ANALIZA UNOR SITUATII DE ESEC AL PIETELOR

ANALIZA UNOR SITUATII DE ESEC AL PIETELOR

Bunurile publice

Bunurile publice reprezinta, practic, acele bunuri la care toata lumea are acces dupa voie.

Ele se caracterizeaza prin doua trasaturi:

nonexcluziunea - semnifica faptul ca respectivul bun nu este mai putin disponibil pentru o persoana, deoarece este mai agreabil pentru alta. Adica, nici un consumator potential nu poate fi exclus, de indata ce bunul a fost produs. Exemplu: oricine poate sa se plimbe prin parc, fara a afecta capacitatea altcuiva de a face acelasi lucru.

nonrivalitatea - semnifica faptul ca pentru orice consumator aditional, costul marginal este nul. Astfel, consumul unui agent economic nu reduce disponibilitatea bunului public pentru alti agenti economici. Exemplu: iluminatul public nu poate fi oferit doar pentru o persoana ci este oferit in aceeasi cantitate tuturor consumatorilor potentiali.

Sistemul de piata libera este ineficient in oferirea de bunuri publice si din acest motiv decizia de privind alocarea de resurse pentru producerea acestor bunuri de consum colectiv, se ia de regula in afara mecanismelor pietei. In tarile dezvoltate economic, producerea bunurilor publice este incredintata unor intreprinderi private care le produc in baza unor contracte cu guvernul, care sustine financiar producerea lor.

Bunurile de merit si bunurile de nemerit

Bunurile de merit reprezinta acele bunuri pe care autoritatile publice le impun oamenilor sau ii incurajeaza sa le consume, pornind de la aprecierea ca acestia nu cunosc efectele benefice pe care le-ar obtine in urma consumarii bunurilor respective.

Bunurile de nemerit sunt acele bunuri pe care guvernele le interzic in consum considerandu-se ca indivizii nu sunt constienti ca vor avea de suferit de pe urma consumarii lor.

Piata in mod normal functioneaza ca raspuns al producatorilor la cererea consumatorilor. In cazul in care consumatorii nu apreciaza avantajele sau dezavantajele din consum, atunci se impune din partea autoritatilor publice o atitudine paternalista.

Externalitatile

Externalitatile reprezinta un cost sau un venit care revine unei terte persoane din afara pietei.

Externalitatile se caracterizeaza prin doua elemente:

a)     deriva din activitatea de producator sau de consumator si nu din cea apartinand celor care le suporta;

b)     nu sunt inregistrate pe piata in mod direct si deci nu influenteaza echilibrul concurential.

Externalitatile pot fi pozitive si negative.

Externalitatea pozitiva reprezinta actiunea unui agent economic ale carei efecte se extind sub forma generarii de avantaje asupra altor agenti economici sau societatii.

Cu alte cuvinte, societatea beneficiaza de anumite avantaje fara sa le plateasca, astfel incat:

beneficiul privat < beneficiul social

Beneficiul privat include numai avantajele insusite de subiectii implicati direct in activitatea economica respectiva.

Beneficiul social include toate utilitatile de care beneficiaza o colectivitate in urma desfasurarii unei activitati oarecare.

Exemplu: repararea fatadei unei case, intretinerea unei gradini, care pot aduce satisfactii si vecinilor, fara ca acestia sa fi contribuit la asigurarea suportului material sau financiar al actiunii de infrumusetare.

Externalitatea negativa reprezinta actiunea unui agent economic ale carei efecte se extind sub forma generarii de cheltuieli suplimentare altor agenti economici sau societatii.

Ele apar atunci cind costul producerii unui bun suportat de o firma este mai mic decat cel real, deoarece o parte din acest cost este suportat de catre societate, astfel incat:

costurile private < costurile sociale

Costurile private sunt toate costurile suportate direct de unitatile implicate in aceasta activitate.

Costurile sociale sunt costurile (sansele sacrificate) suportate de membrii unei comunitati in urma organizarii unei activitati.

Exemplu: poluarea industriala de pe urma careia sufera intreaga comunitate afectata.

Economistii au cautat sa rezolve problema externalitatilor, fie cu ajutorul guvernelor, fie fara acest ajutor.

Externalitatile pot fi rezolvate fara interventie publica atunci cand: drepturile de proprietate sunt clar definite; numarul persoanelor implicate este mic; costurile de negociere sunt neglijabile. In aceasta situatie singurul rol al guvernului trebuie sa fie incurajarea negocierilor intre partile afectate. Prin negociere partile pot ajunge la o solutie unanim acceptabila. Dar, de cele mai multe ori, externalitatile implica un numar mare de oameni si drepturile de proprietate sunt neclare, asa ca de regula, este nevoie de interventia guvernului. Aceasta poate fi indirecta, prin regulamente, legi si taxe sau directa, prin controlul direct.

In cazul externalitatilor pozitive, interventia guvernamentala poate imbraca forma unor subventii acordate producatorilor si/sau consumatorilor. Daca bunurile sunt extrem de utile societatii ele pot fi transformate in bunuri publice.

Solutia fundamentala a rezolvarii externalitatilor negative se refera la internalizarea acestora.

In esenta, internalizarea externalitatilor negative consta in incorporarea costurilor externe in pretul pietei.

In acest sens economistii propun:

a)     introducerea de taxe si impozite care sa aduca costurile private la nivelul celor sociale;

b)     aplicarea de amenzi producatorilor de externalitati negative care sa duca la egalizarea celor doua tipuri de costuri descrise anterior.

O cale relativ noua de limitare a externalitatilor negative o reprezinta sistemul pietelor inexistente. Problema activitatilor care produc externalitati este ca rezultatul dublu al acestora ( bunul economic si externalitatea) nu isi gaseste spatiu de comercializare decat partial, adica pentru bunul economic. Cu alte cuvinte, pentru externalitati nu exista piete. Imaginarea unei piete a externalitatii ar fi posibila prin asimilarea acesteia unui bun economic si determinarea cantitatii optime de externalitate s-ar face similar cu determinarea productiei optime.