Comertul: definire, istoric, continut, functii

Comertul: definire, istoric, continut, functii

De o deosebita importanta este cunoasterea unor aspecte referitoare la definirea comertului, conditiile in care a aparut, continutul sau, precum si functiile sale in cadrul unei economii moderne.

1 Definirea notiunii de comert

Notiunea de comert are un continut complex, determinand o functie economica ce consta in a cumpara materii prime sau produse pentru a le revinde in acelasi stadiu fizic,dar in conditii convenabile consumatorilor. In acelasi timp, aceeasi notiune defineste profesiunea unui corp de agenti economici, care actioneaza in cadrul pietei, asigurand actele de schimb.

Sub aspect juridic, notiune de comert defineste transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum si prestatiile de servicii realizate intre diferitele stadii ale productiei sau direct intre producator si consumator, care, de asemenea, se considera ca reprezinta actele comert.

La aspectele prezentate mai sus se mai adauga faptul ca, prin codul comercial, care, in realitate, se aplica la toate activitatile economice organizate in scop lucrativ, sunt definite ca acte de comert actele de productie industriala, de transport, de curtaj etc.

O succinta abordare istorica

Privita in contextul sau istoric, se remarca faptul ca prezenta comertului s-a facut necesara inca din momentul in care oamenii au inceput sa comunice intre ei. Daca, la inceput, primii oameni se multumeau cu putine lucruri si se straduiau sa-si produca tot ceea ce le era necesar, cu timpul, pe masura dezvoltarii civilizatiei, nevoile au crescut si nu au mai putut fi satisfacute decat prin schimb, creandu-se adevarate curente si cautari reciproce. Curentele respective au cunoscut o dezvoltare continua, ajungand ca in final sa fie solutionate prin comert, produsele excedentare dintr-o familie, colectivitate sau regiune avand nevoie de un intreprinzator care sa le caute debusee intr-o alta zona sau colectivitate, unde ele erau deficitare.

Schimburile care se efectuau la inceput direct - produs contra produs - constituiau asa-zisul troc. intr-un asemenea stadiu, pentru a-si procura ceea ce avea nevoie, omul ceda din cele ce-i prisoseau altor oameni, care ii dadeau in schimb ceea ce si ei aveau ca excedent. Pentru ca acest troc sa se poata efectua, era necesar ca trebuintele sau dorintele celor interesati sa coincida, iar produsele ce urmau a fi schimbate sa fie divizibile sau sa aiba o valoare sensibil egala.

Schimbul a fost mult mai simplu cand s-a trecut la folosirea unei marfi intermediare, numita moneda.Trocul s-a descompus atunci in doua operatiuni: vanzarea si cumpararea. Pornind din acest moment, a inceput adevaratul comert.

Specialistii in teoria comerciala, analizand evolutia in timp a schimbului, subliniaza faptul ca se poate vorbi de o adevarata civilizatie comerciala, ale carei inceputuri trebuie cautate intr-un trecut de peste patru mii de ani. Astfel, China, Mesopotamia, Europa de Nord faceau inca de atunci comert la scara internationala. Mai multe popoare mediteraneene - cretanii, fenicienii etc. - au fost, de asemenea, mari navigatori si negustori, formand adevarate stabilimente comerciale in Africa, Anglia, Tarile Baltice etc. Mai tarziu, grecii si apoi romanii au constituit veritabile imperii comerciale, profitand de imbunatatirea transporturilor terestre si maritime, de crearea si perfectionarea continua a sistemelor monetare, de dezvoltarea schimburilor si a economiei artizanale .

A urmat, apoi, pentru Europa, epoca invaziilor barbare si musulmane, care au antrenat puternice sinuozitati in dezvoltarea schimburilor, stimuland aparitia unei economii 'domeniale', o economie inchisa, in cadrul careia fiecare senior din Europa feudala producea tot ceea ce era necesar unei vieti foarte aspre.

Incepand cu secolul al XI-lea se poate insa vorbi de o adevarata ' revolutie comerciala' , in cadrul careia reprezentantii unor schimburi mai largi si mai diversificate intre domenii si zone s-au infruntat cu adeptii economiei inchise, creandu-se, treptat, puternice centre de productie si consum. De altfel, in aceasta perioada, se poate vorbi de existenta a doi poli ai comertului european - zonele mediteraneene si cele de la Marea Nordului -, care au conturat intre ele o zona comerciala ce cuprindea Anglia, Flandra, Champagne, tarile de pe Rin si Mosella.

