AJUTORUL PENTRU PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR

AJUTORUL PENTRU PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR

ORIENTARI COMUNITARE PRIVIND AJUTORUL DE STAT    PENTRU PROTECTIA MEDIULUI

(2001/C 37/03)

1. Introducere

In anul 1994, Comisia a adoptat orientarile comunitare privind ajutorul de stat pentru protectia mediului, care si-au incetat valabilitatea la 31 decembrie 1999. In conformitate cu punctul 4.3, Comisia a revizuit respectivele orientari in 1996 si a concluzionat ca nu era necesar sa introduca modificari inainte de expirarea perioadei de valabilitate a acestora. La 22 decembrie 1999, Comisia a decis sa prelungeasca perioada de valabilitate a orientarilor pana la 30 iunie 2000. La 28 iunie 2000, Comisia a decis prelungirea perioadei de valabilitate a orientarilor pana la 31 decembrie 2000.

De la adoptarea orientarilor in 1994, actiunile in domeniul mediului au evoluat, la initiativa statelor membre si a Comunitatii, precum si la nivel mondial, in special in urma adoptarii protocolului de la Kyoto. De exemplu, ajutoarele acordate de statele membre sunt mai numeroase in sectorul energetic si se manifesta sub forme care au fost mai putin utilizate pana recent, precum reducerea sau scutirea de obligatii fiscale. De asemenea, tind sa se dezvolte noi forme de ajutoare de exploatare. Prin urmare, Comisia trebuie sa adopte noi orientari, necesare pentru a familiariza statele membre si intreprinderile cu criteriile pe care le va aplica in deciziile privind compatibilitatea cu piata comuna a masurilor de ajutor prevazute de statele membre.

In conformitate cu dispozitiile articolului 6 din Tratatul CE, politicile Comisiei privind controlul ajutoarelor in domeniul mediului trebuie sa cuprinda obiectivele politicii de mediu, in special in scopul promovarii unei dezvoltari durabile. Prin urmare, politica de concurenta si politica de mediu nu sunt antagoniste, iar cerintele protectiei mediului trebuie integrate in definirea si punerea in aplicare a politicii de concurenta, in special in scopul promovarii unei dezvoltari durabile.

Totusi, faptul ca se tine seama de cerintele de mediu pe termen lung nu inseamna ca trebuie autorizate toate ajutoarele. Trebuie sa se tina seama de efectele pe care ajutoarele le pot avea din punctul de vedere al dezvoltarii durabile si al aplicarii integrale a principiului "poluatorul plateste". Anumite forme de ajutoare se incadreaza in mod incontestabil in aceasta categorie, in special daca permit atingerea unui nivel ridicat de protectie a mediului, evitand totodata conflictele cu principiul internalizarii costurilor. In schimb, alte forme de ajutor, pe langa faptul ca pot avea efecte negative asupra schimburilor comerciale intre statele membre si asupra concurentei, pot fi contrare principiului "poluatorul plateste" si pot pune obstacole in calea procesului de dezvoltare durabila. Aceasta situatie apare, de exemplu, daca ajutoarele nu urmaresc decat sa faciliteze adaptarea la noi standarde comunitare obligatorii.

Prin urmare, abordarea Comisiei in prezentele orientari consta in a determina daca si in ce conditii ajutoarele de stat pot fi considerate necesare pentru a se asigura protectia mediului si dezvoltarea durabila, fara a avea efecte disproportionate asupra concurentei si asupra cresterii economice. Aceasta analiza trebuie efectuata in lumina experientei acumulate in urma functionarii orientarilor din 1994 si in lumina modificarilor intervenite dupa acea data in politica de mediu.

2. Definitii si sfera de aplicare

Notiunea de protectie a mediului: in sensul prezentelor orientari, Comisia intelege prin "protectia mediului" toate actiunile destinate sa remedieze sau sa previna prejudiciile aduse mediului fizic sau resurselor naturale ori sa incurajeze utilizarea rationala a acestor resurse.

Comisia considera ca masurile de economisire a energiei si utilizarea surselor regenerabile de energie sunt, de asemenea, actiuni de protectie a mediului. Prin "masuri de economisire a energiei" se intelege, printre altele, orice actiune care permite intreprinderilor sa isi reduca consumul de energie utilizata in ciclul de productie. Proiectarea si fabricarea de masini sau de mijloace de transport care necesita mai putine resurse naturale nu intra sub incidenta prezentelor orientari. Actiunile intreprinse in cadrul uzinelor sau al altor unitati de productie in scopul cresterii sigurantei si a igienei sunt importante si pot fi eligibile pentru anumite tipuri de ajutoare, dar nu intra sub incidenta prezentelor orientari.

Notiunea de internalizare a costurilor: in sensul prezentelor orientari, prin "internalizarea costurilor" se intelege principiul conform caruia toate costurile privind protectia mediului trebuie incluse in costurile de productie ale intreprinderii.

Principiul "poluatorul plateste": principiul conform caruia costurile masurilor de combatere a poluarii trebuie suportate de catre poluatorul care cauzeaza poluarea.

Poluator: poluatorul este cel care cauzeaza prejudicii mediului, in mod direct sau indirect, sau care creeaza conditii care duc la astfel de prejudicii.

Preturi care sa reflecte costurile: principiul conform caruia preturile bunurilor sau serviciilor trebuie sa includa costurile externe asociate cu impactul negativ al productiei si comercializarii acestora asupra mediului.

Standard comunitar: standard comunitar obligatoriu care stabileste nivelurile care trebuie atinse in termeni de mediu, precum si obligatia, in temeiul dreptului comunitar, de a utiliza cele mai bune tehnici disponibile (best available techniques - BAT) care sa nu implice costuri excesive. modificata, in Directiva 84/360/CEE a Consiliului din 28 iunie 1984 privind combaterea poluarii atmosferice provenite de la instalatiile industriale (JO L 188, 16.7.1984, p. 20). Directiva 96/61/CEE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii (JO L 257, 10.10.1996, p. 26; "Directiva IPPC") a dezvoltat si a confirmat acest concept. Sfera de aplicare a Directivei IPPC se refera la instalatiile industriale cu potential ridicat de poluare. Din noiembrie 1999, directiva se aplica instalatiilor noi sau existente care au suferit schimbari importante. Instalatiile existente trebuie sa se conformeze normelor prevazute in Directiva IPPC pana in octombrie 2007. Pana la acea data, in ceea ce priveste conceptul de BAT, se aplica dispozitiile prevazute in cele doua directive mentionate anterior. Ca regula generala, standardele concrete - de exemplu valorile limita de emisii sau de consum bazate pe utilizarea celor mai bune tehnici disponibile - nu sunt stabilite de Comunitate, ci de autoritatile nationale.

Surse regenerabile de energie: surse de energie regenerabile, altele decat fosile, si anume: energia eoliana, energia solara, energia geotermica, energia valurilor, energia mareelor, instalatiile hidroelectrice cu o capacitate mai mica de 10 MW si biomasa, biomasa fiind definita ca produse agricole si forestiere, deseuri vegetale care provin din agricultura, silvicultura si din industria alimentara, deseuri de lemn si pluta netratate.

