PRACTICI RESTRICTIVE DE CONCURENTA. MONOPOLISMUL

NoTiuni introductive

1.Evolutia reglementarilor in dreptul antimonopolist

Comportamentul intreprinzatorilor - agenti economici - poate ridica si alte tipuri de probleme decat cele analizate in capitolele anterioare. Prima, se refera la acordurile restrictive sau la practicile care implica un grad de legatura intre intreprinzatori independenti din punct de vedere economic

Al doilea tip de probleme apare atunci cand un singur intreprinzator, sau un grup de intreprinzatori, atinge o pozitie destul de puternica, pentru o piata data, astfel incat constrangerile normale ale procesului competitiv nu mai functioneaza. Legea comunitara o numeste 'pozitie dominanta', iar legea engleza 'situatie de monopol' si reprezinta un pericol pentru ceilalti operatori de pe piata, pentru clientii si furnizorii lor. Ei pot, sa-i indeparteze din afaceri pe participantii de pe aceeasi piata, sau sa le produca pierderi financiare grave. Un mod de a evita acest pericol este prevenirea cresterii economice a intreprinzatorilor dincolo de un punct anume si distrugerea a ceea ce poate duce la asa ceva. O alta abordare presupune incercarea de a regulariza comportamentul intreprinzatorului dominant, puterea publica intervenind pentru a compensa absenta competitiei efective.

In perioada de dupa 1990 au existat doua etape legislative distincte in materia practicilor restrictive. Prima, a fost marcata de incercarile de a reaseza sistemul economic pe baze liberale, izvorul initial de drept fiind reprezentat de Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea intreprinderilor de stat ca regii autonome si societati comerciale, care era aplicabila doar agentilor economici cu capital de stat.

In 1996 este promulgata si publicata Legea nr. 21 a concurentei[2] care si-a propus drept scopuri protectia, mentinerea si stimularea concurentei si promovarea intereselor consumatorilor. Ambele teluri au caracter foarte general, astfel ca, cel putin la nivel de principiu se urmareste mai mult decat prevenirea si reprimarea monopolismului.

Legea concurentei contine reglementari grupate in 7 capitole, care analitic pot fi impartite in doua sectiuni ce au profiluri diferite (lasand la o parte dispozitiile generale si cele finale).

O prima parte contine normele de fond care definesc practicile anticoncurentiale (art. 5-10) si concentrarea economica (art. 11-16), precum si pe cele care instituie procedura de investigare, decizie ( cap. V) si aplicare a sanctiunilor (cap. VI). A doua parte contine normele referitoare la organizarea si functionarea Consiliului Concurentei si a Oficiului Concurentei (cap. IV).

Avand in vedere continutul si telurile mentionate este evident ca titulatura legii ( 'Legea concurentei') este prea larga, in fapt ea reglementand numai situatiile de monopolism, nu si pe cele de concurenta neloiala sau modul de acordare a ajutorului de stat.

Pe langa Legea nr. 21/1996 si alte izvoare legislative au rolul de a evita practicile restrictive de concurenta: Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat, Legea nr. 143/1996 privind ajutorul de stat s.a.

Consiliul Concurentei este institutia care prin atributiile sale vegheaza la respectarea prevederilor Legii 21/1996. El este format din 10 membri numiti de Presedintele Romaniei pe 5 ani, la propunerea Comisiilor economice ale celor doua camere ale Parlamentului.

Printre atributiile Consiliului Concurentei, prevazute de articolul 27 al Legii 21/1996 se afla:

- ia decizii pentru cazurile de incalcare a Legii 21/1996;

- certifica pe baza investigatiilor efectuate si a dovezilor prezentate ca nu exista temei pentru interventia sa;

- ia decizii de acordare a dispenselor de exceptari individuale de intelegeri sau practici concertate;

- asigura aplicarea deciziilor proprii;

- efectueaza investigatii utile pentru cunoasterea pietei;

- sesizeaza guvernul de existenta situatiilor de monopol etc..

2. Domeniul de aplicare al reglementarilor antimonopoliste

2.1. Domeniul de aplicare rationae persoanae al Legii nr. 21/1996

Dispozitiile Legii nr. 21/1996 se aplica, dupa cum se arata in art. 2:

a) agentilor economici sau asociatilor de agenti economici persoane fizice sau juridice avand cetatenia respectiv nationalitatea romana sau straina.

Legea nu prevede nici o definitie a conceptului de agent economic utilizat in acest context pentru scopurile legii concurentei. El a fost descris ca fiind mai larg decat conceptul de persoana si pare ca se extinde la orice entitate ce activeaza economic. Participarea la activitatea economica trebuie inteleasa in sens larg, fiind acoperite nu numai producerea si distributia de bunuri, dar si asigurarea serviciilor. Astfel, o asociatie sau fundatie care exista numai pentru scopuri non-economice, dar care se angajeaza in anumite operatii de natura comerciala va fi, pana la un punct un agent economic.

Societatile acceptate ca agenti economici acopera un spectru larg de forme legale: societati cu raspundere limitata, societati pe actiuni, societati in comandita, parteneriate. }i persoanele fizice pot fi agenti economici in sensul legii concurentei (de exemplu: cantaretii de opera care fac contracte cu televiziuni pentru interpertarile lor). La capatul celalalt se afla regiile autonome si societatile comerciale cu capital majoritar de stat.

Prin agent economic in sensul Legii nr. 21/1996 se intelege deci, un ansamblu organizat de resurse, fara o forma juridica determinata anume, (persoana juridica, fizica sau un grup al acestora) care functioneaza ca o unitate economica independenta si care realizeaza o activitate economica pe o baza durabila[3].

Asociatiile de agenti economici presupun acordul liber de vointa in sensul crearii unei noi entitati, care implica autonomia membrilor si mentinerea statutului initial, astfel ca fiecare isi pastreaza personalitatea juridica. Din acest motiv legea stabileste ca atunci cand agentii economici se grupeaza ca grup, coalitie, bloc, federatie s.a., incalcand prevederile acesteia, sanctiunile vor fi aplicate fiecarui agent economic avand in vedere principiul proportionalitatii.

b) organelor administratiei publice centrale sau locale, in masura in care acestea prin deciziile emise sau prin reglementarile adoptate, intervin in operatiuni pe piata, influentand direct sau indirect concurenta, cu exceptia situatiilor cand asemenea masuri sunt luate in aplicarea altor legi sau pentru apararea unui interes public major.

Aceasta dispozitie a legii a fost criticata pe buna dreptate, deoarece exced sfera unei legi ce are drept scop sa previna comportamentele sau structurile monopoliste, destinatarii neputand fi decat agenti economici.

2.2. Domeniile de aplicare rationae materiae ale Legii nr. 21/1996

Potrivit art. 2 pct. 1 legea se aplica 'actelor si faptelor care au ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei', fara a face referire la exercitarea abuziva a concurentei, care formeaza obiectul concurentei neloiale.

Regulile prevazute de Legea nr. 21/1996, cu privire la concurenta, se aplica, in general, tuturor sectoarelor economiei cu exceptia cazurilor in care sunt mentionate derogari in alte articole ale acesteia. Astfel, ea nu se aplica:

- pietei muncii si relatiilor de munca;

- pietei monetare si pietei titlurilor de valoare, in masura in care libera concurenta pe aceste piete face obiectul unor reglementari speciale.

Excluderile de mai sus, prevazute de art. 2 pct. 4, permit ca pe cele doua piete agentii economici sa se comporte inclusiv intr-un mod care, potrivit legii concurentei, ar fi restrictiv de concurenta.

2.3. Aria teritoriala de aplicare a Legii nr. 21/1996

Legea nr. 21/1996 se aplica actelor si faptelor care pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau distorsionarea competitiei, savarsite pe teritoriul Romaniei sau in afara teritoriului atunci cand produc efecte pe teritoriul Romaniei.

Reglementarea mentionata se adauga celei a Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, fiind considerata astfel inutila[5], care prevede ca actele 'care provoaca restrangeri nelegitime liberei concurente sunt supuse legii statului pe a carui piata s-a produs rezultatul daunator'.

Regula conflictuala introdusa prin art 2. pct. 3 din Legea nr. 21/1996 are drept model art. 85 al Tratatului privind crearea CEE. In ambele cazuri intrebarea este aceeasi: cat de departe poate merge jurisdictia extrateritoriala cu privire la concurenta ? Pentru a raspunde la acesta intrebare sunt avute in vedere trei argumente.

