Calitatea de comerciant

Calitatea de comerciant

Sectiunea 1

Conditii pentru dobandirea calitatii de comerciant.

Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 7 din Cod Comercial roman , sunt comercianti :" aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita ". Din acest fapt rezulta ca pentru a avea calitatea de comerciant , persoana fizica trebuie sa indeplineasca doua conditii : savarsirea de fapte de comert si exercitarea comertului ca profesiune obisnuita . Unii autori au adaugat si o a treia conditie si anume aceea ca faptele de comert sa fie savarsite in nume propriu "..Aceasta conditie este necesara pentru a delimita pe comerciant de " auxiliarii " folositi de acesta in activitatea comerciala .

Alti autori au considerat ca ar mai trebui adaugata si o a patra conditie si anume "cea a capacitatii , sau existenta autorizatiei administrative , atunci cand legea prevede o astfel de cerinta .

Toate aceste opinii care adauga elemente in plus la lege , au fost criticate , aratandu-se ca nu sunt necesare , intru-cat ele rezulta implicit din aplicarea principiilor generale . Calitatea de comerciant impune conditia capacitatii persoanei in cauza , dar ea priveste savarsirea actelor juridice in general si nu reprezinta o conditie spaciala pentru dobandirea calitatii de comerciant.

Autorizatia administrtiva este necesara pentru exercitarea comertului , dar nu constituie o conditie pentru dobandirea calitatii de comerciant .Aceasta calitate se dobandeste numai prin savarsirea faptelor de comert .

Deci , pentru a fi comerciant se cere, prin urmare , indeplinirea urmatoarelor conditii :

1.sa se savarseasca fapte obiective de comert ;

2.sa savarseasca aceste fapte in nume propriu ;

3.sa savarseasca aceste fapte nu numai in nume propriu , dar si ca o profesiune obisnuita .

1. Savarsirea unor fapte de comert obiective - constituie principala conditie pentru ca o persoana sa dobandeasca calitatea de comerciant . Faptele de comert obiective sunt prevazute in art. 3 din Codul Comercial . Dupa ce persoana a dobandit calitatea de comerciant , toate actele si faptele juridice ale comerciantului sunt "prezumate a fi comerciale " conform art.4 din Codul Comercial si vom avea atunci acte de comert subiective.

De la actele obiective de comert , ajungem la calitatea de comerciant si de la comerciant la actele subiective de comert .

Actele obiective de comert sunt baza , fara de ele nu poate concepe calitatea de comerciant ,dupa cum fara un comerciant nu se poate concepe acte subiective de comert .

Calitatea de comerciant se dobandeste prin savarsirea de fapte de comert obiective , numai in masura in care aceste fapte au acest caracter pentru persoana care le savarseste .Daca , insa , o persoana savarseste fapte de comert mixte , nu devine comerciant , daca pentru ea , actele juridice incheiate au caracter civil.

Totodata , savarsirea faptelor obiective de comert trebuie "sa fie efectiva " , nefiind sufucienta simpla intentie de a deveni comerciant. Imprejurarea ca o persoana are o firma inscrisa , la registrul comertului , nu ii ofera acesteia ,prin ea insasi , calitatea de comerciant , care poate fi dobandita numai daca persoana in cauza "savarseste efectiv fapte obiective de comert .Savarsirea efectiva de fapte de comert nu trebuie inteleasa numai ca o actiune directa , acest lucru putandu-se realiza si indirect , prin intermediul unei alte persoane , de exemplu a unui prepus.

Savarsirea faptelor de comert trebuie inteleasa in sens juridic , adica asumarea de catre persoana respectiva a raspunderii pentru urmarile actelor savarsite fie direct , fie indirect prin interpusi .

Savarsirea faptelor de comert obiective trebuie sa aiba si "caracter licit". De exemplu , imprumuturile cu dobanzi camataresti , practicate si in tara noastra de grupari mafiote , nu confera calitatea de comerciant celui care se ocupa de asemenea operatiuni . Actele si operatiunile contrare ordinii publice si bunelor moravuri sunt nule si , ca atare , nu produc efete juridice.

Desi importanta , savarsirea de fapte de comert obiective nu constituie o conditie suficienta pentru dobandirea calitatii de comerciant , mai este necesar ca savarsirea de fapte de comert sa aiba caracter de profesiune.

