Piata produselor agroalimentare in Romania

Piata produselor agroalimentare in Romania

Definire si clasificarea pietelor

Economiile tarilor lumii dezvoltate constituie un mozaic de realitati extrem de diferite, ele au insa in comun faptul ca sunt organizate si functioneaza ca economii de schimb.

Dupa o evolutie complexa, indelungata in timp, s-a ajuns ca, in prezent, economiile tarilor dezvoltate sa se bazeze pe proprietatea privata, devenind economii de piata concurentiale sau capitaliste.

Trasaturile principale ale unei economii de piata sunt urmatoarele:

proprietatea privata asupra resurselor si capitalurilor este dominanta in cadrul pluralismului formelor de proprietate;

piata stabileste ceea ce se produce, cat si pentru cine, in conditiile libertatii de actiune a agentilor economici;

concurenta sau competitia este forma generala pe care o imbraca relatiile dintre agentii economici care actioneaza pe piata;

preturile bunurilor economice se formeaza in mod liber, pe baza raportului cerere - oferta;

motivatia participarii la activitatea economica este, pentru toti agentii economici, realizarea propriilor interese, ceea ce inseamna maximizarea profitului pentru producatori si maximizarea utilitatii pentru consumatori;

functionarea statului democratic capabil sa asigure cadrul institutional necesar unei bune dezvoltarii a economiei de piata.

Definirea pietei a fost facuta, in decursul timpului, de un numar mare de specialisti, fiecare aducand o contributie proprie (sau nu) asupra conceptului.

Teoria economica defineste piata ca fiind locul de intalnire, mai mult sau mai putin abstract, dintre oferta vanzatorilor si cererea cumparatorilor, prima fiind forma de manifestare a productiei in economia de piata, iar cea de-a doua reprezinta nevoile umane solvabile insotite de capacitatea oamenilor de a cumpara marfurile oferite de vanzatori, care se dovedesc a fi convenabile cumparatorilor.

Specialistii din marketing definesc piata ca fiind categoria economica a productiei de marfuri in care isi gaseste expresia totalitatea actelor de vanzare - cumparare privita in unitatea organica cu relatiile pe care acestea le implica. Aceasta definitie pune pe primul plan modul de finalizare al activitatii economice neluand in calcul (discutie) cele doua elemente componente de baza ale pietei (cererea si oferta).

O definitie mai complexa si acceptata de majoritatea specialistilor este aceea conform careia piata reprezinta sfera economica in care productia de bunuri materiale si servicii apare sub forma de oferta de marfuri, iar nevoile solvabile de consum sub forma de cerere de marfuri, piata reprezentand sfera manifestarii si confruntarii cererii cu oferta, iar realizarea acestora se face prin intermediul actelor de vanzare - cumparare.

O alta definitie care atrage atentia specialistilor este aceea conform careia piata apare ca un ansamblul de mijloace de comunicatie prin care vanzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce ei detin, despre ceea ce ei au nevoie, despre preturile pe care doresc sa le obtina si pe care le propun pentru ca tranzactia economica sa se incheie (realizeze).

Din definitiile de mai sus, se pot desprinde doua functii generale ale oricarei piete (agroalimentare sau alimentare):

piata verifica, in ultima instanta, concordanta sau neconcordanta dintre volumul, structura si calitatea ofertei (productiei) cu nivelul, structura si calitatea cererii (nevoile de consum);

piata ofera informatiile obiective, ieftine si rapide tuturor agentilor economici participanti la tranzactiile ce au loc pe piata.

In concluzie, adaptand definitia pietei in general la conditiile concrete in care se desfasoara comertul cu produse agroalimentare, piata produselor agroalimentare poate fi definita ca locul de intalnire, mai mult sau mai putin abstract, dintre oferta vanzarilor (reprezentata de producatorii sau comerciantii de produse agroalimentare) si cererea cumparatorilor (reprezentata de unitatile de industrializare a produselor agricole si de consumatorii finali), loc unde se formeaza pretul la care se vinde si se cumpara aceste produse, pret in functie de care agentii economici se orienteaza ce si cat sa ofere sau sa cumpere, dupa caz, fiecare dintre agentii economici participanti la aceste tranzactii urmarind sa-si realizeze activitatile si scopurile sale.

In literatura de specialitate exista mai multe criterii de clasificare a pietelor, retinand atentia clasificarile intalnite in teoria economica si cea de marketing.