In primul rand, este general acceptat pe plan international ca un stat are dreptul la jurisdictie cand activitatea care a inceput in strainatate este adusa pe teritoriul propriu, principiul fiind cunoscut ca principiul teritoriului real.

In al doilea rand , s-a aplicat in Uniunea Europeana de catre institutiile acesteia 'doctrina agentului economic', care presupune aplicarea prevederilor Tratatului in materie de concurenta companiei mama aflata intr-o terta tara, dar care are un subsidiar intr-un stat membru.

In al treilea rand si cel mai controversat argument, baza pentru aplicarea extrateritoriala a legilor concurentei este asa-zisa doctrina a efectelor, doctrina regasita si in prevederile legii romane. In mare, doctrina sustine ca un stat are dreptul la jurisdictie in ceea ce priveste activitatile in strainatate ale companiilor non-nationale cand acestea au consecinte in teritoriul statului respectiv.

Evolutia acestor teorii in aplicarea extrateritoriala a legislatiei in materia concurentei a condus si la un raspuns oferit de Curtea de Justitie Europeana care a dezvoltat o noua formulare a testului pentru jurisdictie: doctrina implementarii care sustine ca factorul decisiv il reprezinta locul unde este implementat acordul restricitiv de concurenta.

Revenind la formularea legii romane trebuie concluzionat ca ea are aplicare extrateritoriala atunci cand actele sau faptele restrictive de concurenta savarsite in afara teritoriului tarii au efect in interiorul acestuia, putandu-se utiliza astfel doctrina efectelor.

2.4. Aria temporala de aplicare a Legii nr. 21/1996

Legea nr. 21/1996 a fost adoptata de cele doua Camere ale Parlamentului in februarie 1996, fiind promulgata o luna mai tarziu in Decretul nr. 59 din 8.04. 1996 si publicta in Monitorul Oficial, partea I, nr. 88 din 30.04. 1996.

Intrarea in vigoare a avut loc potrivit art. 73 in doi pasi:

a) de la publicare devin aplicabile prevederile referitoare la infiintarea noilor organe administrative, Consiliul Concurentei si Oficiul Concurentei;

b) la 30.01.1997 au intrat in vigoare reglementarile de fond.

In intervalul de 9 luni dintre cei doi pasi cadrul legal a fost intregit de regulamente si instructiuni, acte normative subsidiare care priveau autorizarea concentrarilor economice, regimul dispenselor, procedura notificarilor, constatarea faptelor cu caracter monopolist etc.

Din perspectiva inchiderii provizorii a capitolului de negociere cu U.E. privind Concurenta, cat si din aceea a largirii acesteia trebuie spus ca Legea nr. 21/1996 va avea o durata limitata de aplicare in timp. De fiecare data cand U.E. a fost marita un nou set de acorduri au fost initiate de la data accesului noilor membrii.

Capitolul II

Acordurile monopoliste

1. Tipuri de practici anticoncurentiale

Practicile anticoncurentiale se clasifica in doua categorii, distinctie provenind din Tratatul de la Roma din 1957:

1. Intelegerile monopoliste urmaresc acapararea pietei sau a unui segment determinant al acesteia de catre unul sau mai multi agenti economici cu scopul bine determinat de a restrange, distorsiona sau elimina concurenta. In aceasta categorie sunt incluse:

- intelegerile intre agentii economici;

- deciziile de asociere;

- practicile concertate.

2. Abuzul de pozitie dominanta presupune detinerea de catre un agent economic a unei pozitii pe piata ce il face sa aiba o independenta totala de comportament si puterea economica de a actiona pe piata fara a tine seama de initiativele concurentilor, legate de productie, preturi si distributie.

Concentrarea economica este un fenomen economic care poate genera atat efecte benefice pe piata, dar si rezultate anticoncurentiale si se realizeaza prin orice act juridic care realizeaza transferul proprietatii sau folosintei asupra bunurilor, drepturilor si obligatiilor unui agent economic. Ea poate rezulta fie ca urmare a fuziunii, fie prin dobandirea de catre aceleasi persoane a capitalului sau a unor active ale altor agenti economici. Controlul concentrarilor economice are drept scop evitarea distorsionarilor competitiei, nepermitandu-se dobandirea unei pozitii de monopol de care un agent economic poate ulterior abuza.

Sunt considerate acorduri monopoliste urmatoarele practici anticoncurentiale si interzise de art.5, paragraful 1, al Legii nr. 21/1996: 'orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici sau asociatii de agenti economici, orice decizii de asociere sau practici concertate intre acestia, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia, in special cele care urmaresc:

a) fixarea concertata, in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau de cumparare a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor si a oricaror alte conditii inechitabile;

b) limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor;

c) impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, a volumului de vanzari si achizitii sau pe alte criterii;

d) aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand, in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;

e) conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii stuplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au nici o legatura cu obiectul acestor contracte;

f) participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

g) eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici. precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.'

Articolul 5, paragraful 1, are in vedere problema interactiunii dintre competitie si deciziile in afaceri ale participantilor la aceasta. Strategia articolului o reprezinta interzicerea unor interferari intre rolul si efectele concurentei si diversele categorii de decizii ale agentilor economici, furnizand insa si o cale de scapare pentru acordurile care, in ciuda caracterului lor anticoncurential, sunt considerate ca fiind benefice din punct de vedere economic.

2. Conditiile necesare pentru aplicarea art.5 (1) al Legii nr. 21/1996

2.1. Comportamentul cooperativ al pietei

|inta prohibitiei din art. 5 (1) este comportamentul cooperativ al unor agenti economici pe o anumita piata. El nu se aplica unui acord intre o companie mama si un subsidiar, caz in care cel din urma nu se bucura de o libertate reala pentru a hotari modul de a actiona pe piata. Articolul nu se aplica nici relatiei dintre membrii unui grup de subsidiari care opereaza sub controlul strans al companiei mama. In aceste cazuri, elementul de consens intre participantii independenti, comportamentul cooperativ pe piata lipseste, acordul echivaland de fapt cu o distributie de sarcini intr-o entitate economica unica.

Acelasi este si cazul acordurilor din cadrul unei agentii in care agentul actioneaza in numele si pentru beneficiul mandantului sau, nepreluand nici un risc al tranzactiilor asupra lui. Un astfel de agent care lucreaza pentru mandantul sau este privit ca un auxiliar ce formeaza parte integranta a agentului economic si trebuie sa indeplineasca instructiunile sale, fiind doar un angajat. Din acest motiv un acord realizat de un agent cu privire la necomercializarea de bunuri ce pot concura cu cele ale mandantului nu se va supune in aceste imprejurari art. 5 (1).

2.2. Forme de cooperare

Articolul 5 (1) al Legii nr. 21/1996 se refera la trei forme de cooperare care pot fi interzise: intelegeri intre agentii economici, decizii de asociere si practici concertate. Vom analiza fiecare din aceste forme chiar daca liniile de demarcatie intre ele sunt mai mult de interes teoretic.

2.2.1. Intelegeri intre agentii economici

Intelegerile intre agentii economici sunt, in sensul legii, orice fel de acorduri incheiate cu intentia de a coordona comportamentul lor pe piata. Aceasta presupune asumarea explicita a unor obligatii de catre una sau mai multe parti, obligatii ce se pot incadra intr-unul din cazurile mentionate in art.5 (1).

Potrivit unei opinii[7] prin 'intelegere' trebuie sa se aiba in vedere 'acorduri, decizii de asociere sau decizii ale asociatilor de intreprinderi, dupa caz, si practici concertate'. Termenul 'intelegere' se refera, avand in vedere si textul Tratatului ('agreements'), dar si enumerarea din art. 5 , doar la acorduri, care pot avea una din formele prevazute de art. 54 al legii: angajamenet, conventii sau clauze contractuale. Sensul este acesta tinand cont si ca legiuitorul a distins intre 'intelegere' si celelalte doua forme de practici anticoncurentiale, decizii de asociere si practici concertate.

