Factorii care influenteaza preturile in comert

Factorii care influenteaza preturile in comert

Din punct de vedere al firmei de comert, factorii care influenteaza nivelul

preturilor pot fi de doua categorii: controlabili si necontrolabili.

Influenta factorilor controlabili poate fi modificata, intr-o anumita masura, de firma de comert potrivit politicii sale de pret. Se pot cuprinde aici cheltuielile cu materialele si cu personalul, cheltuieli de regie (transport, comisioane, publicitate, reclama, promovare), de management (sub care o firma de comert nu poate sa vanda produsele).

Factorii necontrolabili (numiti si independenti), pot fi la nivelurile preturilor si tarifelor existente pe piata, situatia ofertei si cererii pe piata (printre care sezonalitatea, aparitia produselor noi, intensitatea concurentei actioneaza asupra preturilor din afara firmei si nu pot fi determinati prin managementul acesteia.Si cei controlabili si cei necontrolabili evolueaza in timp, cu ritmuri diferite ceea ce impune din partea firmei o monitorizare permanenta a preturilor de aprovizionare cat si de vanzare a marfurilor si serviciilor.

Asupra nivelului preturilor practicate de firmele de comert mai influenteaza si alti factori care pot fi sintetizati astfel:

Ø Cererea: prin volumul si structura sa. In principiu, intre anumite limite, intre evolutia nivelului preturilor si evolutia volumului si structurii cererii este un raport de inversa proportionalitate. Firma de comert trebuie sa ia in considerare factorii care influenteaza sensibilitate preturilor.

Pentru corelarea nivelului preturilor cu evolutia cererii se impune si cunoasterea elasticitatii cererii in functie de pret. Factorii care influenteaza elasticitatea cererii in functie de pret sunt:

- existenta produselor substituibile in consum/utilizare;

- importanta pretului pentru veniturile banesti ale cumparatorului;

- durabilitatea produsului;

- alte utilizari posibile ale produsului.

Ø Nivelul cheltuielilor de circulatie a marfurilor: la baza oricaror preturi de vanzare sta valoarea marfurilor provizionate si cheltuielile de circulatie a marfurilor. Firma de comert nu poate comercializa marfuri la preturi sub nivelul total al cheltuielilor efectuate pentru ca ar functiona cu pierderi si nici din punct de vedere al dreptului comercial nu este admis.

Ø Etapa din ciclul de viata al produsului: de regula, dar nu intotdeauna, preturile sunt inalte in timpul fazei de lansare a produsului pe piata de oarece cererea se dezvolta in miezul pietei, iar comerciantii vor sa-si recupereze rapid cheltuielile facute. Strategia privind nivelul preturilor trebuie adaptata si functie de elasticitatea cererii. Faza de maturitate a ciclului de viata a produsului aduce cu sine alte reduceri de pret, pe masura ce concurenta se intensifica, iar produsele cu costuri si preturi mari sunt eliminate de pe piata. In faza finala a ciclului de viata, de declin, cererea este in regres, oferta scade datorita agentilor economici care ies din ramura si pretul tinde sa se stabilizeze.

Ø Strategia de distributie: pretul trebuie corelat si cu strategia de distributie. Produsele cu preturi inalte, precum hainele de lux si vinurile rare, etc.se vand de regula printr-un numar limitat de magazine pentru a intari imaginea de exclusivitate in timp ce produsele similare, dar cu preturi mai mici sunt vandute printr-o retea larga de magazine. Deasemea, firmele de comert achizitioneza produse noi, putin cunoscute, doar daca li se ofera stimulente banesti pentru a-si acoperi riscurile suplimentare de comercializare. Lor trebuie sa se acorde de catre furnizori o marja de profit mai mare decat cea obisnuita, un adaos care poate fi recuperat doar utilizand un pret mai mare sau sa li se ofere bonificatii promotionale pentru stimularea cererii la nivelul comerciantilor cu amanuntul;

Ø Strategia de promovare: pretul trebuie sa fie corelat si cu actiunile de reclama, de promovare. La promovarea vanzarii unor produse se practica temporar, preturi promotionale pentru a inlesni patrunderea produselor respective pe piata si pentru ca ele sa treaca mai repede si cu succes prin etapa de lansare pe piata.

