Implicarea Bancilor In Derularea Operatiunilor De Comert Exterior

1 Importanta sistemului bancar

Pentru economisti, studiul institutiilor bancare constituie unul dintre cele mai fascinante domenii de exploatare. Se studiaza,analizeaza acest perpetuum mobile al fondurilor banesti in care actul platii indeplineste atat rolul inimii care transporta banii - sangele - catre fiecare parte a organismului numit societate, cat si pe cel al sistemului nervos, responsabil cu coordonarea sa.

In epoca contemporana locul si rolul bancilor in economie sunt strans legate de calitatea lor de intermediar principal in relatia economii-investitii , relatie hotaratoare in cresterea economica .

Intr-o economie de piata au loc in fiecare zi numeroase tranzactii la initiativa agentilor economici. Pentru bunurile si serviciile (importate/exportate), inclusiv pentru instrumentele financiare se platesc bani fie fizic, sub forma de moneda, fie sub forma de depozite mentinute la banci, fiind posibila necesitatea utilizarii de credit.

Bancile trebuie sa fie gata oricand sa onoreze instructiunile de plata emise de clientii lor cu toate ca si ele sunt adeseori in situatia de a face fata diferentelor de timp intre momentul receptionarii incasarilor si cel al efectuarii platilor, fie prin incheierea unor tranzactii pe pietele inter bancare, fie prin apelarea la creditul acordat de catre bancile centrale pentru a-si acoperi penuria de lichiditate.

In ceea ce priveste comertul exterior bancile se implica atat in operatiunile de plata, cat si in cele de creditare si finantare ale acestuia.

2. Platile internationale derulate prin intermediul bancilor

In ultimii 10 ani, barierele comerciale au cazut, piata s-a globalizat, iar comertul international a cunoscut o dezvoltare uriasa. Tranzactiile internationale prezinta insa un risc in plus pentru comparatorii si vanzatorii obisnuiti sa faca afaceri doar pe pietele interne. Reglementarile valutare, riscurile pe care le implica utilizarea valutei, transformarile politice, economice si sociale din tarile comparatorilor si vanzatorilor, problemele referitoare la modalitatile de plata si diversele obiceiuri de afaceri pot contribui la crearea unei stari de incertitudine. In definitiv, vanzatorii vor sa fie platiti, iar comparatorii vor sa primeasca marfa pe care o platesc.

Este necesar sa se stabileasca modalitatile de plata. Alegerea modalitatii de plata potrivite poate fi cheia posibilitatii de realizare si a profitabilitatii unei tranzactii.

Modalitatile de plata reprezinta totalitatea operatiunilor si a tehnicilor de plata, control bancar, circulatia documentelor prin intermediul carora creditorul incaseaza de la un debitor creanta rezultata din schimb.

Modalitatile de plata internationala cuprind urmatoarele forme:

-incaso documentar

-creditul documentar(in variantele acreditiv documentar si scrisoare de

credit)

-ordinul de plata.

In cazul incaso-ului documentar

Incaso documentar este o promisiune foarte asemanatoare cu metoda COD(cash on delivery plata prin ramburs): cumparatorul plateste marfa atunci cand aceasta ii este livrata. Totusi un incaso documentar se deosebeste de o tranzactie COD tipica prin doua lucruri:

- in loc ca banii sa fie incasati de o persoana, de o companie de expeditie sau de un serviciu postal, tranzactia este efectuata de o banca;

- in loc sa se faca prin ramburs, plata se face la primirea marfii contra actului de proprietate (conosamentul) care este apoi folosit pentru a cere bunurile de la firma de expeditie.

Prin urmare, bancile actioneaza ca intermediari, incasand banii de la cumparatori in schimbul transferului documentelor care ii permit posesorului sa ia in primire marfa.

Taxele bancare sunt mai mici decat in cazul modalitati de plata. Totusi banca nu actioneaza ca un garant al platii in schimbul documentelor.

