POLITICA COMERCIALA SI INTEGRAREA ECONOMICA - NOTIUNI TEORETICE

POLITICA COMERCIALA SI INTEGRAREA ECONOMICA - NOTIUNI TEORETICE

1. POLITICA COMERCIALA SI INSTRUMENTELE DE POLITICA COMERCIALA

Politica comerciala = ansamblul reglementarilor adoptate de catre un stat (cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar) in scopul promovarii sau restrangerii schimburilor comerciale externe si al protejarii economiei nationale de concurenta straina.

Functii principale:

a)        de promovare a relatiilor economice externe (impulsionarea exporturilor);

b)       de protejare a economiei nationale de concurenta straina (reglementarea si controlul importurilor);

c)        de realizarea a unui echilibru dinamic in balanta comerciala si de plati si de sporire a rezervei valutare a statului.

Obiective:

imbunatatirea structurii exporturilor si importurilor;

redefinirea arhitecturii geografice a schimburilor comerciale;

asigurarea optimului dinamic al balantei comerciale;

imbunatatirea raportului de schimb in relatiile externe;

redefinirea unor echilibre sectoriale interne;

incurajarea dotarii cu tehnologie.

Instrumente si masuri:

a)        de natura tarifara (vamala)

b)        de natura netarifara;

c)        de natura promotionala (de promovare si de stimulare).

POLITICA VAMALA

- se realizeaza cu ajutorul reglementarilor adoptate de stat care vizeaza intrarea sau iesirea in/din tara a marfurilor si care implica:

controlul marfurilor, al documentelor insotitoare si al mijloacelor de transport cu ocazia trecerii frontierii vamale;

indeplinirea formalitatilor vamale;

plata taxelor vamale    sau impunerea vamala T 3 functii principale:

fiscala = taxele vamale sunt o sursa de venit la bugetul statului

protectionista = taxele vamale percepute la import ridica pretul marfii importate reducandu-i forta concurentiala in raport cu produsul indigen

de negociere = statele pot negocia intr-un cadru bi sau multilateral concesii vamale care pot stimula schimburile comerciale.

Instrumente de politica vamala:

legile, codurile si regulamentele vamale = elemente de natura legislativa care diferentiaza modul de aplicare a politicilor vamale intre statele lumii;

tarifele vamale = catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale si taxa (taxele) vamala perceputa asupra fiecarui produs sau grupe de produse.

taxele vamale = impozite indirecte percepute de stat asupra marfurilor atunci cand acestea trec granitele vamale ale tarii respective.

Tipologia taxelor vamale:

dupa scopul impunerii (sau dupa nivelul impunerii):

taxe vamale cu caracter fiscal

taxe vamale cu caracter protectionist

dupa obiectul impunerii (felul operatiei de comert exterior):

taxe vamale de import

taxe vamale de export

taxe vamale de tranzit

dupa modul de percepere (de asezare):

taxe vamale ad-valorem

taxe vamale specifice

taxe vamale mixte

dupa modul de stabilire (fixare de catre stat):

taxe vamale autonome (generale)

taxe vamale conventionale (contractuale)

taxe vamale preferentiale (de favoare)

taxe vamale de retorsiune (raspuns): taxe antidumping; taxe compensatorii.

Protectia nominala si protectia efectiva

Protectia nominala

vizeaza valoarea intregului produs supus impunerii vamale;

este exprimata de taxele vamale inscrise in tariful vamal oficial;

ca regula generala, este direct proportionala cu gradul de prelucrare al marfurilor importate

Protectia efectiva

vizeaza valoarea nou creata si incorporata in produsul importat;

factorii ce influenteaza rata protectiei efective sunt: nivelul taxei vamale la produsul finit si la materia prima; dispersia tarifara (= diferenta dintre nivelul taxelor vamale pe grupe de produse in functie de gradul lor de prelucrare); gradul de prelucrare al produsului.

Teritoriul vamal

= acel spatiu geografic in interiorul caruia este in vigoare un anumit regim vamal, o anumita legislatie vamala.

Exista situatii in care granitele statului de granitele vamale:

Extinderea teritoriului vamal (anexiune sau includere vamala)

uniune vamala (UV) T teritoriul vamal insumeaza teritoriul statelor participante; tarile participante la uniune desfiinteaza (dintr-o data sau treptat) barierele tarifare si netarifare in relatiile comerciale reciproce, iar in relatiile cu tarile terte aplica o politica comerciala comuna (in primul rand un tarif vamal comun).

zona de liber schimb (ZLS) = tarile participante la zona elimina (dintr-o data sau treptat) barierele tarifare si netarifare in relatiile comerciale reciproce (pentru toate produsele sau numai pentru o parte din acestea), iar in relatiile cu tarile terte NU instituie o politica comerciala comuna, fiecare tara membra pastrandu-si independenta in materie de politica comerciala.

crearea UV si ZLS este admisa de GATT (art.24) ca o derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate.

Restrangerea teritoriului vamal (excludere sau exceptare vamala) = exceptarea de la regimul vamal in vigoare a unei portiuni dintr-un stat national (denumita generic zona libera) in care nu se percep taxe vamale de import.

Marfurile straine introduse temporar in aceste zone sunt scutite de plata taxelor vamale pana la precizarea ulterioara a destinatiei lor, dar cu plata taxelor de depozitare.

In aceste zone marfurile pot suferi anumite operatiuni de prelucrare, transformare, reconditionare, selectare, masurare/portionare, (re)ambalare etc., in urma carora pot fi:

orientate spre piata interna (in teritoriul vamal), fiind in acest caz supuse impunerii vamale;

iesi din teritoriul statului respectiv pe care il pot tranzita spre alte state, ramanand scutite de plata taxelor vamale de import;

introduse in procesul productiv in zona libera unde au fost depozitate temporar, caz in care raman scutite de plata taxelor vamale de import.

Antrepozitele vamale = depozite in care pot fi depuse si pastrate marfuri importate (sau marfuri straine in tranzit) pe o perioada determinata de timp, fara a se plati taxe vamale de import, dar cu plata taxelor de antrepozitare.

a)      antrepozite reale = constructii special amenajate in vederea depozitarii si pastrarii in conditii corespunzatoare (temperatura, umiditate) a marfurilor pentru o perioada limitata de timp (in general, max. 2 ani); sunt administrate de birouri vamale care urmaresc intrarea, manipularea si iesirea marfurilor in/din aceste antrepozite.

b)      antrepozite nominale (fictive) au acelasi regim ca si cele reale, dar nu intrunesc absolut toate conditiile pentru pastrarea produselor respective T nu pot fi pastrate decat produse care se deterioreaza mai greu T taxele de antrepozitare sunt mai mici decat la cele pentru antrepozitele reale.