Energia electrica generata din surse regenerabile de energie: energia electrica generata in instalatii care utilizeaza exclusiv surse regenerabile de energie, precum si partea din energia electrica generata din surse de energie regenerabile in instalatii hibride care utilizeaza surse de energie conventionale, in special pentru situatii neprevazute.

Taxa de mediu: "o taxa este considerata ca fiind de mediu daca baza de impozitare are in mod evident un efect negativ asupra mediului. Cu toate acestea, o taxa poate fi considerata de mediu si in cazul in care are un efect pozitiv mai putin evident, dar totusi sesizabil. [.] In general, statele membre trebuie sa demonstreze efectele estimate ale taxei asupra mediului [.]".

Sfera de aplicare: prezentele orientari se aplica ajutoarelor destinate protejarii mediului in toate sectoarele reglementate de Tratatul CE, inclusiv in cele care fac obiectul unor reguli comunitare specifice privind ajutoarele de stat (prelucrarea otelului, constructii navale, vehicule cu motor, fibre sintetice, transport si pescuit), cu exceptia domeniului reglementat de Orientarile comunitare privind ajutoarele de stat din sectorul agricol. Prezentele orientari se aplica in sectorul pescuitului si al acvaculturii, fara a aduce atingere aplicarii dispozitiilor prevazute de Regulamentul (CE) nr. 2792/99 al Consiliului din 17 decembrie 1999 de definire a modalitatilor si conditiilor pentru actiunile structurale ale Comunitatii in sectorul pescuitului, precum si in Orientarile privind examinarea ajutoarelor de stat in sectorul pescuitului si al acvaculturii. Ajutoarele de stat pentru cercetare si dezvoltare in domeniul mediului sunt reglementate de normele prevazute de Orientarile comunitare privind ajutoarele de stat pentru cercetare si dezvoltare. In mod similar, Comisia considera ca trasaturile ajutoarelor pentru activitatile de formare in domeniul mediului nu justifica un tratament distinct al acestor ajutoare si, prin urmare, le va analiza in conformitate cu dispozitiile din Regulamentul (CE) nr. 68/2001 al Consiliului din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 si 88 din Tratatul CE ajutoarelor pentru formare.

In temeiul articolului 3 din Decizia nr. 2496/96/CECO a Comisiei din 18 decembrie 1996 de stabilire a normelor comunitare privind ajutoarele de stat pentru siderurgie, ajutoarele pentru protectia mediului in siderurgie vor fi in continuare analizate in conformitate cu Orientarile comunitare privind ajutoarele de stat pentru protectia mediului, publicate in Jurnalul Oficial C 72 din 10 martie 1994, pana la data expirarii Tratatului CECO.

Aceste prevederi nu sunt aplicabile costurilor irecuperabile, care vor fi reglementate separat. Comisia subliniaza ca, in temeiul Regulamentului (CE) nr. 69/2001 al Comisiei de aplicare a articolelor 87 si 88 din Tratatul CE la ajutoarele de minimis din 12 ianuarie 2001, ajutoarele a caror valoare nu depaseste 100 000 EUR, acordate unei intreprinderi pe o perioada de trei ani, nu intra sub incidenta dispozitiilor articolului 87. Totusi, regulamentul in cauza nu se aplica sectorului agricol, pescuitului si transporturilor si nici sectoarelor reglementate de Tratatul CECO.

3. Politica de control al ajutorului de stat si politica de mediu

In cursul anilor '70 si '80, politica de mediu comunitara a fost marcata de o abordare indeosebi colectiva. S-a pus accent pe standardele care urmareau sa reflecte principalele probleme ale politicii de mediu.

Al cincilea program de actiune privind mediul, intitulat "Catre o dezvoltare durabila" si adoptat in 1993, marcheaza o anumita indepartare de la aceasta abordare. Programul subliniaza necesitatea unei politici pe termen lung avand ca scop promovarea unei dezvoltari durabile. Obiectivul este concilierea pe termen lung a dezvoltarii economiei europene cu necesitatea de a proteja mediul. Actiunea comunitara nu trebuie sa se mai limiteze doar la reactii la problemele de mediu, ci, in conformitate cu dispozitiile explicite prevazute la articolul 6 din Tratatul CE, modificat de Tratatul de la Amsterdam, trebuie sa asigure integrarea cerintelor de mediu in definirea si aplicarea tuturor politicilor comunitare si sa incurajeze implicarea activa a agentilor socioeconomici.

De asemenea, articolul 174 din tratat prevede ca principiu de baza pentru politica comunitara principiul "poluatorul plateste". Costurile asociate protectiei mediului trebuie internalizate de catre intreprinderi intocmai ca orice alte costuri de productie. In scopul punerii in aplicare a acestei politici, Comunitatea trebuie sa utilizeze o serie de instrumente: reglementarea, in special adoptarea unor standarde, dar si acordurile voluntare sau instrumentele economice.

In 1996, Comisia a elaborat un raport privind progresele inregistrate in aplicarea celui de-al cincilea program de actiune privind mediul. Respectivul raport afirma ca strategia de ansamblu a programului si obiectivele acestuia sunt inca valabile. Integrarea aspectelor de mediu si de durabilitate in celelalte politici comunitare a progresat in mod incontestabil. Totusi, aspectul care lipseste inca este schimbarea reala a atitudinii din partea tuturor partilor interesate: factori politici de decizie, intreprinderi si cetateni. Dezvoltarea notiunii de responsabilitate comuna fata de mediu si sensibilizarea cetatenilor privind implicatiile in domeniu sunt deosebit de importante.

In 1999, Comisia a elaborat o evaluare globala a celui de-al cincilea program de actiune. In evaluare se constata ca, desi programul a sporit sensibilizarea partilor implicate, cetatenilor si factorilor de decizie din celelalte sectoare fata de necesitatea de a urmari in mod activ atingerea obiectivelor privind mediul, progresul de ansamblu realizat in schimbarea tendintelor economice si a comportamentelor daunatoare pentru mediu a fost insuficient.

De asemenea, in evaluare se mentioneaza ca "este din ce in ce mai evident faptul ca daunele cauzate mediului genereaza costuri pentru intreaga societate si ca, dimpotriva, actiunile in favoarea mediului pot avea consecinte benefice exprimate prin crestere economica, crearea de locuri de munca si competitivitate" si ca "aplicarea efectiva a principiului poluatorul plateste si internalizarea completa a costurilor de mediu de catre poluator raman un proces major".

Prin urmare, politicile Comisiei privind controlul ajutoarelor de stat pentru mediu trebuie sa indeplineasca o cerinta dubla:

(a) sa asigure functionarea concurentiala a pietelor, promovand in acelasi timp realizarea unei piete unice si competitivitatea ridicata intre intreprinderi;

(b) sa asigure integrarea cerintelor de protectie a mediului in definirea si punerea in aplicare a politicii de concurenta, in special in scopul promovarii unei dezvoltari durabile. In acest context, Comisia considera ca internalizarea costurilor este un obiectiv prioritar care poate fi atins prin diferite mijloace, inclusiv cu ajutorul instrumentelor fondate pe legile pietei sau al instrumentelor de reglementare, care sunt cele mai eficiente mijloace pentru a atinge obiectivele mentionate anterior.

