POLITICA IN DOMENIUL CONCURENTEI

Despre politica concurentiala in cadrul Uniunii Europene

Concurenta: In limbajul obisnuit, concurenta este o competitie in care oameni incearca sa existe mai bine decat rivalii lor, in care acestea tind sa obtina ceea ce au obtinut altii, sau chiar mai mult, in acelasi timp. In termeni comerciali, aceasta este o forma de rivalitate intre afaceri in incercarea de a atrage clienti prin intermediul oferirii conditiilor, preturilor, calitatii etc. mai avantajoase. In teoria economiei libere, "politica concurentiala" este politica, care tinde sa garanteze libertatea deplina a pietei si sa previna pericolul aparitiei monopolurilor, oligopolurilor si altor acorduri, capabile sa dicteze preturi si conditii comerciale in defavoarea consumatorilor

Crearea unei piete interne unice in cadrul UE a determinat necesitatea asigurarii conditiilor propice unei concurente "functionale" la nivel comunitar, "un sistem care sa asigure o concurenta nedistorsionata pe piata interna.

Politica concurentiala este importanta pentru crearea Pietei Europene Comune. Ea nu ar avea sens, daca concurenta intre companiile Statelor Membre ar fi limitata de acorduri restrictive si activitatea cartelurilor. Acestea ar limita beneficiile oferite consumatorilor de o piata cu concurenta loiala si libera, cu o larga diversitate de marfuri si servicii disponibile la preturi avantajoase

Piata interna este de neconceput fara o politica in domeniul concurentei care sa incurajeze eficienta economica prin crearea unui mediu favorabil inovatiei si progresului tehnologic, sa protejeze interesele consumatorilor prin oferirea posibilitatii de a cumpara produse si servicii in conditii optime si sa previna eventualele practici anticoncurentiale ale societatilor comerciale si ale autoritatilor nationale.

Asigurarea unor conditii egale a generat rezultate benefice pentru consumatori,precum scaderea tarifelor pentru serviciile telefonice, accesul unui numar cat mai mare de persoane la transportul aerian sau posibilitatea achizitionarii unui automobil intr-un stat membru al UE care are cele mai mici preturi de pe piata.

Politica concurentiala are principii ce stau la baza crearii cadrului legislativ insituit prin Tratatul asupra Uniunii Europene:

• transparenta in privinta deciziilor adoptate referitor la comportamentele anticoncurentiale;
• nediscriminarea nici unui agent economic participant la schimburile economice internationale;
• stabilitatea unui cadru competitiv international;
• cooperarea intre diferitele autoritati ale concurentei nationale si internationale in privinta aplicarii legislatiei in domeniu.

Obiectivul si instrumentele politicii concurentiale

Obiectivul politicii concurentiale europene consta in garantarea unitatii Petei comune si evitarea monopolizarii unor sectoare ale petii. Monopolizarea pietei poate avea loc prin acord sau fuziune. In afara de aceasta, ea supravegheaza actiunile guvernelor Statelor Membre ce ar putea distorsiona "regulile de joc" prin aplicarea masurilor discriminatorii fata de unele intreprinderi, favorizand intreprinderile publice sau prin acordarea asistentei intreprinderilor din sectorul privat.

In unele cazuri, incidentele in domeniul concurentei sunt solutionate prin modificarea politicii concurentiale a statelor sau a companiilor implicate. In alte cazuri, Comisia pledeaza pentru aplicarea unei amenzi, ce poate depasi suma de 75 milione Euro

Punctate succint, obiectivele vizate de politica in domeniul concurentei sunt cresterea bunastarii si protectia consumatorilor, redistribuirea veniturilor, protejarea intreprinderilor mici si mijlocii, integrarea pietelor, dar avand si consideratii regionale sociale sau sectoriale.

2. Actorii

Institutia responsabila la nivel comunitar de implementarea politicii in domeniul concurentei este Comisia Europeana.

Rolul Comisiei Europene este acela de promovarea politicii concurentiale in baza imputernicirilor; examinarea reclamatiilor depuse de unul din Statele Membre, de un producator sau de particulari. Aceasta administreaza Piata Comuna pentru a asigura protectia consumatorilor europeni. Ea detine imputerniciri vaste in aplicarea legislatiei concurentiale si, incepind cu 1989, a fost autorizata sa examineze si sa blocheze fuziunile de proportii mari. Supravegherea activitatii Comisiei este efectuata de Curtea Europeana de Justitie si Curtea de Prima Instanta.. Comisia dispune de Directoratul General IV (DG IV), care se preocupa de promovarea politicii concurentiale.