Din perspectiva legii nu exista nici o restrictie cu privire la modalitatea actului juridic sau a formei acestuia, astfel ca pentru a exista o intelegere in sensul art. 5 al Legii nr. 21/1996 este necesar ca agentii economici:

- sa-si fi exprimat vointa intr-un mod determinat;

- sa-si fi manifestat intentia comuna de a se comporta pe piata intr-un mod care restrange concurenta.[8]

Avand in vedere aceste conditii, intelegerile pot fi:

- exprese[9] (constatate pe un suport) sau tacite, atunci cand imbraca forma 'gentlmen's agreement';

- orizontale cand agentii economici sunt prezenti pe acelasi segment de piata si verticale cand pietele sau nivelurile acesteia sunt diferite.

Practica a ridicat problema libertatii consimtamantului in momentul realizarii intelegerii, in orice forma ar fi aceasta. Facand aplicarea dreptului comun in materia conventiilor s-a apreciat ca atat timp cat consimtamantul a fost viciat, agentul economic nu trebuie sanctionat pentru practica anticoncurentiala, acest lucru putand fi insa facut in momentul in care se continua aplicarea acordului si dupa ce el realizeaza nelegalitatea acestuia. In toate cazurile practicile monopoliste pot fi savarsite numai de agentii economici care au puterea de a-si determina singuri comportamentul concurential .

Se poate afirma deci, ca 'intelegerile' din art. 5 (1) acopera orice tip de acord prin care intentia de a coordona comportamentul pe piata este manifestata printr-o acceptare explicita a obligatiilor, moral sau juridic, de catre una sau mai multe parti.

2.2.2.Deciziile de asociere

Expresia utilizata de Legea nr. 21/1996, 'decizii de asociere' a fost constant criticata , datorita modului in care a fost preluata din Tratatul de la Roma din 1957, precum si a sensului pe care aceasta il are.

In primul rand, avand in vedere textul Tratatului de la Roma: 'toutes dcisions d'associations d'entreprises' respectiv, 'decisions by associations of undertakings', formula corecta ar fi fost 'decizii ale asociatiilor de intreprinderi', cu atat mai mult cu cat aceasta se regaseste in Acordul european de asociere si alte acorduri incheiate de Romania cu Comunitatile Europene.

In al doilea rand, sensul de fond al formulei 'decizii de asociere' nu presupune nici o incalcare a regulilor concurentiale, deoarece decizia de asociere echivaleaza doar cu o manifestare initiala de vointa, in sensul asocierii si nu o punere in practica prin care s-ar crea efecte juridice; acestea se produc doar in momentul acordului final al agentilor economic. Din aceste motive s-a afirmat ca 'sintagma decizii de asociere este total straina de adevaratele fapte cu natura monopolista, generand inevitabile confuzii' , in realitate, deciziile deosebindu-se de actul initial de creare a asociatiilor.

Impartasind acest punct de vedere, care presupune interpretarea art. 5(1), trebuie mentionata si opinia care acorda valoare juridica sensului ad litteram al expresiei analizate[15]. Potrivit acesteia este posibil ca legiuitorul sa fi avut in vedere:

- inexistenta asociatilor profesionale puternice, care sa impuna reguli de conduita, si

- impiedicarea agentilor economici de a se asocia in scopul savarsirii practici anticoncurentiale.

Aceasta interpretare ar impune ca, potrivit legislatiei actuale, sa fie sanctionati agentii economici care se asociaza in vederea savarsirii unor practici restrictive de concurenta, nu si a deciziilor asociatiilor agentilor economici care au acelasi scop. De altfel, o decizie prin care mai multi agenti economici se asociaza, intra mai degraba sub incidenta prohibitiei 'intelegerilor intre agentii economici' instituita de art. 5 si analizata anterior.

Pentru a reveni la sensul initial si corect al expresiei, art. 5(1) trebuie interpretat in sensul ca el interzice deciziile cu caracter anticoncurential luate de organele de conducere ale unei asociatii de agenti economici, decizii obligatorii pentru toti membrii acesteia.Un exemplu tipic l-ar constitui rezolutia unei asociatii comerciale care stabileste termenii standard in care membrii pot face afaceri.

Factorul decisiv in intrarea unei decizii sub incidenta art. 5(1) il reprezinta capacitatea asociatiei de a influenta comportamentul membrilor. Astfel, deciziile se pot prezenta atat sub forma unor acte de vointa obligatorii pentru asociati[16] dar si sub forma unor recomandari , atunci cand acestea au rolul de a coordona comportamentul agentilor economici.

In mod obisnuit un numar de asociatii comerciale se grupeaza intr-o asociatie mai mare, de exemplu, Asociatia Nationala a Importatorilor de Autoturisme. Deciziile acestor grupuri pot intra ca 'decizii ale asociatiilor de de agenti economici' sub incidenta art. 5 (1).

2.2.3. Practicile concertate

a) Conceptul de practica cocertata

Practicile concertate constau in comportarea similara si coordonata a unor agenti economici, in absenta oricarei intelegeri, urmarind impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei.

Curtea de Justitie a U.E. a definit practica concertata ca fiind o forma de coordonare intre agentii economici care, fara sa atinga stadiul in care un acord propriu-zis sa fi fost incheiat, stabileste cu buna stiinta o cooperare practica intre ele, din cauza riscurilor concurentei.[18]

Cheia in determinarea unor criterii de stabilire a existentei practicilor concertate o reprezinta principiul general cu privire la concurenta[19] si anume: orice operator economic trebuie sa-si hotarasca independent politica pe care intentioneaza sa o aplice pe piata.

Conditia comportamentului independent nu ii priveaza pe agentii economici de posibilitatea de a se adapta in mod inteligent conduitei existente sau viitoare concurentilor sai. In temeiul principiului enuntat se exclude in mod strict orice contact direct sau indirect intre astfel de agenti economici, contact ce ar avea drept obiect sau efect influentarea conduitei pe piata a unui concurent sau dezvaluirea unui astfel de concurent a conduitei pe care s-au hotarat s-o adopte pe piata.

Conceptului analizat nu corespunde in nici un caz sensului de acord. Singurul criteriu acceptat este 'contactul' care, in mod normal, va implica un act constient de comunicare: una din parti furnizeaza informatii impartiale celeilate parti, iar aceasta trebuie sa fie constienta ca informatiile ii erau destinate. De exemplu, se poate vorbi de un contact care sa conduca la o practica concertata atunci cand:

- A comunica o decizie de afaceri lui B;

- A si B au un numar de clienti comuni astfel ca fiecare va afla repede in timpul negocierilor ce conditii ofera cealalta parte; aceasta nu va echivala cu un contact intre A si B decat daca exista dovezi ca si-au folosit clientii pentru a obtine fiecare informatii;

- B are diverse intalniri in care dezvaluie pretul si cifrele de productie concurentilor sai.

Legea nr. 21/1996 nu contine prevederi referitoare la numarul agentilor economici necesar pentru a ne afla in prezenta practicilor concertate, fiind importanta puterea acestora de a afecta mediul concurential normal.

b) Dovada practicii concertate

Dovedirea unei practici concertate este de cele mai multe ori o sarcina dificila. Trebuie sa se aiba in vedere distinctia, intre comportamentul coordonat pe piata al agentilor economici si comportamentul paralel la care s-a ajuns in mod independent. Acest paralelism acceptat poate avea ca rezultat exercitarea dreptului de a se adapta hotararilor concurentilor, pe care comerciantul le poate afla in timpul afacerilor obisnuite.

Dovezile directe ale contactului relevant intre parti pot fi disponibile sub forma de scrisori, telexuri, inregistrari ale convorbirilor telefonice sau ale intalnirilor. Atunci cand dovezile directe lipsesc sau sunt neconcludente, se vor avea in vedere dovezile circumstantiale, adica interferentele dintre actiunile partilor din perspective conditiilor de pe piata in discutie. Trebuie sa se dovedeasca deci, ca nu exista nici o explicatie plauzibila a comportamentelor partilor, alta decat existenta unei practici concertate intre ele.

Printre atitudinile avute in vedere ca dovada indirecta a practicilor concertate se afla: incetarea livrarilor de marfa in mod concomitent, cresterea preturilor la un produs in acelasi timp pe o piata cu producatori puternici si relativ numerosi , divizarea pietei s.a.

Niciodata o dovada directa a concertarii intre doi agenti economic nu va fi luata in considerare pentru a dovedi si comportamentul paralel al celui de al treilea, cu atat mai mult atunci cand nu a existat nici un contact intre ultimul si primii doi. Totusi, cand exista o retea contractuala, precum o retea de distributie, si pentru unii dintre membrii se poate face dovada ca aplica practici concertate, nu mai e nevoie de multe dovezi pentru a stabili ca si alti membrii au fost implicati.