Internalizarea costurilor contribuie la reflectarea corecta a costurilor in preturi, in masura in care agentii economici aloca resursele financiare proprii in functie de preturile bunurilor si serviciilor pe care doresc sa le cumpere. Raportul privind progresul obtinut in cadrul celui de-al cincilea program subliniaza faptul ca acest obiectiv nu a fost realizat, deoarece preturile nu reflecta costurile ecologice. Absenta reflectarii corecte a costurilor in preturi atrage limitarea posibilitatilor de sensibilizare a publicului si favorizeaza exploatarea excesiva a resurselor naturale.

Reflectarea corecta a costurilor in preturi in toate etapele procesului economic constituie cea mai buna cale de a sensibiliza publicul cu privire la costurile pe care le implica protectia mediului. In afara de efectele potential negative pe care le pot avea asupra schimburilor comerciale si asupra concurentei, ajutoarele de stat contravin, in general, acestui scop, deoarece permit anumitor intreprinderi sa isi reduca costurile in mod artificial si sa nu dezvaluie consumatorilor costurile de protectie a mediului. Prin urmare, pe termen lung, anumite forme de ajutor de stat sunt contrare obiectivelor de dezvoltare durabila.

Orientarile comunitare privind ajutorul de stat adoptate de Comisie in 1994 reprezinta o parte integranta a acestei politici comunitare. In general, principiul "poluatorul plateste" si necesitatea internalizarii costurilor asociate protectiei mediului de catre intreprinderi par sa pledeze impotriva acordarii de ajutoare de stat.

Cu toate acestea, orientarile mentioneaza ca ajutoarele in cauza pot fi justificate in doua situatii:

(a) in anumite situatii specifice in care nu este inca posibila internalizarea totala a costurilor de catre intreprinderi si, prin urmare, ajutoarele pot constitui o solutie temporara de rezerva prin faptul ca incurajeaza intreprinderile sa se adapteze la standarde;

(b) de asemenea, ajutoarele pot avea un efect stimulator de incurajare a intreprinderilor sa depaseasca standardele sau sa efectueze investitii suplimentare destinate sa reduca poluarea provenita de la instalatiile lor.

In cadrul orientarilor adoptate in 1994, Comisia a considerat ca, in anumite cazuri, nu era inca posibila internalizarea totala a costurilor si ca erau necesare ajutoare temporare. Cu toate acestea, din 1994 au intervenit urmatoarele modificari:

(a) de la adoptarea celui de-al cincilea program privind mediul, care se intemeia deja pe principiul "poluatorul plateste" si pe necesitatea internalizarii costurilor, intreprinderile au avut la dispozitie sapte ani pentru a se adapta aplicarii progresive a principiului;

(b) raportul Comisiei privind progresul realizat in cadrul celui de-al cincilea program din 1996 si raportul de evaluare globala din 1999 reafirma nevoia de a asigura internalizarea costurilor si utilizarea instrumentelor de piata pentru a se putea realiza progrese semnificative in ameliorarea mediului;

(c) utilizarea instrumentelor de piata si a preturilor corecte a fost, de asemenea, incurajata prin Protocolul de la Kyoto privind schimbarile climaterice.

Prin urmare, Comisia considera ca ajutoarele nu trebuie sa reprezinte un substitut pentru internalizarea costurilor. Daca se tine seama pe termen lung de cerintele de mediu, preturile trebuie sa reflecte in mod corect costurile, iar costurile de protectie a mediului trebuie internalizate in totalitate. In consecinta, Comisia considera ca acordarea de ajutoare nu se mai justifica in cazul investitiilor destinate doar conformarii intreprinderilor la standarde tehnice comunitare noi sau deja existente. Totusi, pentru a raspunde dificultatilor deosebite cu care se confrunta intreprinderile mici si mijlocii (IMM), trebuie prevazuta posibilitatea de a acorda ajutoare acestor intreprinderi pentru a se putea adapta la noile standarde comunitare pe o perioada de trei ani de la adoptarea respectivelor standarde. Cu toate acestea, ajutoarele pot fi utile in cazul in care constituie stimulente pentru atingerea unui nivel de protectie mai ridicat decat nivelul prevazut de standardele comunitare. Acesta este cazul in care un stat membru decide sa adopte standarde mai stricte decat standardele comunitare, pentru a atinge un nivel superior de protectie a mediului. Acelasi lucru se aplica unei intreprinderi care investeste in protectia mediului depasind normele comunitare cele mai stricte existente sau in absenta unor standarde comunitare.

Cu toate acestea, nu a fost dovedit efectul stimulator al ajutoarelor destinate sa sprijine intreprinderile sa se conformeze standardelor tehnice comunitare, noi sau deja existente. Respectivele standarde constituie dreptul comun pe care intreprinderile trebuie sa il respecte, prin urmare nu este necesar un ajutor care sa le incurajeze sa respecte legea.

Cazul special al sectorului energetic si reduceri de taxe

De la adoptarea orientarilor in 1994, sectorul energetic a suferit modificari majore de care trebuie sa se tina seama.

Anumite state membre au adoptat, sunt pe cale sa adopte sau ar putea intentiona sa adopte taxe care au ca efect protectia mediului. In unele cazuri, se acorda scutiri sau reduceri de taxe anumitor categorii de intreprinderi pentru a se evita plasarea acestora in situatii de concurenta dificile. Comisia apreciaza ca astfel de masuri pot constitui ajutoare de stat in sensul articolului 87 din tratat. Totusi, efectele negative ale unor asemenea ajutoare pot fi compensate prin aspectele pozitive rezultate in urma adoptarii taxelor. Prin urmare, daca asemenea derogari sunt necesare pentru a se asigura adoptarea sau mentinerea unor taxe aplicabile tuturor produselor, Comisia considera ca ele pot fi acceptate, in anumite conditii si pe o perioada limitata. In cazul in care sunt indeplinite conditiile in cauza, perioada respectiva poate atinge zece ani. La sfarsitul perioadei, statele membre au posibilitatea de a notifica din nou masurile in cauza Comisiei, care poate urma aceeasi abordare in cadrul propriilor analize, tinand seama de rezultatele pozitive obtinute in ceea ce priveste mediul.

In ultimii ani, statele membre au intervenit, de asemenea, in favoarea utilizarii surselor regenerabile de energie si a producerii combinate de energie termica si de energie electrica, fapt incurajat de Comisie, tinand seama de avantajele importante pentru mediu. Prin urmare, Comisia estimeaza ca, atunci cand masurile de promovare a surselor regenerabile de energie si a producerii combinate de energie termica si de energie electrica constituie ajutoare de stat, acestea pot fi acceptate in anumite conditii. Totusi, asemenea ajutoare nu trebuie sa aduca atingere altor dispozitii din tratat sau din legislatia secundara.