Intr-un incaso documentar sunt prezente doua banci:

banca remitenta(a mandantului/ vanzatorului/exportatorului)

Aceasta primeste documentele(actele necesare pentru incasarea banilor) de la vanzator pentru a le inainta (remite) bancii comparatorului (banca incasatoare/ de prezentare), o data cu instructiunile de plata.

banca incasatoare/de prezentare (a comparatorului)

Aceasta prezinta cumparatorului documentele si incaseaza banii ( plata tratei bancare)sau obtine de la aceasta o promisiune de plata la o data viitoare (cambie) din partea cumparatorului (trasul tratei) in schimbul documentelor.

Tabel 1. Exemple de taxe pentru incaso documentar

Sursa : "Plati internationale", Edward G. Hinkelman, Editura Teora 2000, p.107, 108

Exista trei tipuri de incaso documentar fiecare, fiind legat de o optiune a cumparatorului de a plati in schimbul documentelor la prezentare:

1. Documente contra plata

In acest caz banca incasatoare elibereaza cumparatorului documentele doar dupa ce acesta a achitat in totalitate si imediat suma de plata. Aceasta metoda seamana foarte mult cu plata prin ramburs.

Documente contra acceptare

Banca incasatoare are dreptul de a elibera cumparatorului documentele contra acceptarii (semnarii) unei cambii sau a unei trate la termen, prin care promite ca va plati la o data viitoare (de obicei , in termen de 30, 60 sau 90 de zile). Trata astfel completata este pastrata de banca incasatoare si prezentata cumparatorului in schimbul platii la scadenta,dupa care banca incasatoare transmite banii bancii remitente care, la randul ei,ii transmite mandantului.

Documente acceptare contra plata

Aceasta modalitate de incaso prezinta caracteristici ale ambelor tipuri de incaso prezentate mai sus. Ea functioneaza astfel:

a) banca incasatoare prezinta cumparatorului spre acceptare o trata;

b) trata acceptata ramane in posesia bancii incasatoare impreuna cu documentele, pana la scadenta;

c) cumparatorul achita trata la scadenta;

d) banca incasatoare elibereaza cumparatorului documentele, iar acesta intra in posesia marfii;

e) banca incasatoare trimite banii bancii remitente care, la randul ei, ii trimite vanzatorului.

Aceasta metoda ii ofera cumparatorului timp sa achite marfa, iar vanzatorului ii da garantia ca actul de proprietate nu va fi eliberat cumparatorului decat la achitarea marfii.

• Rolul bancilor:

Este important de notat ca procedurile de incaso documentar nu sunt infailibile. Deoarece bancile actioneaza ca intermediari intre vanzatori si cumparatori, atat unii, cat si ceilalti considera bancile ca fiind niste aparatori ai intereselor lor. Totusi, din moment ce bancile au responsabilitati foarte clare, ele sunt ferite de anumite probleme care nu intra sub controlul sau in obligatiile lor. De exemplu:

Bancile actioneaza dupa instructiunile clare, date de mandant(vanzator) in ordinul de incasare. Instructiunile vanzatorului care nu sunt mentionate in ordinul de incasare din greseala sau sunt omise din cauza ca "mereu s-a procedat asa" nu sunt luate in considerare. Vanzatorul trebuie asadar sa fie foarte atent atunci cand intocmeste ordinul de incasare, pentru a da instructiuni clare de completare.

Bancilor li se cere sa actioneze cu buna credinta si sa aiba grija de a verifica daca documentele primite par a fi cele enumerate in ordinul de incasare. Totusi, bancile nu au obligatia sa confirme autenticitatea documentelor remise.

Bancile nu pot fi trase la raspundere pentru actiunile unei terte parti, care poate fi un agent de expeditie, o autoritate vamala, o companie de asigurari sau o alta banca. Mai precis, bancile nu sunt raspunzatoare pentru intarzieri sau consecinte generate de situatii imprevizibile( inundatii, cutremure, revolte, razboaie, greve, inchideri de fabrici) sau alte cauze pe care nu le pot controla.

Bancile nu-si asuma nici o raspundere in cazul pierderii cauzate de intarzieri sau al pierderii in tranzit a mesajelor, scrisorilor, documentelor etc.

Bancile nu-si asuma nici o raspundere cu privire la cantitatea sau calitatea marfii expediate. Singura lor preocupare este ca documentele care le sunt prezentate sa corespunda instructiunilor primite prin ordinul de incasare. Orice disputa cu privire la cantitatea sau calitatea bunurilor livrate trebuie rezolvata intre vanzator si comparator.