Teoria economica clasifica pietele dupa urmatoarele criterii mai importante :

dupa natura economica a bunurilor ce fac obiectul tranzactiilor comerciale pietele pot fi:

piata satisfactorilor constituita din produse destinate consumatorului final - produse alimentare;

piata prodfactorilor constituita din produsele agricole care mai intra intr-un proces de fabricatie (prelucrare).

dupa forma bunurilor schimbate / comercializate

piete omogene ;

piete uniforme

piete diversificate.

dupa starea bunurilor supuse vanzarii-cumpararii

piata reala (bunuri existente pe piata);

piata fictiva (exemplu bursa).

dupa locul (cadrul) desfasurarii operatiilor comerciale

piete locale;

piete regionale;

piete nationale;

piete internationale;

piata mondiala (unica si inseparabila).

dupa tipul in care se transfera bunul catre consumator:

piete la termen;

piete disponibile sa livreze;

piete la vedere (care vand in orice moment).

dupa numarul si importanta participantilor

piata cu concurenta perfecta (pura);

piata cu concurenta imperfecta.

in functie de raportul dintre cererea si oferta unui bun

piata vanzatorului;

piata cumparatorului.

Teoria de marketing clasifica pietele dupa urmatoarele criterii mai importante

in functie de profilul lor si de gradul de specializare:

piete de marfuri;

piete de servicii.

dupa aria teritoriala

piete locale;

piete nationale;

piete internationale (regionala);

piata mondiala.

dupa structura economico-sociala a tarilor pietele pot fi:

pietele tarilor socialiste ( piete centralizate);

piete mixte in cadrul carora sunt manifestate caracteristici ale economiei mixte (socialista si capitalista));

pietele tarilor cu economie de piata.

dupa modul de desfasurare a tranzactiilor

piete furnizoare (ofertante);

piete solicitante (cumparatoare);

piete importatoare sau exportatoare.

in functie de plasarea lor geografica si nivelul de dezvoltare a cailor de comunicatie se disting:

piete accesibile;

piete greu accesibile;

piete inaccesibile.

din punct de vedere al accesibilitatii agentilor economici pe piata (din punct de vedere juridic):

piete libere (liberalizate);

piete reglementate (protejate);

piete inchise.

dupa gradul de concentrare al tranzactiilor

piete concentrate;

piete dispersate.

in functie de gradul de acoperire a cererii de catre oferta

piata cumparatorilor si piata vanzatorilor;

pietele saturate si cele nesaturate;

pietele formate si cele in curs de formare etc.

In cadrul pietei de marfuri se disting pietele agricole care au o serie de particularitati ce influenteaza intreg circuitul al produslor agricole de la producator la beneficiar.

In literatura de specialitate, pietele agricole se grupeaza in urmatoarele categorii

A. piete de productie in cadrul carora vanzatorii sunt producatorii agricoli, iar cumparatorii sunt distribuitori engros sau detailistii care au integrata si functia de vanzare cu ridicata.

Exemple de astfel de piete:

animale vii;

produse de legume si fructe;

de licitatii etc.

Producatorii agricoli pot alege in cadrul acestor pietele intre urmatoarele variante principale:

a)    vanzare individuala care poate fi insotita de prezentare fizica a produsului pe piata. Atunci cand produsul nu este prezent fizic pe piata, producatorii anunta prin telefon produsele, cantitatile, calitatea si orele de vanzare a acestora in spatiile de depozitare / conditionare, catre potentialii cumparatori.

b)    vanzare colectiva, caz in care producatorii livreaza produsele in spatiile de conditionare ale unitatilor de tip asociativ (asociatie dee marketing, cooperativa de marketing, grupuri de producatori).

B. pietele de gros - prin intermediul carora producatorii agricoli trec din starea distributiva de gros (cu ridicata) in starea distributiei de detail, vanzatorii fiind reprezentantii pietei de gros special organizate , iar cumparatorii sunt angrosistii (care la randul lor se adreseaza detailistilor) sau colectivitatile, dupa caz, cum ar fi cantinele, unitatile de procesare, spitale, etc.

Pietele de gros se mai numesc si piete de consum dat faptul ca ele sunt situate, de regula, in marile orase ( in marile centre de consum). Ele pot fi polivalente ( legume, fructe, carne, peste, flori) sau specializate (legume si fructe).