Revolutia comerciala ce a avut loc incepand cu secolul al XI-lea, prin consecintele sale asupra schimburilor domeniale si crearea zonelor comerciale, face sa apara si negustorul - mercator -, care, la inceput, a fost itinerant, iar apoi s-a stabilit in diverse orase. Se nasc astfel si se dezvolta primele puncte de intalnire dintre marfurile din sud si cele din nord, care, ulterior, vor ceda locul iarmaroacelor, balciurilor si marilor targuri europene.

In ansamblul sau, societatea s-a transformat continuu, mestesugarii au vrut sa traiasca in orase sau in locurile unde gaseau debusee pentru produsele realizate. Agricultura s-a specializat neincetat, devenind si ea o sursa de produse, care, in marea lor majoritate, depaseau necesitatile familiei si chiar ale zonei, trebuind sa fie valorificate prin intermediul schimburilor. La finele secolul al XI-lea si inceputul celui de-al XII-lea, ca urmare a respectivelor modificari in cadrul colectivitatilor, se separa burghezia comerciala, care, realizand beneficii mai usor decat mestesugarii, poate sa creeze noi asezaminte comerciale.

Secolul al XII-lea, prin laicizarea unei mari parti din populatie, rationalizarea modurilor de viata, adoptarea unui calendar fix, aparitia si introducerea in viata cotidiana a orologiilor care divizau ziua si noaptea in douazeci si patru de ore fixe si regulate, precum si prin alte asemenea aspecte, si-a pus amprenta si pe evolutia comertului si, in special, pe dezvoltarea tehnologiilor sale. Au aparut astfel, asa-zisele 'practici de comert', adevarate manuale de comert, care enumerau si descriau marfurile, tarifele vamale si itinerariile comerciale, stipulau reguli si consiliau negustorii. Atat referitor la marfuri, cat si la relatiile cu fiscul, aceleasi manuale mergeau mai departe, incercand sa ajute comerciantii in intelegerea si utilizareamecanismelor economice.

Efecte deosebite asupra activitatii comerciale a avut descoperirea Americii, de care, in secolul al XVI-lea, prin aurul si banii pusi la dispozitie, au profitat din plin comerciantii, constituindu-se intreprinderi foarte puternice atat din punct de vedere economic, cat si politic.

Paralel, in acelasi secol al XVI-lea, apar in diverse state europene masuri protectioniste din zona comerciala, ca preludiu al etatismului de mai tarziu. Concomitent, se creeaza organe de control generale ale comertului si comisii consultative ale comerciantilor, comisii care reprezentau de fapt nasterea viitoarelor camere generale de comert.

Imbunatatirea mijloacelor de comunicatie, perfectionarea tehnicilor de realizare a produselor, crearea unor noi modalitati de aprovizionare, aparitia manufacturilor si a productiei la scara mare, generalizarea diviziunii muncii     fac sa creasca numarul intreprinzatorilor comerciali si, in acelasi timp, sa apara noi specialisti in probleme comerciale, cum ar fi negustorii si bancherii, care, prin investitiile lor, au contribuit la nasterea si dezvoltarea a insasi revolutiei industriale. A existat, si in aceasta etapa de expansiune, o perioada mai grea, care a franat dezvoltarea respectiva. Este vorba de revolutia franceza din 1789, care, prin sistemul corporativ, a incercat sa ia masuri impotriva concurentei, franand puternic inovatia sociala sau tehnologica si chiar schimburile, prin introducerea protectionismului local, cu vamile sale zonale foarte rigide. A triumfat insa liberalismul, care, in cea de-a doua parte a secolului al XVIII-lea, s-a opus reglementarilor rigide si corporatiilor, care, treptat, au fost suspendate sau li s-a diminuat puterea de actiune.