INSTRUMENTELE DE POLITICA COMERCIALA DE NATURA NETARIFARA

Barierele netarifare = ansamblu de masuri si reglementari de politica comerciala (de natura publica si uneori chiar privata) care impiedica, limiteaza sau deformeaza fluxurile internationale de bunuri si servicii si care au ca principale scopuri protejarea pietei interne de concurenta externa si redefinirea dinamica a echilibrelor balantei comerciale si de plati.

I.           Bariere netarifare care implica o limitare cantitativa directa a importurilor (restrictii cantitative la import)

II.        Bariere netarifare care implica o limitare indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor

III.     Bariere care decurg din formalitatile vamale si administrative la import

IV.      Bariere care decurg din participarea statului la activitatile comerciale

V.         Bariere netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene (obstacole tehnice)

I.           Bariere netarifare care implica o limitare cantitativa directa a importurilor (restrictii cantitative la import)

Forme:

a) Interdictiile (prohibirile) la import = reglementari adoptate de stat care interzic total sau partial, pe o perioada determinata de timp sau nelimitat, importul anumitor produse/grupe de produse; se pun in practica prin refuzul autoritatilor abilitate de a elibera licente de import pentru produsele respective.

Motive:

economice (asigurarea unei protectii sporite a unor produse, ramuri etc. in raport cu concurenta externa; echilibrarea balantei comerciale si de plati);

politice (discriminare comerciala);

altele (asigurarea starii de sanatate si de securitate a populatiei, protectia fitosanitara, protejarea mediului ambiant etc.)

UE T interdictii selective si temporare la importul de produse agricole din tarile terte

b) Contingentele de import = plafoane maxime, cantitative sau valorice admise la importul anumitor produse/grupe de produse pe o perioada determinata de timp (de regula 1 an);

pot fi:    

globale = se stabilesc de catre stat in mod independent fara sa existe o repartitiepe tari de provenienta

bilaterale = se negociaza cu tarile de provenienta si sunt inscrise in listele anexa la acordurile/protocoalele comerciale incheiate cu acestea

Contingente tarifare = plafoane cantitative sau valorice in limita carora importurile sunt permise beneficiind de un tratament vamal mai favorabil T in aranjamentele comerciale preferentiale (sistemul 'tariff-quota')

c) Licentele de import = autorizatii pe care autoritatile publice abilitate le acorda firmelor importatoare pentru un produs/grupa de produse pe o perioada rezonabila de timp, in functie de natura produsului si de distanta geografica fata de tara de provenienta.

Tipuri de licente :

automate = pt. produsele liberalizate la import, cererea de import este automat acceptata intr-un termen prestabilit; scop = statistic;

neautomate = licente pentru administrarea restrictiilor cantitative la import = licente discretionare; se acorda selectiv, in functie de produs, de tara de origine etc.; scop = contro riguros privind respectarea contingentelor de import. Ele pot fi: globale (generale) si individuale (bilaterale).

d) Limitarile 'voluntare' la export (autolimitari la export) = intelegeri oficiale sau neoficiale care intervin intre anumite state sau intre autoritati publice din tarile importatoare si firme sau grupuri de firme exportatoare, prin care tara exportatoare, la cererea (sau sub presiunea) tarii (tarilor) importatoare, se obliga sa reduca volumul exportului unui produs/grupa de produse pana la un anumit nivel si pe o perioada determinata de timp.

Pot fi bilaterale sau multilaterale in functie de numarul tarilor participante la astfel de intelegeri.

Pentru ca masura sa aiba rezultate conditia este ca tara (tarile) importatoare sa fie piete insemnate de desfacere pentru tara (tarile) exportatoare la produsul pt. care se cere restrangerea 'voluntara' a exportului.

Ex:    SUA - Japonia T pt. produsele industriei usoare (textile, pielarie), produse siderurgice, automobile, produse ale industriei electrotehnice si electronice.

CEE - Japonia T produse siderurgice, automobile, produse ale industriei electrotehnice si electronice.

e) Acordurile privind comercializarea ordonata a produselor = intelegeri bi sau multilaterale care intervin intre state si care vizeaza limitarea negociata si controlata a comertului international cu anumite produse/grupe de produse. Presupun: autolimitari la export, prevederi referitoare la limitele de pret si la clauza de salvgardare ('safeguards'), de care pot face uz tarile importatoare cand interesele lor comerciale sunt lezate.

Ex: Aranjamentul privind comertul international cu produse textile - 'Aranjamentul Multifibre' ( din 1973; prelungit de mai multe ori, ultima editie expirand in timpul derularii Rundei Uruguay, cand s-a convenit ca, pana in 2005, comertul cu textile sa fie reintegrat sub incidenta regulilor si disciplinei conduitei comerciale multilaterale) - a scos de sub incidenta regulilor general aplicabile ale GATT comertul international cu produse textile.

II.        Bariere netarifare care implica o limitare indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor

a)      Prelevarile variabile la import (taxele de prelevare) = s-au practicat in cadrul mecanismului PAC si vizau importurile de produse agricole din tarile terte care erau sub incidenta acestei politici; = taxe vamale suplimentare, percepute peste taxele vamale obisnuite prevazute la importul produselor respective (in tariful vamal comun fata de terti), ce se calculeaza ca diferenta intre pretul prag si pretul de import (CIF).    Pretul prag este pretul minim la care produsele importate pot sa intre pe piata comunitara (el se deduce din pretul indicativ prin scaderea cheltuielilor de transport pe parcurs intern comunitar). Astfel, daca o marfa se prezinta la frontiera la un pret de import (CIF) inferior pretului prag, protectia la frontiera este asigurata prin aceasta prelevare variabila.

b)      Preturile minime si maxime la import : preturile minime de import se stabilesc la niveluri foarte apropiate de preturile interne cu ridicata (urcand preturile la import) si sunt utilizate atunci cand produsele indigene au costuri de productie mult mai ridicate decat ale concurentilor sau cand pe piata internationala preturile la anumite produse scad si produsele respective devin din acest punct de vedere mai competitive la export T se limiteaza importurile si se protejeaza ramura industriala/agricola vizata; nerespectarea lor T anularea licentelor de import si/sau aplicarea unor masuri antidumping; preturile maxime de import = se utilizeaza atunci cand unele firme, care dispun de un semnificativ avantaj competitiv (indeosebi tehnologic) si pe fondul lipsei de concurenta, incearca o ridicarea artificiala a preturilor la anumite produse pe care le exporta; ca raspuns autoritatile din tarile importatoare stabilesc preturi maxime de import la produsele respective la un nivel care sa nu depaseasca preturile produselor substituibile indigene sau sa le depaseasca cu un anumit procent (2-6%); astfel de preturi pot fi folosite pt. a contracara practicile intracorporative ce urmaresc transferul profiturilor in strainatate pt. a evita impozitarea lor sau obligatia de fi reinvestite; efectul acestor preturi = limitarea importului si reducerea preturilor de export la produsele respective; ca regula generala pot recurge la stabilirea de preturi maxime de import acele tari care au un rol insemnat ca importatori pe piata mondiala la produsele respective.

