Specificul aplicarii criteriilor economice si juridice in evaluarea despagubirilor-daune-interese-pentru neexecutarea obligatiilor asumate prin contractul comercial international

Specificul aplicarii criteriilor economice si juridice in evaluarea despagubirilor-daune-interese-pentru neexecutarea obligatiilor asumate prin contractul comercial international

Precum in Dreptul comun si in Dreptul comertului internationl in cazurile neexecutarii sau executarii cu intarziere a obligatiilor contractuale de catre debitor, creditorul are vocatia exercitarii dreptului sau la repararea prejudiciului suferit prin pretinderea despagubirilor, daune-interese cu caracter moratoriu sau compensatoriu. Practica contractuala si doctrina comertului international au satuat regula sustinuta si de arbitrajul de comert international potrivit caruia numai daunele moratorii se pot cumula cu executarea in natura a obligatiei asumate de debitor prin contractul comercial international.

Daca, precum in dreptul comun evaluarea daunelor prejudiciate de debitor si in comertul international prin neindeplinirea sau intarzierea indeplinirii asumate prin contractul comercial international se poate realiza pe calea judiciara, legala ori conventionala, autori reputati in materie ii materie ii numim pe: Tudor R. Popescu, Brandusa Stefanescu, Ion Dogaru, Victor Babiuc, Octavian Capatana, Al. Puiu, Stanciu D. Carpenaru, Dragos-Alexandru Sitaru pun in evidenta specificitatea acestor cai de evaluare, a daunelor generate de raspunderea contractuala a debitorului in contractul comercial international.

1. Evaluarea daunelor si efectelor economice ale acestora in patimoniul debitorului in contractul comercial international pe cale judiciara

Principiile generale ale dreptului comun privind evaluarea judiciara a daunelor prevazute in art. 1084-1086 Cod civil roman se aplica pe calea adaptarii lor si in materia raporturilor juridice comerciale internationale pe regula lex contractus, datorita unor prevederi legale sau contractuale contrarii cu precizarea ca specific acestei evaluari, de data aceasta, este facuta ca regula generala de o instanta arbitrala si nu de una judecatoreasca. [1]

Tinand cont de caracterele proprii, specifice contractul comercial international, prin practica arbitrala respectiva, despagubirea trebuie sa cuprinda atat pierderea efectiv suferita cat si castigul nerealizat de catre creditor.

Cu privire la paguba efectiv suferita, practica arbitrala a decis in mod constant, ca aceasta consta in cazul, spre exemplu a unei vanzari compensatorii, in diferenta dintre pretul stabilit in contractul dintre partile in litigiu, ramas neexecutat si suma realizata de vanzator prin vanzarea aceleiasi marfi catre alti clienti, iar in cazul unei cumparari de inlocuire a marfurilor neprimite, diferenta dintre pretul contractual si pretul mai mare platit de cumparator ulterior in mod efectiv catre alti furnizori in vederea procurarii marfii de inlocuire, cu conditia ca aceasta sa prezinte caracteristici similare celei contractate.

In ceea ce priveste castigul nerealizat practica arbitrala de comert international, il stabileste in functie de profitul net pe care cumparatorul l-ar fi obtinut prin revanzarea marfurilor care nu i-au fost livrate de catre debitor. Criteriul economic al stabilirii profitului net nerealizat, prin neindeplinirea obligatiei de catre debitor are la baza procedeul de determinare prin scaderea cheltuielilor pe care cumparatorul ar trebui sa le suporte daca debitorul in cauza i-ar fi livrat marfa.

Un alt criteriu economic important in evaluarea daunelor care in final se reflecta negativ in patrimoniul debitorului este cel al raspunderii debitorului numai pentru daunele previzibile la momentul incheierii contractului exceptand imprejurarea in care culpa debitorului in executarea obligatiei asumate prin contractul comercial international a dobandit forma dolului.

Si in fine, un alt criteriu economic in evaluarea judiciara-arbitrala a daunelor, are la baza regula potrivit careia in raporturile de comert international debitorul raspunde contractual numai pentru daunele directe provocate creditorului dar nu si pentru pagubele indirecte.

Practica arbitrala a stabilit de asemeni si unele reguli speciale in procesul economic de evaluare a daunelor care fara a deroga de la regulile de drept comun, se constituie in aplicarea acestora la cazuri speciale, precum, ca exemplu, cumparatorului nu i se recunoaste dreptul la repararea prejudiciului suplimentar pe care el l-a suferit prin faptul ca a livrat clientilor sai interni o marfa de inlocuire cu caracteristici calitative superioare celei pe care trebuia sa o detina de la vanzatorul din strainatate, deoarece procedand astfel cumparatorul ar putea fi in culpa el insusi neputand dovedi ca pe piata el nu s-ar fi putut aproviziona cu aceeasi marfa de inlocuire.

2. Evaluarea daunelor si efectele economice ale acestora in patrimoniul debitorului din contractul comercial international pe cale legala si regimul special al dobanzii in comertul international

Evaluarea legala a daunelor pe care debitorul le datoreaza ca despagubire creditorului sau din raportul comercial international pune o problema speciala regimului dobanzii in materie comerciala internationala deoarece acest mod de evaluare intervine in cazul neexecutarii unei obligatii contractuale avand ca obiect sume de bani.[2]

Dreptul comun in materie prin art. 1088 Cod civil roman dispune ca la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala cu exceptarea expresa a regulii in materia comertului ca si in cazul fidejusiunii si societatii.