In lipsa unor instructiuni implicite, banca incasatoare nu depoziteaza si nu asigura marfa. Aceasta poate fi, desigur, o problema atat pentru cumparator , cat si pentru vanzator. Daca vanzatorul nu a primit inca banii, el detine inca proprietatea asupra bunurilor si deci are interesul sa le asigure.

7. Daca banii nu sunt incasati sau daca trata nu este acceptata, iar banca incasatoare nu primeste alte instructiuni in termen de 90 de zile, aceasta poate returna documentele bancii de la care a primit ordinul de incasare.

2.2. In cazul acreditivului documentar

Un acreditiv documentar este o promisiune scrisa facuta de o banca in numele unui cumparator de a plati vanzatorului o suma specificata, cu conditia ca vanzatorul sa respecte termenii si conditiile stabilite. Termenii si conditiile unui acreditiv documentar se refera la doua aspecte principale: 1) prezentarea documentelor care certifica dreptul de proprietate asupra marfii expediate de vanzator; 2)plata.

In termeni simpli, bancile actioneaza ca intermediari care incaseaza banii de la cumparator in schimbul transferarii documentelor care-i permit detinatorului acestora sa intre in posesia marfii.

Acreditivele documentare ofera un grad mare de siguranta atat cumparatorilor, cat si vanzatorilor angajati in comertul international.

Acreditivele documentare se numesc astfel din cauza importantei pe care o au documentele in derularea tranzactiei. Termenul istoric si popular folosit pentru acreditivul documentar este "scrisoare de credit", pentru ca astfel de credite erau si sunt inca transmise sub forma unei scrisori din partea bancii cumparatorului.

Exista mai multe tipuri de acreditive standard si speciale. Fiecare tip are o varietate de caracteristici menite sa raspunda anumitor nevoi ale cumparatorilor, ale vanzatorilor sau ale bancilor implicate. De exemplu acreditivele documentare standard pot fi:

- revocabile : adica pot fi anulate de catre cumparator;

- irevocabile: adica nu pot fi anulate de cumparator;

- confirmate : o a doua banca pe langa cea a cumparatorului, garanteaza plata;

- neconfirmate : plata este confirmata doar de banca emitenta.

Acreditivul irevocabil confirmat este cel mai utilizat.

Acreditivele speciale:

-acreditivul revolving: consta intr-un angajament din partea bancii emitente de a reactiva acreditivul la valoarea initiala dupa ce acesta a fost folosit. Acest tip de acreditiv este utilizat atunci cand cumparatorul doreste ca anumite cantitati din marfa comandata sa ii fie livrate la anumite intervale de timp, cum se intampla in cazul unui contract de livrare in mai multe transe.

-acreditivul cu clauza rosie: contine o clauza speciala ( clauza rosie ) care autorizeaza banca de confirmare sa-i dea un avans beneficiarului( vanzatorului ) inainte de prezentarea documentelor de expeditie.

-acreditivul standby: mai poarta numele de acreditiv de neexecutie, pentru ca este folosit numai daca data incasarii banilor printr-o alta metoda de plata a expirat. Poate fi folosit pentru garantarea rambursarii unor imprumuturi, garantarea platii unei marfi livrate de terti.

-acreditivul transferabil: este un acreditiv prin care beneficiarul initial transfera partial sau total sau total drepturile ce decurg din aceasta unei alte parti(de obicei furnizorului marfii).

-acreditivul back-to-back: este deschis pe baza unui acreditiv netransferabil deja existent. Este folosit de comercianti pentru a efectua plata catre furnizorul final. Un comerciant primeste un acreditiv documentar de la cumparator si deschide un altul in favoarea furnizorului final.

Intr-o tranzactie pe baza de acreditiv documentar sunt implicate doua banci:

1) banca emitenta (banca cumparatorului)

La primirea cererii din partea cumparatorului, banca emitenta verifica solvabilitatea acestuia, analizeaza necesitatea platii unei garantii in numerar si studiaza continutul cererii pentru a vedea daca aceasta corespunde normelor bancare si juridice interne si internationale. Daca cererea este considerata buna, cumparatorul si banca emitenta semneaza o intelegere pentru deschiderea unui acreditiv documentar. Acreditivul trebuie redactat si semnat de o persoana autorizata de catre banca emitenta.