4. Importanta relativa a ajutoarelor pentru protectia mediului

Datele colectate in cadrul celei de-a opta anchete privind ajutoarele de stat in Uniunea Europeana in industria prelucratoare si in alte sectoare arata ca, intre 1996 si 1998, ajutoarele de mediu nu au reprezentat in medie decat 1,85 % din totalul ajutoarelor acordate in industria prelucratoare si in sectorul serviciilor.

In perioada 1994-1999, ajutoarele pentru protectia mediului au fost acordate, in special, sub forma de subventii. Proportional, celelalte forme de ajutor, precum imprumuturile cu dobanda mica, garantiile de stat etc., au fost putin utilizate.

In ceea ce priveste sectoarele pentru care au fost acordate ajutoare, in perioada 1998-1999 se observa o crestere a ajutoarelor pentru masuri in sectorul energetic, fie pentru economia de energie, fie pentru promovarea de surse de energie noi sau regenerabile, in special sub forma de ecotaxe.

5. Conditii generale de autorizare a ajutoarelor pentru protectia mediului

5.1. Ajutoarele pentru investitii

5.1.1. Ajutoare tranzitorii acordate IMM-urilor pentru a se adapta la noile standarde comunitare

Pentru o perioada de trei ani de la data adoptarii unor noi standarde comunitare obligatorii, ajutoarele pentru investitii acordate IMM-urilor pentru a se adapta la noile standarde pot fi autorizate pana la un nivel maxim de 15 % brut din costurile eligibile.

5.1.2. Conditii generale de autorizare a ajutoarelor pentru investitii acordate intreprinderilor care depasesc standardele comunitare

Ajutoarele pentru investitii care permit intreprinderilor sa depaseasca standardele comunitare aplicabile pot fi autorizate pana la un nivel maxim de 30 % brut din costurile de investitie eligibile prevazute la punctul 37. Aceste conditii se aplica de asemenea si in cazul intreprinderilor care realizeaza investitii in absenta unor standarde comunitare obligatorii, precum si in cazul intreprinderilor care trebuie sa realizeze investitii pentru a se conforma unor standarde nationale mai stricte decat standardele comunitare aplicabile.

5.1.3. Investitii in sectorul energetic

Investitiile in economisirea de energie sunt considerate investitii in scopul promovarii protectiei mediului. Aceste investitii joaca un rol important in atingerea, de o maniera economica, a obiectivelor comunitare privind mediul. Prin urmare, aceste investitii pot beneficia de ajutor la o rata de baza de 40 % din costurile eligibile.

Investitiile pentru producerea combinata de energie electrica si termica pot, de asemenea, sa beneficieze de prezentele orientari, daca se poate dovedi faptul ca respectivele masuri sunt benefice pentru protectia mediului, fie datorita nivelului deosebit de ridicat al randamentului conversiei, fie datorita faptului ca masurile permit reducerea consumului de energie, fie datorita faptului ca procesul de productie ar crea mai putine prejudicii mediului. In aceasta privinta, Comisia va tine seama in special de tipul de energie primara utilizat in procesul de productie. De asemenea, trebuie sa se tina seama si de faptul ca utilizarea intr-o mai mare masura a energiei din productia combinata de energie termica si de energie electrica constituie o prioritate comunitara in domeniul mediului. Prin urmare, aceste investitii pot beneficia de ajutoare pentru investitii la o rata de baza de 40 % din costurile eligibile.

Investitiile pentru promovarea surselor regenerabile de energie sunt asimilate investitiilor pentru mediu realizate in absenta unor standarde comunitare obligatorii. De asemenea, trebuie sa se tina seama de faptul ca masurile pentru promovarea surselor regenerabile de energie constituie una dintre prioritatile comunitare in domeniul mediului si unul dintre obiectivele pe termen lung care trebuie incurajate cel mai mult. Prin urmare, rata de baza pentru investitiile in favoarea acestor forme de energie este de 40 % din costurile eligibile.

Comisia considera ca trebuie favorizate si instalatiile de energie regenerabila care permit aprovizionarea integrala a unei comunitati, precum o insula sau o aglomeratie urbana. Investitiile realizate in acest cadru pot beneficia de un bonus de 10 procente peste rata de baza de 40 % din costurile eligibile.

Comisia considera ca, daca se dovedeste necesar, statele membre trebuie sa poata acorda ajutoare pentru investitii pentru promovarea energiilor regenerabile de pana la 100 % din costurile eligibile. Instalatiile in cauza nu pot beneficia de nici un ajutor suplimentar ulterior.

5.1.4. Bonus pentru intreprinderile situate in regiuni asistate

In regiunile eligibile pentru ajutoare nationale regionale, intreprinderile pot primi ajutoare pentru promovarea dezvoltarii regionale. Pentru a incuraja respectivele intreprinderi sa realizeze investitii suplimentare pentru mediu, trebuie sa fie posibil daca este cazul sa fie acordate ajutoare suplimentare, luandu-se in considerare investitiile pentru mediu realizate.

Prin urmare, in regiunile eligibile pentru ajutoare regionale, rata maxima a ajutorului pentru mediu aplicabila costurilor eligibile prevazute la punctul 37 se determina dupa cum urmeaza.

In regiunile asistate, rata maxima aplicabila a ajutorului este cea mai mare dintre urmatoarele doua optiuni:

(a) fie rata de baza aplicabila ajutoarelor de investitii pentru mediu, si anume 30 % brut (sistem standard), 40 % brut (investitii in economisirea de energie, investitii in surse regenerabile de energie sau investitii pentru producerea combinata de energie electrica si energie termica) sau 50 % brut (investitii in surse regenerabile de energie care permit aprovizionarea integrala a unei comunitati), plus 5 procente brut pentru regiunile prevazute la articolul 87 alineatul (3) litera (c) si 10 procente pentru regiunile prevazute la articolul 87 alineatul (3) litera (a);

(b) fie rata ajutorului regional plus 10 procente brut.

5.1.5. Bonus pentru IMM-uri

Pentru intreprinderile mici si mijlocii care realizeaza investitiile mentionate anterior este posibila o majorare a ajutorului cu 10 procente brut. In sensul prezentelor orientari, definitia IMM-urilor este cea prevazuta de textele comunitare relevante.

Bonusurile mentionate anterior acordate pentru regiunile asistate si IMM-uri pot fi cumulate, dar rata maxima a ajutorului pentru mediu nu poate depasi in nici o situatie 100 % brut din costurile eligibile. IMM-urile nu pot beneficia de un bonus dublu, pe de o parte, in baza dispozitiilor aplicabile ajutoarelor regionale, iar, pe de alta parte, in baza dispozitiilor aplicabile in domeniul mediului.

5.1.6. Investitiile luate in considerare

Investitiile luate in considerare sunt investitii in terenuri, in cazul in care sunt strict necesare pentru indeplinirea obiectivelor de mediu, investitii in cladiri, instalatii si echipamente destinate sa reduca sau sa elimine poluarea si alte consecinte negative si investitii privind adaptarea metodelor de productie in vederea protectiei mediului.