Ø Pozitionarea produsului pe piata: nivelul pretului produsului si pozitionarea lui pe piata sunt strans corelate. Pozitionarea unui produs evidentiaza imaginea pe care cumparatorii o capata despre produsul respectiv in raport cu cele concurente .

Ø Costurile - principalul element de referinta in politica de pret este costul de productie, la care se adauga cheltuielile de marketing. Acesta pune in evidenta limita minima a pretului sub care activitatea producatorilor devine nerentabila. Evaluarea corecta a costurilor este necesara pentru a cunoaste aceasta avand de castigat sau de pierdut mai degraba din cauza costurilor care se pot pot situa sub peste cele ale concurentei.

Ø Raportul cerere-oferta - o influenta directa asupra pretului o au si oferta si mai ales raportul cerere-oferta.

In general, intre cerere si pret se stabileste o relatie inversa: la cresterea pretului cererea scade si invers, acesta relatie fiind pusa in evidenta de coeficientul de elasticitate specific:

In care : -cresterea procentuala a cererii;

- cresterea procentuala a pretului;

Practica economica pune in evidenta si unele situatii care fac exceptie de la acesta regula: cerere care creste sau scade o data cu pretul, cerere care nu este influentata de pret. Evolutia coeficientului este influentata si de natura produselor, evolutia veniturilor, evolutia preturilor altor produse etc.

Politica de pret are influenta si asupra ofertei, relatia de dependenta fiind in acest caz de la pret spre oferta: o scadere a preturilor determina scaderea ofertei si invers. Chiar daca pe ansamblul pietei, oferta se poate pastra la acelasi nivel, un ofertant poate reduce pretul determinandu-i pe cei aflati la limita profitabilitatii sa-si reduca oferta sau chiar sa se retraga de pe piata.

Plecand de la relatiile cerere-pret si pret-oferta poate fi identificata dependenta cerere-oferta-pret:

in care : -coeficientul de elasticitate a pretului in functie de raportul cerere-oferta;

iΔ_p cresterea procentuala a pretului;

iΔrc -cresterea procentuala a raportului dintre cerere si oferta;

Acest coeficient indica cu cate procente creste pretul unei marfi atunci cand raportul cerere/oferta creste cu un procent;

Fig.1.Factori care determina elaborarea politicii de pret

Ø Comportamentul cumparatorilor: oricare ar fi obiectivele intreprinderii, pana la urma cumparatorii sunt cei care accepta sau nu sa plateasca un anumit pret si acest fapt nu poate fi neglijat de catre vanzator. Cumparatorul are propria parere asupra pretului, iar decizia de cumparare va fi sensibil influentata de aceasta.

Aspecte ce trebuie avute in vedere:

Consumatorii fac o asociere intre pret si calitate considerand ca preturile mari reflecta o inalta calitate, iar preturile mici o calitate scazuta. De fapt asa procedeaza producatorii corecti, care la stabilirea preturilor au in vedere si calitatea. Din aceasta cauza, la promovarea vanzarilor prin reduceri de pret, vanzatorii pot sa cada in capcana calitatii scazute, cumparatorii percepand reducerea mai degraba ca un rezultat al scaderii calitatii.

In cazul produselor de valoare mare, cumparatorii acorda o importanta mai mica detaliilor. Spre exemplu, pretul unei perechi de casti pentru calculator i se acorda o importanta nesemnificativa atunci cand se vinde o data cu calculatorul. Cu totul alta va fi perceptia pretului in cazul cumpararii separate.

In anumite situatii cumparatorii sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru a intra in posesia produsului, fiind mai putin sensibili la pret. Astfel de situatii sunt:

produsul are caracter de unicat, este mai distinctiv, ofera prestigiu sau exclusivitate; cumparatorii nu cunosc produsele substituibile; cumparatorii nu pot compara intre ele; venitul lor este mare comparativ cu pretul produsului; o parte din pret este suportat de altcineva; produsul este cumparat pentru completarea unei investitii; produsul are calitate superioara;

vanzatorii au in vedere uneori si posibilitatile reduse ale consumatorilor de a memora preturile sau de a face comparatii.