c)      Impozitele indirecte si alte taxe cu caracter fiscal (ajustarile fiscale la frontiera): ajustarile fiscale la frontiera = regim fiscal potrivit caruia produsele de export sunt scutite de impozitele indirecte, iar produsele de import sunt supuse la aceleasi impozite ca si cele indigene T negocierea de conventii privind evitarea dublei impuneri. Discriminarea marfurilor de import poate avea loc prin stabilirea discretionara a bazei de impunere si a ordinei perceperii taxelor: pt. produsele indigene impozitele se percep la preturile cu ridicata; pt. produsele de import, ele se calculeaza la pretul CIF majorat cu TV si cu alte taxe percepute cu ocazia importului T cresterea pretului produsului importat peste nivelul produsului indigen. Forme ale ajustarilor fiscale la frontiera : TVA, taxa in cascada, taxa de acciza, taxele oculte (ascunse), taxe portuare, taxe statistice, taxe sanitare, taxe consulare etc.

d)      Taxele de retorsiune (antidumping si compensatorii) - GATT T 2 coduri de conduita adoptate la Runda Tokio si revizuite la Runda Uruguay (Codul antidumping si Acordul privind subventiile la export si taxele compensatorii) : pentru ca masurile de raspuns fata de politicile comerciale neloiale sa fie instituite, potrivit acestor coduri, trebuie declansata o procedura de ancheta prin care sa se faca dovada ca aceste politici au cauzat tarii importatoare un prejudiciu grav. In perioada cat dureaza aceasta ancheta sunt sistate practic relatiile comerciale cu firmele acuzate de astfel de politici neloiale (in aceasta consta natura netarifara a acestor masuri).

e)      Depunerile (depozitele) prealabile in valuta la import T au proliferat la sfarsitul deceniului sapte si inceputul deceniului opt cand o serie de tari dezvoltate erau confruntate cu dezechilibre cronicizate in balantele comerciale si de plati; sunt reglementari potrivit carora firmele importatoare sunt obligate sa depuna in contul organelor vamale ale tarilor lor o anumita cota-parte (pana la 50%) in valuta din valoarea probabila a viitorului import, cu un anumit interval de timp predeterminat (poate ajunge si la 6 luni) de autoritatile monetare de resort; acest depozite nu sunt, de regula, purtatoare de dobanzi sau sunt constituite la dobanzile curente T importatorul, daca nu va renunta la import, va cauta sa recupereze pierderea inregistrata: fie prin ridicarea pretului la produsul importat, fie prin solicitarea unor reduceri de pret din partea exportatorului; de regula, eliberarea licentelor este conditionata de dovedirea prin extrase de cont a constituirii depozitului valutar; aceasta masura mai constituie si o creditare a statului, pe termen scurt, fara dobanda sau cu niveluri reduse, indeosebi in perioadele de penurie de mijloace de plata exprimate in valute convertibile sau de presiuni puternice asupra echilibrelor bal. com si de plati.

III.     Bariere care decurg din formalitatile vamale si administrative la import

a)      Evaluarea valorii marfurilor in vama = art.VII din GATT a prevazut ca evaluarea vamala sa se faca pornind de la pretul facturat (pret CIF), cu conditia ca acesta sa fie un pret real platit sau de platit, iar transformarea acestuia din valuta straina in care s-a tranzactionat afacerea in moneda nationala a tarii importatoare, sa se faca la un curs agreat de FMI; Codul de evaluare vamala (negociat in cadrul GATT la Runda Tokio, gestionat in prezent de OMC) prevede ca atunci cand exista indicii privind o subfacturare sa se foloseasca in ordine:

pretul unor marfuri identice importate din aceeasi sursa de provenienta;

pretul unor marfuri similare in aceleasi conditii comerciale;

pretul la care se revand marfuri identice sau similare pe piata interna a importatorului adus in conditia de livrare franco-frontiera vamala;

o valoarea calculata folosindu-se corespunzator elementele de cost.

b)      Documente si formalitati suplimentare cerute la import - au existat preocupari pe plan international (Camera Internationala de Comert, GATT, Consiliul de Cooperare Vamala de la Bruxelles) pentru simplificarea formalitatilor si tipizarea documentelor legate de circulatia marfurilor pe plan international si s-au inregistrat si o serie de progrese; totusi, numarul mare de documente si formalitati cerute la import, formatul, uneori diferit al acestora, reguli dificile de completare, penalizari aplicate pentru efectuarea de greseli in completare = adevarate obstacole; alte aspecte ce constituie bariere: perioadele de stationare in punctele vamale ca urmare a personalului insuficient/calificarii indoielnice; indeplinirea formalitatilor vamale pt. importul anumitor produse numai in anumite puncte vamale dotate necorespunzator sau cu program de lucru f. redus in raport cu volumul de tranzactii ce trebuie procesate; solicitarea de documente, necomunicate in prealabil; nerecunoasterea certificarilor tehnice, sanitare si fitosanitare eliberate de anumite institutii specializate si solicitarea unora noi care sunt indelungate, costisitoare etc.