2. Savarsirea faptelor de comert cu caracter de profesiune.

Cea de-a doua conditie impusa de Codul Comercial roman pentru dobandirea calitatii de comerciant , este aceea ca "exercitarea faptelor de comert sa se faca ca profesie obisnuita ". Considerarea ca faptele de comert se exerxita ca profesiune obisnuita , inseamna ca persoana respectiva se indeletniceste , in mod obisnuit , cu savarsirea acestor activitati . O persoana poate savarsi una sau mai multe fapte de comert obiective , se cere insa ca faptele de comert sa fie de natura ca , prin savarsirea lor , sa asigure posibilitatea exercitarii unei profesiuni . Unii autori au in vedere numai "actele constitutive de comert sau esentiale " sau actele de comert fundamentale sau care sunt comerciale prin natura lor intrinseca ." In practica judiciara s-a statuat insa cu fermitate ca savarsirea unor fapte de comert obiective conexe , cum ar fi emiterea de cambii , chiar repetata , nu ar putea atribui calitatea de comerciant , deoarece aceasta operatiune nu poate constitui prin ea insasi exercitarea unei profesiuni.

Profesiunea reprezinta un mijloc de satisfacere a unor interese proprii , un izvor de obtinere a resurselor necesare existentei atat a comerciantului , cat si a familiei sale .

Legea registrului comertului nu modifica dispozitiile art.7 C.Com. ci creeaza numai o prezumtie ca , cel care este inscris in registrul comertului este comerciant. Aceasta prezumtie poate fi combatuta si ca atare , persoana respectiva nu este considerata comerciant daca nu face acte de comert cu titlu profesional . De asemenea , faptul ca un comerciant nu si-a radiat firma nu inseamna ca aceasta mai are calitatea de comerciant , cand el nu a mai facut acte de comert in conformitate cu art. 7 C Com. Neradierea firmei apare numai ca o neglijenta a acestuia , care nu impiedica sa se stabileasca ca nemai facand acte de comert , el nu mai este comerciant.

Curtea de casatie , dec. Nr. 3263 /1943, in "Practica judiciara in materie comerciala" , cit . asupra pag.129

Deci, savarsirea faptelor de comert cu caracter profesional se face cu scop de castig. In consecinta , "scopul castigului " , desi neconsacrat de lege , trbuie adugat conditiilor cerute de lege pentru ca exerxitarea mai multor acte comerciale , in sine , nu constituie " profesiune' , deoarece profesiunea consta in exercitarea actelor in asa mod , incat sa formeze o ocupatie permanenta , sa fie un exeritiu atat de des si consecutiv , incat sa constituie , o conditie speciala de existenta si de viata sociala . Profesiunea este starea unei persoane care face din repetarea unor acte ocupatiunea vietii sale si de la care ea cere resursele existentei sale sociale ".

Tot doctrina releva faptul ca numai practica efectiva a comertului , ca profesie , acorda calitatea de comerciant unei persoane . Simpla notorietate publica si anume aceea ca o persoana pentru ca cineva sa devina comerciant . De altfel , si prin art. 9 Cod Com. o operatiune de comert nu poate fi considerata comerciant , cu toate ca operatiunea in sine este supusa legilor comerciale .

Savarsirea izolata a unor fapte de comert obiective , are drept efect nasterea unor raporturi juridice supuse legilor comerciale . Dar , prin savarsirea acestor fepte de comert nu a avut caracter profesional.

Conditia privind caracterul profesional al savarsirii faptelor de comert nu trebuie sa fie vorba de o activitate exclusiva a persoanei respective si nici macar de o activitate principala a acesteia .o persoana poate sa exercite mai multe profesiuni . Deci , indiferent daca este singura sau una dintre profesiunile exercitate sunt principale sau secundare , esential este ca savarsirea faptelor de comert sa intruneasca cerintele unei profesiuni.

Intru-cat caracterul profesional sau accidental al savarsirii faptelor de comert este considerat a fi o chestiune de fapt , el poate fi dovedit , in caz de litigiu , prin orice mijloc de proba admis de lege . Un indiciu al caracterului profesional al savarsirii faptelor de comert il poate constitui existenta unei intreprinderi , adica o organizatie sistematica a factorilor de productie : resurse naturale , capital , munca , de catre intreprinzator pe riscul sau , in vederea obtinerii unui profit . Existenta intreprinderilor poate rezulta din mai multe imprejurari de fapt , cum ar fi : existenta unui local in care se desfasoara activitatea , are o firma , are angajati auxiliari , face publicitate activitatii sale .

In sensul Codului Comercial , comeciantul este numai acela care face acte de comert , avand comertul ca o profesiune obisnuita . Faima de comerciant , care nu este insa corespunazatoare unei situatii obiective de fapt , nu-i acorda acestuia calitatea de comerciant , ci numai practica efectiva a comertului ca profesiune obisnuita .

