Functiile preturilor

Functiile preturilor

In orice economie bazata pe productia si schimbul de marfuri, necesitatea si existenta preturilor nu poate fi pusa la indoiala, preturile avand o determinare obiectiva, fiind menite sa indeplineasca anumite functii si sa exercite un anumit rol.

In literatura economica sunt intalnite diverse pareri privind numarul si continutul functiilor preturilor. Astfel, unii economisti afirma ca preturile ar avea doua functii, altii sustin ca ar avea trei, sau chiar sapte functii. Dupa parerea celor mai multi economisti, la care subscriem, preturile au doua functii: una care deriva din esenta lor, si anume, functia de instrument sintetic de masura a valorii marfurilor si alta, de parghie economica.

a)     Pretul ca instrument sintetic de masura a valorii marfurilor faciliteaza schimbul de marfuri, evidenta cheltuielilor de productie, a rezultatelor si a valorii productiei materiale si da posibilitatea analizei situatiei economico-financiare a agentilor economici. De asemenea, prin preturi se realizeaza exprimarea si repartitia produsului intern brut si net si se asigura, in ultima instanta, echilibrarea cererii cu oferta si reglarea productiei sociale.

Pretul, in comparatie cu alte instrumente sau unitati de masura ( metru liniar, m², m³, kg, tona, bucata ) prezinta particularitatea ca actioneaza ca instrument de masura numai dupa adoptarea deciziei cu privire la nivelul sau pentru fiecare produs in parte. De aici, mergand mai departe, si decizia de pret are particularitatea ca este doar un mijloc de evaluare, de estimare, de apreciere a consumurilor materiale, a costurilor produselor, a utilitatii si raritatii produselor, in general, a valorii marfurilor.

Decizia de pret se adopta tinand seama de existenta unor constrangeri monetare, fiscale, bugetare, tehnice, economice si sociale si a unor libertati de actiune a agentilor economici. Constrangerile se manifesta sub forma unor elemente normative si a unor elemente sau conditii obiective.

Elementele normative constau in legi, hotarari si ordonante guvernamentale, ordine ale ministerelor, hotarari ale autoritatilor locale si alte acte normative privind preturile, cheltuielile cuprinse in pret si celelalte componente ale preturilor (dobanzi, profit, impozite si taxe, adaos comercial), precum si unele restrictii privind productia, desfacerea si consumul, importul si exportul etc. In economia de piata elementele normative au un rol mai scazut, in general, interventia statului in formare preturilor se realizeaza indirect, prin masuri fiscale, valutare, vamale etc.

Elementele obiective sunt date de existenta si functionarea pietei cu toate componentele sale: raportul cerere-oferta; nivelul cheltuielilor de productie si rata profitului, pe plan intern si international, care determina producatorii sa-si extinda sau restranga productia la anumite bunuri; oferta scazuta la anumite marfuri care permite ofertantilor sa practice preturi ridicate si care pot provoca o crestere a productiei neutilizate sau insuficiente care determina producatorii sa adopte anumite decizii privind productia si preturile.

b)     Referitor la a doua functie, de parghie economica putem afirma ca preturile pot fi si, in general sunt o parghie economica de baza si complexa. In sprijinul acestei afirmatii aducem mai multe argumente. In primul rand, mentionam ca preturile cuprind in structura lor alte elemente valorice considerate fiecare ca fiind parghie economica si anume: salarii, impozite, contributii, dobanzi, taxe, profit, comisioane si adaos comercial. Salariile, impozitul, profitul si celelalte componente cuprinse in preturi au numai un caracter potential, realizarea lor in fapt este conditionata de realizarea mai intai a pretului ca intreg. Deci, mai intai trebuie acceptat si achitat pretul de catre cumparatori si apoi se poate vorbi de actiunea si rolul celorlalte elemente.

In al doilea rand , formarea preturilor, in special, la produsele din ramurile finale are la baza alte "n" preturi ale unor produse din ramurile primare si intermediare, avand si ele rol de parghie economica. In acelasi timp trebuie precizat ca pretul unui produs nu se formeaza sau stabileste in mod izolat, ci acesta se incadreaza intr-un sistem de preturi al produselor existente cu care se va afla in anumite raporturi de proportionalitate (denumite si preturi relative).

In al treilea rand, este de remarcat prezenta preturilor, in toate domeniile vietii

economice si sociale, preturile insotind marfurile in tot circuitul lor, indiferent de natura beneficiarilor (intreprinderi, institutii, organizatii obstesti sau persoane fizice) si a consumului.

In al patrulea rand, subliniem ca preturile au implicatii complexe in gestiunea agentilor economici, ele conditioneaza situatia economico-financiara a acestora actionand in doua faze importante: in faza aprovizionarii, prin preturile inputurilor a factorilor de productie, si in faza desfacerii, prin preturile outputurilor sau a produselor livrate.

Functia de parghie economica iese mai pregnanat in evidenta prin miscarea lor in sus sau in jos. Asa de pilda, daca la un moment dat cererea este mai mare decat oferta la anumite produse, preturile vor avea o tendinta de crestere, ceea ce va determina producatorii sa-si mareasca oferta sau va atrage si alti producatori in bransa respectiva. In situatia inversa, daca oferta este mai mare decat cererea, preturile vor avea o tendinta de scadere, ceea ce va stimula cererea. Prin aceasta miscare a preturilor, intr-o economie de piata, se regleaza continuu productia si consumul si se asigura echilibrul valoric intre cerere si oferta la un nivel al preturilor care tinde spre optimitate.