OPERATIUNILE COMERCIALE COMBINATE

OPERATIUNILE COMERCIALE COMBINATE

Operatiunile comerciale combinate sunt afaceri internationale care imbina operatiunile de export, import, prestari de servicii etc., intr-un mecanism tranzactional unic, conceput si pus in aplicare de compartimentele de comert exterior sau de firme specializate in acest domeniu. Principalele tipuri de operatiuni comerciale combinate sunt: contrapartida, reexportul si operatiunile switch.

1. Operatiunile in contrapartida

Livrarile in contrapartida, au cunoscut o extindere relativ insemnata in comertul international contemporan si presupun eli-minarea sau reducerea folosirii instrumentelor de plata traditionale si inlocuirea lor cu schimburile reciproce de marfuri, servicii, de regula, insotite de diferite aranjamente financiare.

Notiunea de contrapartida se utilizeaza in literatura de specia-litate in doua acceptiuni:

. In sens larg, care se refera la toate aranjamentele compensatorii prin care exportatorul se obliga contractual sa contribuie la realizarea unor venituri in valuta de catre importator. Principala ratiune a acestor operatiuni este de a reduce sau a elimina, intr-o perioada determinata de timp, platile nete in valuta din tara importatoare. In aceasta acceptiune, contrapartida cuprinde atat actiuni comerciale combinate - compensatiile si operatiunile paralele - cat si operatiuni din sfera cooperarii internationale, subproductia, coproductia, licentierea etc.

. In sens restrans, contrapartida include acele tranzitii in care se impune contractual o legatura, o conditionare intre fluxurile de export si cele de import, respectiv compensatiile (barter) si operatiunile paralele (cumparari legate).

Desi formele pe care le imbraca contrapartida sunt diverse, ele au un element comun: compensarea directa, integrala sau partiala a unui import facut de un partener printr-un export realizat catre celalalt partener.

Motivatiile si avantajele prin care s-ar putea explica interesul firmelor private si publice, al statelor pentru operatiunile in contrapar-tida sunt urmatoarele:

. instabilitatea monetara;

. eforturi investitionale mai reduse pentru fiecare dintre parteneri;

. incercarea de mentinere si dezvoltare a relatiilor reciproce;

. diversificarea fondului de marfuri pentru piata;

. forma de comert putin costisitoare.

Contrapartida prezinta anumite limite, fapt care explica retinerea unor oameni de afaceri fata de ea:

. parteneri inegali ca marime;

. compensarea valorica a unor schimburi de marfuri este greoaie;

. tendinta de a exporta marfuri prelucrate, depasite din punct de vedere tehnic, obtinand in schimb materii prime, care devin din ce in ce mai rare la scara mondiala.

Cu toate aceste limite, contrapartida se mentine viabila in comert. Operatiunile in contrapartida se pot clasifica dupa mai multe criterii:

. dupa gradul de compensare prin marfa si/sau prin servicii, pot fi compensatii care elimina complet moneda, sau operatiuni paralele care opereaza in schimburile reciproce partial cu marfuri si/sau servicii, iar o parte din afacere include moneda ca termen de schimb;

. dupa numarul de parteneri de afaceri, pot fi operatiuni in contrapartida bilaterale sau operatiuni in contrapartida multilaterale;

. dupa nivelul economic si juridic al partenerilor, pot fi operatiuni in contrapartida la nivel de intreprinderi, operatiuni in contrapartida la nivel de grupuri de intreprinderi sau ramuri (barter), sau operatiuni la nivel de state (clearing).

1.1. Compensatiile

Schimburile de marfuri si prestarile de servicii in compensatie intre doua sau mai multe firme din tari diferite, presupun efectuarea lor pe baza relatiei marfa pentru marfa, servicii pentru servicii, fara folosirea monedei ca mijloc de plata. Livrarile in compensatie se caracterizeaza printr-o serie de elemente cum sunt: partizile (loturile) de marfuri de export si de import nu se platesc in valuta ci se compenseaza reciproc, compensarea fiind, de regula, integrala; baza juridica a operatiunii o constituie un singur contract, care se refera atat la operatiunile de import cat si la cele de export.