Dupa o asemenea perioada, caracterizata prin puternice contradictii de-a lungul intregului secol al XIX-lea, industria progreseaza rapid si, o data cu ea, intregul sau cortegiu de aspecte adiacente, trecand prin diferite faze:    criza din anii 1873-1895, restabilirea protectionismului in unele tari europene, sustinerea liberalismului in Anglia, Belgia si Tarile de Jos, care toate au contribuit din plin la dezvoltarea comertului. La acestea s-au adaugat dezvoltarea si perfectionarea continua a cailor de comert si de transport, care au favorizat atat productia, cat si distributia. Distributia se separa tot mai mult de productie si, ca urmare, micul comerciant, care se multiplica puternic, precum si marii comercianti nu mai sunt cei care comanditeaza productia mestesugarilor. Respectivii comercianti, indiferent de talia lor, devin simpli intermediari specializati sau nespecializati, actionand, dupa caz, in functie de interesele industriasilor. intr-un asemenea context, in prima parte a secolul al XX-lea apare fenomenul de concentrare a activitatii comerciale, la inceput prin crearea 'cooperativelor de consum', ulterior, dezvoltandu-se puternic prin aparitia marilor magazine, a intreprinderilor cu sucursale multiple, a comertului integrat si a altor asemenea forme.

Apeland la o abordare diacronica, trebuie avut in vedere ca, in contextul dezvoltarii economico-sociale, comerciantului i-a revenit continuu un rol important. Locul sau ca intermediar intre productie si consum, conturat, asa cum s-a aratat anterior, incepand cu secolul al XIX-lea, si, deopotriva, intre posibilitatile societatii si nevoile de consum ale membrilor sai, precum si functia sa de realizare a marfurilor, il plaseaza pe o pozitie speciala in politica de dezvoltare a fiecarei societati, bucurandu-se atat de atentia intreprinzatorilor, cat si de cea a puterii publice. Conjugarea preocuparilor si efectelor celor doua forte intreprinzatori si putere publica -, precum si gradul lor de corelare au conturat de-a lungul timpului cateva etape importante in dezvoltarea comertului, dupa constituirea sa ca activitate propriu-zisa de intermediere.

. O prima etapa o constituie dezvoltarea sa in cadrul 'economiei pre-industriale'. in perioada respectiva, vanzarea produselor nu ridica probleme, deoarece mestesugarii nu produceau decat foarte putine produse, ceea ce facea ca cererea practic sa nu poata fi saturata, predominand astfel stadiul de penurie.

Comertului ii revenea doar sarcina asigurarii unor proximitati de timp si de loc pentru populatia consumatoare care cauta produsele respective.

. O a doua etapa are in vedere evolutia comertului in cadrul 'economiei de productie', generata de progresul masinismului, care nu mai producea la cerere, ca in etapa precedenta, ci in serie si in avans. O asemenea productie se impunea a fi vanduta pe o piata greu de saturat si, mai mult, pe o piata foarte larga, situata atat in interiorul cat si in exteriorul frontierelor. in aceasta faza a dezvoltarii economiei, comertul devine indispensabil si, drept urmare, se dezvolta puternici. Dar, atat activitatea, cat si influentele sale sunt limitate la zonele de intermediere, produsul este cel luat in calcul, pentru ca el este inca rar, iar consumatorul cauta doar prezenta si calitatea intrinseca a acestuia, nu si alte facilitati sau trasaturi acorporale ale produsului respectiv.

. O a treia etapa, care a inceput in anii '50 si este in plina dezvoltare in actuala perioada, are in vedere evolutia comertului intr-o 'economie de consum', in cadrul acestei etape, productia de masa este la apogeul sau, iar societatea se dezvolta pe baza unei economii de piata. De asemenea, penuria a cedat locul unei concurente puternice intre producatori si, mai ales, intre distribuitori, iar profilul problematicii distributiei nu mai este dat de produs, ci de vanzare, care devine anevoioasa si costisitoare. De aici decurge necesitatea unor eforturi continue de a pune la punct tehnici susceptibile de a permite intreprinzatorilor sa cucereasca piata. De asemenea, tehnica combina realizarile productive cu metode psihologice si psihosociologice, cercetari operationale etc., toate vizand adaptarea predictionala a ofertei la cerere. Se modifica astfel insasi optica de abordare a pietelor, trecandu-se de la ideea de a vinde ceea ce se fabrica la conceptia potrivit careia trebuie produs in permanenta ceea ce se vinde. Intr-o asemenea situatie, comertului ii revin sarcini multiple, adaugand produsului, pe langa utilitatile sale intrinseci, proximitatile de spatiu si timp, servicii complexe, esalonate pe intregul parcurs al actului de cumparare si utilizare, precum si o serie de conditii ambientale privind realizarea actului de vanzare, actul respectiv urmand sa devina un fenomen complex, generator de placeri si satisfactii emotionale.