( Curtea de casatie , dec . nr. 1432/1939, in " Practica judiciara in materie comerciala " , cit supra p.127)

O conditie esentiala a calitatii de comerciant este exercitarea actelor de comert in mod profesional .Exercitarea multor acte comerciale in sine nu constituie profesionalitate , deoarece profesionalitatea consta in exercitarea actelor in asa mod incat sa formeze o ocupatie perseverenta , sa fie un exercitiu asa de des si consecutiv incat sa constituie oarecum o speciala conditie de existenta si de viata sociala. Profesiunea este starea unei persoane care face din repetarea unor anumite acte , ocupatiunea vietii sale si de la care ea cere resursele existentei sale sociale . Nu exista insa profesiune , in sensul Codului Comercial , cand o persoana , ca incercare , atrasa de ocazii favorabile sau pentru a-si realiza un venit incidental , incheie mai multe acte comerciale , chiar si un timp mai indelungat necesar realizarii.( Curtea de Casatie , dec.1826 /1936 , in " practica judiciara in materie comerciala " , cit supra p.127).

3.Savarsirea faptelor de comert in nume propriu.

In afara celor doua conditii expres si explicit , prevazute de art. 7 din codul comercial roman , doctrina juridica mai mentioneaza si pe o a treia conditie si anume : " savarsirea faptelor de comert sa se faca in nume propriu " . Deci , in opinia autorilor care sustin indeplinirea acestei conditii , o persoana nu devine comerciant decat daca savarseste fapte de comert obiective cu caracter profesional , in nume propriu , independent si pe riscul sau .Se sustine ca aceasta conditie asigura delimitarea din punct de vedere juridic a comerciantului de auxiliarii folositi de acesta in activitatea sa , acestia fiind numai reprezentati ai sai .Reprezentantii comerciantului savarsesc , si ei , fapte de comert in nume propriu , angajeaza numele , raspunderea si patrimoniul sau in raporturile juridice cu tertii . In ceea ce ii priveste pe auxiliarii comerciantului ,acestia .atata timp cat actioneaza in cadrul insarcinarii primite de la comerciantul in numele caruia savarsesc faptele de comert, au numai statutul de auxiliari , raspunderea revenind comerciantului care i-a imputernicit .Astfel, prepusul este insarcinat cu comertul patronului sau , fie in locul unde acesta il executa , fie in alt loc; comisul pentru negot este insarcinat sa vanda marfurile in interiorul localului unde se exercita comertul . Comisii calatori pentru negot sunt reprezentanti insarcinati cu exercitarea comertului in alte localitati

In toate cazurile , intrucat reprezentatii savarsesc fapte de comert nu in nume propriu , ci in numele si pe seama altuia , ei nu au calitatea de comerciant , aceasta calitate apartine celui care le-a dat imputernicirea . Situatia este asemanatoare si in cazul administratorilor unei societati comerciale .Potrivit legii, administratorul incheie toate actele juridice cerute de aducerea la indeplinire a obiectului societatii . Obligatiile si raspunderile administratorului sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele sociale prevazute de legea societatilor comerciale . Deci , si administratorii incheie actele juridice in numele si pe seama societatii , nu in nume propriu , calitatea de comerciant o are societatea comerciala.

In doctrine s-a discutat in legatura cu calitatea de comerciant a asociatilor societatii in nume colectiv. Potrivit legii , acestia raspund pentru obligatiile sociale nelimitat si solidar . In conceptia traditionala s-a considerat ca asociatii societatii in nume colectiv au ei insisi calitatea de comerciant . Aceasta opinie se baza pe faptul ca in firma societatii comerciale este cuprins numele unuia dintre asociati , ceea ce ar insemna ca asociatul exercita personal comertul prin intermediul societatii . Apoi , s-

a invocat si faptul ca asociatii sunt declarati in faliment odata cu societatea , in cazul incetarii platilor pentru datoriile comerciale ale societatii .

Asociatii societatii in nume colectiv exercita comertul pentru societate , iar nu in nume propriu . Avand personalitate juridica , societatea in nume colectiv are calitatea de comerciant.

In ceea ce priveste declararea in faliment a asociatilor odata cu societatea , ea a fost considerata ca expresia cea mai adecvata a raspunderii nelimitate si solidare a acestor asociati pentru obligatiile sociale . Trebuie aratat ca in conceptia Legii nr. 64/1995 , procedura reorganizarii juridice si a falimentului aplicata societatii in nume colectiv si societatii in comandita nu se extinde si asupra asociatilor . Potrivit art. 27 din lege , cererile creditorilor privind aplicarea procedurii fata de aceste societati raman fara efect fata de asociatii societatilor in cauza .

In concluzie , asociatii din societatea in nume colectiv si asociatii comanditati din societatea in comandita nu dobandesc prin simpla calitate de asociat sa aiba calitatea de comerciant dobandita anterior . Potrivit legii , societatea poate fi constituita nu numai de catre necomercianti , ci si de comercianti sau de necomercianti impreuna cu comercianti.

O problema controversata este cea legata de calitatea de comerciant in cazul savarsirii faptelor de comert prin persoane interpuse - prete - nom[15] de exemplu , exercitarea comertului de catre debitorul supus procedurii falimentului prin intermediul altei persoane .

