Subventionarea si garantarea unor preturi de catre stat

Subventionarea si garantarea unor preturi de catre stat

In economia de piata, interventia statului in mecanismul de formare a preturilor se poate realiza in forme variate si prin metode diferite. In tarile cu o economie dezvoltata mai frecvent sunt utilizate metodele indirecte de interventie a statului pe piata si anume: prin politica fiscala, vamala, valutara, de dobanzi si creditare, de protectie sociala, precum si prin comenzile si achizitiile de stat.

Sunt si alte modalitati de implicare activa, directa a statului in formarea preturilor, si anume:

subventionarea de la buget a unor produse (pentru pierderi sau diferente de pret) ori

acordarea unor prime, mentinandu-se preturile la un nivel scazut;

garantarea unor preturi de catre stat.

1.Incidenta subventiilor si a primelor asupra pretului pietei

Prin acordarea unor credite producatorilor, scutite de dobanzi sau cu dobanzi reduse, prin acordarea unor subventii si prime pe produs, statul poate stimula cresterea productiei in unele sectoare sau a exporturilor si, prin aceasta, poate influenta mecanismul formarii preturilor. Eficienta masurilor adoptate de stat depinde de conditiile acordarii acestui sprijin.

Daca subventiile bugetare sau primele pe produs sunt consistente, oferta de produse poate creste, asa cum se sugereaza in figura 6.

Subventiile bugetare se stabilesc ca diferenta intre preturile producatorilor (mai mari) si preturile de comercializare catre benefeciari (mai mici), pe cand primele pe produs sunt stabilite in suma fixa pe unitate de masura naturala (bucata,kg,sau tona etc.). Efectul lor asupra producatorilor este, in general acelasi, depinde doar de marimea si operativitatea cu care se acorda .(subventionarea pentru compensarea pierderilor se determina pe unitate de produs, ca diferenta intre costurile de extractie, mai mari, si preturile cu ridicata stabilite, in general, de catre stat sau cu acordul statului,mai mici).

Fig. 6. Efectele subventei bugetare asupra pretului de piata

In figura 6 se observa ca prin acordarea subventiilor (pentru diferente de pret) sau a primelor, oferta de produse poate creste de la q_E la qۥ_E, ceea ce va face sa se deplaseze punctul de echilibru de la Eq la Eۥq, iar noul pret de echilibru sa fie Pc, mai mic decat pretul de echilibru initial (P_E). In aceste conditii consumatorul va plati acum pretul Pc mai mic decat pretul P_E, iar producatorul va incasa acest pret Pc plus subventia bugetara (S), care insumate dau marimea Pp. Rezulta ca de subventia bugetara profita producatorul (diferenta Pp-P_E), dar de efectele ei se bucura si consumatorul (diferenta P_E-Pc), intrucat acordarea subventiei, antrenand sporirea ofertei, conduce la scaderea pretului pietei (de la P_E la Pc) cu conditia ca pretul sa nu fie mentinut fix de catre stat.

Masura in care efectele subventiei sau ale primei se impart intre producator si cumparator depinde de elasticitatea cererii si a ofertei. Astfel, daca oferta nu este elastica (ramane la q_E), de subventie va beneficia doar producatorul. Daca este elastica, de efectele ei va beneficia si consumatorul. La fel, daca cererea nu este elastica insa este elastica oferta, efectele ei se vor regasi mai ales, la cumparator, prin reducerea pretului de echilibru, din punctul de echilibru initial (E_q) pana la nivelul punctului Eۥ, punctul de intersectie a noii curbe a ofertei cu dreapta (Eqq_E) corespunzatoare cantitatii de echilibru (si cererii inelastice). De asemenea, in cazul in care acordarea subventiei este impusa de mentinerea unor preturi scazute pentru protejarea consumatorilor, valentele ei stimulative sunt reduse, si deci cresterea ofertei este limitata. In acest caz, efectele pozitive la beneficiari se asigura prin mentinerea blocata a preturilor la un nivel scazut. Dar, asa cum am mai aratat, practicarea subventiilor are si o serie de dezavantaje. De aceea, ea trebuie sa aiba un caracter limitat.