Ø Concurenta: daca limita minima a pretului este data de costuri, putem stabili si o limita maxima data de cerere sau de concurenta. De altfel, costurile, cererea si concurenta alcatuiesc "triunghiul magic"al limitelor de pret. Pentru a tine seama de concurenti in fundamentarea strategiei de pret trebuie sa cautam mereu raspunsuri la cateva intrebari:

Care sunt principalii concurenti si cum au reactionat in trecut la modificarea preturilor?

Care este capacitatea financiara si de productie a concurentilor?

Care sunt costurile concurentilor?

Chiar daca la unele intrebari raspunsurile sunt mai greu de gasit, trebuie cautate mijloace prin care sa putem estima macar cu aproximatie reactiile concurentilor.

Ø Ciclul de viata al produselor: strategiile de pret vor fi corelate si cu ciclul de viata al produselor. Nu putem utiliza acelasi pret pe intreaga durata de viata a produsului.6)

Perioada de timp scursa intre momentul aparitiei produsului destinat safisfacerii unei nevoi si momentul disparitiei acestuia de pe piata reprezinta ciclul de viata al produsului.

Doua aspecte trebuie clarificate pentru evitarea unor eventuale confuzii:

Ciclul de viata al produsului nu trebuie confundat cu durata de viata a acestuia. Ciclul de viata se refera la timpul cat produsul este oferit si cerut pe piata, iar durata de viata la timpul normal de utilizare;

Ciclul de viata al produsului nu se confunda cu ciclul de viata al grupei de produse din care face parte. Un produs se poate afla, spre exemplu, in faza de declin in timp ce categoria din care face parte este in faza de crestere sau maturitate.

In viata unui produs intalnim, mai multe faze sau etape, majoritatea lucrarilor de specialitate oprindu-se la patru: lansarea in fabricatie, cresterea, maturitatea si declinul. Aceste faze se caracterizeaza prin evolutii specifice ale unor activitati de marketing si ale unor indicatori:vanzarile, pretul, costul, profitul.

Ø Mediul economic: o influenta aparte asupra preturilor o are mediul economic.

Conjunctura economica generala (recesiune sau avant), inflatia, rata dobanzii, castigurile populatiei influenteaza politica firmei in domeniul preturilor.

1. Efectele modificarii cererii si a ofertei asupra preturilor

Nivelul si evolutia cererii si respectiv, a ofertei pentru un anumit bun depind de nivelul si miscarea pretului acestuia, dar depind si de mai multi alti factori. Cererea este dependenta si de veniturile consumatorilor si modificarea lor, de preturile altor bunuri si evolutia lor, de conditia de vanzare, de natura bunurilor solicitate etc. Oferta, la randul ei, depinde si de preturile factorilor de productie utilizati de producatori si evolutia lor, de marimea resurselor proprii de care dispun, de conditiile de creditare existente etc.

Prin urmare, cererea si oferta pentru un anumit bun pot avea si o anumita miscare,

evolutie relativ independenta fata de pretul bunului respectiv. Chiar daca pretul acelui bun, actionand separat dar concomitent asupra cererii si ofertei, le imprima o anumita tendinta de miscare, cererea si oferta "intalnite" fata in fata pe piata isi vor corecta tendinta imprimata de pretul produsului si din confruntarea lor va rezulta un alt pret, pretul de echilibru.

Situatia de echilibru existenta la un moment dat pe piata poate fi perturbata de imprejurimi diverse care tin fie de cerere (modificarea gusturilor consumatorilor, modificarea veniturilor acestora etc.), fie de oferta (modificarea costurilor mai ales) ceea ce face ca preturile pietei sa nu mai corespunda pretului de echilibru. In esenta, starea de echilibru nu mai este sinonima cu stabilitatea, echilibrul putand sa fie stabil sau instabil. Echilibrul pietei este considerat stabil atunci cand o perturbare a raportului de echilibru este urmata de o revenire la o noua stare de echilibru. In sens contrar echilibrul este considerat instabil.