2. 3. Afectarea concurentei

Articolul 5 (1) al Legii nr. 21/1996 se refera la intelegeri, decizii sau practici 'care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca'.

2.3.1. 'Au ca obiect sau pot avea ca efect'

Aceasta sintagma trebuie privita avand in vedere conjunctia 'sau', scopul precis al acestor tipuri de acorduri fiind determinat prin examinarea termenilor sai, in contextul particular in care au fost indepliniti. Daca se observa ca scopul, in caz de indeplinire, atrage dupa sine restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei intr-un grad destul de mare, atunci nu e necesar sa se continue si sa se arate ca acesta a fost de fapt rezultatul. Totusi, unde implicatiile unui acord asupra concurentei sunt mai putin clare, va fi necesara efectuarea unei analize a conditiilor economice pentru piata relevanta pentru a evalua masura reala a orientarii impactului advers.

Prin art. 5 (1) al Legii nr. 21/1996 se reafirma regula consacrata in art. 2 potrivit careia nu este necesar sa se produca consecintele negative ale unei practici anticoncurentiale, fiind suficienta intentia exteriorizata. Curtea Suprema de Justitie a confirmat si ea regula decizand ca ' nu este necesar sa se fi produs imediat efecte pagubitoare cuantificabile asupra unui alt agent economic, care eventual a facut sesizarea, ci intereseaza daca actele sau faptele pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei, deci afectarea mediului concurential normal'

Avand in vedere sintagma analizata se pot identifica urmatoarele categorii de acorduri care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca:

- care nu au produs inca rezultate, existand insa aceasta intentie;

- care au afectat concurenta sau exista posibilitatea rezonabila de a se intampla acest lucru;

- care isi produc efectele dar fara ca partile sa intentioneze acest lucru; asa cum s-a aratat, in acest caz acordul intra sub incidenta art. 5 (1) din momentul in care partile realizeaza consecintele acordului

2.3.2.'Restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca'

In mod foarte precis nimeni nu poate face distinctia intre restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.Cei trei termeni exprima, cu diferite accente, ideea de baza a modificarii concurentei pe piata romaneasca:

- restrangerea consta in inlaturarea cel putin a unui element care defineste un mediu concurential normal (de exemplu fixarea preturilor);

- impiedicarea presupune o actiune prin care este blocata intrarea pe o anumita piata a unuia sau mai multor concurenti;

- denaturarea presupune orice alt tip de comportament decat cele mentionate, care afecteaza concurenta efectiva.

Pentru a avea efect juridic aceasta sintagma, ca parte a art. 5(1) e necesara indeplinirea a doua conditii. O prima conditie este existenta concurentei efective pe piata romaneasca in discutie. Atat timp cat nu exista un mediu concurential normal, nici acordurile intre agentii economicii nu pot avea ca scop sau efect modificarea acestuia.

A doua conditie presupune existenta unui intelegeri, decizii sau practici concertate, denumite generic acorduri (desi practica concertata nu presupune un acord) care sa afecteze mediul concurential intr-un mod semnificativ, pronuntat. Se au in vedere atat acordurilor dintre agentii economici care opereaza la acelasi nivel in procesul de productie si distributie (acordurile orizontale), cat si acordurile dintre agentii economici care opereaza la niveluri diferite (acordurile verticale).

Cel mai important si dificil lucru il reprezinta constatarea caracterului restrictiv semnificativ, denaturant de concurenta, al acordului. De-a lungul timpului institutiile comunitare europene si nu numai, au fost chemate sa gaseasca criterii in detereminarea dimensiunilor in care concurenta efectiva a fost afectata. Printre criteriile identificate se afla: regula motivului, regula de 'minimis', criterii obiective de apreciere prevazute de legiuitor (de exemplu art. 8 alin. 1 al Legii nr. 21/1996).

a) Regula motivului

Regula isi are originea in dreptul american, unde US Sherman Antitrust Act nu contine nici o posibilitate de exceptare a unui acord restrictiv de la prohibitiile prevazute de lege. In conformitate cu aceasta regula se ia in considerare impactul total al acordului asupra concurentei pe piata respectiva. Aceasta implica in particular identificarea oricaror efecte proconcurentiale, puse in balanta cu efectele anticoncuretiale. Un exemplu il reprezinta promisiunea unui vanzator al unei afaceri de a nu concura in viitor cu cumparatorul sau, pentru un pret rezonabil. Totusi, trebuie acceptat ca 'regula motivului' nu poate fi folosita pentru justificarea comportamentului care restrictioneaza concurenta. Importanta ei in legea americana antitrust este explicata de absenta oricarei cai de exceptare de la prohibitie a unui acord restrictiv, benefic din punct de vedere economic. Acolo unde aplicarea regulii conduce la permiterea unui acord in conformitate cu Actul Sherman, aceasta se va intampla datorita faptului ca acordul e judecat in balanta ca nefiind restrictiv din punct de vedere competitional.

In U. E. regula motivului a fost aplicata cu inconsecventa, in primul rand datorita posibilitatii de a utiliza criteriile obiective si procedura legala de exceptare de la interdictia la care sunt supuse practicile restrictive. Totusi, Curtea de Justitie a U.E. decidea de exemplu: 'sunt cereri legitime, cum ar fi mentinerea unui comert specializat capabil sa furnizeze servicii specifice cu privire la produsele de inalta calitate si tehnologie, care pot justifica o reducere a concurentei preturilor in favoarea concurentei legate de alti factori decat pretul'

Regula motivului, ca metoda analitica consta in concluzie, in cantarirea argumentelor pro si contra cu privire la diferite forme de concurenta.

b) Regula 'de minimis'

Pentru ca art. 5(1) sa se aplice, acordul in discutie trebuie sa aiba ca obiect sau efect diminuarea concurentei, iar impactul actual sau potential asupra concurentei sa fie apreciabil. Regula 'de minimis' reprezinta un aspect specializat al regulii motivului si potrivit ei conditiile din art. 5 (1) cu privire la concurenta trebuie intelese prin referirea la imprejurarile actuale ale acordului, astfel ca, un acord nu e supus interzicerii din art. 5 cand are un efect nesemnificativ pe piata, lunadu-se in considerare pozitia slaba pe care persoanele in cauza o au pe piata produsului in discutie.

Sunt interzise deci numai acordurile care au un apreciabil impact asupra concurentei normale. Termenul cantitativ 'apreciabil' lasa loc la interpretari, astfel ca s-au adaugat si elemente de obiectivitate. De exemplu, testul de apreciabilitate oferit de o Nota a Comisiei C.E.E. consta in doua criterii: a) produsele care fac obiectul acordului (si alte produse ale agentilor economici), considerate de clienti ca fiind echivalente din punct de vedere al caracteristicilor, preturilor si folosirii nu trebuie sa reprezinte mai mult de 5% din piata totala pentru aceste produse; b) in partea afectata a pietei comune cifra de afaceri anuala a agentilor economici in cauza nu trebuie sa depaseasca 200 mil. de ECU.

Legea romana a prevazut si ea un criteriu obiectiv de apreciere a gradului de afectare a concurentei, in sensul 'apreciabil': agentii economici sa aiba o cifra de afaceri peste un plafon minim, ce poate fi modificat la intervale nu mai mici de 6 luni prin ordin al Presedintelui Consiliului Concurentei si o cota de piata de peste 5% (art. 8 alin. 1 al Legii nr. 21/1996).

In concluzie, intelegerile, deciziile sau practicile concertate impiedica, restrang sau denatureaza concurenta atunci cand influenteaza comportamentul liber pe piata al unuia sau mai multor agenti economici si atunci cand au, sau pot avea un impact apreciabil asupra competitiei pe o anumita piata.

3. Lista practicilor anticoncurentiale interzise de art. 5 al Legii nr.21/1996

Exemplele de acorduri, in special cele care pot restrictiona concurenta sunt date in art. 5 (1)[24]. Totusi, dupa cum rezulta din cele aratate anterior ca, in functie de imprejurari, multe acorduri, in afara celor mentionate expres, se vor supune acestui articol.