De obicei, banca emitenta remite acreditivul original vanzatorului (numit beneficiar) printr-o banca notificatoare, care poate fi o filiala sau o banca corespondenta a bancii emitente. Vanzatorul poate numi el banca notificatoare sau banca cumparatorului poate alege una din bancile sale corespondente din tara vanzatorului.

2)banca notificatoare (banca vanzatorului)

La primirea acreditivului de la banca emitenta, banca notificatoare il informeaza pe vanzator ca acreditivul a fost emis.

Banca notificatoare verifica acreditivul la primire. Ea analizeaza conditiile din acreditiv, dar nu determina daca acestea sunt in conformitate cu contractul de vanzare/cumparare incheiat intre vanzator si cumparator sau daca marfa este descrisa corect, in conformitate cu contractul. Apoi, banca notificatoare transmite acreditivul vanzatorului.

Cum banca notificatoare doar "instiinteaza despre emiterea creditului", ea nu are obligatia de a efectua plata, instiintandu-l si pe vanzator de acest lucru. In unele cazuri, banca notificatoare confirma (garanteaza) ca plata catre vanzator se va efectua. In acest caz ea poarta numele de banca de confirmare.

Daca banca notificatoare confirma acreditivul, ea trebuie sa plateasca vanzatorului fara intarziere la prezentarea documentelor, cu conditia ca acestea sa fie in ordine, iar clauzele din acreditiv sa fi fost indeplinite.

De remarcat inca o data faptul ca unul dintre principiile fundamentale ale tranzactiilor cu acreditive documentare este acela ca bancile se ocupa de documente si nu de marfa. Bancile nu sunt raspunzatoare de problemele referitoare la documente si de ceea ce se spune in acreditiv, nicidecum de problemele legate de marfa in sine.

Astfel, bancile nu sunt interesate daca marfa corespunde cu ce scrie in documente, ci le intereseaza doar ca documentele sa fie in conformitate cu ce scrie in acreditiv.

Taxele bancare pentru acreditivele documentare variaza de la o tara la alta si de la o piata la alta. Taxele mai variaza si de la o banca la alta .

Tabel 2. Exemple de taxe pentru acreditivul documentar de import

Sursa : "Plati internationale" , Edward G. Hinkelman, Editura Teora 2000, p. 106

Tabel Taxele pentru acreditive documentare de export

Sursa : "Plati internationale" , Edward G. Hinkelman, Editura Teora 2000, p. 107

2. In cazul ordinului de plata

Ordinul de plata este dispozitia data de o persoana (ordonator) unei banci de a plati o suma determinata in favoarea unei alte persoane (beneficiar), in vederea stingerii unei obligatii banesti provenind dintr-o relatie directa intre ordonator si beneficiar.

Plata propriu-zisa se deruleaza pe o anumita filiera prin conturi bancare in scopul de a realiza transmiterea efectiva a banilor catre beneficiar.

In comertul international ordinul de plata este utilizat foarte rar(si atunci mai ales pentru plata unor avansuri sau a unor rate scadente) datorita riscului de revocare pe care il prezinta.

Creditarea activitatilor de comert exterior de catre banci

Activitatea de comert exterior, asa cum este ea reflectata in Balanta de plati externe in cadrul Contului curent, cuprinde operatiunile de export/import de bunuri si servicii (transport, turism, alte servicii sau intr-un termen consacrat, comert invizibil).

Activitatea de pregatire si de realizare a comertului exterior beneficiaza de serviciile pietelor internationale financiare si de credit, contractand credite in valuta,scontand titluri de credit sau asigurandu-si bunurile exportate si creditele.

1Credite pentru activitatea de export

Bancile comerciale acorda credite in valuta pentru finantarea fabricatiei bunurilor destinate exportului ( aprovizionarea cu materii prime, materiale, subansamble, combustibil etc. din import ).