Revenirea la starea de echilibru se poate realiza in mod diferit , in functie de natura factorilor perturbatori si in functie de componenta raportului de echilibru care a suferit modificari. In ultima instanta, modificarea echilibrului este determinata de modificarea cererii, ori de modificarea ofertei, sau de modificarea deopotriva a cererii si ofertei. Pentru a putea urmari efectele modificarii lor asupra pretului de echilibru vom analiza separat modificarea fiecareia presupunand-o pe cealalta neschimbata.

1. 1. Modificarea cererii

Cererea pentru un bun poate sa creasca sau sa scada in functie de actiunea factorilor

ei specifici.

Cererea creste, iar oferta este fixa, deci se ajunge la situatia C₁(p)>O(p) si C₁(p) - O(p), ceea ce inseamna exces de cerere, in care: C₁(p)- cererea majorata (exprimata in pretul p); O(p) - oferta modificata; p-pretul pietei din momentul de echilibru.

Adaptarea pietei si restabilirea echilibrului, in aceste conditii, se realizeaza, cel mai frecvent si mai rapid, prin cresterea pretului. Acestea se explica prin faptul ca mentinandu-se oferta constanta, cresterea cererii intensifica concurenta dintre consumatori, care atrage dupa sine cresterea pretului de echilibru. Crescand pretul, oferta valorica, exprimata in pretul majorat, va spori si ea echilibrand cererea. Numai ca prin cresterea pretului de echilibru excesul fizic de cerere, a fost anihilat, cererea cantitativa de bunuri reducandu-se, in conditiile unui pret mai inalt. Cererea exprimata valoric, mai mare decat oferta inainte de cresterea pretului, va fi echilibrata de o alta oferta, majorata valoric, prin cresterea pretului de echilibru. De aici concluzia ca majoritatea preturilor anihileaza veniturile suplimentare ale consumatorilor, pe seama carora si-au sporit cererea, intrucat crescand proportional si preturile nu pot achizitiona o cantitate suplimentara de produs. Prin aceasta se restabileste echilibrul valoric intre cerere si oferta, dar la un alt nivel de pret.

In anumite situatii, dar mai ales in timp, dezechilibrul dintre cererea majorata si oferta constanta se poate corecta si prin cresterea ofertei. Solutia este posibila deoarece cresterea cererii este insotita de cresterea pretului produsului care va stimula producatorul sa-si sporeasca oferta. De altfel, aceasta este solutia sanatoasa de corectare a dezechilibrului dintre cererea (mai mare) si oferta (mai mica) de marfuri, si nu majoritatea pretului.

Cererea scade, iar oferta este fixa, deci se ajunge la situatia:C₂(p)<O(p) si C₂(p)-O(p)<0, ceea ce poate insemna ca exista un exces de oferta sau mai degraba o scadere a puterii de cumparare.

Restabilirea pretului de echilibru, pe de o parte, va antrena o crestere a cererii, iar pe de alta parte, va micsora oferta valorica, facilitand realizarea echilibrului intre cerere si oferta la alt nivel de pret. Odata cu reducerea pretului poate sa scada si oferta fizica de produse, care conditioneaza si ea modul de realizare a echilibrului, ca in figura 2, in care:

O-curba ofertei,

C,C₁,C₂-curbele initiale,

PE,PE₁,PE₂-preturile de echilibru,

qe,qe₁,qe₂-cantitatile pentru care se realizeaza echilibul initial qe, echilibrul in urma cresterii cererii qe₁, si prin reducerea cererii qe₂.

Reprezentarea grafica ne permite sa intelegem ca, pornind de la un echilibru dat al cererii si al ofertei cresterea cererii va antrena o crestere a pretului de echilibru care la randul ei va stimula cresterea cantitatii de produse oferite pe piata .Echilibrul se va realiza la un nou pret si intr-un nou punct de echilibru, dat de intersectia curbei C₁ cu curba ofertei O.

Fig. 2.Formarea pretului de echilibru in conditiile modificarii cererii

Evident ca restabilirea echilibrului, ca si cresterea ofertei, nu se pot realiza dintr-o data, ci trebuie luat in consideratie si factorul timp. Reducerea cererii, reflectata prin curba C₂ va antrena o scadere a pretului de echilibru si acesta va face sa scada si oferta, ofertantii preferand sa stocheze bunurile in speranta unei cresteri viitoare a pretului.

1.2.Modificarea ofertei

Oferta de bunuri poate sa scada sau sa creasca in functie de un complex de

factori.