Prin expresia 'in special cele care urmaresc' se pune in evidenta caracterul clar exemplificativ si nu limitativ al enumerarii. Elementele din lista sunt tranzactii comerciale importante care, pot atrage atentia Consiliului Concurentei fie datorita lor, fie datorita termenilor asociati cu ele. Inainte de a incepe o tranzactie de acest gen, agentul economic trebuie sa ia in considerare cu atentie orice incompatibilitate posibila cu art. 5 (1) avand in vedere atat scutirile in bloc in bloc si cat si a celor individuale.

a. Fixarea concertata, in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau de cumparare a tarifelor, rabaturilor, adaosurilorlor si a oricaror alte conditii inechitabile (art. 5 alin. 1lit.a)

Fixarea concertata a preturilor presupune acordul a cel putin doi agenti economici care, stabilind preturile, vin in contradictie cu principiul libertatii de formare a acestora (art. 4 alin. 1 al Legii nr. 21/1996). Efectul unei asemenea practici nu poate fi unul benefic, nici macar atunci cand se fixeaza preturi mici, deoarece regula cererii si ofertei nu functioneaza. Dealtfel, fixarea tarifelor este o practica anticoncurentiala per se , Curtea Suprema de Justitie avand prilejul sa se pronunte in acest sens, statuand ca:'prin stabilirea tarifelor in cadrul unor negocieri colective si aplicarea ulterioara, cu consecventa a acelor tarife, reclamanta a savarsit o practica anticoncurentiala, in sensul textului legal precitat. () o atare pracica anticoncurentiala este ilegala per se si nu trebuie sa fie demonstrate efectele sale negative asupra unui mediu concurential normal ci este suficient sa se faca dovada existentei practicii.'

In unele situatii acorduri care sa fixeze preturile sunt permise, jurisprudenta franceza validand de exemplu, acordurile cu privire la preturi (exceptie de la principiul libertatii de stabilire a pretului) atunci cand este vorba de articole purtand o marca apreciata, recunoscand dreptul titularului de impune un pret pentru a conserva valoarea marcii sale.[26]

Fixarea concertata a altor conditii inechitabile consta in aplicarea unor conditii comerciale incoerente tertilor, conditii care difera in functie de interesele partilor la intelegerea restrictiva. Deoarece legea nu exemplifica, este la aprecierea practicienilor sa stabileasca daca s-au aplicat conditii inechitabile.

b. Limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor (art. 5 alin. 1 lit. b) presupune reducerea intentionata, sau dirijarea :

- volumului de marfa produsa;

- fluxului de produse care se indrepta spre partenerii comerciali;

- cercetarii, in sensul introducerii unor metode noi de productie;

- felului in care sunt plasate resursele financiare.

Dintre tipurile de intelegeri care ar avea ca obiect una din situatiile de mai sus, acordurile pe orizontala sunt cele care ar produce cele mai grave efecte anticoncurentiale. In schimb cele pe verticala, avand si efecte pozitive pentru consumatori pot beneficia de exceptarea prevazuta de lege

c.Impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, a volumului de vanzari si achizitii sau pe alte criterii

Piata de desfacere este reprezentata de spatiul geografic in care au loc operatiunile de distribuire a unor produse, ori servicii, sau cercul de consumatori a acestora. De asemenea, sursa de aprovizionare poate fi privita si ea, atat ca zona geografica, cat si subiectiv, ca agent economic furnizor. De exemplu, impartirea rutelor aeriene de catre doua companii de transport au fost apreciate de Consiliul Concurentei ca intrand sub incidenta art. 5(1) lit. c.

d. Aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand, in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala

Conditiile pentru ca un acord sa intre sub incidenta acestei prevederi sunt: alicarea unor conditii inegale partenerilor la prestatii echivalente si crearea prin aceasta a unui dezavantaj partenerilor comerciali.

Prin sintagma 'conditii inegale la prestatii echivalente' se intelege aplicarea unui tratament diferentiat partenerilor, in conditiile in care acestia isi asuma obligatii de aceeasi natura ca si ceilalti.

Consiliul Concurentei a apreciat ca intelegerea intre organizatorul unei licitatii si unul din participanti, prin care acesta din urma castiga licitatia, oferind un pret mai mic la care se adauga compensarea cu o datorie anterioara, intra sub incidenta textului analizat deoarece ceilalti ofertanti au fost in dezavantaj, ei neputand sa ofere nici o compensare. Intr-un caz identic aceasta incadrare a fost mentinuta de Curtea Suprema de Justitie aratandu-se ca 'agentii economici au beneficiat de tratamente diferite (). Avand in vedere ca acea compensatie avea ca obiect despagubiri datorate pentru alte lucrari executate in mod necorespunzator, organizatorul ar fi trebuit sa respinga contraoferta agentului economic, avand tot interesul sa accepte oferta cea mai avantajoasa pentru sine.'

e. Conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii stuplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au nici o legatura cu obiectul acestor contracte;

Conditionarea mentionata de text reprezinta o limitare a principiului libertatii contractuale, in realitate aflandu-ne nu in fata unui contract negociat, ci a unuia de adeziune existand clauze prestabilite. Acestea trebuie sa nu aiba legatura cu obiectul contracului nici prin natura lor, nici conform uzantelor comerciale.

f. Participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte

Pentru a ne afla in fata acestei practici anticoncurentiale, conditia primordiala este ca licitatia sa indeplineasca toate celelalte conditii de valabilitate, in caz de nulitate a acesteia trucarea ramanand fara obiect.

Prin sintagma 'participare in mod concertat' s-a avut in vedere colaborare a cel putin doi agenti economici, care in mod intentionat fac oferte nereale in scopul favorizarii altor participanti; in acest caz, si oferta agentului economic care a profitat este tot una trucata.

In cazul mentionat mai sus atat Consiliul Concurentei, cat si Curtea Suprema de Justitie, au decis ca licitatia in urma careia s-a acceptat o oferta care continea un pret mai mic plus o compensare cu o datorie anterioara, intra sub incidenta art. 5 (1) lit. d) , g) si nu sub aceea a literei f), neavand 'relevanta daca valoarea ofertei facuta de agentul economic adjudecatar era mai avantajoasa in absenta contraofertei, decat cea a agentului economic concurent, avand importanta faptul ca pe piata licitatiei nu au fost asigurate de catre organizator conditii egale de acces la obiectul acesteia pentru ambii participanti' .

g. Eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila

Textul continut de art. 5(1) lit. g contine mai multe feluri de comportamente anticoncurentiale, legiuitorul incercand astfel sa acopere o plaja cat mai mare fapte:

- eliminarea de pe piata a altor concurenti presupune inlaturarea de pe piata a agentilor concurentilor;

- limitarea sau impiedicarea accesului pe piata consta in instituirea unor bariere pe o piata relevanta astfel ca nu orice concurent poate intra pe aceasta;

- limitarea sau impiedicarea libertatii exercitarii concurentei este o formulare foarte generala care poate singura acoperi oricare din celelalte scopuri prevazute de lege ca intrand sub incidenta prohibitiei;

- intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila, presupun pe langa existenta unei intelegeri si absenta oricarei motivatii legata de uzantele unui comert onest.

Consiliul Concurentei a apreciat ca un contract privind salubrizarea incheiat intre Consiliul General al Municipiului Bucuresti si S.C. Rebu S.A., prin care aceasta devenea unicul prestator al serviciului respectiv, intra sub incidenta art. 5 (1) lit. g.[33]

4. Acorduri restrictive de concurenta exceptate. Cooperarea permisa

4.1. Notiune

Exista multe forme cooperare, inclusiv sub forma acordurilor, intre agentii economici, care nu ameninta mentinerea concurentei efective, in timp ce acestea pot aduce o varietate de beneficii economice cum ar fi acumularea experientei sau reducerea costurilor. Ar fi in dezvanatjul consumatorilor daca agentii economici, in special cei mici si medii, ar fi impiedicati de la asemenea activitati de teama nejustificata a incalcarii art. 5 al Legii nr. 21/1996.

Chiar si acordurile care restrang concurenta in mod apreciabil pot aduce totusi avantaje economice semnificative. Sistemul roman de drept ofera posiblitati unui acord restrictiv ce serveste anumite obiective importante ale politicii publice sa scape interzicerii. Respectand conditiile art. 5 alin. 2, prevederile art. 5 alin. 1 pot fi declarate de neaplicat oricarui acord sau categorie de acorduri. Functia acestei reglementari este de a crea o balanta intre mentinerea unei concurente reale si posibilele avantaje pe care astfel de acorduri le-ar putea aduce.