3. Continutul activitatii de comert

De-a lungul timpului, activitatea de comert a cunoscut modificari substantiale, transformandu-se in cadrul ultimei etape prezentate mai sus - cea privind societatea de consum -, dintr-o simpla intermediere, intr-o activitate creatoare de utilitati, devenind foarte importanta atat pentru producatori, cat si pentru utilizatori.

Notiunea de utilitate, prin caracterul sau complex - folos, serviciu, util sau utilizabil -, face parte din insusi continutul activitatii de comert, definindu-i locul si rolul sau in cadrul unei economii, comertul reprezentand o faza intermediara esentiala intre functia de productie si functia de consum. In orice societate moderna, producatorii si utilizatorii sunt separati intre ei. Printre principalele elemente comensurabile, care separa cele doua categorii de parteneri, figureaza: amplasarea in spatiu si distanta, necunoasterea reciproca a mijloacelor financiare si productive de care dispun, disproportiile dintre cantitatile produse pentru una si aceeasi nevoie etc. intr-un asemenea context, comertul apare ca o functie ce are in vedere punerea bunurilor si serviciilor la dispozitia utilizatorilor, in conditii de loc, de timp si de marime, precum si alte asemenea aspecte care revin acestora.

Avand in vedere transformarile continue intervenite in evolutia societatii, continutul activitatii de comert a suferit si el multiple schimbari, crescandu-i treptat gradul de complexitate. Daca in primele etape ale unui comert modern acesta putea fi considerat drept 'ansamblul operatiunilor care se realizeaza din momentul in care produsul, sub forma sa utilizabila, intra in magazinul de desfacere al producatorului sau al ultimului transformator, pana in momentul in care consumatorul preia livrarea', s-a trecut, ulterior, la o interpretare mai larga, comercializarea fiind considerata, in general, ca reprezentand 'o punere a produsului la dispozitia consumatorului, prin cercetarea pe baza studiilor de piata si determinarea nevoilor reale sau latente ale acestuia, precum si prin suscitarea, reliefarea si argumentarea noilor nevoi pe care consumatorul potential nu le-a sesizat'. Aceasta inseamna ca se adauga activitatilor de intermediere a actelor de vanzare si a celor legate de distributia fizica o serie de noi activitati cum ar fi: cercetarea pietei, informarea populatiei, educarea consumatorilor, publicitatea, promovarea unei largi game de servicii legate de procesul utilizarii produsului, crearea cadrului ambiental necesar actului de vanzare-cumparare si, in general, tranzactiile comerciale sau chiar crearea conditiilor adecvate de utilizare, indiferent de natura produselor. Timpul, dezvoltarea complexa a societatii, sporirea responsabilitatilor comertului si implicarea sa in faze care depasesc intermedierea si procesul de distributie au impus, in ultimele decenii, chiar o noua conceptualizare a notiunii de comert, incercand a defini acest domeniu ca "un ansamblu de activitati care privesc un produs din momentul investitiei sau al manifestarii intentiei de a-l crea, pana la distrugerea sa in procesul de consum, indiferent care ar fi forma acestuia".

Cercetarea incercarilor de conceptualizare si definire a continutului activitatii de comert scoate in evidenta faptul potrivit caruia comertul este intr-adevar un sector creator, dar nu de bunuri propriu-zise, ci de utilitati; el este un reprezentant in serviciul utilizatorilor si al producatorilor, cuprinzand o parte importanta, ce nu poate fi neglijata, a fluxului monetar din fiecare tara. Mai mult, in economiile modeme, prin crearea sistemului de piata, care nu reprezinta o abstractie economica, ci o retea reala existenta de mari piete cu ridicata sau retele de vanzatori si compartimente de vanzare a unor forme existente in orice economie capitalista , comertului ii revine rolul instrumentului de reglare a mecanismului de piata, organizand procesul confruntarii dintre fortele cererii si ale ofertei si asigurand materializarea respectivelor confruntari in acte de vanzare-cumparare, prin antrenarea a numeroase si complexe mase de agenti economici, la aceasta calitate, comertul actioneaza prin concepte, notiuni si acte specifice, indeplinind o serie de functii extrem de importante in fluxul circulatiei marfurilor de la producator catre consumator.