Intr-o opinie , calitatea de comerciant , o are persoana interpusa - mandatul prete-nom , deoarece , ceea ce intereseaza este numele sub care se savarsesc faptele de comert.

Dupa o alta opinie , trebuie sa prevaleze realitatea si , deci , calitatea de comerciant o are adevaratul stapan al afacerii -mandatul prete-nom.

Opinia se bazeaza pe faptul ca si in dreptul comun , actul este nul , daca fraudeaza legea . In sfarsit , dupa o alta opinie ,calitatea de comerciant o are atat persoana interpusa ,cat si persoana care exercita in realitate activitatea comerciala . In activitatea comerciala ,tertii au in vedere persoana cu care intra in raporturi juridice , bazandu-se pe creditul pe care aceasta il are in activitatea pe care o desfasoara.

Sectiunea 2

a . Dobandirea calitatii de comerciant.

Potrivit Codului Comercial ,calitatea de comerciant se dobandeste in mod diferit , dupa cum este vorba de o persoana fizica sau societate comerciala. Deosebirea se explica prin caracterele specifice celor doua categorii de sibiecte participante la raporturile comerciale.

2.1. Dobandirea calitatii de comerciant de catre persoana fizica .

Referitor la conditiile cerute pentru dobandirea calitatii de comerciant de catre persoana fizica , in doctrina nu exista un punct de vedere unitar. Astfel , pentru a dobandi calitatea de comerciant exista mai multe puncte de vedere legate de conditiile necesare dobandirii calitatii de comerciant astfel:

pentru a dobandi calitatea de comerciant ,persoana fizica trebuie sa indeplineasca doua conditii[16] :

sa savarseasca fapte de comert si sa savarseasca faptele de comert ca profesiune obisnuita ;

in opinia altui autor , conditiile ce trebuiesc indeplinite sunt[17] :

prima conditie este ca persoana fizica sa faca una sau mai multe fapte de comert, prevazute de art 3 C Com sau de leg. Com. Speciale , avnd in vedere caracterul enuntiativ al enumerarii .

- a doua conditie consta in efectuarea faptelor de comert ca profesiune obisnuita

Realizarea acestei conditii impune o anumita ritmicitate in savarsirea faptelor de comert obiective , in interval rezonabil de timp care sa conduca la ideea de ocupatie si care sa justifice motivatiile practicarii aceteia.

Ca un corolar al acestei conditii se impune a fi indeplinita si o a treia conditie si anume savarsirea de catre persoana fizica a faptelor de comert in nume propriu .

Asupra unor probleme primordiale , ca dobandirea calitatii de cimerciant , nu exista concordanta de opinii in doctrina , cu toate ca articolul 7 si ansamblul celorlalte dispozitii ale codului comercial sunt destul de clare in aceasta privinta .Astfel , pe cand unii autori mai cer conditia ca exercitiul comerutlui sa se faca " in nume propriu " , altii angajarea raspunderii nelimitate a subiectului . In realitate , aceste doua conditii noi , adaugate celor precedente, nu aduc nimic nou, ci se deduc din principiile generale ale dreptului fara a fi necesare si caracteristice rofesiunii comerciale si tuturor activitatilor desfasurate in viata juridica a societatii .Prin urmare , numai acela care va lua asupra sa riscul raspunderii nelimitate fata de mediul juridic va fi comerciantul . Persoana fizica va dobandi calitatea de comerciant numai dupa ce indeplineste urmatoarele conditii :

1 . savarsirea unor fapte de comert ;

2 . savarsirea faptelor de comert cu caracter de profesiune ;

3 . savarsirea faptelor de comert in nume propriu;

Potrivit art 7 C. com "sunt comercianti aceia care pot face fapte de comert ,avand comertul ca o profesiune obisnuita , si societatile comerciale".Art 1 alin 2 legea 26 / 1990 : "in sensul prezentei legi , comerciantii sunt personae fizice care exercita in mod obisnuir acte de comert , societatile comerciale , regiile autonome , si organizatiile cooperatiste . Prevederile alin 1 nu se aplica meseriasilor si taranilor care isi desfac produsele din gospodaria proprie 1.

Din analiza textelor citate rezulta ca , pentru dobandirea calitatii de comerciant persoana fizica , sunt cerute trei conditii :

- exercitiul de fapte de comert obiective de natura a constitui subiectul unei profesii comerciale , potrivit cu acceptiunea pe care o are aceasta notiune intr-un context social si economic determinant . Savarsirea de fapte de comert nu trebuie sa fie inteleasa in manifestarea ei materiala directa ci in sens juridic , de asumare a raspunderii pentru efectele juridice ale actelor de comert .