Oferta creste, cererea este fixa: daca oferta creste fara sa creasca si cererea se ajunge la un exces de oferta, adica:    O₁(p)>C(p) si O1(p)-C(p)>0

Excesul de oferta va intesifica concurenta intre producatori in desfacerea bunurilor, ceea ce va determina o reducere a pretului, iar prin acestea cumparatorii sunt dispusi sa-si sporeasca cererea. Reducerea pretuui de echilibru poate determina unii producatori sa stocheze o parte din produse pentru a nu pierde ca urmare a reducerii pretului.Oricum pretul de echilibru va avea alte coordonate date de cerere si oferta modificata. Exemplu in fig. 3.

in care:

C-curba cererii;

O,O₁,O₂-curbele initiale, majorate si reduse;

P_E,P_E1,P_E2-preturile de echilibru in cele trei situatii:initiala; cresterea ofertei si scaderea ofertei;

q_E,q_E1,q_E2-cantitatile pentru care se realizeaza echilibrul in cele trei situatii;

E_q,E_q1,E_q2-punctele de echilibru, initial, modificat prin cresterea ofertei si scaderea ofertei;

In reprezentarea grafica se poate observa ca pornind de la echilibrul initial stabilit in punctul E_q in conditiile pretului P_E si a cantitatii q_E , prin cresterea ofertei scade pretul de echilibru, iar punctul de echilibru coboara in E_q1.Daca oferta scade situatia se inverseaza, adica pretul de echilibru va urca si se va stabili in punctul E_q2 , corespunzator unei cantitati mai reduse (q_E2).

Fig. 3.Formarea pretului de echilibru in conditiile modificarii ofertei

2.Formarea pretului de echilibru in timp

Restabilirea echilibrului intre cerere si oferta in urma dereglarii sale reprezinta un proces care reclama un anumit interval de timp. Potrivit unor pareri Walshall-Hicks echilibrul este stabil daca in timp pretul evolueaza spre pretul de echilibru, iar dupa alte ipoteze-Marshall -echilibrul este stabil in situatia in care cantitatea de bunuri evolueaza in directia cantitatii de echilibru. Pornind de la aceasta ultima ipoteza, Alfred Marshall apreciaza ca sunt trei perioade de timp in care se realizeaza, dupa caz, echilibrul instantaneu, echilibrul pe termen scurt sau echilibrul pe termen scurt.

Echilibrul instantaneu -se poate realiza pe perioade foarte scurte de timp de la o zi la alta, brusc pe neasteptate sau pe moment. In asemenea perioade oferta, in general, ramane constanta, nemodificata, dar o crestere instantanee a cererii face ca pretul sa urce brusc. Exemplu in figura 4.

In aceasta figura se poate observa ca pornind de la un echilibru al cererii si ofertei dat de punctul Eq in conditiile pretului de echilibru P_E si a cantitatii q_E, cresterea cererii neputand fi urmata de cresterea ofertei a determinat o crestere brusca a pretului de echilibru pentru aceeasi cantitate, iar punctul de echilibru s-a deplasat de la Eq la Eq₁ .

Echilibrul pe termen scurt - datorita cresterii pretului de echilibru, ca urmare a cresterii cererii, producatorii, intr-o perioada relativ scurta de timp, isi majoreaza oferta folosind mai bine capacitatile de productie existente si in general factorii de productie. Aceasta va avea ca rezultat scaderea pretului de echilibru si a punctului de echilibru.

Echilibrul pe termen lung-datorita preturilor avantajoase, producatorii isi

modernizeaza capacitatile de productie, fac noi investitii sau pot apare noi firme in bransa respectiva, ceea ce are drept rezultat realizarea unei oferte care sa acopere cererea de piata. Drept urmare, pretul de echilibru se va reduce realizandu-se un echilibru asa zis final, care corespunde unui pret normal.