Functiile comertului

Prin sarcinile asumate si, indeosebi,prin depasirea statutului sau de simplu intermediar, comertul joaca un rol extrem de important atat fata de producator cat si in raport cu utilizatorii. intelegerea importantei activitatii desfasurate de comert fata de cele doua categorii de parteneri cu care conlucreaza sau se confrunta este legata de functiile acestuia si de impactul prin care respectivele functii reverbereaza asupra-celor doua categorii de parteneri.

Comertul, prin complexa sa activitate realizata, indeplineste numeroase functii, destinate sa asigure un flux normal al productiei spre locurile de consum, in cele mai bune conditii posibile.

. Principala functie a comertului, care caracterizeaza insusi continutul activitatii sale, o constituie cumpararea marfurilor de la producatori sau colectori - in cazul productiei agricole foarte dispersate - si transferarea acestora in depozite, in vederea pregatirii lor pentru vanzarea catre utilizatorii finali sau intermediari. De altfel, conturarea acestei functii si delimitarea ei de functia de productie, constituirea ei intr-un domeniu distinct de activitate, reprezinta insasi premisa aparitiei comertului ca ramura de activitate independenta. Prin vanzarea marfurilor catre consumatori, comertul realizeaza sub forma baneasca valoarea materializata in marfuri, valorificand efectiv eforturile investitionale facute pentru producerea si circulatia marfurilor; vanzarea incheie ciclul pe care il parcurg marfurile si confirma transferul lor din sfera circulatiei in sfera consumatiei, unde, sub forma unor bunuri de intrebuintare sau servicii, vor satisface anumite nevoi de consum.

. O a doua functie materializeaza activitati derivate din prima, dar foarte importante pentru actul comercial. Este vorba de stocarea marfurilor care ia forma unor preocupari permanente de a asigura echilibrul dintre oferta si cererea de marfuri in cadrul pietei. Functia respectiva se datoreaza locului de intermediar pe care comertul il ocupa intre productie si consum. Necesitatea echilibrarii productiei cu consumul izvoraste din manifestarea unor tendinte diferite, specifice in evolutia acestora si, indeosebi, din existenta posibilitatilor practice, cotidiene de rupere a echilibrului dintre ele. Realizarea de catre comert a functiei de stocaj si, prin aceasta, a echilibrului fata de consum, presupune, in primul rand, studierea nevoilor de consum, stabilirea directiilor in care vor evolua respectivele nevoi. Pe aceasta baza, comertul trebuie sa predictioneze continuu spre a exercita o influenta corespunzatoare asupra productiei, pentru a o determina sa se adapteze la nevoile pietei. Pe de alta parte, comertul cauta, prin politica sa de stocaj si echilibrare a ofertei cu cererea, sa influenteze consumul, pentru a-1 alinia la nivelul posibilitatilor mai largi care decurg din continua dezvoltare si perfectionare a productiei. Aceeasi functie a stocajului de marfuri are in vedere si manifestarea diferita a productiei si consumului care se refera, in unele situatii,la repartizarea in timp; este vorba de sezonalitatea productiei si a consumului. Asigurarea unui echilibru intre productie si consum, in astfel de cazuri, impune comertului sarcina constituirii si pastrarii unor partizi mari de marfuri sub forma de stocuri, prin aceasta comertul asumandu-si responsabilitatea acoperirii nu numai a distantei, dar si a timpului care separa productia de consum.

. O a treia functie importanta a comertului consta in fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia, asortarea loturilor respective, formarea sortimentelor comerciale si asigurarea micilor partizi care urmeaza a fi puse la dispozitia consumatorilor. Se are in vedere, in aceasta situatie, o pregatire a marfurilor pentru vanzare, fiind vorba de o functie deosebit de importanta atat pentru poductie, cat si pentru consumatori. Acesta deoarece, odata marfurile aduse in locul unde urmeaza a fi realizate, ele trebuie pregatite pentru a putea intra in procesul de vanzare. Fenomenul tine atat de natura produselor, cat si de structura cererii. O serie de marfuri nu pot intra in consumul populatiei decat in urma unor operatiuni prealabile de pregatire, iar pe de alta parte, insasi satisfacerea cererii populatiei ridica exigente speciale in legatura cu produsele oferite. Realizarea acestei functii presupune organizarea, in cadrul retelei comerciale, a unor operatiuni specifice cum ar fi: portionarea, dozarea si preambalarea marfurilor, prelucrarea lor (in cadrul alimentatiei publice o asemenea operatie constituie activitatea de baza), sortarea dupa criterii comerciale, controlul continuu al calitatii si asigurarea conditiilor optime de pastrare pana in momentul desfacerii, precum si alte asemenea activitati ce tin de pregatirea marfurilor pentru vanzare.