C. piete de vanzare cu amanuntul / detail prin care produsele trec din starea de distributie de detail in consumul populatiei vanzatorii fiind detailistii (vanzatori cu amanuntul) sau chiar agricultorii ( in cadrul pietelor taranesti), iar consumatorii sunt reprezentati de populatia din zona de actiune a unei astfel de piate.

1.2. Particularitatile pietei produselor agroalimentare

Piata produselor alimentare reprezinta o piata care a fost liberalizata in totalitate incepand cu anul 1997, atunci cand de fapt a avut loc liberalizarea preturilor principalelor produse alimentare (paine, lapte, carne, ulei, zahar) cu exceptia legumelor si fructelor care a fost prima piata a produselor agroalimentare    liberalizata (inca din 1990) si care a reusit sa devina, in timp, piata care functioneaza dupa principiile economiei de piata.

Piata produselor alimentare se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati

Caracterul sezonier al ofertei cumulat cu caracterul continuu al cererii de produse agroalimentare ridica o serie de probleme cu privire la asigurarea continuitatii ofertei in cantitati si calitati omogene.

Piata produselor agroalimentare s-a caracterizat si se caracterizeaza, in continuare, prin interventia statului pe de-o parte pentru sustinerea achizitiilor de inputuri, iar pe de alta parte pentru sustinerea preturilor de vanzare;

Piata produselor agroalimentare este o piata imperfecta sau partial perfecta, dintre cele cinci trasaturi ale economiei de piata perfecte aceasta indeplinind trei si anume:

atomicitatea cererii si ofertei

intrarea si iesirea libera pe / de pe piata

perfecta mobilitate a factorilor de productie

Piata produselor agroalimentare se caracterizeaza printr-o gama foarte variata de produse ceea ce da posibilitatea consumatorilor de a alege dintr-o gama variata de produse si chiar produse similare. Totodata, producatorii de produse agrolaimentare care realizeaza si comercializeaza pe piata produse in cantitati mari se confrunta cu o serie de probleme legate de aducerea produselor cat mai aproape de consumatori (legate de distributie).

Produsele agroalimentare se caracterizeaza, chiar in cadrul aceleiasi grupe de produse, prin sezonalitate producerii si vanzarii produselor ( mai ales ale celor perisabile).

De exemplu, in cazul legumelor si fructelor intalnim gruparea produselor in urmatoarele categorii :

a)          produse cu sezonalitate respectiv perisabilitate foarte mare: capsuni, cirese, zmeura, visine, caise, piersici;

b)          produse cu grade de sezonalitate medie ce sunt dependente de asigurarea unei productii esalonate.

Exemplu: tomate timpuri si tarzii: de sera, solar;

struguri - recoltare iulie - octombrie.

c)          produse cu sezonalitate de consum scazuta: mere, cartofi, nuci etc;

Gradul ridicat de perisabilitate determina pastrarea aspectului comercial pe o perioada limitata de timp, de aceea este necesar ca produsele agroalimenatre ce se incadreaza in aceasta categorie sa fie orientat catre piata consumatorilor finali intr-o perioada de timp relativ scurta (2 - 3 zile).

6. O alta particularitate este aceea ca produsele agroalimentare pot avea destinatii diferite si anume: consum proaspat; depozitare; industrializare; export.

Aceasta particularitate face necesar sa se aplice (practice) canale de distributie diferite, care implica costuri de distributie diferite si posibilitatea de a controla produsele pe perioada distributiei. De asemenea, veniturile realizate de producatorul agricol sunt dependente de aceste destinatii si de canalele de distributie utilizate.

7. O particularitate a comercializarii productiei agricole, in Romania este faptul ca in paralel exista o piata taraneasca (care este considerata o piata neloiala) cu piata societatilor comerciale, agentilor economici, care prin tratamentul discriminatoriu creat datorita platilor efectuate la Bugetul de Stat (TVA, impozitul pe salarii), determina existenta concurentei neloiale .

Toate aceste particularitati sunt luate in calcul de catre producatorii si distribuitorii de produse agricole pentru stabilirea unei politici de marketing realiste menite sa contribuie la revigorarea sectorului agroalimentar. Aceasta cu atat mai mult cu cat majoritatea particularitatilor pietei produselor agroalimentare influenteaza activitatea agentilor economici pe intreaga filiera si anume:

asigurarea cu resursele materiale;

productia

distributia produselor agroalimentare,

iar cunoasterea si anticiparea mediului economic in care isi desfasoara activitatea reprezinta un obiectiv de baza al tuturor producatorilor agricoli care actioneaza in economia de piata.