IV.      Bariere care decurg din participarea statului la activitatile comerciale

a)      Achizitiile guvernamentale (pietele publice) = cumparari de bunuri sau servicii efectuate, de regula in partizi mari, de catre organisme publice (departamente, ministere, guverne, alte organisme centrale, autoritati publice locale); achizitiile guvernamentale devin discriminatorii fata de produsele straine atunci cand, in baza unor reglementari in vigoare in anumite state, firmele nationale au prioritate deplina fata de cele straine    in realizarea lor. Modalitati: interzicerea in mod explicit a accesului companiilor straine la contractele de anvergura efectuate prin achizitii guvernamentale; oferirea de tratament comercial si financiar preferential unor companii care se angajeaza sa utilizeze cantitati insemnate de produse interne in procesul de executare a contractelor guvernamentale; impunerea unor conditii si cerinte discriminatorii fata de ofertantii externi participanti la licitatiile pentru obiectivele finantate din bani publici cu scopul inlaturarii concurentei externe si al promovarii industriei indigene. La Runda Tokio a fost negociat Acordul privind achizitiile guvernamentale (intrat in vigoare la 1 iunie 1981) a fost revizuit T Noul acord a fost semnat in aprilie la Marrakesh si a intrat in vigoare la 1 ian. 1996

b)      Comertul de stat = totalitatea operatiunilor de vazare-cumparare efectuate de intreprinderile aflate integral sau majoritar in proprietatea statului; constituie obstacol atunci cand, statul ofera acestor intreprinderi o serie de privilegii de ordin fiscal sau de alta natura (acces privilegiat la comenzile publice, bonusuri la pret, facilitati fiscale, acces preferential la liniile guvernamentale de credit, obtin usor licente de import etc.) in raport cu firmele straine sau cele aflate in proprietate privata.

c)      Monopolul de stat asupra importului anumitor produse - instituirea monopolului de stat asupra importului anumitor produse permite limitarea importului la produsele respective si stabilirea pretului de vanzare cu amanuntul la acestea (de regula f. ridicate pt. a restrange consumul); uneori este justificat de motive legate de asigurarea starii de sanatate a populatiei, a animalelor, prezervarea unor moduri de viata traditionale, protectia mediului inconjurator.

V.         Bariere netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene (obstacole tehnice)

Reglementarile tehnice pot deveni bariere netarifare atunci cand nu sunt aplicate standardele internationale, atunci cand reglementarile nationale in acest domeniu sunt extrem de diferite, se modifica frecvent si nu sunt suficient de transparente.

In cadrul GATT, la Runda Tokio a fost adoptat Acordul privind obstacolele tehnice in calea comertului, iar la Runda Uruguay a fost revizuit si extins. Separat a fost negociat un Acord privind aplicarea masurilor sanitare si fitosanitare.

Principalele forme sunt:

a)      Normele sanitare si fitosanitare

b)      Normele de securitate

c)      Normele privind ambalarea, marcarea si etichetarea

d)      Norme privind reclama si publicitatea

e)      Norme privind protectia mediului inconjurator

MASURI PROMOTIONALE SI DE STIMULARE A EXPORTURILOR

MASURI PROMOTIONALE

Negocierea si incheierea unor tratate de comert si navigatie, a unor acorduri comerciale si de plati sau a altor forme ale parteneriatului interguvernamental - pot contine clauze care sa favorizeze schimburile: CNF, clauza regimului national, clauza privind evitarea dublei impuneri etc., aranjamente privind regulile de origine sau conditii in care se pot folosi masurile de salvgardare s.a. T fac mediul comercial mai previzibil, presupun avantaje tarifare si netaritafe, reduc costurile de tranzactie ale firmelor exportataoare sau importatoare, confera continuitate si stabilitate schimburilor comerciale reciproce

Sprijinirea directa sau indirecta a firmelor pentru a participa la targuri si expozitii internationale - autoritatile publice pot prelua, mai ales pt. IMM in functie de produsele pe care ele doresc sa le promoveze prioritar pe anumite piete, o parte din costurile legate de inchirierea spatiilor de expunere, deplasarea la astfel de manifestari a unor produse cu volum mare si costuri ridicate de transport, suportarea integrala sau partiala a costurilor unor campanii publicitare etc.

Reprezentarea comerciala in strainatate - permite o mai buna cunoastere a pietei tarilor partenere, o informare prompta cu privire la noile oportunitati de afaceri prin culegerea de informatii referitoare la evolutiile in domeniul legislativ, comercial, financiar-bancar, prin contactarea potentialilor parteneri pt. firmele din propria tara, prin colectarea invitatiilor la licitatiile internationale etc. Aceste informatii sunt remise departamentelor de comert exterior care le vor inainta gratuit sau in conditii de favoare firmelor care au interese comerciale in zona respectiva.

Sprijinirea activitatilor promotionale ale Camerelor de Comert, Industrie (si Agricultura) - CCI(A) sunt structuri asociative care desfasoara actiuni promotionale si de consultanta pentru membrii lor; autoritatile publice pot stimula activitatile acestor entitati prin facilitati fiscale si de alta natura, prin adoptarea unei legislatii care sa tina seama de sugestiile exprimate de mediul de afaceri reprezentat de ele etc.

Prestarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi, acordarea de consultanta si asistenta de specialitate acestora - prin constituirea de compartimente specializate in cadrul ministerelor de resort, prin finantarea unor institute de matketing si conjunctura, a centrelor specializate de comert exterior pot fi puse la dispozitia firmelor straine baze de date, studii etc.

MASURI DE STIMULARE

Masuri de stimulare de natura bugetara

a)      Subventiile directe de export = alocatii de la bugetul de stat acordate firmelor cu scopul de a contribui la rentabilizarea activitatilor lor de export atunci cand preturile obtinute pe pietele externe nu permit acoperirea costurilor de productie. In cadrul GATT - Runda Uruguay T Acordul privind subventiile de export si taxele compensatorii - introduce notiunea de subventie specifica = orice subventie a carei acordare este limitata la o intreprindere sau ramura a productiei ce intra sub jurisdictia autoritatii ce acorda subventia.

b)      Primele directe de export = sunt acordate firmelor care au deja activitati profitabile pe piata interna sau externa; scop: cresterea volumului exporturilor sau redefinirea structurala a acestora; pot fi incurajate firmele sa lanseze noi produse pe piata internationala, sa-si sporeasca semnificativ volumul vanzarilor sau sa abordeze noi piete.

c)      Subventiile indirecte de export - constau in principal : in facilitati bugetare acordate altor sectoare din amonte sau integrate orizontal pt. a permite furnizarea de inputuri in conditii mai avantajoase producatorilor pentru export; prestarea de servicii care contribuie la diminuarea costurilor totale ale firmelor implicate direct in activitatile de comercializare pe pietele externe (finantarea de proiecte de cercetare aplicativa, subventionarea institutelor de cercetare a pietei de ale caror rezultate pot beneficia, in conditii de favoare, producatorii pentru export etc.)

Masuri de stimulare de natura fiscala

a)      Facilitati fiscale care vizeaza fluxurile de bunuri - scutirea, reducerea sau restituirea taxelor vamale la anumite bunuri sau in anumite situatii determinate. Drawback = regim suspensiv la import, in cadrul caruia se restituie taxele percepute la importul unor produse daca acestea se reexporta ca atare sunt incorporate in produse destinate exportului sau servesc pt. realizarea unor produse care se reexporta.

b)      Facilitati fiscale acordate exportatorilor - forme: scutiri de impozite ce trebuie platite pentru activitatile de export, reducerea bazei de impozitare sau a cotei de impozit pt. activitatile de export amanarea platii unor impozite datorate statului.