Fig. 4. Formarea pretului de echilibru instantaneu si pe termen scurt

Pretul de echilibru pe termen lung este mai mic decat pretul de echilibru pe termen scurt si este net inferior fata de pretul de echilibru instantaneu. Relatia dintre aceste preturi este : P_EI>P_ES>P_EL

3. Interventia statului in formarea si stabilirea preturilor

Formarea libera a preturilor pe baza raportului cerere-oferta este o conditie fundamentala a functionarii mecanismului economiei de piata, iar pretul este axul principal al acestui mecanism, in functie de care isi orienteaza activitatea toti agentii economici.

Interventia statului in stabilirea, dirijarea si urmarirea evolutiei preturilor este determinata de mai multe situatii si cerinte economice, si anume: penuria de resurse de materii prime si energie; oferta deficitara la unele produse importante pentru economie si populatie; cresterea excesiva a preturilor la unele bunuri de consum, cu influenta negativa asupra cererii si a nivelului de trai al populatiei; protejarea productiei interne de concurenta straina; combaterea unor situatii de monopol sau oligopol, precum si a concurentei neloiale etc. Cu cat piata reala este mai indepartata de concurenta perfecta, cu atat necesitatea si eficienta controlului statului, a interventiei lui asupra preturilor este mai mare. Prin interventia statului in procesul formarii preturilor se urmareste asigurarea unei anumite stabilitati economice si protectii sociale, satisfacerea unui minim de cerinte si interese, precum si realizarea altor obiective specifice. In general interventia statului in domeniul preturilor a fost prezenta in toate timpurile, fiind mai intensa in perioadele de criza economica, declin economic, sau in timp de razboi etc si mai usoara in perioadele de stabilitate economica.

Statul poate supraveghea sau determina (taxa) nivelul preturilor la unele produse de stricta necesitate (energie electrica si termica, combustibili, paine, carne, lapte etc) sau controla majoritatea produselor. Un alt procedeu este blocajul preturilor la nivelul atins intr-o anumita perioda.

Blocajul preturilor a fost folosit, in special, in incercarea de a intrerupe cresterea preturilor in perioada inflationista in vederea asigurarii unei stabilizari a lor. In cazul determinarii preturilor direct de catre stat, acesta se substituie pietei, iar prin blocarea preturilor nu se obtine decat inghetarea lor la nivelul atins anterior pe piata.

Interventia statului in formarea si stabilirea preturilor nu suprima complet jocul pietei, deoarece agentii economici tind sa se adapteze la pretul fixat de stat, modificand volumul produselor oferite sau cumparate in functie de nivelul acestui pret, sau actionand in directia diversificarii si innoirii produselor.

Prin determinarea preturilor sau a unor limite de preturi, ca si prin blocarea nivelului preturilor, statul intervine in mod direct asupra acestora avand de a face cu asa-zisa administrare a preturilor de catre stat. In afara interventiei directe asupra nivelului preturilor statul poate interveni si in mod indirect asupra preturilor sau asupra factorilor determinanti ai preturilor, respectiv asupra cererii si ofertei. Astfel, daca apare o oferta excedentara pe piata statul poate recurge la politica achizitionarii si stocarii surplusului de produse (mai ales produse agricole), la politica comenzilor de stat la anumite preturi, la blocarea importurilor, la distribuirea gratuita a excedentelor, la transformarea unei parti a productiei, la orientarea produselor spre noi piete externe (prin prime de export, scutire de taxe vamale) sau la campanii de publicitate pentru cresterea consumului produselor excedentare. In acest fel este posibil a sustine pretul produselor amenintate de abundenta.

In caz ca se manifesta o penurie de produse, o solutie radicala este rationalizarea consumului pe baza de tichete, bonuri sau tabele. Exista, insa si alte modalitati de actiune, si anume:

plasarea pe piata a unor cantitati de bunuri de la rezerva de stat,

majorarea importurilor,

reducerea taxelor vamale la import,

limitarea veniturilor sau a cererii,prin impozite si imprumuturi de stat,

incurajarea productiei prin credit si facilitati fiscale etc.

De la stabilirea preturilor de catre stat pana la libertalizarea totala a formarii lor pe piata exista o diversitate de modalitati si procedee de interventie indirecta a statului. Intre acestea, politica fiscala, politica de credit si a dobanzii joaca un rol important in influentarea nivelului preturilor. Blocarea preturilor de catre stat, in perioadele de inflatie, reprezinta o incercare de stabilizare, de incadrare a miscarii lor in anumite limite ce trebuie respectate de agentii economici. Acestia se vor afla astfel in libertate controlata, conditionata prin actiunea de limitare de catre stat a preturilor produselor lor.Astfel de interventii pot fi facute in mod temporar si pentru perioade relativ scurte.

