acest domeniu.

Analistii in domeniul aprovizionarii au atributii si responsabilitati legate de elaborarea

de studii de prognoza privind evolutia consumurilor, fundamentarea necesitatilor de

resurse materiale, in volum si structura; elaborarea strategiei si a programelor de

aprovizionare materiala, de echipamente si alte elemente tehnice, analiza gradului de

fundamentare a necesitatilor de consum, a cererilor de materiale emise de subunitatile

de consum; dimensionarea pe criterii economice a stocurilor, a cantitatilor economice

de comandat; participarea la selectia si testarea credibilitatii furnizorilor, la negocierea

conditiilor de livrare si incheierea de contracte comerciale, intocmirea de situatii si

rapoarte statistice si curente privind acoperirea cu resurse a necesitatilor de consum,

stadiul realizarii contractelor economice, evolutia stocurilor efective in raport cu

nivelurile estimate, gradul de incadrare in consumurile specifice si indicii de consum

din documentatia tehnica, stadiul rezolvarii litigiilor contractuale cu partenerii s.a.

In sfarsit, expertii si dispecerii in transporturi se ocupa cu: elaborarea programelor

optime de transport intre punctele de consum ale intreprinderii, asigurarea traficului

privind miscarea materialelor in interiorul si in afara unitatii economice; asigurarea

necesarului de mijloace de transport din parcul propriu al firmei sau prin inchiriere

(colaborand, in aducerea materialelor de la sursele de furnizare, cu agentii de

aprovizionare); asigurarea conditiilor pentru realizarea, in timp util si cu eficienta a

operatiilor de incarcare, descarcare, manipulare a resurselor materiale; stabilirea

masurilor pentru folosirea eficienta a mijloacelor de transport proprii sau inchiriate si

reducerea astfel a cheltuielilor cu miscarea materialelor s.a.

1.3. Sistemul de relatii pentru aprovizionarea materiala

Desfasurarea in bune conditii a activitatii de aprovizionare in concordanta cu

cerintele de consum ale unitatii economice, cu necesitatea realizarii contractelor incheiate cu

clientii, cu furnizorii de materiale, impune organizarea unui sistem complex de relatii atat in

interiorul fiecarei intreprinderi, cat si in afara acesteia. Pe plan intern relatiile se

organizeaza intre compartimentul de aprovizionare materiala si celelalte compartimente

sau subunitati din cadrul structurii organizatorice a unitatilor de productie

In acest context general, conducerea aprovizionarii materiale, de exemplu, are

misiunea importanta de a tine permanent active raporturile cu sectorul tehnic care emite

specificatiile materiale, cu sectorul de productie care transforma resursele materiale in

produse sau le incorporeaza in lucrari, cu compartimentul financiar care achita facturile

pentru materialele aprovizionate, cu compartimentul desfacere care vinde produsele

figura 1.8

Principalele relatii interne ale compartimentului de aprovizionare materiala se

stabilesc cu:

compartimentele de planificare-dezvoltare si de conducere (programare) operativa a

fabricatiei, care furnizeaza date si informatii privind volumul si structura productiei

prevazute pentru executie, esalonarea fabricatiei acesteia - elemente care servesc la

elaborarea planului si a programelor de aprovizionare materiala si tehnica

Conlucrarea dintre compartimentele amintite se desfasoara continuu pentru a se asigura

corelarea permanenta a planului si a programelor de aprovizionare cu cele de productie

(avand in vedere ca pe parcursul anului pot interveni schimbari cerute de cumparatorii

produselor, de piata in general, pentru care trebuie asigurata adaptarea);

compartimentul de desfacere (vanzare) a produselor, care pune la dispozitie date si

informatii pentru fundamentarea necesarului de ambalaje si materiale de ambalat;

compartimentele financiar si de contabilitate, pentru evidentierea intrarilor de

materiale, acoperirea financiara a resurselor contractate sau achizitionate (deci, achitarea

facturilor pentru resursele materiale primite si acceptate), asigurarea controlului existentei

si miscarii stocurilor, stabilirea volumului de mijloace circulante aferent materiilor prime si

materialelor, implicit a vitezei de rotatie, evidentierea si inregistrarea cheltuielilor de

transport-depozitare a materiilor prime, inventarierea resurselor fizice din depozite s.a.;

compartimentul de transport, pentru asigurarea si mentinerea in stare de functionare

normala a mijloacelor de transport proprii sau inchiriate destinate aducerii materialelor de

la furnizori, a celor pentru transport intern, aprovizionarea cu combustibili si lubrifianti

necesari functionarii acestora, a pieselor de schimb pentru intretinere si reparare;

compartimentul tehnic care pune la dispozitie listele cu normele de consum de resurse

materiale specifice produselor, lucrarilor, prestatiilor prevazute pentru executie,

specificatiile materiale;