- exercitiul acestor activitati trebuie sa fie permanent sistematic , savarsit ca profesiune si nu doar intamplator si ocazional . Profesionalismul nu inseamna ca activitatea comerciala trebuie sa fie singura activitate a acelei persoane , nici macar nu se cere ca aceasta activitate sa fie principala activitate a persoanei .

In concluzie , doua elemente alcatuiesc aceasta conditie :

- un element de fapt : exercitiul sistematic de fapte de comert omogene .

- un element subiectiv : intentia de a deveni comerciant .

Ambele se cer a fi intrunite . Manifestarea intentiei , de exemplu prin achizitionarea unui fond de comert , neurmata de efectivul exercitiu al comertului , nu confera calitatea de comerciant . Daca insa este urmata de asemenea acte , se considera dobandirea calitatii de comerciant din momentul achizitionarii fondului.

- exercitiul comertului trebuie sa se faca in scop de castig.

Astfel , de exemplu , nu vor fi comercianti urmatoarele persoane :

- sotia care vinde marfuri in magazinul sotului .

- capitanul de vas , care il reprezinta pe armator .

asociatii societatilor comerciale , in nume colectiv , in comandita , cu raspandirea limitata .actionarii societatilor pe actiuni , pentru ca toate societatile sunt persoane juridice si deci subiecte de drept .

Ambele se cer a fi intrunite . Manifestarea intentiei , de exemplu prin achizitionarea unui fond de comert . Problema persoanelor interpuse apare in cazurile in care anumite incompabilitati sau decaderi impiedica o persoana sa foloseasca propriul sau nume , de exemplu avocati , magistrati .

Faptul ca legi speciale interzic anumitor categorii de persoane exercitiul comertului nu impiedica dobandirea calitatii de comerciant daca el totusi exercita comertul .

Cei care exercita comert cu prima fixa : tutun , timbre , sunt comercianti pentru ca efectueaza fapte de comert .

Inscrierea in registrul comertului - legea 26 / 1990 "comerciantii au obligatia ca , inainte de inceperea comertului , sa ceara inmatricularea in registrul comertului" , neurmata de exercitiul efectiv al comertului , nu confera calitatea de comerciant .

In dreptul italian ca si in dreptul german , calitatea de comerciant se dobandeste prin inscrierea in registrul comertului .

2.2 Dobandirea calitatii de comerciant de catre persoane juridice .

A . Dobandirea calitatii de comerciant de catre societatile comerciale .

Potrivit art 7 Ccom , pe langa persoanele fizice , au calitatea de comerciant si societatile comerciale . In prezent trebuie sa admitem ca sunt avute in vedere societatile comerciale reglementate de Legea nr 31 / 1990 :societatea in nume colectiv , societatea in comandita simpla , societatea pe actiuni , societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata .

Spre deosebire de cazul persoanelor fizice , pentru care sunt prevazute conditiile dobandirii calitatii de comerciant , in cazul societatilor comerciale , art 7 Ccom se multumeste cu precizarea ca ele au calitatea de comerciant , fara sa arate in ce conditii dobandesc aceasta calitate . Deosebirea de reglementare juridica se explica prin specificul celor doua categorii de comercianti .

Societatea comerciala are o unica finalitate ; ea se constituie in scopul de a desfasura o activitate comerciala ; societatea este comerciala numai daca obiectul ei , prevazut obligatoriu in actul constitutiv , consta in savarsirea unei sau mai multor fapte de comert obiective . Exercitarea activitatii comerciale este ratiunea de a fi societati comerciale . In consecinta , pentru a dobandi calitatea de comerciant , societatea comerciala trebuie sa se constituie cu respectarea conditiilor prevazute de lege in acest sens .

Prin urmare , presoana fizica dobandeste calitatea de comerciant prin exercitarea comertului cu caracter profesional , pe cand societatea comerciala dobandeste aceasta calitate ab origine , prin insasi constituirea ei , independent de savarsirea vreunei fapte de comert . In calitatea sa de comerciant , societatea comerciala are toate obligatiile profesionale prevazute de lege pentru comercianti .

Societatile in nume colectiv si societatile in comandita simpla se constituie prin contract de societate , incheiat in forma autentica si inainte de a incepe activitatea comerciala trebuie sa ceara inscrierea in registrul comertului .

Dobandirea personalitatii juridice se face prin inmatriculare . Inmatricularea este dispusa de judecator care in prealabil verifica indeplinirea conditiilor prevazute de art. 3 .Prin judecator se intelege judecatorul unic al judecatoriei sau judecatorul delegat de registrul comertului .

Deoarece nici Legea nr 31 /1990 , nici Legea nr 20 / 1990 nu cintin nici o reglementare in aceasta privinta , credem ca in ambele ipoteze judecatorul trebuie sa pronunte o hotarare motivata , atacabila cu recurs la trebunalul judetean . In cazul radierilor , incheierea judecatorului delegat poate fi atacata la tribunalul judetean in termen de 15 zile de la pronuntare .