Tot bancile acorda credite pentru exportul de produse, pe perioada de decontare, avand la baza documentele care atesta livrarea marfurilor la export. Beneficiari ai acestor credite sunt firmele producatoare si firmele de intermediere a operatiunilor de export. Aceste credite se acorda in moneda nationala, dar si in valuta, pentru importul de completare si pentru cheltuielile un valuta pe parcursul extern al operatiunii de export. Termenul de acordare este de pana la 12 luni, cu exceptia creditelor pentru imobilizari in produse cu ciclul lung de fabricatie.

Prin efectele pe care le produc, creditele de export se deosebesc de celelalte masuri de stimulare a exporturilor intrucat, pe termen scurt, ele nu sporesc incasarile valutare, ci dimpotriva. Pe termen lung insa, efectele lor sunt favorabile atat pentru exportator, cat si pentru importator.

2.Credite pentru activitatea de import

Activitatea de import este beneficiara principala a creditelor in valuta contractate pe piata creditului bancar. Furnizoare a sumelor necesare platii internationale sunt bancile comerciale, sumele primite prin creditul in valuta completand mijloacele de plata procurate de importator pe piata valutara.

Tot importatorul este beneficiarul creditului comercial pe care furnizorul de produse i-l acorda pe o perioada de timp limitata.

Acest credit comercial genereaza titluri de credit de tipul cambiei, biletului la ordin, titluri care pot intra inainte, de scadenta, in operatiuni de scontare la banci.

Pentru contractarea unui credit legat de realizarea exportului sau a importului, precum si pentru plata serviciilor de export/import, solicitatorul (firma producatoare, intermediarul de comert exterior, importatorul, prestatorul de servicii) se adreseaza bancii comerciale, cu care procedeaza la fundamentarea unei decizii de creditare.

Procesul decizional in materie de credite in valuta cuprinde urmatoarele etape principale:

Analiza manageriala si economico-financiara a firmei solicitatoare de credit;

Analiza efectiva a creditului solicitat;

Analiza resurselor de creditare ale bancii si adoptarea deciziei de creditare;

Analiza periodica a calitatii portofoliului de credite in functie de utilizarea si rambursarea la timp a creditelor.

1.Analiza manageriala

Bancile comerciale care acorda credite in valuta pentru export/import impun solicitatorilor de astfel de credite furnizarea unor informatii diverse din care sa rezulte modul in care este condusa firma si peformantele sale economice si financiare .

Pentru a primi un credit, o firma trebuie sa depuna urmatoarele documente mai importante: Cerere de credit, documentele de constituire a societatii comerciale, Bilantul contabil, Planul de trezorerie, Situatia creantelor si obligatiilor(in special, creantele de incasat in valuta si obligatiile fata de parteneri externi), Bugetul de venituri si cheltuieli, Situatia contractelor ferme de export/import, Lista garantiilor, componenta Consiliului de administratie.

Firma solicitatoare trebuie sa se prezinte cu o activitate economica care sa nu fie afectata de riscuri majore in perioada de utilizare a creditului. In acest sens , banca comerciala analizeaza intregul mediu inconjurator al firmei, din interiorul tarii, dar si in privinta partenerilor externi.

O prima garantie pentru banca in privinta unor riscuri economice, financiare, monetare este reprezentata de calitatea managerului firmei. Conteaza calitatea organizarii, perspectivele in domeniul si ramura de activitate a unitatii economice solicitatoare de credit, calitatea si creativitatea conducerii, capacitatea de influentare a pietei si concurenta, penetrarea pe piata internationala.

Analiza manageriala se completeaza in mod obligatori cu analiza performantelor economice si financiare.

Sistemul bancar din Romania si-a format un mecanism evoluat de urmarire a bonitatii firmelor cuprinse in fundamentarea deciziilor de creditare. De exemplu, bancile pot determina performantele financiare si economice ale clientilor sai in functie de cinci principali: Gradul de indatorare, Lichiditatea imediata, Solvabilitatea imediata, Rentabilitatea in functie de capital, Gradul de acoperire a cheltuielilor din veniturile incasate.