. O alta functie a comertului consta in transferul marfurilor catre zonele si punctele cele mai indepartate sau mai izolate, pentru a fi vandute consumatorilor. Functia respectiva are in vedere o judicioasa organizare a miscarii marfurilor. Fenomenul apare deoarece realizarea finala a marfurilor are loc, de regula, in punctele de consum, ceea ce presupune o buna orientare a marfurilor, manipularea lor atenta si transportul din locul de productie in cel de consum. De aceasta data, prin functia respectiva, comertul trebuie sa acopere spatiul care separa punctele de productie de cele de consum. Realizarea functiei respective presupune, pe de o parte, buna cunoastere a pietei pe care actioneaza fiecare intreprinzator comercial, cu conditiile, restrictiile si avantajele sale specifice, iar pe de alta parte, alegerea celor mai apropiati furnizori, a cailor mai scurte si mai directe de transfer si transport al marfurilor.

. O functie strict specifica comertului, generata de altfel de cele tratate anterior, o constituie, crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare. Se are in vedere aici faptul ca realizarea activitatii comerciale presupune existenta unei baze tehnico-materiale si a unui personal care, impreuna, sa ofere posibilitatea cumparatorului de a-si alege si adjudeca produsele de care are nevoie. Pentru realizarea acestei functii, comertul trebuie sa dispuna de o retea de unitati (magazine, automate, puncte mobile de vanzare, depozite pentru comertul prin corespondenta etc.), prin intermediul carora sa fie puse la dispozitia publicului marfurile necesare si sa se organizeze procesul de vanzare. De asemenea, este necesar sa aiba la dispozitie un personal specializat, care sa asigure derularea respectivului proces.

. In cadrul unei economii de piata, eforturile intreprinderilor producatoare sau ale celor comerciale nu se pot limita doar la producerea de bunuri si servicii. Atat unele cat si altele trebuie sa-ti asigure o permanenta comunicare cu piata, ceea ce presupune o informare atenta a consumatorilor potentiali si a intermediarilor sai, cat si o serie de actiuni specifice de influentare a comportamentului de-cumparare si consum, de sprijinire a procesului de vanzare. O asemenea activitate, cu obiective si mijloace de actiune specifice si extrem de variate, formeaza continutul unei alte functii a comertului respectiv celei de asigurare a promovarii produselor prin diferite tehnici (publicitate la locui vanzarii, merchandising, publicitate in mass-media etc.), care sa genereze dorinta de cumparare si sa provoace actul de cumparare . Asemenea activitati pot fi realizate atat de-catre producatori, cat si de catre comercianti, ambii parteneri fiind interesati, asa cum s-a aratat mai sus, intr-o cat mai buna informare a consumatorilor. in conditiile economiei contemporane, cand societatea se confrunta cu sporirea si diversificarea neintrerupta a bunurilor si serviciilor destinate satisfacerii celor mai diverse nevoi materiale si spirituale, problemele legate de informarea consumatorilor devin din ce in ce mai dificile. Realizarea acestei informari necesita eforturi de cunoastere aprofundata a pietei, a segmentelor de cumparare, a conditiilor acestora, a gusturilor, exigentelor si a capacitatii de interpretare a mesajelor. Or, toate acestea aduc in prim-plan comertul, ca domeniu in cadrul caruia se materializeaza asemenea aspecte. Drept urmare, apare firesc ca respectivului domeniu sa i se atribuie functia de promovare a produselor, ei cunoscand toate aspectele ce contureaza procesul de vanzare a marfurilor si putand dispune, in acelasi timp, de mijloace specifice de influentare a cumparatorilor si de orientare a actului de vanzare-cumparare.

