ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

INTRODUCERE

Comertul constituie unul dintre actele

fundamentale ale societatii care

definesc locul economiei in ansamblul vietii sociale. Dezvoltarea schimburilor constituie, in opinia economistilor clasici sau moderni un

factor important generator de progress economic

pentru toate natiunile.

Pe de o parte, orice tara, indiferent de stadiul de dezvoltare in care se afla are ceva de castigat in urma participarii la circuitul economic mondial, intrucat astfel poate testa gradul de performanta

al economiei nationale.

Comertul permite tarilor sa se specializeze in producerea acelor bunuri pe care le pot realiza cel mai ieftin, folosind resursele avute la indemana.

In perioada 1939 - 1945

s-au produs unele schimbari in structura comertului

din acea perioada. Confruntarea dintre Romania si Germania a fost extrem de acuta in domeniul comertului. influentand schimburile

comerciale din perioada economica contemporana.

Comertul este cel mai important element al economiei contemporane, permitand schimbul de bunuri in cadrul unui stat sau intre state.

Comertul mondial, cumpararea si vanzarea de bunuri si servicii intre state diferite, are un rol important in economia mondiala contemporana, si influenteaza prosperitatea sau saracia a milioane de oameni.

COMERTUL SI CHIMBURILE COMERCIALE

(1939-1945)

In perioada 1939 - 1944 s-au produs unele schimbari in structura exportului nostru. Daca in 1939 au predominat la export produsele agricole ( in deosebi cereale si derivatele lor, animale vii si produse animaliere, lemn si derivate, seminte si plante,etc. ), incepand din 1940, indeosebi ca urmare a angajamentelor luate fatav de Germania, au inceput sa domine exportul produselor minerale, cu ponderi care au oscilat intre 62% si aproape 80%.

La fel ca si exportul, in perioada 1939-1945, importul Romaniei a fost dominat de grupa de produse in regnul mineral, cu ponderi cuprinse intre 60 si 70% (in deosebi metale, aparate, masini si motoare, vehicule, etc.), urmate de produsele din regnul vegetal, cu ponderi intre 20 si 25%, si de produsele din regnul animal.

Datele de mai sus, arata o crestere a schimburilor noastre comerciale in anii 1939-1943 si o balanta comerciala excedentara pentru ca in anii 1944 si 1945 sa se inregistreze, din cauza razboiului, o adevarata prabusire iar balanta comerciala sa fie deficitara in a1944 excedentara in 1945. Este perioada in care Romania a intors armele impotriva Germaniei.

Desi in anul urmator s-a inregistrat o usoara redresare in ceea ce priveste comertul exterior, aceasta nesemnificativa dat fiind faptul ca economia tarii noastre se confrunta cu dificultati deosebite, generate de participarea Romaniei la cel de-al doilea razboi mondial, care a condos, pe langa mari pierderi de vieti omenesti, la uriase distrugeri materiale si, ulterior, la plata unor mari despagubiri de razboi. Comertul apare la toate nivelele societatii, de la cel local pana la cel international. La originea sa este trocul si relatiile bazate pe daruri din comunitatile primitive.

ROLUL COMERTULUI INTERNATIONAL IN ECONOMIA

CONTEMPORANA

Ce factori economici determina evolutia comertului international?

Natiunile gasesc ca este avantajos sa participe la comertul mondial din mai multe motive: datorita diversitatii conditiilor de productie, datorita scaderii costurilor de productie si datorita diferentelor de gust dintre natiuni.

Ganditorii contemporani apreciaza ca teoria este contrazisa de practica economica. Teoria economica lanseaza noi concepte pentru a incerca explicarea realitatii mult mai complexe decat modelele simple utilizate in trecut. Se contureaza termenul de avantaj comparativ relativ care desemneaza faptul ca o tara nu poate ocupa o pozitie unica in comertul international daca se tine seama de gradul foarte diferit de competitivitate al partenerilor tarii analizate pe piata mondiala. Acest avantaj nu exista odata pentru totdeauna.

El se modifica in permanenta in functie de dezvoltarea tehnologica, economica, sau de politica guvernelor tarilor participante la schimburile comerciale internationale. Frecvent, fluxurile comerciale sunt univoce si nicidecum bilaterale pentru ca o tara exporta marfuri in alta tara, fara a importa alte marfuri din aceasta. Ea va importa marfuri dintr-o tara terta, in care nu a exportat nimic. In concluzie, tara analizata are avantaj comparativ la produse diferite in relatiile cu ceilalti parteneri.