Potrivit art. 5 alin 2 al Legii nr. 21/1996 pot fi exceptate de la interdictia stabilita la alin. (1) intelegerile, deciziile de asociere sau practicile concertate care indeplinesc cumulativ conditiile de la lit. a)-d) si una dintre conditiile de la lit. e), dupa cum urmeaza:

a) efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei provocate de respectivele intelegeri, decizii de asociere sau practici concertate;

b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de partile la respectiva intelegere, decizie de asociere sau practica concertata;

c) eventualele restrangeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate, iar prin respectiva intelegere, decizie de asociere sau practica concertata partilor nu li se impun restrictii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la lit. e);

d) respectiva intelegere, decizie de asociere sau practica concertata nu da agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor la care se refera;

e) intelegerea, decizia de asociere sau practica concertata in cauza contribuie sau poate contribui in mod semnificativ la: - ameliorarea productiei ori distributiei de produse, executarii de lucrari ori prestarilor de servicii; - promovarea progresului tehnic sau economic, imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor; - intarirea pozitiilor concurentiale ale intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna; - cresterea gradului de competitivitate a produselor, lucrarilor si serviciilor romanesti pe piata externa; - practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori.

Puterea de a acorda scutiri individuale, in ceea ce priveste acordurile restrictive este rezervata Consiliului Concurentei prin art. 5 alin. 3. Pentru unele categorii de acorduri Consiliul Conurentei poate, prin regulament, acorda scutiri in bloc, care de regula se refera la acordul de distribuire exclusiva, cumparare exclusiva, acordarea licentelor si, specializarea, cercetarea si dezvoltarea etc.

4.2. Criterii de exceptare de la interdictia art. 5 (1)

4.2.1. Beneficiul economic

Primul criteriu pozitiv identifica in termeni largi un numar de beneficii economice care furnizeaza motive pentru a nu aplica art. 5 (1). Acordul trebuie sa contribuie la imbunatatirea productiei, distributia de bunuri sau la promovarea progresului tehnic si economic. Aceasta nu inseamna ca e suficient ca doar partile acordului sa aiba avantaje.

Testul de baza in aplicarea criteriului beneficiului economic este obtinerea unui avantaj ce trebuie sa il depaseasca pe cel existent fara restrictionarea concurentei, sa reprezinte in mod obiectiv o imbunatatire a situatiei care exista oricum.

Intrebarea cu privire la contributia la progresul economic, in concordanta cu art. 5 (2), poate fi pusa doar in cazuri exceptionale, cand concurenta libera nu e capabila sa produca cel mai bun rezultat economic, astfel ca vor fi acceptate si restrangeri ale concurentei.

In conversarea balantei delicata intre beneficiile ce rezulta din acord si nevoia de a mentine o concurenta reala, un rol important e jucat de limitele temporale ale exceptarii. Acordurilor li se da o perioada de timp suficienta pentru a produce rezultatele asteptate, mai ales in cazul unor acorduri de cercetare si dezvoltare sau unor asociatii de producatori in cazul unor produse care nu sunt inca prezente pe piata. In ciuda perioadei de valabilitate limitata, multe scutiri vor produce modificari permanente in strategia pietii, acordurile specializate prin natura lor putand provoca o cotitura decisiva in afacerile partilor. In plus cand perioada de scutire s-a terminat, ea poate fi reinnoita de Consiliu, desi nu in mod necesar in aceeasi termeni. Conditiile acordarii unei scutiri vor fi concepute sa se asigure ca beneficiile sunt obtinute intr-adevar si ca concurenta nu sufera prejudicii. Un exemplu ar fi obligatia de a raporta din cand in cand progresul realizat.

Asa cum se poate astepta imbunatatirile in productie au rezultat din acordurile ce permit partilor sa se specializeze in arii particulare de productie sau care pot duce la o colaborare in domeniul cercetarii si dezvoltarii. Tipic pentru aceste imbunatatiri ar fi: o reducere a costurilor sau o crestere a productivitatii datorita economiei realizate; sporirea randamentului, a calitatii si a gamei de bunuri prin modernizarea fabricilor sau centralizarea productiei si planificarii; evitarea duplicatelor proiectelor de cercetare si dezvoltare, oferind o mai buna sansa obtinerii unui rezultat util si reducand timpul necesar pentru aceste acorduri licentelor pentru patente si know-how si acordurile cu privire la asociatiile de producatori contribuie la imbunatatirea productiei prin permiterea unei mai largi exploatari a inventiilor si proceselor.

Acordurile de distributie au fost cateodata considerate benefice pentru productie, de exemplu, acolo unde au existat prevederi despre schimbul de informatii dintre producator si distribuitor. Exemplele obisnuite de acorduri ce produc imbunatatiri productiei sunt distributiile exclusive, si targurile comerciale.

In cazul acordurilor de distributie exclusiva, avantajele recunoscute sunt: o mai usoara patrundere pe piata (in special pe cele straine), continuitatea furnizarii, o mai buna promovare a bunurilor, mentinerea stocurilor corespunzatoare si organizarea de servicii dupa vanzare.

Participarea rationala la taguri comerciale poate imbunatati distributia prin aducerea periodic la un loc, a intregii game de productie dintr-un sector dat, oferind o privire de ansamblu si scutindu-i pe producatori de cheltuieli mari pentru prezentarea productiei in mai multe evenimente mici.

Deoarece progresul economic ar putea fi interpretat ca un termen atotcuprinzator, la care sa se apeleze cand se doreste exceptarea unui acord care nu indeplineste toate conditiile pentru acest lucru, se iau in calcul si avantajele sociale atunci cand se aplica art 5(2)

4.2.2. Beneficiul consumatorilor

Un al doilea criteriu pozitiv are in vedere obtinerea de catre consumatori a unei parti din beneficiul rezultat prin restrictionarea concurentei. La prima vedere, folosirea termenului de 'consumator' sugereaza numai public consumator sau ultim consumator. O asemenea constatare, totusi, ar avea ca efect limitarea severa a sferei posibilelor exceptari deoarece in multe cazuri partile acordului nu pot face nimic pentru a asigura conditii necesare. De exemplu, de cele mai multe producatorii vand prin intermediari si nu pot garanta ca acestia vor trece mai departe beneficiul acordat, chiar daca ei fac aceasta. Din aceste motive, legea romana, spre deosebire de Tratatul de la Roma vorbeste de 'beneficiari sau consumatori'

Conditia 'avantaj corespunzator' implica doua intrebari: ce se intelege prin avantaj si cum poate fi sigur Consiliul Concurentei ca acesta ajunge efectiv la consumator ?

Raspunsul la prima intrebare e strans legat de tipul de imbunatatire pe care o tinteste acordul: imbunatatirea din productie sau promovarea progresului tehnic va rezulta de obicei dintr-un produs mai ieftin si mai bun; imbunatatirea in distributie va duce la o mai buna furnizare si alegere a produselor.

Raspunsul la a doua intrebare nu poate fi niciodata foarte complet, deoarece nimeni nu poate oferi certitudini. Se poate avea in vedere de exemplu ca partile vor continua sa fie supuse concurentei altori competitori. Legea ofera totusi cateva parghii de control a modului in care 'avantajul' ajunge efectiv la beneficiar:

- stabilirea prin decizia de acordare a dispensei a obligatiilor (art. 5 alin. 6);

- revocarea dispensei atunci cand circumstantele in care a fost acordata s-au modificat (art. 5 alin. 8).

4.2.3. Acordul sa nu impuna partilor restrictii care nu sunt indispensabile

Primul criteriu negativ este acela ca dispensa nu poate fi acordata acordurilor restrictive de concurenta care merg dincolo de ceea ce e absolut necesar pentru a atinge obiectivele considerate benefice.

Pentru formele comune ale acordurilor restrictive, a fost de exemplu clar ca protectia impotriva concurentei directe de la furnizorul insusi sau de la alti distribuitori numiti pe un teritoriu concesionat, este acceptata ca fiind pretul pentru asigurarea securitatii realizarii obligatiilor sale de catre un distribuitor exclusiv.