De asemenea, pot fi luate in considerare cheltuielile privind transferul de tehnologie prin achizitii de licente de exploatare sau de cunostinte tehnice brevetate sau nebrevetate. Dar aceste active necorporale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

5.1.7. Costuri eligibile

Costurile eligibile trebuie sa se limiteze strict la costurile generate de investitiile suplimentare necesare atingerii obiectivelor de protectie a mediului.

Acest lucru are urmatoarele consecinte: in cazul in care costurile de investitii pentru protectia mediului nu pot fi usor identificate in costurile totale, Comisia tine seama de metode de calcul obiective si transparente, precum costul unei investitii comparabile din punct de vedere tehnic, dar care nu permite atingerea aceluiasi nivel de protectie a mediului.

In toate cazurile, costurile eligibile trebuie calculate fara a se tine seama de avantajele obtinute in urma unei eventuale cresteri de capacitate, in urma economiilor de costuri realizate in decursul primilor cinci ani de viata a investitiei, precum si in urma productiei auxiliare suplimentare din aceeasi perioada de cinci ani.

In cazul energiei regenerabile, costurile eligibile de investitii corespund in mod normal costurilor suplimentare suportate de intreprindere comparativ cu o instalatie de producere de energie conventionala cu aceeasi capacitate de productie efectiva de energie.

In cazul in care IMM-urile se adapteaza la noile standarde comunitare, costurile eligibile includ costurile suplimentare de investitii necesare atingerii nivelului de protectie a mediului prevazut de standardele respective.

In cazul in care o intreprindere se adapteaza la standarde nationale adoptate in absenta unor standarde comunitare, costurile eligibile includ costurile suplimentare de investitii necesare atingerii nivelului de protectie a mediului prevazut de standardele nationale.

In cazul in care o intreprindere se adapteaza la standarde nationale mai stricte decat standardele comunitare sau in cazul depasirii voluntare a standardelor comunitare, costurile eligibile includ costurile suplimentare de investitii necesare atingerii unui nivel de protectie a mediului mai ridicat decat nivelul prevazut de standardele comunitare. Costurile investitiilor necesare atingerii nivelului de protectie prevazut de standardele comunitare nu sunt eligibile.

In cazul in care nu exista standarde prevazute, costurile eligibile includ costurile de investitii necesare atingerii unui nivel de protectie a mediului mai ridicat decat cel pe care intreprinderea sau intreprinderile in cauza l-ar atinge in absenta unui ajutor pentru protectia mediului.

5.1.8. Reabilitarea zonelor industriale poluate

Interventiile realizate de intreprinderile care remediaza prejudiciile aduse mediului prin reabilitarea zonelor industriale poluate pot intra in sfera de aplicare a prezentelor orientari. Prejudiciile in cauza aduse mediului pot fi prejudicii aduse calitatii solului sau a apelor de suprafata ori subterane.

In cazul in care persoana responsabila de poluare este identificata in mod clar, aceasta trebuie sa finanteze reabilitarea in conformitate cu principiul "poluatorul plateste" si fara nici un ajutor de stat. Prin "persoana responsabila de poluare" se intelege persoana responsabila in temeiul legislatiei aplicabile in fiecare stat membru, fara a aduce atingere adoptarii normelor comunitare in domeniu.

In cazul in care persoana responsabila de poluare nu este identificata sau nu poate suporta costurile, persoana responsabila cu realizarea lucrarilor poate beneficia de un ajutor in acest sens.

Valoarea ajutorului pentru reabilitarea zonelor industriale poluate se poate ridica la 100 % din costurile eligibile, plus 15 % din costul lucrarilor. Costurile eligibile sunt egale cu costul lucrarilor minus cresterea valorii terenului.

Valoarea totala a ajutorului nu poate, in nici un caz, sa depaseasca cheltuielile reale suportate de intreprindere.

5.1.9. Relocalizarea intreprinderilor

Comisia considera ca regula generala ca relocalizarea intreprinderilor pe amplasamente noi nu constituie o actiune de protectie a mediului si, prin urmare, nu da dreptul la ajutoare in temeiul prezentelor orientari.

Cu toate acestea, acordarea unor ajutoare poate fi justificata in cazul in care o intreprindere situata in mediul urban sau intr-o zona inclusa in programul Natura 2000 realizeaza, in mod legal, o activitate care cauzeaza o poluare semnificativa si, din motive de amplasare, trebuie sa se mute intr-o zona adecvata.

Criteriile urmatoare trebuie indeplinite cumulativ:

(a) schimbarea locatiei trebuie motivata de considerente de protectie a mediului si trebuie sa fi fost dispusa prin decizie administrativa sau judiciara;

(b) intreprinderea trebuie sa respecte cele mai stricte standarde de mediu aplicabile in noua regiune in care se stabileste.

Intreprinderea care indeplineste conditiile mentionate anterior poate primi ajutor pentru investitii

Pentru a stabili valoarea costurilor eligibile in cazul ajutorului de relocalizare, Comisia tine seama, pe de o parte, de rezultatul vanzarii sau al inchirierii instalatiilor sau terenurilor abandonate si de compensarea in cazul exproprierii si, pe de alta parte, de costurile asociate achizitionarii unui teren sau construirii ori achizitionarii de noi instalatii avand aceeasi capacitate cu cea a instalatiei abandonate. De asemenea, trebuie sa se tina seama de orice alte beneficii obtinute in urma transferului instalatiilor, in special beneficii obtinute in urma unei ameliorari, cu ocazia transferului, a tehnologiei utilizate, precum si de avantajele contabile asociate unei mai bune utilizari a instalatiei. Investitiile realizate in scopul unei eventuale cresteri a capacitatii nu pot fi luate in considerare la calcularea costurilor eligibile care confera dreptul la acordarea unui ajutor pentru protectia mediului.

In cazul in care decizia administrativa sau judiciara prin care se dispune schimbarea locatiei are ca efect rezilierea anticipata a unui contract de inchiriere de terenuri sau de cladiri, eventualele penalitati suportate de intreprindere pentru rezilierea contractului pot fi luate in considerare la calcularea costurilor eligibile.

5.1.10. Dispozitii comune

Ajutoarele pentru investitiile de depasire a standardelor comunitare sau in absenta unor standarde comunitare nu pot fi acordate daca respectiva depasire nu constituie decat o adaptare la standardele comunitare deja adoptate, dar care nu au intrat inca in vigoare. O intreprindere nu poate beneficia de ajutor pentru a se adapta standardelor nationale mai stricte decat standardele comunitare sau in absenta unor standarde comunitare decat daca respecta standardele nationale in cauza pana la data limita prevazuta in dispozitiile nationale relevante. Investitiile realizate dupa aceasta data nu sunt eligibile.

