Operatiunile de switch

Operatiunile de switch

1. Concept, necesitate, premise si forme

Switch-ul este o operatiune de comert exterior care combina reexportul unei marfi dintr-o tara partenera de clearing intr-o tara terta, cu transformarea simultana a unor disponibilitati de clearing in (rezerva de) valuta convertibila in disponibilitatea de clearing prin reexportul unei marfi de terta provenienta intr-o tara partenera de clearing[1].

Aparitia operatiunilor de switch este legata, pe de o parte de operatiunile de compensatie si clearing,iar pe de alta parte, de existenta in cadrul economiei mondiale a unor tari care practica un regim valutar si/sau comercial restrictiv. O caracteristica a acordului de clearing este aceea ca fondurile realizate din operatiunile de export in cadrul clearingului, sunt folosite in mod exclusiv in scopul efectuarii importurilor pe listele de marfuri, anexate la acord, cu obligatia ca aceste marfuri sa fie originare din tara partenera. Apare astfel posibilitatea ca, la un moment dat,una din tari sa dispuna de sume importante in contul de clearing, ca urmare a exporturilor pe care le-a efectuat in tara partenera si sa nu poata utiliza aceste disponibilitati deoarece marfurile care ar putea fi importate nu pot fi desfacute pe piata interna in conditii profitabile.

Alta caracteristica a clearingului este stabilitatea nivelului creditului tehnic,in limita caruia se pot efectua unilateral importurile.

In literatura de specialitate intalnim clasificarea operatiunilor de switch dupa mai multe criterii intre care amintim: in functie de tipul de moneda utilizat pentru stingerea creantei avem:datorie in moneda clearing achitata cu valuta convertibila; datorie in moneda clearing achitata cu moneda clearing.

In ceea ce priveste operatiunile de "aller-retour", este posibil ca atat aller-ul cat si retour-ul sa fie clean, ceea ce inseamna ca operatiunea respectiva nu e legata de un import sau un export de marfuri,fie el chiar formal,avand loc doar o transformare de devize libere in devize clearing si invers.

In principiu, prin switch se rezolva acele probleme ale unei firme , care primeste ca plata, pentru produsele livrate, marfuri in compensatie, de care nu are nevoie si pe care nu le poate valorifica ea insasi. Pentru rezolvarea acestei probleme firma apeleaza la serviciile unei firme specializate in operatiuni de switch.

Daca cele prezentate constituie derularea de principiu a unei operatiuni de switch,in practica, combinatiile si tipurile de astfel de operatiuni s-a diversificat permanent.

2. Mecanismul operatiunilor de switch

Legat de mecanismul derularii operatiunilor de switch vom prezenta cateva variante:

Datoria in moneda clearing achitata cu valuta convertibila

Considerand ca intre doua tari A si B s-a semnat un acord de clearing cu moneda de clearing:dolar US.

Presupunand ca tara A are sold clearing creditor de 1.000.000 US dolar clearing. Tara B nu are marfuri disponibile sa echilibreze soldul sau creditor.

In acest context se impun urmatoarele etape:

O firma din tara B cauta intr-o terta tara (C) un producator de echipamente in care tara A este interesata.

Firma din tara A negociaza cu exportatorul C pretul in valuta convertibila 900.000    USD si achita echipamentele pe care aceasta urmeaza sa le livreze tarii A.

Exportatorul C livreaza marfa unei firme din tara A, facturand-o la 1.000.000 USD(dar este platit din tara B cu 900.000 USD).

firma din tara A achita bancii A echivalentul in moneda nationala (1.000.000 USD clearing inmultit cu cursul valutar stabilit pentru moneda nationala in raport cu dolarul clearing).

Din analiza modului de derulare a acestor etape constatam ca platile au fost reglate ,de fapt, la nivelul celor doua banci, soldul creditor al bancii tarii A fost acoperit prin importul de echipamente al firmei A din tara sa, firma care l-a achitat in moneda nationala in suma echivalenta cu soldul creditor in discutie; banca din tara B pentru ca sa-si acopere datoria(dat fiind ca nu avea marfurile cerute) a procedat la achizitionarea de echipamente dintr-o tara terta, tara C, la un pret mai mic, dar platind in dolari efectivi si nu dolari clearing, desi marfurile au fost achitate de banca B (din firma B) ,ele au fost livrate direct firmei A din tara A cu sold creditor,in relatia de clearing.

