Actele de comert

Actele de comert

Actul de comert reprezinta o actiune efectuata in procesul realizarii unei profesiuni comerciale. Cu titlu exceptional, poate fi calificat drept act de comert si un act care a avut loc intre necomercianti, in cazul in care, prin natura sa, una din parti isi fundamenteaza existenta pe exercitarea unei activitati comerciale. Unele dintre aceste acte sunt considerate comerciale si atunci cand autorii, in functie de formula utilizata - de exemplu scrisoarea de schimb - sau de obiectul activitatii de exemplu operatiunile bancare publice realizeaza operatiuni de schimb care privesc transferul titlului de proprietate in scopuri lucrative.

Data fiind complexitatea fenomenelor ce au loc in cadrul economic, definirea actelor de comert lasa sa se inteleaga ca acestea ar acoperi o arie larga de operatiuni, ce pot fi avute in vedere ca activitati comerciale. Drept urmare, apare necesitatea unei anumite structurari a actelor de comert. Pornind de la aceasta necesitate, literatura de specialitate distinge urmatoarea structura: acte de comert naturale, acte de comert formale si acte de comert potrivit teoriei accesoriei.

Actele de comert naturale sunt reprezentate de acele activitati care, prin ele insele reprezinta comert, dand profilul profesiunii celor implicati in realizarea lor. In cadrul acestei categorii sunt surprinse sase tipuri de acte comerciale:

. Tipul cu ponderea cea mai ridicata il constituie totalitatea cumpararilor de marfuri in scopul revanzarii sau inchirierii lor. De mentionat ca o singura operatiune de cumparare, efectuata in scop lucrativ, este suficienta pentru a constitui actul de comert, nefiind necesar sa existe neaparat o repetitie a acestora. Actul de cumparare trebuie sa se refere la marfuri sau la alte valori, ca titlurile de renta, brevetele de inventie etc. Exceptie fac operatiunile care se refera la tranzactiile imobiliare care sunt excluse din cadrul actelor comerciale, imbracand un alt regim juridic. Actul de cumparare, efectuat in vederea revanzarii sau inchirierii marfurilor respective, presupune intentia realizarii unui profit. De asemenea, mai trebuie cunoscut faptul ca marfurile cumparate pot fi revandute sau inchiriate fie in starea in care au fost achizitionate, fie transformate sau puse in functiune. Deci, pentru a reprezenta un act de comert, vanzarea trebuie sa aiba ca obiect marfuri cumparate cu intentia de a fi revandute. Aceasta face ca, in unele cazuri, vanzarea anumitor produse sa reprezinte un act civil pentru unul dintre parteneri si un act comercial pentru celalalt partener. In aceasta privinta, un exemplu clasic este cel oferit de tranzactiile incheiate intre un cultivator agricol si negustorii de cereale, morarii sau negustorii de faina. Pentru cultivatorul agricol, vanzarea reprezinta un act civil, el vanzandu-si rezultatele muncii, in timp ce pentru negustor sau morar tranzactia reprezinta un act de comert, el cumparand pentru a revinde produsele respective. in lucrarea sa, 'Curs de comert', A. Rapin schiteaza un tablou interesant, prin care surprinde cateva exemple de acte civile si de acte comerciale:

. In cadrul aceleiasi grupe a actelor de comert sunt incluse si activitatile interpusilor dintre participantii la tranzactiile comerciale, cum ar fi curtierii, brokerii etc. Activitatea acestora consta in a interveni intre cumparator si vanzator pentru a-i pune in relatie si pentru a le facilita realizarea tranzactiilor impuse de transferul marfurilor ce formeaza obiectul acrului de vanzare-cumparare. Pentru aceasta activitate, curtierii, brokerii sau alte tipuri de asemenea agenti percep un comision ce reprezinta baza existentei lor si, in acelasi timp, o sursa de profit.

. Un alt tip de comert cuprins in grupa actelor naturale de comert il constituie transformarea materiilor prime in obiecte de consum, cu conditia insa ca respectivele transformari sa fie efectuate de o intreprindere care are drept scop asigurarea unui anumit profit din realizarea operatiunilor respective. Aici, spre deosebire de primul caz, o singura operatiune nu constituie un act de comert, pentru aceasta fiind necesara o anumita repetabilitate. Drept urmare, nu sunt acte de comert transformarile efectuate de un meserias care lucreaza cu concursul unui personal redus, pentru asigurarea existentei sale. Un asemenea mestesugar cauta sa-si asigure traiul cotidian si mai putin sa realizeze un profit De altfel, in statisticile internationale si in lucrarile diferitelor organisme specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite sau ale Uniunii Europene, mestesugarii, industria agricola si industriile extractive (cu exceptia celor miniere) nu constituie intreprinderi comerciale.

. Prin natura lor, tot acte de comert sunt considerate si activitatile de transport in acest caz, se pleaca de la premisa ca marfurile sunt orientate si expediate de catre punctele de productie spre piete si locurile de transformare sau de consum prin grija transportatorilor, care efectueaza astfel acte de comert aducatoare de profit, investind mijloace cumparate pentru a fi inchiriate si utilizate de catre negustori. De asemenea, sunt considerate ca acte de comert si inglobate in aceasta grupa toate operatiunile care privesc activitatea maritima (constructii de nave, cumpararea si vanzarea de vapoare, expeditiile, asigurarile maritime etc.).

. Un grup important de operatiuni cuprinse in grupa actelor de comert ii formeaza cele referitoare la activitatea bancara. Bancile, a caror principala activitate consta in a colecta si concentra fondurile de la diversi particulari pentru a le pune la dispozitia industriasilor sau a comerciantilor, efectueaza operatiuni comerciale, intrucat, pentru respectiva activitate, percep anumite comisioane si dobanzi, care, in fond, reprezinta pretul capitalurilor imprumutate, iar, prin natura lor, respectivele comisioane si dobanzi reprezinta surse de profit pentru intreprinzatorii financiari.