Misiunea de baza a Directoratului general pentru Concurenta (DG IV) este de a stabili si implementa o politica concurentiala coerenta in cadrul Uniunii Europene. De competenta DG IV tine executarea controlulului implementarii legislatiei comunitare in domeniul concurentei. De asemenea, DG IV se preocupa de politica internationala a UE in domeniul concurentei in calitate de partener al statelor industrial dezvoltate (SUA, Japonia, Canada etc) sau in calitate de consilier al statelor in curs de dezvoltare (ex Statele Europei Centrale si de Est).

Deciziile sunt pregatite de catre Directoratul General pentru Concurenta (DG IV) care raporteaza comisarului responsabil, aprobarea acestor decizii facandu-se prin majoritate simpla.

Procedura: orice intelegere care este in dezacord cu prevederile Tratatului, urmeaza a fi adusa la cunostinta Comisiei Europene. Conform prevederilor Articolelor 81 si 82, companiile pot spera la o "solutionare negativa" a incidentului, ceea ce insemna ca, dupa examinarea cazului, Comisia nu va intreprinde actiuni contra companiilor implicate, acordand scutiri. Comisia dispune de vaste posibilitati de investigare. Ea poate efectua controlul documentatiei intreprinderilor fara anunt preventiv. Inainte de a lua decizia finala, Comisia ofera intreprinderilor si Statelor Membre posibilitatea de a-si explica si motiva actiunile. In cazul depistarii unui comportament anticoncurential, Comisia poate aplica o amenda de circa 10% din venitul (circuitul) anual.

Companiile pot contesta decizia Comisiei la Curtea Europeana de Justitie, care in cele mai dese cazuri reduce suma amenzii. Legislatia europeana in domeniul concurentei ofera prioritate legislatiei nationale si este direct aplicabila in Statele Membre.

Parlamentul European evalueaza activitatea Comisiei precum si evolutia acestui domeniu prin publicarea unui raport anual. Consiliului de Ministri autorizeaza exceptarile in bloc si face modificari in baza legala a politicii.

In acelasi cadru actioneaza si autoritatile nationale investite cu competente in acest domeniu (in Romania autoritatea in domeniu este Consiliul Concurentei).

5. Abuzul de pozitie dominanta

In conformitate cu prevederile art. 86 (82) al Tratatului CE, "orice abuz de pozitie dominanta al uneia sau mai multor intreprinderi in interiorul pietei interne sau intr-un segment important al acesteia va fi interzis ca fiind incompatibil cu piata interna, atata timp cat afecteaza comertul dintre statele membre".

Pozitia dominanta este situatia in care o societate comerciala dispune de o asemenea putere economica incat poate obstructiona concurenta pe piata pe care actioneaza, impunand anumite clauze partenerilor contractuali precum si concurentilor, clauze pe care, in mod normal, acestia nu le-ar fi acceptat.

Dintre abuzurile de pozitie dominanta putem enumera: impunerea directa sau indirecta de preturi sau conditii comerciale incorecte; limitarea productiei, a pietei sau a dezvoltarii tehnologice in detrimentul consumatorilor; efectuarea de tranzactii echivalente in conditii diferite pentru parti diferite; fortarea celorlalte parti implicate intr-un contract sa accepte obligatii suplimentare ce nu fac parte din contract.

Comisia si Curtea de Justitie au identificat o serie de alte forme de practici abuzive pe langa cele principale, enuntate chiar in Tratatul CE: discriminarea prin preturi stabilite pe zone geografice, returnarea unor sume pentru fidelitate ce impiedica clientii sa obtina produse de la furnizori concurenti, reducerea preturilor in scopul eliminarii concurentei, refuzarea nejustificata a furnizarii ce poate duce la eliminarea concurentei, refuzarea acordarii de licente.

7.Cartelurile

Constituirea de carteluri este una dintre cele mai serioase incalcari care poate fi adusa dreptului comunitar concurential al afacerilor. Ceea ce diferentiaza cartelurile de alte practici anti-concurentiale este faptul ca acestea sunt intelegeri secrete realizate intre concurenti cu scopul de a influenta si controla piata pe care isi deruleaza activitatea si de a obtine avantaje financiare majore prin impiedicarea intrarii sau activarii pe piata a altor agenti economici care nu se supun regulilor nescrise ale cartelurilor. Datorita acestor caracteristici, sunt considerate ca fiind "pacate capitale".

Cartelurile sunt efectiv daunatoare pentru economia de ramura unde apar si unde activeaza in principal, dar si pentru intreaga economie europeana in ansamblul sau. Practic, efectul general al cartelurilor este de slabi economia in ansamblul sau prin diminuarea concurentei, prin stabilirea artificiala a preturilor si prin influentarea directa a comportamentului consumatorilor, si nu in ultimul rand prin realizarea unui transfer de bogatie de la consumatorii finali, care in conditiile unei concurente reale ar fi platit mai putin pentru aceleasi bunuri sau servicii, catre partenerii din cadrul cartelului.