Masuri de stimulare de natura financiar-bancara

a)      Creditele de export

Creditul furnizor = creditul acordat direct importatorului de furnizor (exportator).

Creditul cumparator = este acordat direct importatorului (cumparatorului) de catre o institutie specializata de creditare (banca, consortiu bancar) din tara exportatorului (furnizorului). Au la baza o serie de conventii individuale sau cadru de finantare (in care sunt prevazute produsele ce pot fi achizitionate, valorile minime pentru fiecare tranzactie, datele limita pana la care pot fi incheiate contractele.

Liniile de credit - o varianta a creditului cumparator; au la baza acorduri interguvernamentale care prevad garantarea de catre institutiile statului a unor credite destinate realizarii unor obiective de valori mari; caracteristici definitorii: se acorda de regula pe perioade mai lungi de timp; durata utilizarii liniei de credit este predeterminata; pt. a se califica in vederea accesului la linia de credit fiecare contract trebuie sa indeplineasca anumite caracteristici, de ex. o valoare peste o anumita limita care difera de la o tara la alta).

b)      Asigurarea si garantarea creditelor de export

Asigurarea se face pt. creditul furnizor de catre o institutie specializata si vizeaza acoperirea riscului exportatorului de a nu incasa la scadenta contravaloarea marfurilor livrate (vandute) pe credit. Polita de asigurare le permite firmelor exportatoare sa contracteze de la o banca comerciala un imprumut, in conditii favorabile de dobanda, cu care se refinanteaza pana la incasarea contravalorii marfurilor livrate pe credit.

Garantarea - se face pt. creditele cumparator de catre o institutie bancara din tara importatorului sau dintr-o tara terta care se obliga fata de banca creditoare din tara exportatorului de a achita contravaloarea marfii livrate pe credit in cazul in care importatorul se gaseste in incapacitate de plata. Garantia se poate acorda sub forma de scrisoare de garantie bancara sau prin alte forme de garantare specifice practicilor bancare.

Masuri de stimulare de natura valutara

a)      Primele valutare = gen de prime indirecte ce se acorda cu prilejul convertirii valutei obtinute din export in moneda nationala la un curs mai avantajos decat cel oficial sau decat cursul pietii (curs valutar cu prima); se pot acorda selectiv pe categorii de marfuri sau pe relatii geografice; au un efect echivalent cu primele directe de export.

b)      Deprecierea monedei nationale = produce efecte pe termen scurt si are efect stimulativ numai daca ritmul in care se produce deprecierea monedei nationale (in raport cu celelalte valute) este superior celui in care se erodeaza puterea de cumparare a monedei la intern; are efect numai daca cererea pentru produsele firmelor exportatoare este elastica la pret.

2. INTERNATIONALIZAREA SERVICIILOR SI INSTRUMENTELE APLICABILE TRANZACTIILOR INTERNATIONALE CU SERVICII

Factori ce    contribuie la internationalizarea si la largirea gamei de servicii comercializabile (tradeable services = capacitatea serviciilor de a deveni o marfa pe piata interna sau internationala; spre deosebire de acestea, serviciile necomercializabile sunt acelea oferite spre consum pe baze necomerciale, in aceasta categorie fiind cuprinse unele servicii publice)[1]:

Globalizarea productiei si tendinta de liberalizare a comertului cu marfuri;

Cererea pentru servicii a devenit mai exigenta, mai informata, mai omogena si mai receptiva fata de oferta companiilor specializate;

Tendinta de externalizare a serviciilor publice, devenite servicii comercializabile: exemplu T in unele tari accesul la infrastructura de transport rutier este supus platii unui tarif sau obtinerea unor documente, autorizatii etc. eliberate de autoritatea publica sau serviciile educationale;

Intensificarea utilizarii de tehnologii informatice si extinderea acestora ca modalitate de internationalizare spre servicii considerate necomercializabile ;

Facilitarea accesului prestatorilor de servicii la telecomunicatii (acestea reprezentand una din componentele cele mai costisitoare ale sferei serviciilor) T tot mai mult utilizate ca modalitate de distributie la distanta a serviciilor si bunurilor;

Asocierea, in proportie tot mai mare, a serviciilor la bunurile exportate si tranzactionarea acestora in acelasi pachet comercial (Albert Bressand si A. Palmer le-a denumit 'compacks');

Includerea informatiilor, considerate resurse strategice, in categoria serviciilor comercializabile, etc.

Pentru selectionarea celor mai potrivite modalitati de internationalizare a serviciilor putem utiliza clasificarea lor in 6 sectoare in functie de combinatia a 2 variabile de baza:

Gradul de tangibilitate (servicii pure cu tangibilitate redusa; servicii asociate bunurilor sau livrate odata cu bunurile; servicii cuprinse in bunuri)

Gradul de interactiune al producatorului cu consumatorul de servicii (scazut; inalt).

Fig.1 - Matricea celor 6 sectoare de servicii si gruparea lor

dupa criteriul cailor de internationalizare

NOTA: 1 = EXPORT

2 = INTERMEDIERE

3 = ISD (Investitii straine directe)

SECTORUL 1 = tangibilitate redusa / interactiune scazuta T servicii oferite cu usurinta oriunde sunt solicitate; au un potential de internationalizare restrans.

SECTORUL 2 = tangibilitate medie / interactiune scazuta T serviciile au un potential ridicat de internationalizare deoarece bunurile care le sunt asociate si care faciliteaza prestarea lor sunt deplasabile pe pietele externe.

SECTORUL 3 = tangibilitate ridicata / interactiune scazuta T servicii care inglobeaza elemente tangibile fie ca suport, fie ca parte componenta; caracterul tangibil al serviciilor compenseaza lipsa interactiunii dintre parti, plasandu-le in categoria serviciilor exportabile prin intermediul bunurilor.

SECTORUL 4 = tangibilitate redusa / interactiune inalta T sunt asa-numitele servicii traditionale cu input-uri imateriale, in special datorita caracterului intensiv in capital uman; atat prestatorul cat si consumatorul au roluri importante pe parcursul livrarii, internationalizarea realizandu-se fie prin deplasarea producatorilor, fie prin cea a consumatorilor.

SECTORUL 5 = tangibilitate medie / interactiune inalta T implicarea elementelor materiale pentru serviciile din aceasta grupa este relativ ridicata; internationalizarea presupune deplasarea in egala masura a persoanelor si bunurilor, cum este cazul pt. serviciile bancare, de calatorie, de intretinere tehnica.