. In sfarsit, o ultima functie a comertului, generata de dezvoltarea societatii contemporane, o constituie cercetarea doleantelor utilizatorilor, a sugestiilor acestora, a capacitatilor de cumparare, a gradului de instruire, a obiceiurilor de consuni, precum si a altor asemenea aspecte care stau atat la baza cererii de marfuri, cat si la cea a fundamentarii politicilor comerciale. Obiectul acestei functii, ca de altfel si continutul sau, este foarte complex, ceea ce a determinat atat imbogatirea si diversificarea arsenalului de metode si tehnici, cat si cresterea responsabilitatilor comertului in aceasta sfera de activitate. Realizarea respectivei functii presupune existenta unui personal de inalta calificare, capabil sa absoarba complexele probleme ale confruntarii ofertei cu cererea in cadrul pietei, atat in profil macroeconomic, cat si in profil microeconomic, la nivelul fiecarei faze de piata sau a fiecarui intreprinzator comercial. Acesta functie imbraca aspecte complexe, antrenand alaturi de comercianti si producatorii, intrucat cercetarile privesc atat realizarea unor prospectiuni comerciale, cat si a unor studii tehnologice, multe produse urmand a fi realizate pe baza unor tehnologii noi la sugestia consumatorilor, care, in majoritatea cazurilor, contureaza nevoia, dar nu intrevad posibilitatile de realizare, revenind astfel cercetarii tehnologice asemenea sarcini. in aceste conditii, ca si in cazul functiei precedente, aceasta nu reprezinta o exclusivitate comerciala, dar implica comertul, din ce in ce mai mult in procesul de cercetare, intrucat, asa cum s-a aratat in paragraful precedent, in actuala etapa nu produsele sunt cele care ridica probleme, ci vanzarea lor in cadrul pietei, procesul de vanzare devenind extrem de complex si de anevoios, supunand intreprinzatorii comerciali la eforturi deosebit de importante.

Prin functiile asumate, comertului ii revine un rol important, nu numai in raport cu producatorii, ci si in raport cu utilizatorii finali sau intermediari.

. In raport cu producatorii se are in vedere faptul ca, prin interventia si specificul activitatii sale, comertul opereaza o regularizare a procesului de fabricatie, permitand o esalonare a productiei pe intregul an, iar prin politica de stocaj si prin sistemul comenzilor in avans amortizeaza oscilatiile cererii, diminuand efectele scaderilor sau cresterilor bruste asupra procesului de realizare a marfurilor. De asemenea, comertul participa la dimensionarea eforturilor financiare ale producatorilor, platind bunurile pe care le stocheaza, fara a avea certitudinea ca le va vinde. Acelasi comert, prin activitatea desfasurata,permit producatorului sa-si orienteze productia in orice zona, folosind reteaua de distributie, relatiile de care dispun intreprinzatorii comerciali in cadrul pietei, precum si actiunile publicitare destinate sustinerii si realizarii unei mai bune vanzari a produselor oferite si a serviciilor ce le insotesc, interesul celor doi parteneri fiind reciproc, iar obiectivul comun - vanzarea unui volum cat mai mare de marfuri.

. In raport cu utilizatorii, comertul are, de asemenea, un rol esential: punerea la dispozitia lor, acolo unde se gasesc si atunci cand au nevoie, a produselor si serviciilor legate de acestea, in cantitatea si calitatea solicitate, precum si la pretul dorit. Astfel, comertul permite consumatorilor finali sau intermediari sa evite efectuarea unor cumparari foarte mari, care sa le imobilizeze parti importante ale veniturilor, contribuie la reducerea cheltuielilor consumatorilor legate de achizitionarea celor necesare generate de deplasari costisitoare sau de folosirea unor mijloace speciale de transport, produsul fiind pus la dispozitia cumparatorilor, asa dupa cum s-a vazut, in imediata apropiere a locului de cumparare. Rolul important al comertului in raport cu utilizatorii reiese si din modul in care este asigurata informarea acestora, comertul controland, in principal, intregul sistem de comunicatii legat de vanzarea produselor si de aprovizionarea cu marfuri a populatiei.

Analizand diversele aspecte legate de continutul, functiile si utilitatile comertului, se impun atentiei cateva concluzii:

. In ceea ce priveste obiectul sau, comertul isi propune sa puna produsele naturale sau fabricate la dispozitia celor care au nevoie de asemenea bunuri sau servicii.

. In ceea ce priveste rolul sau, comertul joaca rolul de distribuitor si asigurator de servicii pentru consumator, punand la dispozitia acestuia produse naturale, transformate sau fabricate. El stabileste, de asemenea, legatura intre doua sau mai multe stadii succesive ale productiei, cand este vorba de utilizatorii intermediari. Comertul cauta, pe de o parte, sa asigure realizarea produselor care sunt cerute, iar pe de alta parte, sa creeze debusee pentru produsele fata de care el isi asuma responsabilitatea de a le vinde.