Analiza efectiva a creditului in valuta solicitat

In cererea de credit scopul solicitarii trebuie sa fie foarte precis, pentru a putea fi identificat in instructiunile de creditare ale bancii, precum si in documentatia economica si financiara inaintata de firme. Comitetul de fundamentare a deciziei de creditare din banca urmareste dimensiunile valorice ale solicitarii de credite pe baza Planului de trezorerie si Bugetului de incasari si plati in valuta, documentele prezentate de firma pentru perioadele viitoare(trimestru, an), precum si baza Situatiilor privind contractele de export/import.

O data cu fundamentarea dimensiunii creditului si a monedei de exprimare, Comitetul de credite identifica si resursele de rambursare a creditului solicitat. In acest caz se studiaza Bugetul de venituri si cheltuieli, Planul de trezorerie, Bugetul de incasari si plati in valuta, Situatia creantelor si obligatiilor in valuta. Banca trebuie sa se edifice daca firma in cauza nu este grevata de datorii in valuta pentru perioada de angajare a creditului si daca, pe parcurs, firma are fonduri in valuta pentru plata dobanzilor, si la scadenta, pentru rambursarea ratelor.

Analiza resurselor de creditare ale bancii si adoptarea deciziei de creditare

Inainte de a se pronunta in favoarea solicitarii de credite analizate, Comitetul de credit al bancii procedeaza si la verificarea disponibilitatilor in valuta, prezente si viitoare, disponibilitati care vor forma baza de tragere (emisiune) a creditului.

In cazul bancilor comerciale din Romania, resursele de creditare in valuta sunt consemnate in pasivul bilantului, sub forma Pasivelor Externe. Ele provin din depunerile in valuta ale rezidentilor si nerezidentilor, din cumpararile in valuta facute de banca pe piata valutara, din credite externe primite direct de banca sau numai gestionate de aceasta.

Pe baza rezultatelor stabilite in etapele anterioare ale procesului decizional, structurile ierarhice ale bancii comerciale(in functie de competentele stabilite de centrala bancii in privinta tipurilor si dimensiunii valorice ale creditelor) trec la adoptarea deciziei de creditare.

In aceasta etapa, se negociaza cu clientul modalitatea de acordare, moneda de exprimare, dobanda si comisioanele, ratele de rambursare. Daca clintul accepta aceste conditii, atunci i se comunica decizia de creditare si se trece la incheierea Contractului de credit. Acest contract precizeaza suma, obiectul de creditat, modalitatea de efectuare a platilor din credit, esalonarea acordarii sumei totale, dobanda (si eventualele indexari pe parcurs), comisioanele, termenele si ratele de rambursare, garantiile, alte drepturi si obligatii, sanctiuni. Pe baza prevederilor din contractul credit are loc realizarea efectiva a deciziei de creditare.

Analiza periodica a calitatii portofoliului de credite angajate

Pe parcursul utilizarii creditelor in valuta si in lei pentru activitatea de comert exterior, banca comerciala analizeaza evolutia economica si financiara a

debitorului, precizand nivelul riscului de nerambursare a creditelor angajate.

Aceasta analiza este efectuata de catre Serviciul datoriei, folosindu-se de o serie de indicatori, cum ar fi: Credite restante, Plata la timp a dobanzilor si ratele scadente, Platile restante fata de furnizori.

Pe baza acestor indicatori, serviciul datoriei caracterizeaza starea portofoliului de credite ca buna, daca firma debitoare plateste dobanda si ratele la scadenta sau cu o intarziere de cel mult 7 zile; ca slaba, daca intarzierea este pana la 30 zile, si necorespunzatoare, daca intarzierile depasesc 30 de zile.

In functie de aceste calificative, portofoliul de credite poate fi caracterizat ca fiind: credit standard (cel mai bun), credit in observatie, credit substandard, credit incert, credit cu risc major (cu pierdere ).

Peste aceste situatii, banca comerciala isi va calcula si forma provizioane, pentru acoperirea partiala sau totala a eventualelor pierderi. Nivelul provizioanelor difera de la o categorie la alta a portofoliului de credite, mergand de la 5%, in cazul creditelor in observatie si de 20% pentru cele substandard, la 50% pentru creditele incerte si 100% pentru cele cu risc major.