Societatile comerciale pe actiuni , cele in comandita pe actiuni si cele cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut , ambele avand continutul prevazut de art . 3 din lege . Functionarea lor este supusa autorizarii instantei in a carei raza teritoriala isi va avea sediul societatea , iar sentinta la registrul comertului . Si in aceste cazuri , societatea este persoana juridica din ziua inmatricularii in registrul comertului .

In cazul tuturor celor cinci forme de societati comerciale , calitatea de comerciant o au societatile comerciale si nu membrii acestora . Asociatii pt fi comercianti in numele si pe societatea lor , ca subiect de drept distincte , daca au acest titlu exercita comertul in mod profesional , dar simpla lor apartenenta la o societate nu le confera , prin ea insasi , calitatea de comerciant .

Societatile comerciale cu capital integral de stat , care pot adopta conform art 16 Legea nr. 15/1990 sub forma societatii pe actiuni sau forma societatii cu raspundere limitata , se infiinteaza si dobandesc printr-un act administrativ individual : hotararea guvernului sau decizia prefecturii judetene , dupa cum sunt unitati de interes national sau interes local . Pe baza actului de infiintare se inscriu in registrul comertului , iar actul de infiintare se publica in Monitorul Oficial .

B . Regiile autonome.

Potrivit art 135 din Constitutia Romaniei revizuita , proprietatea publica apartine statului sau unitatilor sale administrativ-teritoriale .Bogatiile de orice natura ale subsolului , caile de comunicatie , Spatiul aerian , apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosote in interes public , plajele , marea teritoriala , resursele naturale ale zonei economice si platoul continental , precum si alte bunuri stabilite de lege , fac obiectul exclusiv al proprietatii publice .

Bunurile proprietate publica sunt inalienabile . In conditiile legii , ele pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concensionate sau inchiriate . Referitor la regiile autonome , infiintate in temeiul Legii nr 14/1990 , se pune problema de a sti daca ele au sau nu calitatea de comerciant .

Potrivit Legii nr . 15 /1990 , regiile autonome se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale : industria de armament , energetica , exploatarea minelor si a gazelor naturale , posta si transporturi feroviare . Ele sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara . Prin activitatea desfasurata , regiile autonome trebuie sa-si acopere cheltuielile din veniturile realizate si sa obtina profit .

Avand in vedere toate aceste caracteristici , concluzia care se impune este aceea ca regiile autonome au calitatea de comerciant . In sprijinul acestei concluzii pot fi invocate si dispozotiile art 1 alin 2 din Legea nr 26/1990 , care prevad ca , in sensul acestei legi , sunt comercianti si regiile autonome .

Calitatea de comerciant a regiei autonome se dobandeste din momentul infiintarii sale , dupa caz , prin hotarare a guvernului sau prin decizia organului administratiei publice locale . Deoarece au calitatea de comerciant , regiile autonome sunt supuse unor reglementari care sunt aplicabile si societatilor : legea impoziltului pe profit , legea privind organizarea si functionarea controlului financiar , legea contabilitatii .

C . Organizatiile cooperatiste .

Potrivit legii organizatiile cooperatiste desfasoara o activitate de producere si desfacere de marfuri , de prestari de servicii . Intrucat prin desfasurarea acestei activitati se urmareste obtinerea de profit , ea are un caracter comercial . In consecinta , organizatiile cooperatiste au calitatea de comerciant .

Art. 1 si 2 din Legea nr. 26 / 1990 mentioneaza si organizatiile cooperatiste in categoria comerciantilor , care au obligatia de a se inmatricula in registrul comertului . Organizatiile cooperatiste pot dobandi calitatea de comerciant fie prin inmatricularea lor in registrul comertului , fie prin construirea lor in societati comerciale si apoi inmatricularea sub aceasta forma .

D . Asociatiile si fundatiile

Potrivit legii , scopul infiintarii asociatiilor si fundatiilor este desfasurarea unei activitati dezinteresate : activitate culturala , sportiva , caritabila , iar nu obtinerea unui profit[25] .Deci , asociatiile si fundatiile nu au calitatea de comerciant . Cu toate ca nu au calitatea de comerciant , asociatiile si fundatiile pot savarsi anumite fapte de comert . Mai mult , art. 47 din O.G nr 26 / 2000 recunoaste asociatiilor dreptul de a infiinta societati comerciale ; de exemplu , o asociatie organizeaza un restaurant pentru membrii sai sau participa la construirea unei societati comerciale .

In toate cazurile , raporturile juridice izvorate din savarsirea faptelor de comert sunt supuse legilor comerciale .

E . Statul si unitatile sale administrativ-teritoriale.

