Tipologia comertului international in contrapartida/compensatia

Tipologia comertului international in contrapartida/compensatia

Multitudinea de tipuri si forme pe care le poate imbraca comertul international in contrapartida este determinata de unul sau mai multe dintre elementele printre care amintim: tipul contractului sau contractelor, natura, originea si volumul produselor furnizate de partener sub forma de livrari de natura sa compenseze sau sa echilibreze valoarea exportului; existenta unei legaturi intre produsul exportat si produsele oferite si livrate in contrapartida; numarul partilor implicate in operatiunea comerciala in afara vanzatorului si cumparatorului, utilizarea directa si comercializarea pe mai departe , catre terte persoane, de catre exportatorul care preia marfuri in compensatie acestora din urma; timpul necesar pentru derularea completa a tranzactiei in contrapartida ; procedurile de finantare a tranzactiilor de acest fel.

Aceste tipuri principale de operatiuni in contrapartida pot fi prezentate pe scurt in felul urmator:

a)      Tranzactiile de barter (barter transaction, in engleza, transaction de troc, in franceza, Bartergeschaefte, in germana),constituie cel mai simplu tip de operatiune in contrapartida, fiind si forma primitiva de desfasurare a schimburilor comerciale fara mijlocirea banilor. In formele ,,pure" sau ,,clasice" ale barterului, se realizeaza un schimb de marfa contra marfa, fara ,,interventia" banilor .In mod uzual, tranzactiile de barter se efectueaza o singura data si sunt supuse unui singur contract. In asemenea tranzactii nu sunt implicati terti, iar schimbul de marfuri convenite are loc simultan sau in cursul unei perioade scurte de timp, de cel mult doi ani. Barterul implica schimbul de marfuri de valori egale, care nu da nastere la transferuri de fonduri;

b)      Operatiunile in contrapartida (counterpurchase ,in engleza, contre-achats, in franceza, Gegengeschaefte, in germana) constituie un tip principal de operatiuni in contrapartida utilizate in schimburi, atat in tarile aflate in tranzitie la economia de piata, intre acestea si cele dezvoltate, cat si intre tarile in curs de dezvoltare.

Operatiunile de contrapartida se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi generale:perioada se poate extinde pe cativa ani; exista doua sau mai multe contracte; importurile sunt in mod normal finantate prin mijloace conventionale asa cum sunt creditate, iar exporturile in contrapartida nu au rolul de a finanta importurile, ci ajuta la echilibrarea cheltuielilor pentru import la o data viitoare; obligatiile de contrapartida pot fi transmise unei terte persoane, in special unei case de comert specializate; operatiunile de contrapartida implica unele cheltuieli. Fiind nevoie sa se stabilesc clar in avans cine si in ce masura le suporta; operatiunile de export si de livrare a marfurilor de contrapartida nu sunt in mod necesar sincronizate:in general, nu exista o legatura intre tipul de produse exportate si cele in contrapartida. Acest tip principal de operatiuni comerciale in contrapartida este cel mai frecvent, ele detinand peste jumatate din ansamblul tranzactiilor in contrapartida.

c)      Operatiunile de compensatie(buy-back arrangements, in engleza, accords des achats sau arrangements des achats de la production, in franceza, Ruckkaufgeschaefte, in germana) constituie intr-un anumit sens operatiunile in contrapartida cel mai usor de imaginat, desi in unele situatii si forme ele sunt destul de complexe .In mod tipic, o firma dintr-o tara dezvoltata furnizeaza echipament(si tehnologie) unei firme dintr-o tara mai putin dezvoltata - in curs de dezvoltare sau tara aflata in tranzitie la economia de piata - plata fiind facuta prin livrari de produse rezultate din productia realizata de instalatia achizitionata. In multe cazuri, operatiunile de compensatie sunt legate nu de simple operatiuni comerciale de import-export, ci de operatiuni mai complexe de cooperare economica si tehnico-stiintifica .Operatiunile de compensatie se disting prin urmatoarele trasaturi de ansamblu: ele implica valori mari; exista o legatura stransa intre produsele furnizate de exportatorul din tara dezvoltata si cele oferite in compensatie; decalajul in timp intre furnizarea instalatiei si compensatia in produse rezultate este de mai multi ani, ceea ce face necesare aranjamentele de credit pentru a finanta operatiunea ;uneori volumul valoric al produselor livrate in compensatie poate fi mai mare decat valoarea instalatiei livrate.

d)      Operatiunile de switch, clearing, miniclearing (in limbajul comercial din toate tarile s-a introdus vocabularul englez de termeni consacrati)sunt cele mai complexe actiuni si se refera la mecanisme comerciale legate de existenta unor acorduri bilaterale si de echilibrarea soldurilor care se formeaza. In cadrul acestor operatiuni manevrarea creditelor si debitelor din conturile de clearing si comercializarea produselor asociate cu acestea implica parteneri din mai multe tari in cadrul unei retele intregi de aranjamente. Aceste operatiuni cuprind si acele forme de tranzactii comerciale care din anumite puncte de vedere ar putea fi considerate modalitati de decontare, de plata si nu operatiuni in contrapartida, compensatii.