depozitele de materiale, pentru asigurarea primirii si receptiei loturilor de materiale sosite

de la furnizori, depozitarii si pastrarii rationale a acestora, evidentei si securitatii , urmaririi

dinamicii stocurilor efective, a nivelurilor de comanda, eliberarii pentru consum a

materialelor s.a.;

cu sectiile si atelierele de productie, cu subunitatile auxiliare si de servire, pentru

informarea directa asupra necesitatilor de materiale auxiliare, corelarea operativa a

programelor de aprovizionare cu cele de fabricatie, controlul utilizarii resurselor materiale,

promovarea folosirii de noi resurse ca substituenti eficienti etc.;

compartimentul (atelierul) de conceptie-proiectare sau de creatie, de cercetaredezvoltare

caruia ii pune la dispozitie informatii privind materiale, componente,

echipamente tehnice noi, aparute pe piata in amonte, care pot fi avute in vedere pentru

modernizarea produselor din fabricatia curenta sau la cele noi prevazute pentru asimilare;

compartimentul de control tehnic de calitate pentru efectuarea receptiei calitative si

atestarea acesteia la partizile de materiale sosite de la furnizori.

In afara, unitatea economica stabileste relatii in primul rand, cu furnizorii de

materiale de pe piata interna si internationala (unitati producatoare si firme specializate in

cumpararea-vanzarea de resurse materiale) pentru achizitionarea de resurse materiale,

stabilirea conditiilor de furnizare (de pret, de ambalare etc.), incheierea de conventii si

contracte de livrare derularea livrarilor, acoperirea contravalorii resurselor cumparate,

reconcilierea conditiilor de furnizare s.a. Alte relatii se organizeaza cu:

unitatile de transport pentru stabilirea conditiilor de aducere a resurselor de la furnizori

(daca aceasta actiune intra, conform contractului, in atributia cumparatorului), pentru

inchirierea de mijloace de transport etc.;

unitati specializate in importul de materiale pentru achizitionarea si aducerea de

resurse de la furnizorii externi;

unitati si institutii de cercetare specializate pentru elaborarea de studii de prognoza

privind: conjunctura mondiala a furnizarilor de resurse materiale; evolutia pietei de materii

prime, a preturilor; scadenta potentialului de resurse clasice; mutatiile in structura

consumului, in structura ofertei de resurse materiale etc. Relatii asemanatoare se

stabilesc cu unitati de cercetare specializate in elaborarea de studii de perfectionare a

aprovizionarii pe laturile specifice: elaborare strategii de cumparare, dimensionare stocuri

pe criterii economice etc.;

centre de calcul specializate (daca nu au unitati proprii de acest gen) pentru prelucrarea

electronica a datelor de fundamentare a planurilor si programelor de aprovizionare, de

calcul a stocurilor optime, de evidenta a dinamicii stocurilor efective etc.;

unitati bancare pentru efectuarea operatiunilor de plata a cumpararilor de resurse

materiale, acordarea de credite bancare in scopul achizitionarii si stocarii resurselor

materiale, reglementarea raporturilor financiare cu furnizorii s.a.;

agenti de aprovizionare independenti angajati temporar, reprezentanti sau

reprezentante comerciale, in scopul depistarii si informarii asupra potentialilor furnizori

care ofera conditii avantajoase la livrare, inlesnirii incheierii de contracte comerciale

privind achizitionarea de materiale si produse de pe segmentele de piata din zona lor de

actiune sau/si pentru urmarirea derularii livrarilor de la furnizorii din tara sau externi;

informarii asupra tendintelor care se manifesta pe piata de furnizare, mutatiilor in evolutia

preturilor, in structura ofertei, in conditiile de livrare etc.

burse de marfuri pentru informare privind resursele materiale si produsele oferite pentru

vanzare, tendinte in evolutia potentialului si structurii acestora, a preturilor, conditiilor de

livrare etc.;

institutii de conjunctura mondiala pentru informare privind evolutia pietei de resurse

materiale si produse, tendinte in evolutia preturilor, a politicilor in furnizare pe segmente

ale pietei mondiale si pe ansamblul ei;

unitati specializate in comercializarea de materiale si produse (piese, componente

tehnice) reutilizabile in scopul achizitionarii unor resurse de acest gen care prezinta

interes pentru folosire ca atare sau prin reconditionare, fiind mai economice decat cele noi

pentru anumite destinatii de consum.

Toate aceste relatii (schema de principiu se prezinta in figura 1.9) sunt orientate in

sensul: asigurarii integrale, la termenele, locul si momentele prevazute, cu cost minim,

a bazei materiale, in volumul si structura strict corelate cu cea a consumului productiv si

neproductiv; folosirii cu maxima eficienta a resurselor aprovizionate; incadrarii in consumurile

specifice din documentatiile tehnico-economice si stocurile prestabilite; valorificarii complete

si eficiente a materiilor prime s.a.