3.1.Fixarea preturilor maxime

In functie de situatiile concrete din diferite perioade autoritatile de stat stabilesc preturile la anumite produse, chiar abatandu-se de la raportul dintre cerere si oferta. In general, pretul fixat de stat in mod autoritar este sub nivelul pretului de echilibru, avand caracter de pret maxim, dar poate fi si un pret minim, mai mare decat pretul de echilibru, asa cum se poate vedea in fig. 5 in care:

- P_E,P_M si P_m - preturile de echilibru (P_E),maxim (P_M) si minim (P_m);

- Eq-punctul de echilibru,in care cererea este egala cu oferta;

- q_E - cantitatea care asigura echilibrul carere-oferta la pretul P_E ;

- q_OM,q_Om - cantitatile oferite in conditiile pretului maxim (q_OM) si a pretului minim (q_Om);

- q_CM,q_Cm - cantitatile cerute in conditiile pretului maxim (q_CM) si a pretului minim (q_Cm) .

In reprezentarea de mai jos se poate observa ca pretul maxim (P_M) fixat in mod autoritar de catre stat este inferior pretului de echilibru (P_M<P_E) si prin aceasta el poate asigura protectia consumatorilor. Linia pretului maxim (P_M) intersecteza curba ofertei (O) si a cererii (C) in alte puncte (decat Eq)si, prin urmare, fixarea acestui pret modifica volumul cererii si al ofertei. Astfel, prin practicarea acestui pret (P_M) mia redus decat pretul de echilibru, se stimuleaza consumul si sporeste cantitatea de produs ceruta, de la q_E la q_CM . Deci, la pretul P_M mai mic decat pretul de echilibru, cantitatea ceruta este mai mare decat cea care asigura echilibrul initial (q_CM>q_E).

Introducerea pretului maxim, in scopul protejarii consumatorilor, are insa efecte negative asupra producatorilor care reactioneaza in sens invers, reducandu-si cantitatea oferita, deoarece nu sunt dispusi sa-si vanda produsul la un pret, mai mic.

Figura 5. Fixarea preturilor de catre organele de stat

Producatorii pot proceda in acest caz, la stocarea produsului respectiv, asteptand inlaturarea restrictiei de pret sau majorarea pretului. Astfel poate sa apara penuria de produse (ori lipsa totala a produsului de pe piata), iar cumparatorii sa nu-si poata procura bunurile respective, cantitatea oferita la pretul maxim fiind inferioara celei initiale, de echilibru (q_OM>q_E). In acest fel, protectia consumatorilor printr-un pret mai scazut devine formala, lipsita de continut, daca acestia nu gasesc produsele ieftine pe piata.

Din cele prezentate rezulta ca introducerea preturilor maxime si plafonarea lor genereaza reactii opuse la agentii economici, conducand la reducerea ofertei si cresterea cererii excedentare sau nesatisfacute, care se masoara prin diferenta dintre cantitatea ceruta (q_CM) la pretul P_M si cantitatea oferita (q_OM) la acelasi pret (q_CM-q_OM). Diferenta (penuria)este cu atat mai mare cu cat pretul fixat este mai mic fata de pretul de echilibru, si ea nu poate fi inlaturata in conditiile pretului blocat (plafonat) de stat, numai daca se adopta alte masuri de stimulare a ofertei. Daca aceasta diferenta este reala din punct de vedere al consumatorului (lipsesc cantitatile necesare de produse), solutiile ce trebuie adoptate privesc stimularea cresterii productiei, prin sprijinul acordat de stat producatorilor sub forma de subventie bugetara sau prime pe produs, credite avantajoase, inlesniri fiscale sau alte facilitati in aprovizionarea cu materii prime si utilaje necesare.