Art 8 C. com prevede ca "statul , judetul si comuina nu pot avea calitatea de comercianti .Aceasta conceptie a Codului comercial era pe deplin justificata la data adoptarii sale , cand activitatea statului si a unitatilor sale administrativ-teritoriale privea numai serviciile publice . De

multa vreme , insa , statul a intervenit in activitatea economica , mai ales acolo unde initiativa particulara s-a dovedit mai putin fructuoasa : transporturi , posta , telefon , telegraf . Mai mult , statul a monopolizat exploatarea unor bogatii sau industrii . In toate aceste activitati , statul se manifesta ca orice agent economic , in raporturile juridice la care participa[28].

Pornind de la faptul ca statul savarseste , pe langa actele de autoritate , necesare functionarii serviciilor publice si acte c caracter privat , in doctrina s-a considerat ca el este subiect al raporturiloe comercoale . Deci , cu toate ca nu are calitatea de comerciant , statul poate savarsi anumite fapte de comert si ,ca urmare , raporturile juridice care iau nastere sunt supuse legilor comerciale .

Concluzia este deopotriva valabila si pentru unitatile administrativ- teritoriale . De remarcat ca savarsirea de fapte de catre stat si unitatile sale administrativ-teritoriale priveste numai serviviile publice de gestiune privata , adica serviciile publice industriale si comerciale .

Sectiunea 3

Dovada calitatii de comerciant

In cazul unui litigiu , se poate pune problema existentei calitatii de comerciant a uneia dintre partile litigiante . Potrivit legii sarcina probei revine partii care formuleaza anumite pretentii . Deci , cel care invoca ori neaga calitatea de comerciant a unei persoane fizice sau a unei societati comerciale trebuie sa faca dovada . O astfel de dovada se poate face cu orice mijloace de proba admise de legea comerciala . Dovada calitatii de comerciant se face in conditii diferite dupa cum este vorba de o persoana fizica ori o societate comerciala .

A . Dovada calitatii de comerciant a unei persoane fizice .

In cazul persoanei fizice , intrucat calitatea de comerciant se dobandeste prin savarsirea faptelor de comert obiective cu caracter profesional , inseamna ca aceasta calitate se poate proba numai prin prezentarea unor dovezi din care sa rezulte ca persoana in cauza a savarsit efectiv una sau mai multe fapte de comert prevazute de art . 3 Ccom ca profesiune obisnuita in nume propriu . Deci , calitatea de comerciant nu se considera probata cu dovezi privind existenta autorizatiei administrative de exercitare a comertului , inmatricularea in registrul comertului , titulatura de comerciant folosita in anumite inscrisuri , dobandirea nui fond de comert , plata unor impozite pe profit . Toate aceste elemente sunt simple prezumtii , care pot fi combatute cu proba contrara . Ele ar putea fi folosite numai impreuna cu alte mijloace de proba din care rezulta exercitiul efectiv al comertului de catre persoana in cauza .

B . Dovada calitatii de comerciant a societatii comerciale

In cazul societatii comerciale , calitatea de comerciant se dobandeste prin insusiconstruirea societatii . Deci , calitatea de comerciant a societatii comerciale se poate proba priun dovedirea constituirii societatii in conditiile prevazute de lege .

Un mijloc de dovada care ar putea fi folosit este copia certificata de pe inregistrarea in registrul comertului a societatii comerciale .

In cazul regiei autonome si organizatiei cooperatiste , calitatea de comerciant se poate proba , in mod asemanator , prin dovedirea infiintarii lor in canditiile stabilite de lege , putandu-se foolosi copia certificata de pe inmatricularea in registrul comertului .

Sectiunea 4

Incetarea calitatii de comerciant

Asa cum calitatea de comerciant se dobandeste , ea se si pierde ori inceteaza in anumite conditii . In privinta incetarii calitatii de comerciant , trebuie sa se tina seama de conditiile in care aceasta calitate este dobandita.

1 . Incetarea calitatii de comerciant a persoanei fizice .

In cazul persoanei fizice , de vreme ce calitatea de comerciant se dobandeste prin savarsirea unor fapte de comert obiective cu caracter profesional , inseamna ca persoana in cauza inceteaza sa mai aiba calitatea de comerciant in momentul in care nu mai savarseste fapte de comert ca profesiune .

Trebuie observat ca incetarea savarsirii faptelor de comert poate sa fie temporara si , deci , ea sa fie reluata . Pentru a avea efectul incetarii calitatii de comerciant , trebuie ca incetarea savarsirii faptelor de comert sa fie efectiva si din ea sa rezulte intentia de a renunta la calitatea de comerciant .

Conditiile pentru incetarea calitatii de comerciant persoana fizica sunt :

a. inregistrarea unei cereri de radiere din registrul comertului si efectuarea radierii .

b. incetarea faptica a exercitiului comertului .

Calitatea de comerciant poate produce efecte juridice si dupa incetarea comertului . Astfel comerciantul retras din comert va putea fi declarat in faliment pentru datoriile comerciale cantractate anterior .