Operatiunile de compensatie se pot clasifica, in functie de sfera lor de cuprindere (de obiectul lor), in urmatoarele categorii:

. Compensatiile individuale se pot clasifica, in functie de numarul de firme paricipante si de mecanismul lor de desfasurare in:

. Compensatii simple - se incheie intre intreprinderi din doua tari, fiecare din ele aparand atat in calitate de exportator, cat si de importator; valorile celor doua partizi de marfuri sunt egale, compensandu-se reciproc;

. Compensatii progresive - cunosc in comertul international contemporan o extindere deosebita, ele practicandu-se sub forma compensatiilor bilaterale largite, triunghiulare si multiple sau in lant.

. Compensatiile globale, practicate in cadrul acordurilor de barter si clearing si care privesc atat schimbul de marfuri, cat si pe cel de prestatii de servicii; se realizeaza la nivel de holdinguri, ramuri economice, economii nationale, deci la nivel mezoeconomic si macroeconomic si se prevad in acordurile de barter si acordurile interguvernamentale de clearing.

Barterul (troc) este o compensatie globala, realizata la nivel de grupe de intreprinderi apartinand uneia sau mai multor ramuri economice. De regula, barterul se realizeaza pe baza unor acorduri incheiate intre ministere si chiar la nivel interguvernamental, dar, de obicei, pe termene scurte, de cel mult un an. De aceea, unii specialisti considera barterul un clearing pe termen scurt. Barterul se deosebeste de compensatiile simple atat prin sfera de cuprindere mai larga, cat si prin nivelul de institutionalizare mai inalt, antrenand, de regula, si factori ai puterii publice. Pe de alta parte, barterul se delimiteaza de clearing prin sfera de cuprindere mai limitata, ce se refera la o grupa de masuri, la un numar de intreprinderi, in timp ce clearingul este o compensatie realmente globala la nivelul economiei nationale. Se disting doua timpuri de barter: bilateral si multilateral In practica relatiilor comerciale internationale, printre astfel de acorduri se intalneste si barterul de tip swap. Un avantaj important al barterului in varianta swap, il reprezinta economisirea substantiala a cheltuielilor de transport. In cazul swap-ului, tranzactia consta in preluarea reciproca de responsabilitati de catre parteneri. Barterul de tip swap consta si in eliminarea unor prejudicii de ordin politic, care adesea constituie o frana in dezvoltarea schimburilor comerciale clasice.

Clearingul este un acord intre doua sau mai multe tari pentru o compensare globala a fluxurilor de bunuri si servicii reciproce pe o perioada determinata de timp, de obicei un an, cu excluderea totala sau partiala a transferului valutar. Astfel se naste raportul: importatori-banca de compensatie-exportatori. Plata exportatorilor nationali se va face in limitele disponibilitatilor bancii, constituite din varsamintele importatorilor nationali. Calculul de compensatie se efectueaza in mod global la sfarsitul anului, iar eventualul sold urmeaza a fi compensat de partea debitoare intr-un mod convenit in prealabil de catre cele doua parti (livrari de marfuri, prestatii de servicii, plata in valuta etc.). Clearingul poate fi bilateral, realizat intre doua tari, si multilateral, la care participa trei sau mai multe tari.

. Clearingul bilateral realizeaza concentrarea platilor, in vederea lichidarii lor, la o banca centrala sau alta institutie financiara desemnata de fiecare din tarile care au incheiat acordul de clearing. Astfel, exportatorii fiecarei tari membre a acordului de clearing sunt platiti in moneda lor nationala, deci sumele corespunzatoare sunt varsate de importatorii aceleiasi tari pentru plata produselor importate din tara partenera a acordului, in care s-a facut exportul. Rezulta deci ca prin acordul de clearing propriu-zis, se realizeaza in principiu, o compensare globala a datoriilor intre livrarile reciproce de marfuri, fara nici un transfer de valuta. In tehnica acordurilor de clearing distingem:

- clearingul cu doua conturi;

- clearingul cu un singur cont;

- clearingul de transfer;

- clearingul descentralizat.