In prezent economistii sunt de acord ca dezvoltarea schimburilor comerciale internationale, deschiderea economiilor, dezvoltarea progresului tehnic au avut drept consecinta cresterea economica. Numeroasele schimbari care au intervenit in evolutia comertului international impun regandirea teoriei economice. Spectaculoasa este expansiunea puternica a internationalizarii, care a dus la aparitia intreprinderilor transnationale cu efecte contradictorii asupra economiei contemporane:

Transnationalele constituie parghii importante care influenteza dezvoltarea   

comertului international si adancirea diviziunii internationale a muncii,

Extinderea transnationalelor are atat un efect benefic asupra tarilor in curs de

dezvoltare, contribuind la dezvoltarea acestora, cat si un efect distrugator, facand imposibila existenta unei concurente pure si perfecte pe pietele nationale,

Intreprinderile transnationale care provin din tari industrializate constituie pe

de o parte, un sprijin pentru politicile nationale, iar pe de alta parte, reduc eficienta interventiei statelor in economie rolului acestora.

Teoriile moderne ale comertului international se bazeaza pe studierea rolului firmelor in derularea schimburilor comerciale internationale,pe existenta pe piata a concurentei imperfecte dominata de monopoluri,oligopoluri si analizeaza noi factori: calitatea bunurilor si a serviciilor, tehnologia, marcile de fabrica, comert sau serviciu, precum si denumirile de origine, fidelitatea consumatorilor fata de anumite produse.

Evolutia complexa a comertului international, influentata de acesti factori nu poate fi explicata prin teoriile clasice.

Pornind de la realitatile economice contemporane, exista tot mai multe preocupari ale economistilor de a concepe modele noi care dovedesc ca participarea tarilor la schimburile comerciale internationale constituie o cerinta a dezvoltarii.

Modelul neoclasic privind specializarea internationala si investitiilerelative in factori de productie explica interconditionarea reciproca dintre comertul international si cresterea economica.

Comertul international influenteaza structura economiei nationale (productia se orienteaza catre produse competitive pe piata mondiala, adaptandu-se permanent cererii). Cu cat economia va fi mai viguroasa, cu atat posibilitatile de obtinere a unor produse competitive ce incorporeaza tehnologie avansata cresc, influentand sporirea volumului schimburilor internationale ale unei tari. Modelul neoclasic porneste de la ideea ca toate statele au acces la posibilitati tehnologice identice pentru toate produsele si au de castigat din comertul international.

ROLUL GUVERNELOR IN ECONOMIA SECOLULUI XX

AVANTAJ COMPARATIV

Deoarece distributia mondiala de resurse este inegala, unele tari au ceea ce economistii numesc un avantaj comparativ fata de altele. O tara care are resurse pentru a produce otel are un avantaj comparativ fata de alta care intampina greutati in producerea acestui metal important, din cauza lipsei de cocs, minereu de fier sau a fabricii necesare producerii. Prin urmare daca o tara poate produce profitabil imbracaminte, otel si vin, ea se va specializa asupra productiei de otel, deoarece aceasta reprezinta produsul cel mai profitabil. Celelalte bunuri pot fi impotate.

Tarile care au resurse limitate sau care nu detin nici un fel de resurse nu prea au posibilitatea de a alege produsele in care sa se specializeze. Teoretic, daca toate regiunile de pe glob ar produce bunurile pentru care au cea mai buna inzestrare, s-ar putea atinge eficienta maxima. Fiecare zona ar beneficia de producere celor mai ieftine bunuri, in vreme ce le-ar putea importa pe cele pe care alte tari le-ar produce mai ieftin.

Acest gen de economie ar duce la o crestere a volumului comertului si ar aduce tuturor beneficii. Daca s-ar realiza practic acest lucru ar insemna ca unele tari ar produce bunurile care le-ar dezavantaja cel mai putin.

In perioada colonialismului tarile in curs de dezvoltare erau obligate sa exporte materii prime care deobicei constau in resure naturale neprelucrate, cum ar fi minereul, lemnul sau produsele agricole, inclusiv hrana si fibre naturale. Ca urmare, intre sfarsitul secolului XIX si anul 1945, comertul mondial dominant era cel al materiilor prime.

ROLUL SERVICIILE IN ECONOMIA CONTEMPORANA

Din punct de vedere pragmatic, serviciile sunt avute in vedere ca o noua maniera de a produce, de a consuma si de a trai in societate.

Multiplele nevoi ale societatii contemporane pot fi satisfacute la nivel superior, numai daca in procesul evolutiei economiei nationale se asigura un raport optim intre ramurile productiei materiale si cele ale productiei de servicii.