Decretul-Lege nr 54 / 1990 mai prevede in art 28 din final si posibilitatea autorizatiei , in doua situatii

a. incalcarea prevederilor autorizatiei .

b. incalcarea dispozitiilor legale privind desfasurarea activitatii .

In cazul unui comerciant persoana fizica retragerea autorizatiei de exercitare a comertului antreneaza si pierderea calitatii de comerciant .

Litigiile avand ca obiect retragerea autorizatiei sunt competenta tribunalelor judetene , care pot fi sesizate in cel mult 10 zile de la retragerea autorizatiei .

2. Incetarea calitatii de comerciant a persoanelor juridice .

A . Societatile comerciale .

In cazul societatii comerciale , intrucat dobandirea calitatii de comerciant este legata de insasi construirea societatii comerciale ca persoana juridical , inseamna ca aceasta calitate se pierde in momentul cand societatea inceteaza sa mai existe ca persoana juridical . Intrucat dobandirea de catre societatea comerciala a calitatii de comerciant nu esete legala de savarsirea faptelor de comert , ci exclusiv de construirea societatii , incetarea activitatii societatii nu duce la pierdera calitatii de comerciant .

Societatile comerciale isi inceteaza existenta prin dizolvare sau ca o consecinta a fuziunii .

I . Dizolvarea societatilor comerciale .

Dizolvarea societatilor comerciale poate avea loc in urmatoarele situatii :

A . Dizolvarea oricarei societati comerciale se produce prin efectul legii in urmatoarele situatii :

1. expirarea durateri societatii stabilita prin contract si statut daca exista.

2. imposibilitatea atingerii scopului sau , dinpotriva , apuizarea actiunii de realizare a acestui scop . Exemple :

- importul unui produs si interzicerea importarii lui .

- terminarea construirii unei lucrari .

3. falimentul .

4. reducerea capitalului social sau micsorarea capitalului social sub minimul legal , daca asociatii nu decid completarea lui.

B . Dizolvarea oricarei societati comerciale se mai poate produce si prin vointa asociatilor , exprimata prin hotararea adunarii generale .

Situatii aplicabile unora dintre formele de societati comerciale :

a. Societatile pe actiuni cu capital privat se dizolva prin efectul legii atunci cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci si acest numar minim de asociati nu a fost completat in timp de 6 luni .

b. Societatile in nume colectiv si cele ci raspundere limitata se dizolva prin efectul legii si ca o consecinta a urmatoarelor situatii : falimentul , incapacitatea , excluderea , retragerea sau moartea unuia dintre asociati cand , datorita acestor cauze , numarul asociatilor s-a redus la unul singur si nu exista clauza de continuare ci mostenitorii .

c . Societatea in comandita simpla sau in comandita pe actiuni cand are un singur comanditat , dizolvarea ei se produce prin efectul legii ca urmare a urmatoarelor situatii :

- incapacitatea , excluderea , retragerea sau falimentul unicului asociat comanditat .

- moartea unicului asociat comanditat, daca nu exista clauza de continuare a acesteia

cu mostenitorii .

C . Societatea in comandita simpla cu un singur asociat comanditar :

- se dizolva prin moartea unicului asociat comanditar .

- se desfiinteaza prin retragerea , excluderea sau falimental singurul comanditar .

Potrivit legii , dizolvarea societatii nu atrage dupa sine pierderea automata a personalitatii juridice a societatii . Intr-o astfel de situatie , societatea nu mai poate face operatiuni comerciale noi , dar poate face operatiunile necesare lichidarii . Aceasta inseamna ca , practic , personalitaea juridica a societatii inceteaza odata cu ultima operatiune de lichidare .

II Fuziunea societatilor comerciale - se poate produce in doua modalitati :

- prin absortie , antrenand incetarea existentei uneia dintre cele doua societati care au fuzionat .

- prin crearea unei noi societati , avand drept efect incetarea existentei ambelor societati comerciale care au fuzionat .

Potrivit art 174 Legea 31 / 1990 putem considera ca fuziunea este posibila si intre

societati comerciale avand forme diferite . Obligatoriu este sa se respecte puritatea formei societatii supravietuitoare sau nou - nascute , hibridarea fiind contrara legii .

Fuzionarea se hotareste de fiecare societate in parte ci respectarea procedurii de modificare a contractului de societate si a statului .

B . Regiile autonome .

Infiintate conform Legii nr . 15 /1990 , regiile autonome isi inceteaza existenta in acelasi mod in care sunt infiintate adica tot prin hotararea guvernului sau prin decizia prefecturii judetene .

C . Cooperatiste .

Organizatiile cooperatiste isi inceteaza existenta prin hotararea adunarii generale de dizolvare sau de reorganizare ca societate comerciala .