. Clearingul multilateral consta in participarea a trei sau mai multe tari la aceasta intelegere si in incercarea de a evite dificultatile provocate de necesitatea lichidarii soldurilor finale.

1.2. Operatiunile paralele

Operatiunile paralele au ca obiect schimbul de marfuri si servicii si constau, in esenta, in legarea sau conditionarea unui import de mar-furi, de un export concomitent sau a unui export de un import, din care cauza se numesc si operatiuni conexate, conjugate sau de reciprocitate.

. Cumpararile legate se bazeaza pe obligatia exportatorului de a cumpara o serie de produse nationale oferite de catre partenerul din tara de import. Specific acestor operatiuni este faptul ca se realizeaza o interconditionare intre parteneri ai fluxurilor de export si import, in scopul facilitarii pentru partenerul importator a realizarii obligatiunilor sale de plata in valuta. Contrapartida poate fi impusa si de tara exportatoare, iar in acest caz, scopul este dirijarea la export a unor marfuri mai putin competitive sau depasirea unor obstacole de politica comerciala care afecteaza competitivitatea exporturilor.

. Cumpararile in avans se numesc si operatiuni adresate si sunt o varianta a cumpararilor legate. Ele constau in faptul ca o firma care urmeaza sa exporte un anumit bun, de regula de valoare mai mare, cumpara in prealabil de la clientul sau o anumita marfa, indeplinindu-si astfel obligatia de contrapartida.

. Cumpararea de produse rezultate (buy-back). Operatiunile buy-back sunt forme de compensare directa obligand exportatorul de bunuri si echipament tehnologic ca, in contul rambursarii exporturilor sale, sa importe de la beneficiar produse realizate cu echipamentele respective.

. Aranjamentele compensatorii reprezinta o categorie de ope-ratiuni mai complexe si cu o mare diversitate de forme de realizare. Termenul de "aranjamente compensatorii" este folosit in SUA si Europa, in Australia le gasim sub numele de "participare industriala", iar in Canada se numesc "beneficii industriale". In esenta un astfel de aranjament (offset) consta in acordul dintre o firma exportatoare de obiective complexe sau echipamente de valoare ridicata (militare, din industria aviatica, navala) si tara importatoare, prin care exportatorul se obliga sa asocieze firme din tara de import la realizarea si punerea in valoare a obiectivului.

1.3. Negocierea tranzactiilor in contrapartida

Rolul unei structuri organizatorice specializate este acela de a asista managementul firmei in conceperea si aplicarea strategiei participarii la tranzactiile de contrapartida si de a transpune aceasta strategie in directive si instructiuni pentru diferite servicii/directii ale companiei. Multe firme prefera sa transfere executarea obligatiilor de contrapartida, pe care si le-au asumat in contractul cu partenerul importator, unei case de comert, avand in vedere specializarea si experienta acesteia. Una din principalele probleme care apar in acest caz este aceea a costului operatiunii. In cele mai multe cazuri, casa de comert solicita exportatorului o plata globala, compusa din doua elemente: subventia, care urmeaza sa fie oferita cumparatorului final al bunurilor ce fac obiectul contrapartidei si comisionul care trebuie sa acopere cheltuielile casei de comert si sa-i asigure un profit. In mod normal, casele de comert solicita un comision de 1-3% din valoarea obligatiei de contrapartida dar, in situatiile de risc ridicat, acesta poate ajunge la 4-5%. Subventia este un mijloc de promovare a vanzarilor pentru marfa in contrapartida, casa de comert putand in baza acesteia, sa ofere o reducere de pret cumparatorului final.

In conditii normale, casa de comert solicita o suma globala de 10% (subventie + comision); firmele care dispun de o vasta retea de clienti si au o activitate de marketing eficienta pot cota subventii mai mici, in timp ce in conditii de risc de desfacere, subventiile sunt majorate.

