Obligatiile vanzatorului asumate prin contractul de vanzare internationala de marfuri

Obligatiile vanzatorului asumate prin contractul de vanzare internationala de marfuri

1. Scurta prezentare generala a obligatiilor asumate de vanzator prin contractul de vanzare comerciala

internationala de marfuri

Textul articolului 30 din Conventia Natiunilor Unite de la Viena din 1980 asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri stabileste obligatiile contractuale vanzatorului, prezentate in mod enumerativ astfel:[1]

sa predea marfurile contractate cumparatorului;

sa transfere proprietatea marfurilor catre cumparator;

sa remita cumparatorului toate documentele referitoare la marfa.

Obligatia de transfer a proprietatii asupra marfii pe care art. 30 nu o expliciteaza este reglementat in continutul sau prin art. 4, lit. b, din conventie.

De asemeni conventia se refera indirect la dreptul de proprietate in sensul ca vanzatorul are obligatia sa predea marfurile libere de orice drept sarcina sau pretentie, asupra lor, ale unui tert.

Conventia continuand reglementarea obligatiilor vanzatorului, dispune in articolele 35-40 detalierea obligatiei principale a vanzatorului de a preda marfa cumparatorului, obligatiile subsidiare de "conformitate" a marfurilor din care rezulta si obligatiile de garantie pentru vicii.

Obligatia de garantie pentru evictiune ca si cea privind conservarea marfurilor in sarcina vanzatorului este prevazuta in articolele 35-40 ale respectivei conventii.

Tratarea sistemica a obligatiilor contractuale ale vanzatorului in cele ce urmeaza.

Obligatia vanzatorului de predare a marfurilor

Cu privire la obligatia de predare a marfurilor, Conventia O.N.U. reglementeaza urmatoarele trei aspecte, locul predarii, anumite obligatii ale vanzatorului adiacente predarii, momentul predarii marfurilor.

A. Locul predarii marfurilor in sensul conventiei este unul special prevazut in contract. Cand contractul de vanzare implica si transportul marfurilor la destinatar si in contract nu sunt stipulatii contrare, locul predarii este primul transportator al acestuia. In afara cazurilor neprevazute ca mai sus cand contractul se realizeaza la un bun individual determinat sau la unul determinabil dintr-o masa de bunuri ori urmeaza sa fie fabricat, locul predarii este acel loc special in care bunul se pune la dispozitia cumparatorului.

B. Obligatii speciale ale vanzatorului adiacente predarii marfurilor insotesc in dese cazuri obligatia principala de predare a marfurilor catre cumparator. Acestea, de regula sunt dupa imrejurari premergatoare predarii propriu-zise si in acelasi timp implicite procesului respectiv, astfel:

in cazurile in care in contract se stabileste pentru vanzator obligatia transportului la destinatia cumparatorului, vanzatorul expeditor trebuie sa marcheze marfurile in vederea identificarii si sa avizeze cumparatorul printr-o specificatie corespunzatoare;

cand vanzatorul isi asuma obligatia de predare prin transportul efectiv al marfurilor, acesta trebuie sa incheie si contractele de transport necesare pe mijloace de transport adecvate imprejurarilor si conditiilor de transport care sa mentina calitatea comerciala a marfurilor sub aspectul conservarilor calitative si cantitative;

in cazul in care vanzatorul nu este obligat prin contract sa asigure marfurile impotriva riscurilor specifice transporturilor el trebuie sa colaboreze cu cumparatorul, furnizandu-i toate elementele necesare contractarii unei asemenea asigurari.

Aceste obligatii speciale ale vanzatorului adiacente predarii marfurilor sunt de regula prevazute de cocontractanti fie in clauze contractuale exprese, fie prin referire la o reglementare internationala uniforma ca, de exemplu, regulile INCOTERMS.

C. Obligatia vanzatorului privind conformitatea marfurilor care, prin contract, au ca obiect cantitatea, calitatea si tipul marfii (denumirea comerciala) precum si ambalajul sau conditionarea marfii sau ambalajului.

Obligatiile referitoare la calitate se refera si la garantiile pentru vicii, iar clauzele care privesc cantitatea, calitatea, tipul, ambalajul sau conditionarea marfii sunt prevazut expres in contract. In lipsa unor asemenea stipulatii se considera conformitatea marfurilor cu contractul in urmatoarele conditii:

marfurile corespund intrebuintarilor la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip;

marfurile corespund oricarei intrebuintari speciale pe care cumparatorul a adus-o expres sau tacit la cunostinta vanzatorului in momentul inchierii contractului;

marfurile corespund calitativ mostrelor, esantionului ori modelului prezentat cumparatorului la contractare;

marfurile sunt ambalate sau conditionate la modul uzual pentru marfurile de acelasi tip ori in lipsa uzantei, de o maniera corespunzatoare conservarii si protejarii lor.

La aceasta obligatie se implica si obligatia de remitere a documentelor referitoare la marfa precum si dispozitiile speciale asupra raspunderii vanzatorului pentru lipsa de conformitate a marfurilor care se coroboreaza si cu prevederile generale ale Conventiei O.N.U. in materie pentru neexecutarea oricareia dintre obligatiile vanzatorului vis-a-vis de gruparea de mijloace de care dispune cumparatorul in cazul in care vanzatorul contravine la contract. Din aceasta grupare nu lipseste reversul obligatiei vanzatorului de garantie pentru evictiune sau fata de raspunderea contractuala generala a vanzatorului.