Pe termen lung efectele generate de catre carteluri sunt si mai periculoase decat cele pe termen mediu si scurt. Afectand concurenta reala pe piata, cartelurile, odata formate, tind sa atraga tot mai multi agenti economici acestia descurcandu-se tot mai greu si fiind in imposibilitatea practica de a face fata concurentei cartelurilor.

Inregimentandu-se practic in aceste carteluri, pentru a evita efectele directe ale concurentei, agentii economici duc la crearea, pe termen lung, a unei ramuri industriale instabile, coordonate de principii ne-economice, o ramura industriala artificiala, care nu mai pastreaza contactul cu realitatea economica. Treptat se ajunge la o scadere a productivitatii, mentinerea artificiala a unor preturi mult mai mari decat ar fi fost in realitate daca s-ar fi format prin realizarea echilibrului macro - economic intre cerere si oferta, precum si la stagnarea procesului de inovare tehnologica.

Scaderea gardului de concurenta general la nivelul Comunitatii ar duce astfel indirect la scaderea competitivitatii fiecarui agent economic in parte si implicit la scaderea nivelului de oportunitati de angajare existente pe piata.

Tocmai din aceste ratiuni, gasirea, acuzarea si pedepsirea acestor acorduri secrete si implicit a agentilor economici care au stat in spatele acestora reprezinta unul din elementele centrale ale politicii concurentiale a Comisiei. Comisia a acordat tot timpul o importanta deosebita luptei impotriva acestor carteluri tocmai datorita impactului negativ pe care activitatea lor il poate avea asupra economiei comunitare pe termen lung.

Inca din anul 1998 in cadrul Comisiei, a fost creat un anti-cartel departament in subordonarea directa a Competition DG. Crearea unei unitati distincte dedicate luptei impotriva cartelurilor a fost rezultatul unei necesitati practice, membrii cartelurilor dispunand de tot mai multe modalitati concrete care le permiteau sa ascunda activitatile pe care le realizau si totodata sa isi acopere si urmele.

In anul 2002 avea sa se creeze o a doua divizie dedicata luptei impotriva cartelurilor. Aceste doua unitati de lupta impotriva cartelurilor aveau sa fie finantate direct de catre Comisie si aveau sa beneficieze de o politica si o metodologie mai flexibila si mai eficienta de management. Aceste unitati au in prezent acces la cele mai noi tehnici informative dezvoltate in domeniul inspectarii si procesarii documentelor. Membrii acestora sunt pregatiti si instruiti in tehnici de investigare si specializati in cerintele procedurale ale unor astfel de cazuri.

Dezvoltarea economica presupune insa realizarea unor contacte comerciale permanente si a unor legaturi comerciale chiar si intre agentii economici care sunt concurenti in diversele ramuri economice la nivel european.

Ideea centrala este ca nu se mai poate trai in izolare si rupere fata de realitatile economice, si coordonare sub aspectul alinierii politicii generale cu concurenta poate fi benefica atat timp cat nu se incerca prin aceasta influentarea concurentei sau realizarea de actiuni contrare prevederilor art 81 din Tratat.

Tocmai din aceste ratiuni, legiuitorul a permis posibilitatea de ne - aplicare a prevederilor cuprinse in cadrul art. 81 in anumite cazuri:

intelegeri sau categorii de intelegeri intre antreprenori,

decizii sau categorii de decizii ale asociatilor de antreprenori;

orice practica concertata sau categorii de practici concertate, Pentru a se putea renunta la aplicarea acestor prevederi,

actiunile enuntate anterior trebuie sa contribuie la imbunatatirea productiei si distributiei de bunuri sau care promoveze progresul tehnic si economic

Actiunile trebuie ca, in egala masura, sa nu impuna antreprenorilor implicati restrictii care nu sunt indispensabile pentru atingerea obiectivului propus si sa nu ofere acestora posibilitatea de a elimina concurenta aferenta unei parti substantiale din productia respectiva.

Marja de actiune intre acestea este destul de limitata dar, permite si sustine din perspectiva legislativa realizarea oricaror actiuni dedicate dezvoltarii progresului economic la nivel comunitar si realizarea in egala masura a unei piete concurentiale reale si eficienta unde sunt permise toate libertatile posibile pentru agentii economici atat timp cat acestia se incadreaza in prevederile Tratatului si urmaresc realizarea succesului de piata prin politici concurentiale corecte