2. Operatiunile de reexport si swap

Reexportul consta in cumpararea si revanzarea unei marfi, in scopul obtinerii unei diferente intre pretul de cumparare si cel de vanzare, care sa acopere cheltuielile ocazionate de derularea operatiunii respective si sa asigure un beneficiu pentru intreprinzator, precum si in scopul promovarii relatiilor comerciale cu diferite tari.

Operatiunile de reexport pot fi clasificate in functie de scopurile urmarite in:

- reexporturi destinate obtinerii unui beneficiu

- reexporturi efectuate in vederea promovarii relatiilor comerciale reciproce

Marfa care face obiectul reexportului poate fi supusa unor transformari sau poate fi integrata intr-un ansamblu sau intr-un produs finit. Din acest punct de vedere, reexporturile pot fi:

- cu prelucrare sumara a marfii (reexporturi cu tranzitul prin tara reexportatoare sau printr-o zona libera);

- reexporturi fara prelucrarea marfii (reexporturi fara tranzitare);

- reexporturi cu prelucrare care constituie operatiunea de pre-lucrare in lohn.

2.1. Mecanismul reexportului

Reexportul implica existenta a doua acte de vanzare-cumparare distincte. Firma initiatoare trebuie sa aiba in vedere:

- o stricta sincronizare a clauzelor din cele doua contracte;

- conditiile in care pot fi formulate reclamatiile;

- masuri de protectie cum ar fi: alegerea aceleiasi monede de plata pentru ambele contracte, inscrierea unei clauze de acoperire valutara (ex. DST sau ECU).

Conditiile de livrare negociate in cele doua contracte pot sa contribuie la cresterea profitabilitatii operatiunii. Astfel, in contractul de import este indicat sa se utilizeze clauza CIF (cost, asigurare, transport) iar in contractul de export este indicat sa se utilizeze clauza FOB (liber la bord, adica raspunderea exportatorului inceteaza dupa imbarcarea marfii).

In ceea ce priveste modalitatea de plata, utilizarea acreditivului back-to-back sporeste gradul de siguranta al incasarii acreditivului. Aceasta inseamna ca acreditivul deschis vanzatorului din primul contract este intemeiat pe acreditivul din cel de-al doilea contract, beneficiar fiind firma initiatoare a operatiunii.

2.2. Reexportul cu prelucrare - prelucrarea in lohn

Operatiunea de prelucrare in lohn se diferentiaza de actiunile clasice de export prin faptul ca obiectul il constituie prelucrarea materialelor, materiilor prime, produselor semifinite, apartinand uneia dintre parti (importatorul) de catre cealalta parte (exportatorul). In functie de sensul operatiunii exista:

- lohn activ (export de manopera);

- lohn pasiv (import de manopera)

In cazul lohnului activ, exportatorul prelucreaza materialele puse la dispozitie de catre importator si le reexporta catre proprietarul acestora. Lohnul pasiv este reversul lohnului activ, respectiv importatorul trimite materialele ce-i apartin spre prelucrare in tara exportatorului si le readuce in tara in forma finita.

2.3. Operatiunea de swap cu marfa

Swap-ul (substituirea) de marfa imbina elementele de contrapar-tida cu ratiuni specifice reexportului. Swap-ul consta, in esenta, in aranjamentul dintre doi exportatori de marfuri similare, situati la distanta unul fata de altul, in baza caruia una dintre parti livreaza bunuri unui tert pe o piata apropiata, cealalta parte, titularul obligatiei de livrare catre tertul respectiv, livrand in schimb marfa sa unei firme, situate pe o piata apropiata, fata de care primul partener avea obligatia de livrare. Ratiunea principala a acestor operatiuni este de a economisi cheltuielile de livrare, in principal costul transportului.