Intr-un acord de specializare, obligatia de a cumpara exclusiv de la cealalta parte, va trece testul daca cumparatorul poate accepta oferte mai favorabile de la o a treia parte.

In ceea ce priveste acordul de cercetare si dezvoltare, delicatetea relatiei dintre parteneri poate justifica marea varietate de restrictii, incluzand si obligatia de a nu realiza aceste activitati nici independent, nici cu o a treia parte.

4.2.4. Lipsa posibilitatilor de a elimina concurenta pe o parte substantiala a pietei in cauza

Ultima conditie pentru acordarea dispensei este aceea ca acordul sa nu dea partilor posibilitatea de eliminare a concurentei in ceea ce priveste o parte substantiala a produselor in chestiune. Aceasta reprezinta in principiu, o limita dincolo de care consideratiile unei politici economice generale, nu pot sa aiba intaietate asupra mentinerii concurentei efective pe piata produselor sau serviciilor la care se refera acordul.

In analizarea conditiei trebuie determinata in primul rand piata in cauza. Acest lucru se realizeaza prin identificarea gamei de produse ce concureaza cu cele afectate de contract, luand in considerare aria geografica a ofertelor, dar si celelalte criterii utilizate in delimitarea pietei relevante, precum factorul timp. De exemplu, intr-un acord de cercetare delimitat in timp concurenta reapare odata cu implinirea termenului pentru care s-a acordat dispensa.

Doctrina si practica precizeaza ca, de regula un acord care satisface in mod clar celelate criterii de acordare a dispensei prevazute in art. 5 (2) nu poate esua in ceea ce-l priveste pe acesta.

5. Modalitati de acordare a dispensei

5.1.Exceptari individuale

Dispensa individuala de la prohibitia art. 5(1) se poate acorda numai printr-o decizie a Consiliului Concurentei ca urmare a unei notificari a intelegerilor si deciziilor de asociere.

Doua critici au fost aduse Legii nr. 21/1996 in privinta exceptarilor individuale. Prima se refera la obligatia de notificare a acordului. Avand in vedere ca in legislatia comunitara ea nu exista, sensul introducerii exceptarilor de grup, precum si aspectele birocratice, s-a afirmat ca obligatia in cauza este inutila, contribuind la cresterea rolului birocratic al Consiliului Concurentei. Pe de alta parte critica a fost apreciata neintemeiata, avand in vedere tranzitia economica dificila si lipsa educatiei in domeniul concurentei. In opinia noastra, necesitatea obligatiei de notificare se datoreaza in primul rand sistemului roman de drept , caruia se poate spune ca ii este specifica 'autorizarea prealabila' , controlul anterior al indeplinirii unor conditii legale. Desi poate pentru disciplinarea agentului economic s-ar putea pretinde mentinerea acestei obligatii, din ratiuni de uniformizare a legislatiei, credem ca intr-o perspectiva apropiata ea va dispare.

O a doua critica are in vedere expriamarea pleonastica a legiuitorului, care, preluand formulele traduse din Tratatul de la Roma, utilizeaza in sensuri diferite termenii 'dispensa' si 'exceptare', desi in limba romana ele sunt sinonime

Dupa primirea cererii Consiliul Concurentei poate solicita informatii suplimentare si atunci cand din examinarea preliminara rezulta posibilitatea acordarii exceptarii se vor parcurge urmatori pasi

- se publica rezumatul cererii pentru ca in 30 de zile de la publicare tertii sa isi prezinte punctul de vedere;

- raportorul desemnat cu investigarea si participarea la dezbateri cu tertii poate formula concluzii favorabile si atunci Consiliul Concurentei emite decizia de exceptare sau, daca tertii au rezerve el va continua procedura de investigare;

- dupa terminarea audierilor dispuse si dupa examinarea opiniilor partilor cu privire la raportul de investigatie Consiliul Conurentei va emite o decizie motivata de acordare sau de refuz de dispensa.

5.2. Exceptari in bloc

5.2.1. Notiune

Un acord care altfel ar putea fi interzis in conformitate cu art. 5 (2) va scapa automat (cu conditia criticata a notificarii) de acest lucru daca indeplineste conditiile unui regulament de scutire pe categorii. Partile ce se intra in aceste categorii de acorduri sunt scapate de incertitudinea si intarzierea oferite de scutirile individuale; acest drum ramane deschis pentru cei care nu se incadreaza in nici o categorie.

Regulamentul din 3 aprilie 1997 privind acordarea exceptarii pe categorii de intelegeri, decizii de asociere, ori practici concertate de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996 prevede in art. 1 categoriile de intelegeri, susceptibile de a fi exceptate de la aplicarea prevederilor art. 5 alin.1:

acorduri pentru distributie exclusiva;

acorduri pentru cumparare exclusiva;

acorduri de cercetare- dezvoltare;

acorduri de specializare;

acorduri pentru transfer de tehnologie si/sau Know-how;

acorduri de franciza;

acorduri de distributie, service si piese de schimb in perioada de garantie si postgarantie, pentru autovehicule;

acorduri in domeniul asigurarilor.

Desi art.1 al Regulamentului nu a fost abrogat, el necesita o alta abordare, avand in vedere modificarile aduse acestuia, prin 'Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale', astfel ca acordurile de distributie, cumparare, cele privind autovehiculele si franciza vor fi privite ca acorduri verticale.

5.2.2. Exceptari in bloc acordate intelegerilor verticale

Prin intelegere verticala in sensul avut in vedere in cele ce urmeaza se intelege orice acord sau practica concertata intervenita intre doi sau mai multi agenti economici, care operaeaza in scopul indeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productie-distributie si care privesc conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse ori servicii.

O prima mare categorie de intelegeri exceptate sunt, potrivit art. 7 al 'Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale', intelegerile verticale convenite intre agenti economici a caror cota de piata (furnizor sau cumparator, dupa caz) nu depaseste 30% vor beneficia de exceptare pe categorii, iar intelegerile verticale convenite intre agenti economici a caror cota de piata (furnizor sau cumparator, dupa caz) depaseste 30% pot beneficia de exceptare individuala in conformitate cu prevederile 'Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurentiale'.[42]

O a doua categorie exceptata priveste, conform art. 4(1) al 'Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale', orice acord sau practica concertata intervenita intre doi sau mai multi agenti economici, care operaeaza in scopul indeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productie-distributie si care privesc conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse ori servicii.

Aceasta exceptare se mai aplica si

- intelegerilor verticale incheiate intre o asociatie de agenti economici si membrii sai, sau intre o astfel de asociatie si furnizorii sai daca toti membrii asociatiei sunt comercianti en detail de produse si nici unul dintre acestia, impreuna cu grupul de agenti economici din care face parte nu realizeaza o cifra de afaceri totala anuala mai mare de 50 miliarde lei (art. 4 alin. 2 al Regulamentului);

- intelegerilor verticale care contin dispozitii cu privire la acordarea drepturilor de proprietate intelectuala catre cumparator, sau a dreptului de utilizare a acestora de catre cumparator, cu conditia ca dispozitiile respective sa nu constituie chiar obiectul principal al acelor intelegeri si sa fie legate in mod direct de utilizarea, vaanzarea sau revaanzarea de produse ori de servicii de catre cumparator sau de catre clientii sai (art. 4 alin. 3 al Regulamentului);

Exceptarea continuta de art. 4 (1) al 'Regulamentului' nu se aplica:

a) intelegerilor verticale convenite intre agenti economici concurenti; totusi exceptarea opereaza atunci cand agentii economici concurenti convin asupra unei intelegeri verticale nereciproce si indeplinesc una dintre urmatoarele conditii: 1) cifra de afaceri anuala totala a cumparatorului nu depaseste 100 miliarde lei; 2) furnizorul este un producator si un distribuitor de bunuri, in timp ce cumparatorul este un distribuitor care nu fabrica produse concuraand produsele ce fac obiectul acordului; 3) furnizorul este un prestator de servicii prezent pe mai multe niveluri de comercializare, in timp ce cumparaorul nu furnizeaza servicii concurente la nivelul la care cumpara serviciile prevazute in acord.

b) intelegerilor verticale care, direct sau indirect, separat ori impreuna cu alti factori aflati sub controlul partilor, au ca obiect : restrangerea libertatii cumparatorului de a-si determina pretul de vanzare, restrictionarea teritoriului sau a clientelei in care si catre care cumparatorul poate vinde produsele sau serviciile care fac obiectul acordului[43], restrictionarea convenita intre un furnizor de parti componente si un cumparator care le utilizeaza in procese de fabricatie, care limiteaza libertatea furnizorului de a vinde partile componente ca piese de schimb catre consumatori finali, prestatori de reparatii sau alte servicii, neabilitati de catre cumparator pentru prestarea acestor servicii conexe, s.a. .

c) nici uneia dintre urmatoarele obligatii convenite prin intelegeri verticale: 1) orice obligatie directa sau indirecta de nonconcurenta, cu durata nedeterminata sau mai mare de 5 ani; 2) orice obligatie directa sau indirecta care determina cumparatorul ca dupa expirarea intelegerii sa nu fabrice, sa nu cumpere, sa nu vaanda sau sa nu revaanda produse ori servicii public; 3) orice obligatie directa sau indirecta care determina membrii unui sistem de distributie selectiva sa nu vaanda produsele anumitor furnizori concurenti.