Sub aspect economic, serviciile comerciale devin, in epoca contemporana, o oportunitate majora pentru intreprinderile din

domeniul comertului.

Printre principalii factori care au adus in atentia specialistilor serviciile, sporind preocuparea lor pentru acestea putem enumera:

. evolutia fara precedent pe care a cunoscut-o sectorul tertiar in tarile dezvoltate

ale lumii, secolul XX fiind considerat secolul serviciilor;

. scaderea pe plan mondial a ponderii populatiei active din agricultura si chiar din

industrie in favoarea celei ocupate in sfera serviciilor;

. accentuarea spectaculoasa pe plan mondial a concurentei dintre producatorii de

bunuri materiale si prestatorii de servicii pe de o parte si intre firmele prestatoare de

servicii intre ele pe de alta parte;

. ascensiunea rapida din ultimele decenii si evolutia spectaculoasa a acestora chiar

in tari aflate in perioada de tranzitie catre economia de piata.

Activitati cu caracter imaterial, complexe si eterogene, serviciile sunt dificil de definit si conceptualizat. Spre deosebire de bunurile materiale, serviciile vizeaza mai curand cunoastere, informatii, sisteme de relatii, socializare, organizare. De aceea ele nu pot fi evaluate si comparate dupa criterii aplicabile bunurilor. Greutatea abordarii si definirii lor consta nu numai in absenta substantei materiale dar si in faptul ca ele inglobeaza o gama foarte larga de activitati diverse, ceea ce face foarte dificila tratarea lor unitara. Eterogenitatea serviciilor este evidentiata de gama larga si disparata de activitati economice

Majoritatea economistilor privesc serviciile ca un sistem de utilitati in care beneficiarul cumpara sau foloseste nu un produs ci o anumita utilitate care confera anumite avantaje sau satisfactii, neconcretizate in majoritatea cazurilor intr-un bun material si destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale.

Definitiile specialistilor se deosebesc intre ele prin accentuarea uneia sau alteia dintre caracteristicile serviciilor care le deosebesc de bunuri si prin unghiul din care sunt private aceste activitati, respectiv din punctul de vedere al prestatorului sau al consumatorului. Intrucat serviciile se consuma in chiar momentul producerii lor, nelasand nici o urma sau valoare ce ar putea fi folosita pentru schimb, pentru cumpararea altor bunuri sau servicii, ele sunt considerate de Adam Smith in majoritate ca fiind neproductive (serviciile domestice, dar si cele prestate de magistrati, militari, ecleziasti, medici, oameni de litere si chiar de catre suverani). In schimb activitatile marfare, cum ar fi comertul, sunt considerate productive in ciuda faptului ca acestea nu fac decit sa reproduca stocul sau capitalul cu care se lucreaza, fara a da nastere unui produs nou.

Sub aspect economic, serviciile comerciale devin, in epoca contemporana, o oportunitate majora atat pentru intreprinderile din domeniul comertului, cat si pentru intreprinderile producatoare, furnizoare de oferta. Aceasta, deoarece in marea lor majoritate, serviciile gandite si oferite pentru sustinerea procesului de vanzare a diverselor bunuri s-au dovedit a fi mijloace ce pot contribui direct la cresterea veniturilor si a profitabilitatii firmelor.

Fenomenul devine mai interesant si mai atragator pentru intreprinzatori daca se au in vedere, in plus, si alte doua aspecte, respectiv:

a)    faptul ca veniturile asigurate prin intermediul serviciilor respective reprezinta, in multe situatii, unica sursa generatoare de marja neta;

b)    imaginea calitatii serviciilor actioneaza intr-o maniera intensiva asupra comportamentului de cumparare al clientilor potentiali ai produsului fizic, nivelul vanzarilor gasindu-se, astfel, intr-o larga dependenta de calitatea realizarii serviciilor care le sustin.

In sfarsit, pentru a contura in mod corespunzator rolul serviciilor comerciale in cadrul comertului contemporan, mai trebuie adaugat faptul ca serviciile respective constituie si cel mai bun vector, prin intermediul caruia poate fi fondat si dezvoltat un dens sistem de relatii intre intreprinderi si clientii acestora. Se are in vedere, in cadrul acestui context, chiar o contributie consistenta a serviciilor la cresterea gradului de fidelitate a pietei, respectiv a consumatorilor de pe o anumita piata fata de grupele de produse sustinute prin respectivele servicii.