. O ultima grupa de operatiuni, considerate acte de comert si incadrate in aceasta prima categorie a actelor naturale de comert, este formata din activitati mai diverse, cum ar fi cele desfasurate de agentiile de schimb valutar, birourile de afaceri etc., care efectueaza operatiuni variate in favoarea altor intreprinzatori (cumparari si vanzari de mijloace comerciale, incasarea unor creante, reprezentari in justitie etc.). Tot in aceasta ultima grupa sunt cuprinse si activitatile intreprinderilor de spectacole publice, cum ar fi teatrele, cinematografele, agentiile de turism etc.

Actele de comert proforma sau actele de comert a caror substanta comerciala este data de forma lor. Este vorba de o categorie restransa de operatiuni care pot imbraca forma unor acte de comert. In aceste acte se inscriu operatiunile realizate sub acoperirea sau prin intermediul scrisorilor de schimb. De exemplu, agentul A (comerciant sau nu) datoreaza un milion de lei agentului B (comerciant sau nu), care, la randul sau, datoreaza o suma asemanatoare agentului C intr-o asemenea situatie, agentul B poate cere agentului A sa plateasca agentului C, la o data fixata, suma de un milion de lei, varsamantul acoperind, in acest caz, stingerea sau achitarea celor doua datorii. O asemenea operatiune se va cere in scris, redactandu-se respectiva scrisoare de schimb amintita anterior. Oricare ar fi calitatea (comerciant sau nu) a semnatarului sau natura cauzei angajamentului (datorie comerciala sau nu), operatiunile realizate sub forma scrisorii de schimb sunt considerate de catre codul comercial ca acte de comert.

Acte de comert in virtutea teoriei accesoriei. Grupa respectivi cuprinde toate operatiunile ce se refera Ia acte, care, pur civile prin natura lor, devin comerciale, daca sunt facute de catre un comerciant cu ocazia realizarii unei anumite laturi a activitatii sale comerciale. De exemplu, daca un comerciant cumpara un autoturism, acesta este un act pur civil pentru o persoana particulara, dar devine un act comercial pentru acelasi comerciant sau pentru altul, daca respectivul autoturism este destinat casei sale de comert pentru a deservi un voiajor comercial sau conducerea firmei in deplasarile sale de afaceri; la fel, in cazul mobilierului de birou, al rechizitelor etc. Exceptie face achizitionarea imobilelor care, asa cum se arata anterior, priveste o operatiune exceptata de codul comercial, asemenea operatiuni fiind considerate acte civile.

Data fiind complexitatea sistemului de valori, care caracterizeaza activitatea intreprinzatorilor comerciali, si tinand seama de cele amintite cu privire la structura actelor de comert, trebuie precizat ca intreprinzatorul comercial poate efectua:

acte civile, care pot consta in cumpararea unui imobil pentru uzul sau personal sau chiar pentru exercitarea activitatii sale comerciale, in cumpararea diverselor mijloace mobiliare, masini etc. pentru uzul sau personal;

- acte comerciale din grupa celor naturale sau proforma: cumparari si revanzari de marfuri, schimburi de creante etc.;

- operatiuni devenite acte de comert in virtutea teoriei accesoriei: achizitionarea unei mobile de birou, a unui computer etc.

Cunoasterea detaliata a structurii actelor de comert permite, la randul sau, si impune, in acelasi timp, operarea unei noi clasificari a activitatii de comert, ducand la conturarea unei structuri care sa aiba in vedere obiectul afacerilor. Potrivit acestui criteriu se disting: comertul propriu zis, comertul bancar, comertul transporturilor, comertul asigurarilor.

. Comertul propriu-zis are in vedere totalitatea actelor de vanzare si cumparare a produselor naturale transformate sau fabricate. Comertul respectiv cuprinde doua ramuri distincte, care pot coexista in cadrul aceleiasi intreprinderi: fabricatia si distributia, existand pentru fiecare un aparat distinct (aparatul de productie si aparatul comercial).

. Comertul de banca sau bancar, care, in ultimul timp, a luat o amploare deosebita, prin extinderea creditului. Acest tip de comert consta in a colecta, concentra si pune la dispozitia comerciantilor a fondurilor provenite, in principal, din depozitele clientilor.

. Comertul transporturilor cuprinde totalitatea actelor de comert care privesc operatiunile ce asigura orientarea si deplasarea marfurilor din centrele de productie catre locurile de transformare sau punctele de vanzare.

. Comertul de asigurari are in vedere toate operatiunile referitoare la actele de asigurare a unor riscuri, mijlocite de plata unei prime de asigurare.

Toate actele comerciale sunt reglementate printr-un statut legal special, care contine atat regimul posibilitatilor de a exercita activitati de comert, cat si pe cel al cailor de probare a optiunilor si capacitatilor de a realiza activitatea respectiva.

La randul lor, diferite acte de comert, constituite in tipuri si ramuri de activitati comerciale, au generat aparitia, organizarea si functionarea unor intreprinderi sau societati specializate, care si-au axat intreaga activitate pe dezvoltarea si perfectionarea atat a sistemului de relatii, cat si a cadrului de piata in care actioneaza. Sunt intalnite astfel, ca agenti de piata, intreprinderi de distributie, intreprinderi sau societati financiar-bancare, intreprinderi sau societati de transport, intreprinderi, agentii sau societati de asigurari.

Prezenta lucrare, prin natura sa, este consacrata comertului propriu-zis, care se desfasoara in cadrul pietei bunurilor si serviciilor.