SECTORUL 6 = tangibilitate ridicata / interactiune inalta T relatia dintre prestator si consumator este obtinuta mai ales prin metode tehnice decat direct; prin dezvoltarea continua a noilor tehnologii informationale si comunicationale ce permit extinderea 'interactiunii 'la distanta' si in cazul altor servicii, componentele sectorului au un potential ridicat de internationalizare.

GRUPA 1 = EXPORT (minimum de investitii, control si prezenta) : ofertantul de servicii isi poate externaliza activitatea fara sa paraseasca tara de origine, exportand serviciile prin intermediul marfurilor, folosind reteaua de distributie de pe piata externa sau incheind contracte de intermediere a vanzarii cu ofertantii locali de servicii; vanzarea se poate realiza si direct catre utilizatori (ex. firma McGraw Hill expediaza prin posta dischete cu informatii financiare internationale).

GRUPA 2 = INTERMEDIERE (investitii, control si prezenta medie) : modalitatile clasice de internationalizare sunt de exemplu francising-ul, licentierea, parteneriatul, distributia prin societati mixte, care presupun implicarea unui tert care apartine pietei externe. Sunt necesare investitii (de natura financiara sau umana - managementul si consultanta), care permit direct sau indirect prezenta si, intr-o anumita masura, controlul prestarii si distributiei serviciilor. In acest caz, obiectivul este de a mentine si controla calitatea serviciilor prestate (exemple clasice de servicii in care se practica internationalizarea prin intermediar: transportul - maritim, aerian, rutier, lanturile de restaurante, inclusiv fast-food-uri si lanturile hoteliere, teleshopping-ul etc.).

GRUPA 3 = INVESTITII STRAINE DIRECTE (maximum de investitii, control si prezenta) : asigura interactiunea directa a ofertantului cu utilizatorul prin intermediul propriilor filiale, succursale sau chiar achizitii si fuziuni cu firme de pe piata externa. Intr-o prima faza a internationalizarii, pentru serviciile intensive in capital uman (consultanta, publicitatea, auditul etc.) ofertantul patrunde pe piata externa prin angajatii sai, specialisti in domeniile respective; fluxul financiar apare mai tarziu, iar dimensiunea sa, conditiile si modalitatile de valorificare depind de reglementarile din tara gazda a investitiei.

OBSERVATIE : in realitate, sunt foarte putine servicii care se internationalizeaza recurgandu-se la o unica modalitate de patrundere pe piata externa, toate cele 3 grupe prezentate intersectandu-se intr-o masura mai mare sau mai mica. Pe masura ce serviciile vor utiliza tot mai multa tehnologie informatizata pentru a se internationaliza, firmele de servicii vor fi atrase in procesul de globalizare, conturandu-se o noua modalitate de internationalizare prin imbinarea celor 3 modalitati amintite (de exemplu, serviciile de asigurare pot fi distribuite in aeroporturi prin tehnica electronica si reteaua de terminale de pe pietele externe sau serviciile de consultanta financiara pot fi acordate de firma specializata unor beneficiari raspanditi pe intreg Globul; filialele si sucursalele sunt inlocuite printr-o retea globala a infrastructurii de telecomunicatii, conectata la centrele majore de distributie sau/si de productie; si exemplul firmei Reuter este elovent : ea 'exporta' serviciile de transmitere a informatiilor de la o localizare la alta, se foloseste de terti care ofera infrastructura de telecomunicatii pe piata externa sau utilizeaza propria retea de terminale, uneori realizata prin investitii straine).

REGLEMENTAREA TRANZACTIILOR CU SERVICII

In general, dimensiunile si structura sectorului de servicii (exista si exceptii) au fost intr-o masura mai mica rezultatul unor decizii si actiuni ale statelor sau nu au facut obiectul unor actiuni de politica economica distincta in nici o tara unde sectorul tertiar reprezinta un domeniu principal de activitate, fiind mai degraba rezultatul actiunii fortelor pietii.

Exceptiile vizeaza mai ales serviciile publice, necomerciale, deoarece statele au adoptat, in diferitele stadii de dezvoltare sociala, masuri economice referitoare la dezvoltarea invatamantului, asistentei sanitare, justitiei, apararii etc.

Exista de asemenea si exceptii care cuprind si servicii comerciale considerate ca strategice cum ar fi: serviciile portuare si aeroportuare, transporturile aeriene, maritime, unele servicii de telecomunicatii, serviciile bancare, asigurarile, serviciile audiovizuale. In aceste cazuri, activitatile sunt plasate sub controlul unor organisme care apartin administratiei publice (uneori cu rang de minister), sunt protejate prin masuri directe sau indirecte si fac obiectul unor strategii de punere in aplicare a politicii economice a statului. Tot la nivelul administratiei publice sunt alocate si investitiile, uneori de mari dimensiuni, iar prin politica de comert exterior, respectiv prin instrumentele de politica comerciala, se urmareste atingerea obiectivelor propuse.

La nivel national si international, dupa 1990, odata cu extinderea internationalizarii serviciilor, au fost adoptate o serie de principii si norme pe baza carora sa se poata desfasura relatiile comerciale intre tari.

In cazul serviciilor, procesul de liberalizare cuprinde masuri ce vizeaza:

cresterea accesului pe piata a furnizorilor externi T liberalizarea accesului furnizorilor din exterior pe o piata este, de obicei, precedata de liberalizarea interna si deci de posibilitatea oricarui furnizor intern de servicii de a concura cu sanse egale in interiorul unei ramuri; la randul ei, liberalizarea interna are ca o conditie necesara existenta proprietatii private in acele sectoare care se aflau in mod traditional (cel putin partial) in proprietatea statului;

diminuarea discriminarii furnizorilor externi in raport cu furnizorii interni (tratamentul national) T se refera la relatia autoritatilor publice, care pun in practica politica economica a statului, cu furnizorii externi de servicii; acestia din urma, odata ce au intrat pe piata interna trebuie sa fie tratati in acelasi mod cu furnizorii interni de servicii.

Datorita acestor particularitati ale politicii comerciale din domeniul serviciilor, instrumentele utilizate pentru liberalizarea schimburilor / protejarea ofertantilor de servicii de pe piata nationala pot fi impartite in:

Instrumente care reglementeaza accesul pe piata (deschid accesul permitand concurenta sau limiteaza accesul) T exemple: aplicarea contingentelor (interzicerea navelor straine de a efectua servicii de cabotaj = contingent 0); cote obligatorii la consumul anumitor servicii (programe de televiziune care sa cuprinda o cota maxima de productii straine); controlul deplasarii consumatorilor in exteriorul tarii (limitarea numarului de vize turistice); impiedicarea unui prestator de servicii de a-si desfasura activitatea intr-o alta tara decat cea de resedinta (interzicerea intrarii bancilor straine in unele tari sau dreptul de a presta numai o gama restransa de operatiuni).