Stabilirea autoritara a preturilor maxime de catre organele de stat are o serie de consecinte, si anume:

scaderea ofertei de produse, cu efecte negative asupra aprovizionarii populatiei si productiei. In cazul bunurilor de consum aceasta atrage dupa sine scaderea gradului de satisfacere a unor nevoi ale populatiei, iar in cazul bunurilor destinate productiei, lipsa unor factori de productie conduce la scaderea sau blocarea productiei, cu efecte negatrive asupra evolutiei economiei;

vanzarea produselor cu aglomeratie ceea ce presupune pierderi de timp pentru consumatori , stres si riscul de a nu apuca produsele, intrucat nu ajung la toti cei ce doresc sa le cumpere,

vanzarea preferentiala a produselor in functie de unele criterii subiective, bazate pe relatii personale sprijinite pe contraprestatii, ceea ce face ca efectele dorite de stat prin stabilirea unor preturi sa fie anihilate in realitate de obligatiile pe care si le asuma cumparatorul, care obtine in mod privilegiat un bun;

rationalizarea consumului din acele produse, pe baza de tichete, bonuri sau tabele, ceea ce ce inseamna ca preferintele subiective ale vanzatorilor si cumparatorilor sunt inlocuite cu hotararea organelor de stat de a asigura procurarea in mod egal catre toti consumatorii a unei cntitati fixe (ratie) dintr-un bun;

aparitia pietei negre, piata pe care bunurile se vand ilegal, la un pret mult mai superior celui maxim impus de catre organele de stat. Aceasta piata poate functiona paralel cu piata reglementata.

Avand in vedere aceste consecinte negative, fixarea autoritara a preturilor de catre stat, intr-o economie de piata, trebuie sa aiba un caracter limitat si numai pentru o perioada determinata, pentru a nu impiedica concurenta sa se desfasoare, cu efecte sale benefice asupra economiei. Aceasta nu inseamna negarea rolului statului in procesul formarii, dirijarii si controlului preturilor. Rolul organelor de stat trebuie sa se manifeste, mai ales, in prevenirea formarii unor preturi de monopol si oligopol, in stavilirea sau temperarea unui proces inflationist, in stimularea concurentei intre producatori si combaterea unor intelegeri intre acestia sau a concurentei neloiale etc. O forma frecvent intalnita de plafonare a preturilor o constituie stabilirea unor ritmuri maxime de crestere a acestora, asociata, adesea cu reglementarea cresterii salariilor.

3.2.Fixarea preturilor minime

Pot exista si unele cazuri in care statul foloseste pretul pentru a stimula mai intens dezvoltarea si cresterea productiei in unele sectoare, fixand un pret minim pentru produse, care sa atraga interesul investitorilor in domeniul respectiv.

Pretul minim fixat de stat, pentru a stimulativ, trebuie sa fie cel putin la nivelul pretului de echilibru rezultat din jocul cererii si ofertei. Prin stabilirea pretului minim (P_m)se urmareste uneori prevenirea sau stavilirea unei concurente neloiale prin pret sau protejarea unor resurse limitate.

Stabilirea pretului minim deasupra pretului de echilibru (P_E), ca in figura 5 b, produce modificari atat in cantitatea ceruta cat si-n cea oferita. Astfel, pretul minim fiind mai mare ca pretul de echilibru initial (P_m> P_E) cererea se va reduce de la q_E la q_Cm (deci q_E > q_C).

Aceasta cantitate q_Cm corespunde punctului de intersectie a dreptei pretului minim cu curba cererii. Oferta, in schimb, va creste de la q_E la q_Om,care reprezinta cantitatea ce corespunde punctului de intersectie a dreptei pretului minim cu curba ofertei. In acest caz apare un excedent de oferta fata de cerere, a carui marime este data de diferenta q_Om-q_Cm. In asemenea situatii statul trebuie sa adopte si alte masuri prin care sa asigure conditii de desfacere a surplusului de oferta, fie prin achizitii proprii, fie prin acordarea unor facilitati fiscale sau de credit producatorilor ori cumparatorilor ori prin stimularea exporturilor etc. Existenta unui exces de oferta insa va pune producatorii in situatia de a acorda ei anumite facilitati (rabaturi) cumparatorilor pentru a-si spori volumul vanzarilor, ceea ce face ca incasarea efectiva (pretul minim mai putin aceste rabaturi acordate) sa tinda catre pretul de echilibru.