RISCURILE IN COMERTUL INTERNATIONAL

RISCURILE IN COMERTUL INTERNATIONAL

1. Teoria riscului

1.1. Fundamentarea teoretica a riscului

Riscul este un eveniment posibil si nedorit, previzibil sau impre-vizibil, producator de pierderi materiale sau morale, ce se manifesta in raporturile dintre oameni si in raporturile dintre om si natura. In domeniul comercial, riscul reprezinta un eveniment viitor posibil, a carui producere poate provoca pierderi materiale. Riscul este o categorie sociala, economica, politica sau naturala care se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

. este un eveniment incert, dar posibil, originea sa aflandu-se in incertitudine;

. este un eveniment pagubitor;

. efectele lui o data produse nu mai pot fi inlaturate;

. apare in procesul activitatii sociale, economice, politice si in raporturile dintre om si natura.

In domeniul relatiilor comerciale externe, intreprinderea tinde sa realizeze o eficienta maxima, activitatea ei desfasurandu-se sub amenintarea permanenta a producerii riscului care se amplifica pe masura diversificarii productiei si serviciilor, precum si a deverului de desfacere.

Prevenirea, atenuarea sau inlaturarea efectelor riscului incumba intreprinderii eforturi materiale sporite, care, la prima vedere, micso-reaza rentabilitatea, fapt ce indeamna la tentativa de a ramane sub guvernarea hazardului. Cheltuielile care se fac cu punerea la adapost sunt minore fata de marile avantaje ce se obtin prin evitarea sau atenuarea pagubelor.

1.2. Categorii de riscuri

. Riscurile previzibile sunt cele provocate de factori ce pot fi prevazuti inainte de asumarea obligatiilor contractuale, precum boala, munca in mediul toxic, batranetea, maternitatea, decesul;

. Riscurile imprevizibile sunt provocate de factori imprevizibili inainte de asumarea obligatiilor contractuale, precum evenimentele de forta majora si evenimentele fortuite;

. Riscurile interne sunt generate de factori care actioneaza pe plan intern (incapacitatea profesionala; dotarea insuficienta cu mijloace materiale, financiare si valutare; defectiuni in depozitarea, manipularea si transportul pe teritoriul national; nerealizarea la timp a investitiilor proiectate; slaba aprovizionare si nerealizarea la timp a productiei etc.);

. Riscurile externe pot rezulta din insolvabilitate, faliment, mora-toriul guvernamental al rambursarii creditului, interzicerea transferului valutar sau amanarea platilor in valuta prin acte de guvernamant, diri-jarea cursului valutar pe calea revalorizarii si devalorizarii, defectiuni in depozitarea, manipularea si transportul pe teritoriu strain etc.;

. Riscurile sociale sunt cele provocate de evenimente sociale (imbolnaviri, accidentari, pierderea locului de munca, somajul, dimi-nuarea nivelului de trai etc.) Acoperirea lor depinde de structura organi-zatorica a statului si de nivelul de dezvoltare a economiei nationale;

. Riscurile economice sunt cele mai numeroase, clasificarea lor facandu-se in functie de natura factorilor care le determina. Se poate vorbi de riscuri in agricultura, industrie, transport, comert, finante, turism etc. Formele de prevenire, atenuare, compensare sau reparare a prejudiciilor provocate de acestea sunt numeroase, printre care forma de asigurare la companiile specializate pe plan international;

. Riscurile politice sunt determinate de evenimente politice majore (starile beligerante, revolutiile, revoltele, grevele, blocadele economice, embargoul, manevrele militare, nationalizarile, sechestrul public, interzicerea exporturilor in interesul consumului national etc.

Acoperirea acestora este greu de infaptuit, uneori chiar imposibil, avand in vedere puternicele efecte ce decurg din declansarea factorilor care le produc si interesele majore ale statului.

1.3. Aspecte juridice ale notiunii de risc

Din punct de vedere juridic, riscurile contractuale constau in suportarea de catre debitorul unei obligatii imposibil de executat a consecintelor patrimoniale ale eliberarii creditorului de obligatia sa corelativa, ca urmare a pierderii sau avarierii bunurilor la care se refera obligatia ce n-a putut fi executata din cauze in legatura cu care debitorul nu este in culpa.

1. Teoretizarea cailor de atenuare sau de evitare a riscurilor

Clauzele contractuale asiguratorii cuprind o gama larga de preve-deri contractuale cu privire la

posibilitatile de acoperire a pagubelor rezultate din: calitatea si ambalajul marfii neconforme; nerespectarea termenelor de livrare sau de executare a lucrarilor; intarzieri de montaj; nereceptionarea in termen; intarzierea transporturilor; lucrari defectuoase.

Garantiile bancare sunt mijloacele cele mai puternice si cele mai raspandite in practica internationala, de acoperire a riscurilor rezultate din incertitudinea care sta la baza incheierii si derularii contractelor comerciale externe.

Pe plan international functioneaza mari companii private, specializate in operatiuni de asigurare impotriva riscurilor ce decurg din derularea contractelor comerciale externe sau din incertitudinea existenta in perioada negocierii lor.

Forme de acoperire a riscurilor:

. acoperirea unica se refera la acoperirea riscurilor unei singure afaceri, de regula, rezultand din operatiuni conjugate de fabricatie si export;

. acoperirea revolving - societatea de asigurare preia acoperirea sumei celei mai ridicate a unui export asigurat, care poate fi utilizat revolving prin livrarile curente;

. gajul se incheie pe baza de contract asupra bunurilor mobiliare si este frecvent intalnit in operatiunile de prelucrare in lohn;

. ipoteca - consta in existenta unor bunuri imobiliare, degrevate de orice sarcina, in patrimoniul debitorului, care pot fi ipotecate pe baza de contract.

2. Metode de acoperire a riscului in comertul international

Riscul in comertul international nu poate fi complet evitat, insa el poate fi acoperit, mai mult sau mai putin, prin metode adecvate fiecarei activitati.

Printre activitatile din comertul international afectate de riscuri sunt de scos in evidenta: negocierea contractelor de vanzare internatio-nala si derularea lor, politica comerciala guvernamentala, transporturile maritime, cooperarea internationala in investitii, primirea si acordarea de credite.

Calea fundamentala de ocrotire a exportului si importului intre-prinderii angrenate in comertul international consta in organizarea si conducerea stiintifica a muncii, prin folosirea de metode manageriale corespunzatoare cerintelor obiective ale cooperarii comerciale interna-tionale, impuse in buna masura de concurenta internationala.

Printre metodele de acoperire a riscului in comertul international mentionam:

. acoperirea generala a riscului prin organizare si politica comer-ciala de ocrotire;

. promovarea de politici comerciale bazate pe marketing;

. prevenirea riscului in faza precontractuala;

. acoperirea riscului de neexecutare a contractului;

. incheierea de acorduri interguvernamentale privind promovarea si garantarea reciproca a investitiilor;

. acoperirea riscului in transportul international prin asigurarea la o companie de asigurari;

. selectionarea valutelor in care se exprima pretul;

. includerea in contractele de vanzare-cumparare de clauze valutare;

. acoperirea riscului de catre organizatiile internationale de asi-gurare;

. acoperirea riscului pe calea garantiilor;

. acoperirea riscului pe calea penalizarii neindeplinirii obli-gatiilor contractuale;

. aplicarea daunelor interese.