Instrumente care reglementeaza acordarea tratamentului national (extind sau restrang acordarea tratamentului national) T vizeaza protejarea prestatorilor nationali; exemple: acordarea unui avantaj de cost (subventii directe); dezavantajarea concurentilor externi care trebuie sa suporte costuri suplimentare pentru a putea presta un anumit serviciu (limitarea accesului la sistemele de rezervare computerizata in cazul companiilor aeriene straine; fixarea valorii minime a capitalului social pentru o banca cu capital    strain la un nivel mai ridicat decat in cazul unei banci cu capital national; acordarea de avantaje fiscale in functie de tara de provenienta a capitalului in cazul societatilor de asigurare).

Alte masuri care cuprind instrumente ce reglementeza dreptul de proprietate intelectuala sau protejeaza consumatorii (indirect se protejeaza si piata nationala).

Grupele 1 si 2 de instrumente au actiune directa asupra tranzactiilor cu servicii si sunt mai usor de cunoscut; grupa 3 cuprinde o gama larga de masuri cu efect difuz, fiind mai greu de identificat caracterul lor protectionist.

INSTRUMENTE DE POLITICA COMERCIALA ASOCIATE PRINCIPALELOR CAI DE INTERNATIONALIZARE A SERVICIILOR

I.           INSTRUMENTE DE POL. COM. CU EFECTE ASUPRA ISD IN SERVICII

Accesul pe piata al ISD: interzicerea (in mod transparent prin Constitutie sau legea care reglementeaza ISD sau mascat cand nu exista legi ce reglementeaza ISD, acceptarea lor fiind lasata la nivelul deciziilor administrative) sau limitarea investitiilor (prezenta monopolului de stat sau privat ce exclude din start accesul capitalului strain; anumite particularitati ale mediului economic, social, politic sau cultural ce pot impiedica patrunerea ISD; limitari ale investitiilor in anumite ramuri ale sectorului serviciilor si incurajarea lor in alte ramuri ale acestui sector etc.); restrictii geografice (interzicerea accesului firmelor straine in anumite zone, regiuni T in unele tari bancilor straine le este restrictionat accesul in marile centre comerciale); restrictii de volum, de cote de participare sau de numar de firme (mai ales pt. serviciile de transport, serviciile bancare, serviciile profesionale etc. T exemple: in India, in sectorul bancar, ISD erau supuse unui control foarte strict ce cuprindea, intre altele, un aport extern de maxim 40% din capitalul unei societati bancare cu capital mixt; in Brazilia, o banca cu capital strain nu avea permisiunea sa detina mai mult de 30% din capitalul unei societati mixte, daca in tara de origine a capitalului bancile braziliene erau supuse unor restrictii); restrictii sectoriale (la sfarsitul anului 1992, in Brazilia, serviciile informationale puteau fi oferite numai de catre firme braziliene, iar ISD erau limitate la maxim 30% din capitalul social al unei societati mixte din aceasta ramura; societatile care ofereau acces la bancile de date, din exteriorul sau interiorul tarii, trebuiau sa apartina 100% companiilor braziliene, iar STN care deschideau succursale sau filiale in Brazilia erau obligate sa-si proceseze informatiile in interiorul tarii, chiar daca apelasera in acest scop, in prealabil, la firmele din exterior).

Acordarea tratamentului national (modalitatea de acordare a clauzei - conditionat sau neconditionat) : accesul la finantare in functie de domeniul de activitate al firmei (limitarea domeniilor in care societatile cu capital strain isi pot desfasura activitatea; interdictia accesului la comenzile guvernamentale; limitarea accesului la sursele interne de finantare; excluderea firmelor cu capital strain din programele guvernamentale de asistenta financiara si fiscala in tara gazda); conditii de performanta (dimensiunea si localizarea investitiei; caracteristici tehnologice; capacitatea de a genera exporturi - cota, cantitate sau valoare minima din rezultatul activitatii sa fie destinata exportului; capacitatea de a substitui importuri; obligatia de a se aproviziona pe piata interna a tarii gazda a ISD; obligatia de a crea locuri de munca si de a califica forta de munca, de a utiliza la toate nivelurile personal autohton); stimularea diferentiata a investitorilor, de multe ori corelata cu obtinerea unor performante sau cu angajamente de performanta (modalitati de implementare foarte variate, ce depind de posibilitatile financiare ale statului si de structura economica a tarii respective T stimulente financiare de genul concesiilor tarifare, subventii, garantarea priorotatii la acordarea de credite, finantarea programului de cercetare-dezvoltare, garantarea imprumuturilor, garantarea comenzilor guvernamentale etc. si stimulente nefinanciare cum ar fi: accesul la infrastructura, accesul la zonele libere etc.; transferuri financiare externe (direct prin controlul schimburilor valutare sau restrictii privind transferurile in exterior si indirect prin masuri ce influenteaza fluxul de capital); masuri fiscale (impozite directe si impozite indirecte; impozitarea veniturilor - principiul sursei venitului si principiul resedintei T riscul dublei impozitari; fixarea bazei de impozitare, reglementarea amortizarii, ajustarea la rata inflatiei, ajustarea la modificarile ratei de schimb valutar etc. ).

Alte masuri : programe de promovare a ISD; protectia ISD; cadrul general de reglementare a tranzactiilor cu servicii; dreptul de proprietate intelectuala.

II.        INSTRUMENTE DE POLITICA COMERCIALA CU EFECTE ASUPRA TRANZACTIILOR TRANSFRONTALIERE CU SERVICII

Servicii cu livrare transfrontaliera : bunuri materiale care inglobeaza servicii si a bunuri care stocheaza imagini, informatii si sunete; serviciile artistice de agrement (concerte, filme, programe de televiziune) pot fi livrate pe doua cai: fixate pe casete audio, video si alte suporturi informatice sau transmise prin cablu sau satelit; servicii de transmitere a informatiilor (o parte a serviciilor financiare, servicii de prelucrare a informatiilor, software; servicii de transport international (maritim, aerian, feroviar, rutier); telecomunicatii; servicii postale.