De aici putem deduce ca in economia contemporana, serviciile aduc un rol important industriei cat si comertului anilor 1939.

COMERTUL EXTERIOR

Tratatul economic romano - german din 1939

Exportul agricol, principalul element al comertului romanesc, nu a avut o conjunctura prea faorabila la sfarsitul anului 1938 si inceputul anului 1939, datorita existentei unei supraoferte de cereale pe piata mondiala. Astfel ca recoltele bune ale celor doi ani, nu au avut efecte financiare multumitoare. Statul a intervenit pentru a rezolva situatia, prin prime de export si prin absorbirea unei parti din surplusul de cereale prin reteaua cooperatista, dar efectele au fost partiale. Totusi, dupa septembrie 1939 conjunctura pietei agricole s-a modificat, in sensul cresterii preturilor. Romania a beneficiat si ea de schimbarea conjuncturii, cu atat mai mult cu cat in ultimii ani se facusera eforturi pentru marirea suprafetelor cultivate cu plante industriale.

Confruntarea dintre Romania si Germania a fost extrem de acuta in domeniul comertului exterior. De fapt, asa cum arata faptele, ea a depasit cadrul strict al relatiilor comerciale, intrand in cel al politicii externe. In acesti ani, Germania a urmarit sa ocupe o pozitie cat mai mare in comertul exterior al Romaniei. Posibilitatile sale de actiune in acest sens au fost destul de limitate, caci rezistenta romaneasca a fost puternica si bine organizata. Punctele de vedere ale celor doua parti, au fost diferite. Astfel, Romania a acceptat sa-i acorde unele avantaje comerciale Germaniei, sa-i faciliteze intarirea pozitiei sale in comertul exterior romanesc.

Evolutia evenimentelor a fost defavorabila tarii noastre, dar rezistenta Romaniei fata de presiunile germane s-a mentinut.

Ocuparea Cehoslovaciei a fortat guvernul roman sa accepte inceperea unor tratative mai ferme cu privire la incheierea unui tratat economic cu Germania. Astfel, in 1939 a fost incheiat tratatul economic romano-german,prin care s-a acceptat principiul punerii in accord a economiei romanesti cu interesele economice germane.

Schimburile comerciale romano-germane nu au suferit

nici un fel de modificari spectaculoase dupa incheierea

tratatului. Datele privind aceste schimburi indica clar ca in

1939 volumul lor a fost de fapt inferior celui dinaintea

lunii martie a aceluiasi an. Ca o contrapondere,guvernul

Romaniei a facut eforturi deosebite pentru

intensificarea legaturilor comerciale cu tarile occidentale

mai ales cu Marea Britanie. Astfel ponderea Germaniei in

totalul comertului romanesc a ramas cu mult mai mica in

raport cu alte tari.

De abia din mai 1940, dupa infrangerea Frantei, si ca

urmare a evenimentelor politice, Romania a fost obligata sa puna in aplicare tratatul incheiat anterior.

Un prim pas a fost acordul privind livrarile de petrol incheiat in 1940 si protocolul privind livrarile de cereale din august 1940 ("pactul graului"

Drumul spre subordonare economica a fost astfel deschis.

CONTINUT:

Paul A. Samuelson, "Economie politica", editura Teora (traducere de Silviu Crisan);

Dumitru Miron, "Comert international", editura ASE, Bucuresti, 2003;

Dinu Marin, "Economia contemporana - Ce este tranzitia?", Editura Economica, Bucuresti, 2000;

Nicolae Suta, "Comert international si politici comerciale contemporane", Editura Eficient,

Bucuresti, 1997;

Prof. Vasile Bozga, "Istoria economiei nationale", Editura Ribczuc, A.S.E. Bucuresti, 1996;

Nicolae Suta, "Istoria comertului exterior si a

politicii comerciale romane", Editura Economica,

Bucuresti, 1988;

Revista de cultura generala "Arborele lumii", "Modele ale comertului mondial", Enciclopedia Marshall Cavendish, 2001;

Ziarul "Saptamana Financiara", numarul 136, 12 noiembrie 2007.

IMAGINI:

Paul A. Samuelson, "Economie politica", editura Teora (traducere de Silviu Crisan);

Revista de cultura generala "Arborele lumii", "Modele ale comertului mondial", Enciclopedia Marshall Cavendish, 2001.

Ziarul "Saptamana Financiara", nr. 136 si 120, 12 noiembrie 2007;

Revista "Business magazine", Saptamanal recomandat de Ziarul Financiar, nr. 158,20 noiembrie 2007.