5.2. Ajutoare pentru IMM-uri pentru servicii de asistenta/consultanta in domeniul mediului

Serviciile de asistenta/consultanta au un rol important in sprijinirea IMM-urilor pentru a realiza progrese in domeniul protectiei mediului. Prin urmare, Comisia considera ca pot fi acordate ajutoare in conformitate cu dispozitiile prevazute de Regulamentul (CE) nr. 70/2001.

5.3. Ajutoare de exploatare

5.3.1. Norme aplicabile ajutoarelor de exploatare pentru gestionarea deseurilor si economisirea de energie

Urmatoarele norme se aplica pentru doua categorii de ajutoare de exploatare, si anume:

(a) ajutoare pentru gestionarea deseurilor, daca respectiva gestionare este conforma cu clasificarea ierarhica a principiilor de gestionare a deseurilor;

(b) ajutoare in domeniul economisirii de energie.

In cazul in care se dovedesc a fi indispensabile, asemenea ajutoare trebuie sa se limiteze la stricta compensare a costurilor suplimentare de productie in raport cu preturile practicate pe piata ale produselor sau ale serviciilor in cauza. De asemenea, aceste ajutoare trebuie sa fie temporare si, ca regula generala, descrescatoare, pentru a stimula respectarea, intr-un termen rezonabil, a principiului reflectarii costurilor in preturi.

Comisia considera ca intreprinderile trebuie, in mod normal, sa suporte costurile tratarii deseurilor industriale in conformitate cu principiul "poluatorul plateste". Totusi, ajutorul de exploatare poate fi necesar in cazul in care sunt adoptate standarde nationale mai stricte decat standardele comunitare aplicabile sau daca sunt adoptate standarde nationale in absenta unor norme comunitare, astfel incat intreprinderile isi pot pierde temporar competitivitatea la nivel international.

Intreprinderile care beneficiaza de ajutoare de exploatare pentru tratarea deseurilor industriale sau neindustriale trebuie sa finanteze serviciile proportional cu cantitatea de deseuri pe care o produc si/sau cu costul tratarii.

Pentru toate ajutoarele de exploatare, durata este limitata la cinci ani in cazul unui ajutor descrescator. In primul an, intensitatea ajutorului poate ajunge la 100 % din costurile suplimentare, dar trebuie sa descreasca in mod linear pentru a ajunge la zero la sfarsitul celui de-al cincilea an.

In cazul unui ajutor nedescrescator durata sa este limitata la cinci ani, iar intensitatea sa nu trebuie sa depaseasca 50 % din costurile suplimentare.

5.3.2. Norme aplicabile tuturor ajutoarelor de exploatare sub forma de reduceri sau scutiri de taxe

La adoptarea taxelor aplicabile anumitor activitati din motive de protectie a mediului, statele membre pot considera necesar sa prevada eventuale scutiri temporare in favoarea anumitor intreprinderi, in special ca urmare a absentei unei armonizari la nivel european sau a riscurilor temporare de pierdere a competitivitatii la nivel international. In general, asemenea scutiri constituie ajutor de exploatare in sensul articolului 87 din Tratatul CE. In analiza acestor masuri trebuie sa se examineze, printre altele, daca impunerea taxei este rezultatul unei decizii comunitare sau al unei decizii autonome a unui stat membru.

In cazul in care impunerea taxei este rezultatul unei decizii autonome a unui stat membru, intreprinderile in cauza pot intampina dificultati in adaptarea rapida la noile sarcini fiscale. In asemenea situatii se poate justifica o scutire temporara in favoarea anumitor intreprinderi, care sa le permita acestora sa se adapteze la noua situatie fiscala.

In cazul in care impunerea taxei este prevazuta de o directiva comunitara, pot aparea doua situatii:

(a) statul membru aplica, pentru anumite produse, o taxa la o rata superioara ratei minime prevazute de directiva comunitara si acorda o scutire anumitor intreprinderi care, prin urmare, trebuie sa plateasca taxa la o rata inferioara, dar totusi, cel putin egala cu rata minima prevazuta in directiva. Comisia considera ca astfel de situatii pot justifica o scutire temporara pentru a permite intreprinderilor sa se adapteze regimului mai ridicat de taxare si sa le orienteze catre actiuni mai favorabile protectiei mediului;

(b) statul membru aplica, pentru anumite produse, o taxa la rata minima prevazuta de directiva comunitara si acorda o scutire anumitor intreprinderi care fac astfel obiectul unui regim de taxare la o rata inferioara ratei minime. In cazul in care nu este autorizata prin directiva in cauza, o asemenea scutire constituie ajutor incompatibil cu dispozitiile articolului 87 din tratat. In cazul in care este autorizata prin respectiva directiva, Comisia poate considera ca este compatibila cu dispozitiile articolului 87 in masura in care este necesara si nu este disproportionata in raport cu obiectivele comunitare urmarite. Comisia acorda o atentie deosebita strictei limitari in timp a unei astfel de scutiri.

In general, masurile fiscale in cauza trebuie sa contribuie in mod semnificativ la protectia mediului. Trebuie sa se asigure faptul ca scutirile, prin insasi natura lor, nu aduc atingere obiectivelor generale urmarite.

Aceste scutiri pot constitui ajutor de exploatare care poate fi autorizat in urmatoarele conditii.

1. In cazul in care, din motive de protectie a mediului, un stat membru introduce o noua taxa intr-un sector de activitate sau pentru anumite produse in privinta carora nu a fost realizata o armonizare fiscala comunitara sau in cazul in care taxa prevazuta de statul membru este superioara taxei prevazute de legislatia comunitara, Comisia considera ca deciziile de scutire pe o perioada de zece ani fara caracter descrescator se pot justifica in doua cazuri:

(a) in cazul in care aceste scutiri sunt conditionate de incheierea unor acorduri intre statul membru in cauza si intreprinderile beneficiare, prin care intreprinderile sau asociatiile de intreprinderi se angajeaza sa atinga obiective de protectie a mediului pe perioada de acordare a scutirilor sau in cazul in care intreprinderile se angajeaza sa incheie acorduri voluntare cu acelasi efect. Aceste acorduri sau angajamente pot avea ca obiect, printre altele, reducerea consumului de energie, reducerea emisiilor sau o oricare alta masura privind mediul. Continutul acestor acorduri trebuie negociat de catre fiecare stat membru si evaluat de Comisie in momentul notificarii proiectelor de ajutor de stat. Statele membre trebuie sa asigure monitorizarea stricta a angajamentelor luate de catre intreprinderi sau de catre asociatiile de intreprinderi. Acordurile incheiate intre un stat membru si intreprinderile sau asociatiile de intreprinderi in cauza trebuie sa prevada modalitatile de sanctionare aplicabile in cazul nerespectarii angajamentelor asumate.