Datorie in moneda clearing achitata prin livrare de produse

In cadrul acestei variante tarile A si B sunt semnatare ale unui acord de clearing, moneda de clearing, USD dolar. Tara A are sold clearing creditor 1.000.000 USD clearing. Tara B are marfuri disponibile, dar tara A nu este interesata in achizitionarea acestora si doreste alt timp de marfuri.

Si in cazul acestei variante vom urmari derularea urmatoarelor etape:

O firma exportatoare de marfuri (de switch) din tara B cauta intr-o tara un importator interesat(cumparator din tara D) in marfa disponibila B.

Firma de switch din tara d la randul ei cauta un cumparator pentru marfa din tara B, cumparator(tara C) care insa sa aiba in acelasi timp posibilitatea de a livra echipamentele in care este interesata tara A.

Firma din tara C livreaza marfuri firmei din tara A, care le plateste in moneda locala bancii sale, firma din tara C "achitand" importul sau din tara D.

Practica comertului International ne arata ca cel mai adesea, partea debitoare intr-o relatie de clearing, prefera acoperirea soldului debitor prin livrari de marfuri si nu prin plata in valuta ca in cazul precedent.

Drept urmare, o firma exportatoare din tara B livreaza marfuri unui cumparator din tara D, iar contravaloarea marfurilor livrate si-o recupereaza in moneda locala de la Banca B- semnarea acordului de clearing, comparatorul D, in esenta, este un intermediar, firma de switch, care vinde marfa exportatorului C, care la randul lui o"achita" prin livrari de echipamente clientului din tara A. Firma din tara A plateste in moneda nationala bancii sale (Banca A) echivalentul marfurilor importate.

In acest mod, soldul clearing a fost echilibrat.

Varianta datorie in moneda clearing platita cu disponibilitati in moneda clearing.

O astfel de situatie apare cand o tara are incheiate cel putin doua acorduri de clearing cu alte tari diferite, astfel incat soldul creditor cu o tara il poate utiliza pentru acoperirea soldului debitor cu cealalta tara cu care are de asemenea incheiat acord de clearing.

De exemplu, intre tara A si tara B exista un acord de clearing, iar tara A are un sold creditor in relatia cu tara B. In acelasi timp, tara B are un sold creditor in relatia de clearing cu tara E, tara cu care de asemenea, are incheiat un acord de clearing.

Echilibrarea conturilor de clearing intre cele 3 tari A,B si E se poate realiza combinandu-se soldurilor exprimate in valuta clearing cu miscarea de marfuri.

Varianta operatiune switch tip aller (alimentare cont clearing).

Operatiunea este initiata de tara care are sold pasiv in contul clearing si nu are marfuri proprii pentru a le livra in contul clearingului.

Depasirea situatiei presupune procurarea unei marfi de pe piata internationala si plata ei in valuta si reexportul acestei marfi tarii fata de care este debitoare prin contul de clearing. Operatiunea se poate realiza intre 3 parti: doi parteneri ai acordului de clearing si o terta firma de la care se cumpara marfa spre a fi exportata.

Marfa cumparata din firma B poate fi exportata de firma C direct firmei din tara,sold activ firma A sau marfa poate fi importata de firma B.

Varianta operatiunea de switch retour

Tara cu sold activ, care nu este interesata in marfurile oferite de partenerul de clearing, efectueaza un import final de la acesta cu scop de a revinde marfa unui tert cumparator din alta tara. Astfel importul tarii este "platit" in valuta clearing iar prin reexportul ei se incaseaza valuta convertibila, iar ca urmare a diferentei intre preturile in moneda clearing si cele in valuta convertibila,firma din tara cu sold activ inregistreaza o diferenta nefavorabila(disagio).

Daca operatiunea nu are caracter confidential, firma din tara debitoare clearing poate livra direct marfa firmei din tara terta, dar documentele sunt emise de firma B direct firmei A, iar firma A le emite firmei C. Firma C plateste in valuta convertibila firmei A deoarece formal acesta este furnizorul marfii.