Procedura de acordare a exceptarii pe categorii presupune notificarea acordului catre Consiliul Conurentei[45], care in termen de 60 de zile va comunica agentilor daca intelegerea verticala indeplineste conditiile 'Regulamentului' pentru exceptare. In 30 de zile de la raspunsul negativ partile pot fie sa renegocieze acordul pentru a indeplini conditiile, fie sa declanseze procedura exceptarii individuale.

5.2.3. Exceptari in cazul acordurilor de cercetare dezvoltare

Acordul de cercetare si dezvoltare pana la stadiul de aplicare industriala, dar fara a-l include pe acesta este printre formele permise de cooperare recunoscute de 'Regulamentul din 24 mai 2002 privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996'

Articolul 3 din 'Regulament' scoate de sub incidenta interdictiei art. 5(1) trei clase de acorduri: acelea pentru cercetare comuna si dezvoltarea produselor sau a proceselor si exploatarea comuna a rezultatelor; acelea pentru exploatarea comuna a rezultatelor dezvoltarii si cercetarii indeplinite in comun, sub un acord anterior intre parti; si acelea pentru cercetare si dezvoltare comuna fara o exploatare ulterioara.

Potrivit art. 5 al 'Regulamentului' acordul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii pentru a beneficia de exceptare :

- cercetarea si dezvoltarea comuna trebuie realizata sub un program care sa defineasca obiectivele si campul de actiune;

- toate partile trebuie sa aiba acces la rezultatul cercetarilor si daca nu va fi exploatat in comun, fiecare dintre ele trebuie sa fie libere sa exploateze rezultatele in mod independent;

- orice exploatare in comun trebuie sa fie limitata la rezultate care sunt protejate de dreptul la proprietate intelectuala sau care constituie know-how, iar rezultatul trebuie sa fie decisiv pentru producerea produselor din contract sau pentru aplicarea proceselor din contract.

Acolo unde doua sau mai multe parti concureaza in producerea de produse care pot fi imbunatatite sau inlocuite de produse din contract, exceptarea opereaza numai daca segmentul lor de piata nu depaseste 25%.

Articolul 7 al 'Regulamentului' contine si acordurile de cercetare neacoperite de exceptare precum cele care au ca obiect restrictionarea libertatii agentilor economici participanti de a efectua activitati de cercetare-dezvoltare in mod independent sau in cooperare cu terte parti intr-un domeniu nelegat de obiectul acordului de cercetare-dezvoltare sau, dupa finalizarea cercetarii-dezvoltarii, in domeniul la care se refera acordul ori intr-un domeniu conex[47].

5.2.4. Exceptari in cazul acordurilor de specializare

Printr-un acord specializat fiecare parte renunta la productia de produse specifice, lasandu-i pe altii sa-si concentreze atentia in acest domeniu. Renuntarea reciproca este adesea insotita de acordul de distributie reciproca exclusiva, astfel incat partile vor avea o livrare asigurata pentru bunurile ori serviciile specificate . Beneficiile probabile ale specializarii in termenii unei eficiente imbunatatite trebuie puse in balanta cu consecintele incetarii concurentei dintre cele doua parti. Cu cat partile sunt mai puternice, cu atat este mai mare piata afectata si cu atat mai serioase vor fi consecintele.

Politica 'Regulamentului din 24 mai 2002 privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996' , este de a acorda scutire pentru acorduri specializate in termeni destul de generosi ce se supun pragurilor generale proiectate pentru prevenirea eliminarii concurentei in ceea ce priveste o parte substantiala a produselor in chestiune. El urmareste sa satisfaca doua exigente: sa asigure protectia eficienta a concurentei si sa ofere agentilor economici o siguranta juridica adecvata/

Problema unei restrictionari a concurentei se pune numai daca partile la un astfel de acord detin mai mult de 20% din piata relevanta.

In conformitate cu art. 3, exceptarea de la interdictia art. 5(1) al Legii nr. 21/1996 se aplica acordurilor in care partile accepta reciproc obligatia:

a) sa nu produca anumite produse, dar sa lase alte parti sa le produca;

b) sa produca anumite produse, dar numai in comun.

O obligatie nereciproca de a inceta productia este stipulata de Regulament, in sensul ca una din parti se abtine de la a fabrica anumite produse si se angajeaza sa le cumpere de la un agent economic concurent, acesta din urma angajaandu-se sa fabrice si sa furnizeze aceste produse

Exceptarea in cauza se acorda si acordurilor de cumparare si comercializare, in conditiile art. 5 al 'Regulamentului'.

Exceptarea prevazuta la art. 3 nu se aplica acordurilor care, direct sau indirect, au ca obiect: a) fixarea preturilor la vaanzarea produselor catre terte parti; b)limitarea productiei sau a volumului vanzarilor, sau c) impartirea pietelor sau a clientilor.

Procedura exceptarii este asemanatoare cu cele deja prezentate, presupunand notificarea, potrivit anexei la 'Regulament' si decizia Consiliului Concurentei in termen de 60 de zile.

5.2.5. Exceptari in cazul acordurilor de transfer de tehnologie si/sau know-how

Sunt exceptate, potrivit art. 27 al Regulamentului din 3 aprilie 1997 privind acordarea exceptarii pe categorii de intelegeri, decizii de asociere, ori practici concertate de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. 1 din Legea concurentei nr. 21/1996, acordurile pentru transferul de tehnologie si/sau know-how precum: acordurile pentru licetierea de patente, de know-how, de patente si know-how si cele care cuprind prevederi auxiliare in legatura cu alte drepturi de proprietate intelectuala (marci, copyright), incheiate numai intre doi agenti economici ( licentiat si licentiator).

Acelasi regulament contine si posibile restrictionari ale concurentei acceptate la acordarea beneficiului exceptarii ca de exemplu, obligatia licentiatorului de a nu acorda licente care fac obiectul contractului de licentiere altor agenti economici, obligatia licentiatorului de a nu exploata el insusi tehnologia licentiata pe teritoriul licentiat etc.

5.2.6. Exceptari in cazul acordurilor de distributie, service si piese de schimb pe perioada de garantie si post garantie, pentru autovehicule

Acordurile de tranzactii exclusive in ceea ce priveste sectorul vehiculelor cu motor pot fi exceptate conform Regulamentului privind intelegerile verticale . Obiectul exceptarii il pot forma acordurile dintre doi agenti economici, prin care una din parti se angajeaza sa furnizeze celeilalte, distribuitorul si agentii economici din sistemul de distributie autorizat, in vederea revanzarii pe piata romaneasca sau pe o parte delimitata a acesteia, autovehicule noi, acestia din urma prestand in schimb servicii legate de distributie, service, intretinere.

Nu se vor acorda exceptari de la interdictia prevazuta de art 5(1) cand: ambele parti sunt producatoare de autoturisme, acordurile contin obligatii privitoare si la alte produse sau servicii decat cel din domeniul autovehiculelor, acordul are drept scop impiedicarea importurilor paralele.

5.2.7. Exceptari in cazul acordurilor in domeniul asigurarilor

Acordurile de colaborare in domeniul asigurarilor sunt exceptate de la interdictia prevazutp de art. 5 (1) al Legii nr. 21/1996 atunci cand au ca obiect: stabilirea in comun a primelor de asigurarea pe baza statisticii comune sau a numarului de cereri de despagubire, stabilirea de conditii tip de asigurare si acoperirea in comun a anumitor tipuri de riscuri.