Dispozitiile se aplica, de asemenea, in cazul in care un stat membru supune acordarea unei reduceri fiscale unor conditii care au acelasi efect ca si acordurile sau angajamentele mentionate anterior;

(b) aceste scutiri nu sunt conditionate de incheierea de acorduri intre statul membru in cauza si intreprinderile beneficiare, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii alternative:

- in cazul in care reducerea se refera la o taxa comunitara, suma platita efectiv de intreprinderi dupa reducere trebuie sa ramana superioara sumei minime comunitare pentru a stimula intreprinderile sa imbunatateasca protectia mediului;

- in cazul in care reducerea se refera la o taxa nationala impusa in absenta unei taxe comunitare, intreprinderile care beneficiaza de reducere trebuie totusi sa plateasca o parte importanta din taxa nationala.

2. Dispozitiile prevazute se pot aplica taxelor existente, daca sunt indeplinite urmatoarele doua conditii cumulative:

(a) taxa in cauza trebuie sa aiba un efect pozitiv important in ceea ce priveste protectia mediului;

(b) derogarile pentru intreprinderile in cauza trebuie sa fi fost decise simultan cu adoptarea taxei sau trebuie sa fi devenit necesare ca rezultat al unei modificari importante a conditiilor economice care au adus intreprinderea intr-o situatie concurentiala dificila. In al doilea caz, cuantumul reducerii nu poate fi superior cresterii costurilor care rezulta in urma modificarii conditiilor economice. Atunci cand nu se mai inregistreaza o crestere a costurilor, reducerea nu se mai aplica.

3. De asemenea, statele membre pot incuraja dezvoltarea procedeelor de producere a energiei electrice din surse conventionale de energie, precum gazele naturale, care au o eficienta energetica mult mai mare decat eficienta energetica obtinuta prin procedee de productie conventionale. In asemenea cazuri, tinand seama de importanta unor asemenea tehnici pentru protectia mediului si cu conditia ca energia primara utilizata sa reduca in mod semnificativ efectele negative in ceea ce priveste protectia mediului, Comisia considera ca scutirea totala de taxe poate fi justificata pe o perioada de cinci ani, in cazul in care ajutorul nu este degresiv. De asemenea, se pot acorda derogari pentru 10 ani.

In cazul in care o taxa existenta face obiectul unei cresteri importante si in cazul in care statul membru in cauza considera ca sunt necesare derogari pentru anumite intreprinderi, conditiile prevazute privind noile taxe se aplica prin analogie.

In cazul in care reducerile au ca obiect o taxa care a fost armonizata la nivel comunitar si in cazul in care taxa nationala este inferioara sau egala cu minimul comunitar, Comisia considera ca scutirile pe termen lung nu sunt justificate. In acest caz, eventualele scutiri acordate trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute    si trebuie, in orice caz, sa faca obiectul unei autorizari exprese de derogare de la minimul comunitar.

In toate cazurile de reducere a taxelor, statul membru poate acorda ajutoare de exploatare.

5.3.3. Norme aplicabile ajutoarelor de exploatare pentru sursele regenerabile de energie

In general, in ceea ce priveste producerea de energie regenerabila, se acorda ajutoare de exploatare in conformitate cu prezentele orientari.

Comisia considera ca astfel de ajutoare trebuie sa beneficieze de tratament special datorita dificultatilor pe care aceste surse de energie le-au intalnit in concurenta efectiva cu sursele conventionale. De asemenea, trebuie sa se tina seama de faptul ca politica comunitara urmareste sa incurajeze dezvoltarea acestor surse de energie, in special din motive de mediu. Sunt necesare ajutoare in special in cazul in care procedeele tehnice disponibile nu permit producerea energiei la costuri unitare comparabile cu cele ale surselor conventionale.

Astfel, ajutoarele de exploatare se pot justifica pentru a acoperiri diferenta dintre costurile de productie a energiei din surse regenerabile de energie si pretul de piata pentru energia respectiva. Forma unui astfel de ajutor poate varia, in functie de tipul de energie in cauza si de modalitatile de asistenta adoptate de statele membre. In plus, in cadrul unei analize, Comisia tine seama de pozitia concurentiala a fiecarui tip de energie in cauza.

Statele membre pot acorda ajutoare pentru surse regenerabile de energie dupa cum urmeaza:

5.3.3.1. Optiunea 1

In domeniul energiei regenerabile, costurile de investitii unitare sunt deosebit de ridicate si, in general, reprezinta o parte semnificativa din costurile intreprinderilor, nepermitandu-le sa practice preturi competitive pe pietele pe care vand energie.

Pentru a tine mai bine seama de aceasta bariera de acces la intrarea pe piata pentru energiile regenerabile, statele membre pot acorda ajutoare pentru a compensa diferenta dintre costurile de productie a energiei regenerabile si pretul de piata pentru forma de energie in cauza. Eventualele ajutoare de exploatare nu pot fi acordate decat pentru asigurarea amortizarii instalatiilor. Energia suplimentara produsa de instalatie nu poate beneficia de sprijin. Totusi, ajutorul poate acoperi un nivel rezonabil al rentabilitatii capitalului daca statele membre pot stabili ca acest lucru este indispensabil, tinand seama de slaba competitivitate a anumitor surse regenerabile de energie.

Pentru a stabili valoarea ajutorului de exploatare, trebuie sa se tina seama, de asemenea, de eventualele ajutoare de investitii acordate intreprinderilor in cauza pentru noile instalatii.

La notificarea Comisiei cu privire la schemele de ajutor, statele membre trebuie sa precizeze mecanismele exacte de sprijin, in special metodele de calculare a valorii ajutorului. In cazul in care Comisia autorizeaza respectivele scheme, statele membre trebuie sa aplice respectivele mecanisme si metode de calcul la acordarea ajutoarelor pentru intreprinderi

Spre deosebire de majoritatea celorlalte surse regenerabile de energie, biomasa necesita investitii relativ mai mici, dar implica niste costuri de functionare mai ridicate. Prin urmare, Comisia poate aproba ajutoare de exploatare care sa depaseasca totalul investitiilor, in cazul in care statele membre pot demonstra ca totalul costurilor suportate de intreprinderi dupa amortizarea instalatiilor continua sa depaseasca preturile pe piata energiei.

5.3.3.2. Optiunea 2

Statele membre pot acorda sprijin pentru sursele regenerabile de energie prin utilizarea mecanismelor de piata, cum ar fi, spre exemplu, certificatele ecologice sau licitatiile. Aceste sisteme permit tuturor producatorilor de energie regenerabila sa beneficieze, in mod indirect, de o cerere garantata pentru energia pe care o produc, la un pret superior pretului de piata al energiei conventionale. Pretul respectivelor certificate ecologice nu este fixat in avans, ci depinde de cerere si oferta.

In cazul in care constituie ajutor de stat, aceste sisteme pot fi autorizate de Comisie daca statele membre pot demonstra ca sprijinul este esential pentru a se asigura viabilitatea surselor regenerabile de energie in cauza, ca nu antreneaza in mod global o supracompensare in favoarea energiei regenerabile si nu descurajeaza producatorii de energie regenerabila sa isi sporeasca competitivitatea. Pentru a verifica daca aceste conditii sunt indeplinite, Comisia intentioneaza sa autorizeze aceste sisteme de ajutor pentru o perioada de zece ani, la sfarsitul careia este necesar sa se evalueze daca masurile de sprijin trebuie aplicate in continuare.