Accesul pe piata : instrumente de politica vamala (taxe vamale); instrumente de politica netarifara (in special forme din grupa restrictiilor cantitative) T limitarea sau interdictia importurilor (servicii de cabotaj); contingente ( pt. servicii ce pot fi evaluate cantitativ: importul de filme; de programme de televiziune etc.); aranjamente privind partajarea cotei de piata (transport aerian, telecomunicatiile internationale, transport maritim); obligativitatea contrapartidei (servicii de engineering si constructii); obligatia de aprovizionare chiar in tara importatoare sau 'local - content requirements' (servicii de soft, informationale, de constructii sau servicii ce prezinta o dimensiune culturala).

Acordarea tratamentului national: utilizarea tarifelor, impozitelor, taxelor si subventiilor cu scopul de a acorda un avantaj de pret serviciului autohton in raport cu cel din import; comenzile guvernamentale (rol important prin impactul deosebit asupra discriminarii furnizorilor externi de servicii); accesul discriminatoriu la reteaua de distributie (serviciile de telecomunicatii - accesul la infrastructura publica de telecomunicatii; companiile aeriene pot fi eliminate de pe piata externa daca nu li se permite accesul la serviciile auxiliare de aeroport sau de rezervare etc.) si la reteaua de informatii (acordarea de prioritate sau exclusivitate la informatii firmelor nationale).

Alte masuri: protectia drepturilor de proprietate intelectuala - mai ales in cazul serviciilor cu un continut ridicat de creatie artistica sau tehnica.

III.     INSTRUMENTE CU EFECTE ASUPRA DEPLASARII CONSUMATORILOR DE SERVICII

-aceasta grupa include tranzactiile generate de calatoria, intrarea si sejurul cetatenilor rezidenti ai unei tari, intr-o alta tara decat cea de resedinta, cu scopul achizitionarii unuia sau mai multor servicii platite din veniturile obtinute in tara de resedinta.

Accesul pe piata :

a)      in tara de origine - documente de calatorie ce sunt solicitate de tara de destinatie, dar sunt emise de tara de origine: pasaportul, cartile de identitate, certificate de sanatate, de vaccinare, adeverinte de serviciu, extrase de conturi bancare, adeverinte fiscale etc.; vize de iesire (pot fi acordate pt. un anumit interval de timp, pt. o anumita destinatie sau anumite motivatii de calatorie).

b)      In tara de destinatie - vizele de intrare (durata determinata sau nelimitata); regimul documentelor (permise de resedinta, certificate medicale sau de vaccinare - interdictia de intrare in SUA si Japonia a persoanelor care sufera de SIDA sau sunt purtatoare de virus HIV, documente suplimentare care atesta disponibilitatile financiare etc.).

Acordarea tratamentului national :

a)      in tara de resedinta - plafonarea disponibilitatilor valutare, perceperea de taxe de transport, taxe vamale asupra bunurilor personale, atestarea achitarii obligatiilor fiscale, recunoasterea certificatelor de studii obtinute in strainatate etc.

b)      in tara de destinatie - restrictii privind achizitionarea de proprietati imobiliare (inclusiv a terenurilor), restrictionarea schimbului valutar in moneda nationala a tarii (uneori printr-o rata de schimb diferita de cea de care beneficiaza rezidentii), interdictia accesului in anumite regiuni (din motive religioase, de securitate nationala etc.), discriminari tarifare si de pret (un sistem dual de tarifare in hoteluri, spitale, mijloace de transport, servicii scolare etc.), masuri care limiteaza dreptul vizitatorilor unei tari (studenti, pensionari, rude ale rezidentilor) de a presta o activitate remunerata pe parcursul sejurului etc.

Alte masuri: reglementari cu privire la comportamentul si conduita vizitatorilor (tinuta, respectarea uzantelor alimentare), cu privire la dreptul de a fi protejati si reprezentati in justitie in calitate de consumatori.

IV.     INSTRUMENTE CU EFECTE ASUPRA DEPLASARII PRODUCATORILOR DE SERVICII

Accesul pe piata :

a)      instrumente de natura administrativa - vize de intrare, permisele de resedinta si permise de munca (2 tipuri de permise de resedinta: pe termen scurt sau foarte scurt, fara drept de a presta o activitate remunerata in tara gazda; permise de rezidenta temporara, acordate lucratorilor inclusi in statele de plata ale unei firme din tara gazda). Eliberarea acestora revine autoritatii publice locale sau centrale, in baza unor criterii speciale (tara de origine a solicitantului de permis, starea sanatatii sale, situatia cazierului, relatiile anterioare cu autoritatile din tara de imigratie; criterii legate de rasa, religie, sex si varsta pot influenta decizia de a acorda un permis pe termen lung; alte criterii legate de nivelul de calificare, functia manageriala, participarea la intruniri etc.);

b)      instrumente de natura profesionala privind dreptul de 'libera practica': sistemul de certificare a practicarii diferitelor profesii si activitati contine conditii de acordare a dreptului de libera practica, inclusiv cele de echivalarea studiilor. In cazul profesiilor ce necesita o anumita calificare (medie sau superioara) sunt cunoscute 2 sisteme fundamental diferite de licentiere: licentierea prin legi specifice, in conformitate cu codul napoleonian (tarile latine, ale Europei de Vest si Est, America Latina, unele tari din Asia si Africa) si tarile anglo-saxone, care in lipsa unui cadru legislativ, antreneaza in acordarea dreptului de licenta sistemul de invatamant si asociatiile profesionale din domeniile beneficiare, acestea gestionand si monitorizand licentele acordate. In servicii, se face distinctie intre dreptul de practica (reglementat mai strict) si cel de consultanta (permite desfasurarea de activitati fara a se impune aceleasi restrictii) T arhitecti, avocati, contabili etc.

Acordarea tratamentului national - pp. ca cetatenii straini care se afla pe teritoriul unei tari in calitate de producatori sa primeasca aceleasi drepturi si avantaje ca si cetatenii tarii gazda. Se poate ingradi activitatea producatorilor straini prin: restrictii privind conditiile de trai si drepturile civile (de obtinere a locuintei, de viata familiala, de educare a copiilor, de asistenta sanitara, de asistenta juridica etc.); restrictii privind remiterea veniturilor in tara de origine (o mare diversitate de instrumente: rate diferentiate de schimb valutar, birocratizarea excesiva a remiterilor, obligativitatea depozitelor bancare, taxe bancare discriminatorii la operatiunile de schimb valutar, impozitarea discriminatorie a producatorilor straini, dubla impozitare, plafonarea profiturilor), alte masuri (discriminari la locul de munca prin impunerea de conditii de calificare superioare fata de cerintele activitatii, limitarea accesului la cursuri de specializare).

Alte masuri : obstacole culturale.