Swap-ul se utilizeaza frecvent in operatiunile de implantare inter-nationala. Astfel, un investitor care vizeaza implantarea unei filiale intr-o tara cu un grad ridicat de indatorare, va cere sa rascumpere o parte din creantele tarii respective, avand acordul institutiilor din tara vizata, el poate schimba creanta in valuta in moneda locala, putand astfel sa reinvesteasca in terenuri, materii prime, mana de lucru, necesare investitiei. Aceasta operatiune este numita swap financiar.

3. Operatiunile de switch

Operatiunile de switch au aparut, in principal in legatura cu existenta acordurilor de plati in clearing, respectiv cu dificultatile generate de natura si caracteristicile acestui regim de plata pentru desfasurarea schimburilor comerciale dintre doua tari. Operatiunile de switch au fost initiate pentru activizarea acordurilor de clearing, avand un rol pozitiv in desfasurarea relatiilor bilaterale si in realizarea unor profituri in valuta.

Operatiunile de switch presupun transformarea unor disponi-bilitati de valuta liber convertibila in disponibilitati de clearing sau transformarea unor disponibilitati din contul de clearing in fonduri in valuta, ori combinarea celor doua operatii.

Operatiunea desfasurandu-se in sens dublu, cunoaste doua variante:

- aller (dus) sau alimentarea contului de clearing;

- retour (intors) sau vanzarea de disponibilitati de clearing.

Combinand doua operatiuni de sensuri opuse se obtine o ope-ratiune "aller-retour" in care partenerii urmaresc atat asigurarea functionarii normale a acordurilor de clearing, cat mai ales obtinerea de venituri in valuta. De asemenea, se practica operatiuni de switch cu caracter financiar, in care are loc doar crearea sau cedarea unor pozitii de clearing recurgand la fonduri de valuta liber convertibila pentru a debloca functionarea conturilor de clearing.

3.1. Switch cu marfa "aller"

Este o operatiune initiata de catre o firma de switch dintr-o tara care detine un sold pasiv in cadrul acordului de clearing. Aceasta firma (eventual impreuna cu o firma partenera de switch) gaseste un furnizor de marfa de terta provenienta, pe care o reexporta in tara partenera de clearing ca marfa indigena. Marfa este achizitionata contra platii in valuta liber convertibila si este reexportata cu decontarea in devize de clearing din partea importatorului final.

3.2. Switch cu marfa "retour"

Este o operatiune initiata de intreprinderea de switch cand exista un sold activ in favoarea tarii respective sau cand s-a creat o astfel de pozitie intr-o operatiune in sens aller. In acest caz, intreprinderea de switch, in intelegere cu un partener de switch dintr-o tara terta, achizi-tioneaza o marfa din tara partenera de clearing, pe care o reexporta unui cumparator din tara terta.

3.3. Switch-uri combinate

Un interes aparte prezinta in practica realizarea diferitelor com-binatii intre operatiunile de switch cu marfa si implicarea in tranzactii a unui numar mai mare de parteneri, din diferite tari, realizandu-se asa numitele operatiuni de switch in lant.

Posibilitatea initierii unei operatiuni aller-retour apare in mo-mentul in care se creeaza dezechilibre in indeplinirea obligatiunilor reciproce luate in calculul unui acord de clearing de catre cele doua parti, indiferent de pozitiile de cont la data aparitiei acestor dificultati. In esenta, operatiunile de acest tip constau in combinarea a doua switch-uri de sens opus.

Prin aller-retour se urmaresc mai ales avantajele de ordin financiar si anume obtinerea de castiguri in valuta pe baza specularii diferentelor dintre preturile de clearing si cele in devize libere. Operatiunea aller-retour poate incepe fie cu faza de aller, fie cu cea de retour, in functie de situatia balantei clearingului in momentul respectiv. Daca balanta clearingului este activa, se poate incepe cu partida de retour, soldul activ permitand deschiderea de acreditive pentru importul formal al marfii de retour. Daca balanta clearingului este pasiva, operatiunea va incepe cu partea de aller, pentru a crea disponibilitatile necesare partidei de retour.