5.3.3.3. Optiunea 3

Statele membre pot acorda ajutoare de exploatare noilor instalatii producatoare de energie regenerabila, calculate pe baza costurilor externe evitate. Costurile externe evitate sunt costuri de mediu pe care societatea ar trebui sa le suporte in cazul in care aceeasi cantitate de energie ar fi produsa de o instalatie care ar functiona pe baza de energii conventionale. Aceste costuri se calculeaza pe baza diferentei dintre, pe de o parte, costurile externe generate si neachitate de producatorii de energie regenerabila, si, pe de alta parte, costurile externe generate si neachitate de producatorii de energie neregenerabila. Pentru efectuarea acestor calcule, statul membru trebuie sa utilizeze o metoda de calcul recunoscuta pe plan international si comunicata Comisiei. Printre altele, statul membru trebuie sa furnizeze o analiza comparativa a costurilor, intemeiata si determinata sub raport cantitativ, precum si o evaluare a costurilor externe ale producatorilor de energie concurenti, pentru a demonstra ca ajutorul compenseaza in mod real costurile externe neacoperite.

In orice caz, cuantumul ajutorului astfel acordat producatorului de energie regenerabila nu poate depasi 0,05 EUR pe kWh.

In plus, cuantumul ajutorului acordat producatorilor care depaseste cuantumul ajutorului care rezulta din optiunea 1, mentionata anterior, trebuie reinvestit de intreprinderi in domeniul surselor regenerabile de energie. Cuantumul ajutorului este luat in considerare de Comisie daca aceasta activitate este eligibila pentru acordarea de ajutoare de stat.

In cazul in care optiunea 3 este, in continuare, conforma cu regulile generale de concurenta, Comisia trebuie sa se asigure ca ajutorul nu antreneaza o eventuala denaturare a concurentei contrara interesului comun. Cu alte cuvinte, trebuie sa se asigure ca ajutorul va duce la o dezvoltare globala reala a energiilor regenerabile in detrimentul surselor conventionale de energie si nu la un simplu transfer de cote de piata intre sursele regenerabile de energie. Prin urmare, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

- ajutorul acordat in conformitate cu prezente optiune trebuie sa fie parte integranta dintr-o schema care trateaza in mod egal intreprinderile din sectorul energiilor regenerabile;

- schema trebuie sa prevada acordarea de ajutoare fara sa faca discriminare intre intreprinderile producatoare de acelasi tip de energie regenerabila;

- schema trebuie reevaluata de Comisie la fiecare cinci ani.

5.3.3.4. Optiunea 4

Statele membre pot in continuare acorda ajutoare de exploatare in conformitate cu normele generale privind respectivele ajutoare .

5.3.4. Norme aplicabile ajutoarelor de exploatare pentru producerea combinata de energie electrica si termica

Comisia considera ca ajutoarele de exploatare pentru producerea combinata de energie electrica si termica pot fi justificate in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute. Astfel de ajutoare pot fi acordate intreprinderilor care distribuie publicului energie electrica si termica, in cazul in care costurile de productie a respectivei energii electrice sau termice depasesc pretul de piata. In conditii asemanatoare, ajutoarele de exploatare pot fi acordate in conformitate cu normele prevazute. Caracterul indispensabil al ajutorului se stabileste tinand seama de costurile si veniturile rezultate in urma productiei si vanzarii energiei electrice si termice.

Ajutoarele de exploatare pot fi acordate in aceleasi conditii pentru utilizarea industriala a producerii combinate de energie electrica si termica, in cazul in care se demonstreaza ca, prin folosirea tehnicii respective, costul de productie al unei unitati de energie care utilizeaza respectiva tehnica este superior pretului de piata al unei unitati de energie conventionale. Costul de productie poate include rentabilitatea normala a instalatiei, dar eventualele castiguri obtinute de intreprindere din productia de energie termica trebuie deduse din costurile de productie.

6. Politici, masuri si instrumente de reducere a gazelor cu efect de sera

Protocolul de la Kyoto, semnat de statele membre si Comunitate, prevede ca partile se angajeaza sa limiteze sau sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera in perioada 2008-2012. Pentru intreaga Comunitate, obiectivul este reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu 8 % fata de nivelul din 1990.

Statele membre si Comunitatea, ca parti la protocol, trebuie sa realizeze reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera prin punerea in aplicare a unor politici si masuri comune si coordonate la nivel comunitar, inclusiv a unor instrumente economice, precum si prin instrumentele stabilite prin insusi Protocolul de la Kyoto, si anume permisele negociabile, implementarea comuna si mecanismul de dezvoltare curata.

In absenta unor dispozitii comunitare in domeniu si fara a aduce atingere dreptului de initiativa al Comisiei de a propune asemenea dispozitii, fiecare stat membru poate defini politicile, masurile si instrumentele pe care doreste sa le adopte in vederea indeplinirii obiectivelor prevazute de Protocolul de la Kyoto.

Comisia considera ca unele dintre modalitatile adoptate de statele membre in vederea indeplinirii obiectivelor prevazute de Protocolul de la Kyoto pot constitui ajutoare de stat, dar este prematura stabilirea conditiilor de autorizare a unor astfel de ajutoare.

7. Baza de exceptare pentru toate proiectele examinate de Comisie

In limitele si in conditiile prevazute in prezentele orientari, ajutoarele pentru protectia mediului sunt autorizate de Comisie in temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE ca "ajutoare destinate sa favorizeze dezvoltarea anumitor activitati sau a anumitor regiuni economice, in cazul in care acestea nu schimba conditiile schimburilor comerciale intr-o masura care contravine interesului comun".

Ajutoarele destinate sa promoveze realizarea de proiecte importante de interes european comun care reprezinta o prioritate privind mediul si au adesea efecte benefice in afara frontierelor statului sau statelor membre in cauza pot fi autorizate in temeiul exceptarii prevazute la articolul 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE. Totusi, ajutorul trebuie sa fie necesar pentru realizarea proiectului, iar proiectul trebuie sa fie specific, bine definit si important din punct de vedere calitativ si trebuie sa constituie o contributie exemplara si clar identificabila la interesul european comun. Atunci cand se aplica aceasta derogare, Comisia poate autoriza ajutoare la rate mai mari decat limitele prevazute pentru ajutoarele autorizate in temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c).

8. Cumul de ajutoare din surse diferite

Plafoanele de ajutor prevazute in prezentele orientari se aplica indiferent daca ajutorul in cauza este finantat, integral sau partial, din resurse de stat sau din resurse comunitare. Ajutoarele autorizate in temeiul prezentelor orientari nu pot fi cumulate cu alte ajutoare de stat in sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat sau cu alte forme de finantare comunitara, daca prin cumul ajutorul ajunge la o intensitate superioara celei prevazute de prezentele orientari.

In cazul ajutoarelor care au obiective diferite si implica aceleasi costuri eligibile, se aplica cel mai favorabil plafon de ajutor.