In general, acordurile bilaterale guvernamentale sunt cuprinse intr-o gama larga care contine de la declaratii de buna intentie de a promova comertul reciproc dintre doua tari la acorduri mult mai rigid formulate de a echilibra schimburile comerciale dintre doua tari prin care guvernele respective stabilesc un mecanism de clearing care include ca elemente moneda de clearing creditele swing, listele de produse specificate. Exista insa proceduri stabilite pentru corectarea situatiei de formare a unor solduri debitoare in aceste conturi, asa cum sunt creditele swing si operatiunile de switch. In afara clearingului interguvernamental exista cazuri in care aranjamente oarecum similare sunt organizate pentru o perioada de timp mai scurta, un an prin care partenerii sa fie banci si case de comert, firme private, subiecte de drept privat; asemenea aranjamente se numesc ,,miniclearing-uri" sau aranjamente globale si se intalnesc mai ales in relatiile dintre tarile capitaliste dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare.

e)      Offsetul constituie o operatiune specifica pana acum relatiilor dintre mari firme din tarile capitaliste dezvoltate in care intr-o anumita masura se implica si autoritatile si priveste mai ales comertul cu material aeronautic civil sau militar sau alte echipamente similare de valori ridicate[1] .

Desi capitalismul dezvoltat a insemnat negarea propriu-zisa a schimbului marfa contra marfa, in perioada de debut a acestui mod de productie, contrapartida s-a manifestat sporadic, uneori in forme curioase. In acest sens amintim ca a ramas ca punct de referinta anul 1626, cand Peter Minuit, care lucra pentru Compania Olandeza a Indiilor Orientale, a vandut vite, brelocuri si paturi in valoare de 24 dolari contra Insulei Manhattan(pe care se afla astazi orasul New York).

Pe plan international prima perioada a afirmarii schimburilor in compensatie a fost intre anii 1920-1930 in America Latina unde aproape tot comertul se realiza pe baza acestui sistem, datorita unei penurii acute de rezerve de aur. Tarile cele mai active erau Venezuela, Ecuador, Cile si Argentina care pana in anii 50 derulau prin operatiuni de contrapartida cca.90% din comertul intraregional total. Obiectul acestuia il constituiau produsele petroliere, resurse naturale si produse agricole. Dupa anii 50, constatam o diminuare a acestei forme de comert, fapt evidentiat de acordurile bilaterale de contrapartida care s-au redus in comertul regional ca urmare a afirmarii unor metode imbunatatite de plati internationale si a constituirii ALALC(Asociatia Latino-Americana de Comert Liber) prin care s-a promovat un sistem de clearing multilateral si care a facilitat tranzactiile cash.

Contrapartida s-a extins si in alte zone in special in perioadele de regres si recesiune economica (1929-1933) .O revitalizare puternica a ei se produce dupa cel de-al doilea razboi mondial in anii 1948-1949, datorita marilor probleme economice si financiare cu care s-au confruntat economiile tarilor din Europa de Vest participante la razboi, tranzactiile in contrapartida au reprezentat o forma temporara, dar deosebit de importanta de derulare a schimburilor comerciale postbelice .Astfel, numai intre anii 1948-1949 erau in vigoare cca. 400 acorduri bilaterale de clearing incheiate de catre tarile vest-europene , folosite atat ca mecanism de incurajare al exporturilor, cat si de evitare a utilizarii valutei convertibile in finantarea importurilor.

Comertul in contrapartida s-a dezvoltat mai lent si pe o scara mai redusa dupa anul 1950 in tarile Africii si Asiei in care eforturile de accelerare a dezvoltarii economice si, pe aceasta cale de sporire a participarii la schimburile internationale s-au sprijinit pe extinderea comertului bilateral si intraregional clasic.

Incepand cu anii '60, contrapartida cunoaste un puternic impuls imprimat de catre tarile est-europene si in special de catre URSS. Totodata, tarile in curs de dezvoltare dintre cele trei continente si-au extins, incepand cu acest deceniu, schimburile dincolo de cadrul regional, plasandu-si prin aranjamente de contrapartida surplusurile de materii prime si unele marfuri agricole in alte tari si intr-o anumita masura chiar in comertul dintre ele. Este cazul unor tari ca: Argentina, Brazilia, Columbia, Cuba, India, Indonezia, Mexic, Sri Lanka.

Criza petroliera din 1974 ca si celelalte fenomene care au avut loc in economia mondiala in urmatorii ani au dus la reconsiderarea pozitie fata de comertul in contrapartida si a unora dintre tarile occidentale dezvoltate cum sunt: Franta, Germania, Marea Britanie, Austria, Spania, Italia care au incheiat acorduri comerciale pe termen lung si si-au creat firme specializate pentru negocierea, tranzactionarea si derularea operatiunilor de acest tip.

In ciuda unor pozitii pesimiste luate de state, oameni de afaceri sau organisme economice internationale, contrapartida si-a continuat evolutia sa ascendenta datorita unor factori conjuncturali, cat si permanenti.