Pe langa constituirea de provizioane, banca poate recurge si la masuri sub forma refuzului la credite pentru noi solicitari sau chiar la intreruperea utilizarii in continuare a creditului aprobat.

4. Finantarea comertului exterior prin operatiuni de

scontare, forfetare, factoring

Finantarea prin operatiunile de scontare, forfetare sau factoring sunt alte masuri de stimulare a comertului exterior, aceste operatiuni de finantare realizandu-se tot prin intermediul bancilor comerciale.

1. Scontarea

Aceasta operatiune presupune cumpararea unor documente care atesta proprietatea detinatorului asupra unor marfuri, cumparare care se realizeaza inainte de scadenta titlurilor respective.

Banca care realizeaza scontarea nu preia de la vanzator riscul de neplata. Ultimul posesor al titlului negociat ramane solidar la plata cambiei respective, in cadrul actiunii de regres.

2. Forfetarea

Operatiunea de forfetare presupune cumpararea de titluri de creanta, in conditiile in care banca cumparatoare preia asupra sa toate riscurile de neplata. De aceea, obiectul forfetarii este reprezentat de titluri cu un grad mai ridicat de garantie (cambii avalizate, trate cu garantie separata, garantii bancare).

Factoring-ul

Contractul de factoring realizeaza o operatiune de finantare a comertului exterior prin faptul ca permite cedarea creantelor detinute de un exportator (numit aderent), creante pe care le are asupra clientilor sai, unei persoane numite factor;acesta se obliga sa incaseze creante,fiind subrogat, in acest scop, in toate drepturile pe care aderentul le are impotriva debitorilor sai.

Creantele, care fac obiectul contractului de factoring, se materializeaza in facturile internationale care atesta expedierea marfurilor. Si in acest caz, riscul insolvabilitatii debitorilor si riscul neplatii la termen (risc de trezorerie) sunt in sarcina factorului, fara posibilitatea pentru acesta de a se intoarce cu recurs impotriva aderentului.

Scontarea si forfetarea realizate de catre bancile comerciale romanesti au ca beneficiari societatile comerciale si regiile autonome autohtone, precum si societatile mixte cu participarea capitalului strain. Titlurile de creanta care pot constitui obiectul operatiilor de scontare si forfetare sunt reprezentate de conosamente, scrisori de trasura, trate, bilete la ordin, alte documente care atesta titlul de proprietate asupra unor marfuri.

Costul operatiunilor de scontare, forfetare sau factoring este determinat de conditiile pietei creditului, si are in vedere dobanda de baza practicata de banca("prima rate"), marja de risc, comisionul de gestiune a titlurilor de catre banca respectiva.

5. Asigurarea si garantarea creditelor de export/import

de catre banci

In derularea relatiilor de comert exterior sunt iminente riscurile economice, valutare, politice, militare. Exportul de bunuri poate fi afectat de riscul neprimirii contravalorii marfurilor sau cu riscul intarzierii platii. Aceste riscuri sunt datorate dificultatilor financiare ale cumparatorului, masurilor financiare si monetare restrictive luate in tara importatorului, distorsiunilor intervenite pe lantul institutiilor implicate in realizarea relatiei de plata.

La randul sau, importatorul poate fi afectat de riscuri cauzate de nerespectarea clauzelor contractuale de catre exportator, de dificultati in derularea platilor etc. Experienta internationala arata ca asigurarea si garantarea creditelor de export acordate importatorilor constituie o parghie importanta de cointeresare a exportatorilor de a efectua vanzari pe credit in strainatate, dar si importatorilor.

Asigurarea se face pentru creditele furnizor si urmareste acoperirea riscului exportatorului de a nu incasa la scadenta contravaloarea marfurilor vandute pe credit. Asigurarea se face de catre o institutie bancara din tara exportatorului (furnizorului).

Garantarea se face pentru creditele cumparator de catre o institutie bancara din tara importatorului (cumparatorului) care se obliga fata de banca creditoare din tara exportatorului de a achita contravaloarea marfii livrate pe credit in cazul in care debitorul (importatorului) devine insolvabil (se gaseste in incapacitate de plata).