Potrivit acestei dispozitii dobanda comerciala in general si cea comerciala internationala, in special, urmeaza un regim juridic special in mare parte derogatoriu de la dreptul comun.

Particularitatile dobanzilor in comertul international se refera la mai multe aspecte, astfel:[3]

1. dobanda este datorata, chiar daca nu a fost prevazuta expres in contractul comercial in toate cazurile in care obligatia principala avand ca obiect o suma de bani este executata cu intarziere. Solutia este una derogatorie de la prevederile art. 1363 Cod civil roman asupra vanzarii si ale art. 1587 Cod civil roman in materie de imprumut, potrivit carora obligatia baneasca neexecutata produce de regula dobanzi numai in cazul unei asemenea stipulari in contract.

2. dobanda curge din deplin drept de la scadenta fara a mai fi necesara punerea in intarziere a debitorului. Asa fiind in obligatiile comerciale internationale ce au ca obiect sume de bani, debitorul se afla de drept in intarziere din momentul in care obligatia devine exigibila. Si aceasta solutie deroga de la dispozitiile art. 1088, alin. 2, Cod civil roman care prevad punerea in intarziere a debitorului prin actiunea de chemare in judecata. In plus aceasta solutie se fundamenteaza pe prevederile art. 43 Cod comercial roman potrivit carora datoriile comerciale lichide si platibile     in bani produc dobanda de drept, produc dobanda din ziua cand devin exigibile. Astfel aceasta a devenit in mod constant aplicata si in practica comerciala internationala.

3. privitor la momentul exigibilitatii dobanzii, practica comerciala internationala s-a continuat la aplicarea principiului potrivit caruia dobanzile devin exigibile la momentul scadentei. Partile pot insa deroga de le regula intemeiata de prevederile art. 43 Cod comercial roman, convenind ca dobanda sa curga de la o data ulteriora scadentei precum, spre exemplu, expirarea unui anumit termen de la data facturii neachitate, ori chiar de la data cererii de actionare la arbitraj sau la instanta de judecata competente prin contract sau lex causae.

4. in ceea ce priveste cuantumul dobanzii, ca inca o particularitate a practicii contractuale comerciale inteernationale, aceasta este de regula convenit de catre contractanti, parasindu-se astfel regula maximului de 6% ori prevazuta de Decretul 311/1954 cand dreptul comercial roman ar fi considerat lex causae. Daca partile nu au convenit printr-o clauza expresa cuantumul dobanzii, aceasta se stabileste de instanta arbitrala sau judecatoreasca in functie de nivelul dobanzilor pe piata internationala caracteristica (ca raspunzatoare materiei) prin raportare la obiectul respectivului contract de litigiu ori la alte elemente de individualizare a spetei.

In acest sens este de remarcat, tot ca o particularitate, faptul ca in lipsa unei reglementari legale de drept intern sau printr-o conventie internationala privind cuantumul dobanzii, practic nu putem vorbii de evaluare legala, a dobanzii in Dreptul comertului international al Romaniei la care ne raportam cu lucrarea de fata ci doar despre regula practicata in materie a unei evaluari conventionale ori judiciare a dobanzii datorata creditorului prin contractul comercial international. In consecinta, dobanda astfel determinata se va percepe fara obligatia creditorului de a proba faptul ca prin intarzierea platii i-a fost cauzat un prejudiciu potrivit practicii din drept comun.

De mentionat aici este faptul ca in cazul in care potrivit normei conflictuale din Dreptul comercial privat roman, contractul comercial intarnational este guvernat de un sistem de drept strain ca lex causae, acela va determina si cuantumul dobanzii aplicabile.

i. ca o particularitate proprie practicii comerciale internationale este aceea ca anatocismul este permis. Aceasta practica a adaugarii la suma in debit a dobanzii la intreaga suma obtinuta astfel este mai ales intalnita in contractele comerciale internationale in domeniul activitatilor si relatiilor bancare, iar in cazul contractului comercial international de cont curent, potrivit art. 370-373 Cod comercial roman anatocistul este de natura esentiala.

ii. cumulul dobanzii cu plata despagubirilor pana la acoperirea integrala a prejudiciului extern numai permisa ci si in mod curent practicata in comertul international actual al Romaniei, in numeroase cazuri avand drept temei dispozitii legale precum art. 383 Cod comercial roman si art. 35 si 54 din legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale.

iii. momentul final al incetarii curgeri dobanzii este determinat, in principiu, prin raportarea la momentul platii efective, ca o ultima particularitate notabila a dobanzii in practica comerciala internationala. Aceasta ca o consecinta a practicii arbitrale de comert international care a decis ca simpla recunoasrere a datoriilor de catre debitor neurmata de plata, nu intrerupe sau determina incetarea curgerii dobanzii. Tot astfel din totalul dobanzii datorate nu se scade suma corespunzatoare timpului de amanare a arbitrarii litigiului chiar daca asemanarea a fost solicitata de creditor, pe consimtamantul aplicarii regulii prin care dobanzile se considera fructe civile ale capitalului si se considera percepute de debitor, care le datoreaza creditorului.