. In ceea ce priveste utilitatea sa, comertul dezvolta schimburile de marfuri, cautand in permanenta noi debusee; asigura abundenta de produse, prin orientarea produselor spre zonele in care acestea au o valoare deosebita, evitand zonele in care acestea ar avea o valoare slaba sau nula prin faptul ca nu fac parte din consumul populatiei respective; tinde sa asigure marfurilor o valoare medie, avand in vedere valoarea lor ridicata intr-o regiune unde lipsesc si slaba lor valoare in zonele in care respectivele marfuri sunt supraabundente. O asemenea valoare medie tinde sa se stabileasca nu numai in spatiu, prin transport, ci si in timp, prin stocaj si conservare; permite o exploatare mai completa a bogatiilor globului; permite popoarelor o mai buna cunoastere si apreciere. Aceasta ultima idee explica de altfel rolul tot mai important pe care marfurile il joaca in cadrul procesului de civilizatie.

. In ceea ce priveste campul sau de actiune, acesta este considerabil, pentru ca totalitatea bunurilor de valoare nu este produsa decat pentru a fi schimbata; respectivul camp de actiune se largeste continuu, pe masura descoperirii sau fabricarii de noi produse sau aparitiei de noi nevoi ce urmeaza a fi satisfacute si o data cu dezvoltarea puternica a tehnicilor si a mijloacelor de comunicatie si, indeosebi, acelor publicitare.

. In ceea ce priveste conditiile sale de desfasurare, in primul rand, este nevoie de existenta unor agenti de inalta profesionalitate, comerciantii servind ca intermediari intre producatori si consumatori; in al doilea rand, este nevoie de transporturile de marfuri pentru a se putea efectua usor transferarea partizilor de produse ce formeaza obiectul actelor de schimb. Aceasta presupune mijloace adecvate (cai si mijloace de comunicatie, masini de incarcat si descarcat si, in general, mijloace de manutentiune din ce in ce mai perfectionate); libertate de actiune si de deplasare; asigurarea din partea puterii publice a securitatii tuturor activitatilor ce formeaza logistica comerciala; existenta unui sistem de magazinaj si de conservare a produselor pe tot fluxul acestora (silozuri, rezervoare, antrepozite frigorifice, statii de receptie, laboratoare etc); existenta unei monede comode, sigure si abundente, precum si a unui sistem de schimb monetar facil si sigur, care sa dea garantia tuturor tranzactiilor, indiferent de locul in care se desfasoara; existenta unor locuri in care sa se efectueze activitatea comerciala, respectiv a pietelor in cadrul carora sa se asigure intalnirea cumparatorilor si a vanzatorilor si sa permita stabilirea unui pret mediu, normal al produselor'.

O schema sugestiva ce reuseste sa surprinda sistemul de concretizare a tuturor acestor concluzii este prezentata in figura 1.1

Fig. 1.1 Structura comertului

Un alt aspect foarte important, care este necesar a fi cunoscut in legatura cu continutul si structurarea activitatii comerciale, aspect care genereaza importante alte efecte economice si juridice, se refera la clasificarea comertului din punct de vedere geografic. Potrivit acestui criteriu, se distinge urmatoarea structura:

. Comertul interior, care are in vedere o activitate in cadrul careia atat cumparatorii, cat si vanzatorii implicati in realizarea actului de vanzare-cumparare, se gasesc in interiorul aceleiasi tari.

. Comertul exterior, care presupune o activitate in cadrul careia cumparatorii si vanzatorii se gasesc intr-o tara straina. Este vorba de exportatori, in primul caz, iar in cel de-al doilea se au in vedere importatorii (de pilda, comerciantii romani care vand marfuri in SUA apar ca exportatori, iar firmele romanesti care aduc marfuri din SUA reprezinta importatorii nostri de marfuri).

. Tranzitul, care surprinde un proces economic in cadrul caruia marfurile nu fac altceva decat sa traverseze tara. in acest caz, este de remarcat faptul ca aceeasi partida de marfa poate forma obiectul tranzitului pentru mai multe tari (de exemplu, un lot de marfa contractat de catre un importator roman din Germania poate forma obiectul tranzitului, atat pentru Austria, cat si pentru Ungaria). Schematic, structura comertului prezentata mai sus este redata in figura 1.2

Fig. 1.2 Structura comertului din punct de vedere teritorial