APARITIA SI DEZVOLTAREA TEORIEI ECONOMICE

Cuvantul economiei isi are originea in limba greaca insemnand casa,gospodarie.

Teoriile clasice se datoreaza lui Adam Smith si David Ricardo care considera ca valoarea unui bun este data de munca sociala cheltuita pentru producerea acelui bun.

Teoria clasica a stat la baza a doua curente,in economie :scoaala marsista si scoala marginalista(pune in centrul preocupariile ,dorintele si necesitatiile umane).Neomarginalismul laseaza teoria optiunii ca element al valorii.

Teorii economice moderne

Principalul reprezentant al scolii moderne este Keynes,care explica aparitia crizelor si pune remedii pentru prevenirea acestora,scaderea somajului,a inflatiei,insistand asupra rolului statului in economie.

Un curent opus este monetarismul sau scoala opusa lui Keynes care neaga rolul statului si arata ca economia se autoregleaza prin politica monetara.Reprezentantul acestei scoli este Nilton Friedman.

Obiectul si metoda teoriei economice:

-obiectul teoriei economice il constituie studiul activitatii economice.Activitatea economica este o realitate sociala,complexa,reunind productia,repartitia,schimbul si consumul de bunuri materiale si servicii,urmarind satisfacerea cu resurse limitate a trebuintelor nelimitate ale indivizilor si societatilor.

Productia este o activitate care supune lucrurile unor modificari pentru a le face mai utile.

Repartitia care urmeaza productiei consta in impartirea veniturilor intre oameni ,in functie de factorii de productie cu care au participat la realizarea bunurilor respective.

Schimburile unde intra activitatile prin care bunurile sunt puse la dispozitia consumatorului(comert,transporturi,telecomunicatii).

Consumul reprezinta actiunea de utilizare a bunurilor si serviciilor conform destinatiilor,unele in consumul propriu-zis(materiale,energie,combustibil) altele in consum productiv.

Activitatea economica are in primul rand o semnificati obiectiva,care este existenta sociala,care se asigura prin satisfacerea necesitatiilor,ceea ce nu este posibil decat in conditiile respectarii stricte ale unor raporturi cu structura si dinamica resurselor.

Activitatea economica are o caracteristica obiectiva data de corelatia intre necesitati si resurse.Totodata,activitatea economica are si o carcateristica subiectiva pentru ca raporturile obiective se realizeaza prin actiunea oamenilor,care este motivata prin interesele acestora.

Activitatea economica este asadar determinata pe de o parte de relatiile obiective de interdependenta iar pe de o alta parte de vointa oamenilor.

In ceea ce priveste interesele economice,ele constituie o forma sociala de manifestare a trebuintelor ca si o expresie a relatiilor reciproce intre agentii economici.

Pentru a-si atinge obiectivele propuse,teoria economica foloseste o serie de metode(abstractizarea,metoda istorica,statistica,matematica).

Procesul economic este un fenomen social care nu poate fi experimentat in laborator.Ca atare se folosesc abstractizari sub forma categoriilor economice(PIB,productie,consum),sub forma termenilor economici(pret,piata) sub forma legiilor,definitiilor si implicatiilor.

Procesele economice sunt urmarite incepand cu trecutul activitatii economice prin metoda istorica.Introducerea riguoritatii stiintifice,in urmarirea proceselor economice,sub aspect cantitativ si calitativ se face prin metode statice.

Raporturile economice fiind raporturi cantitative,formulele matematice sunt necesare (functiile,productia fiind o functie a investitiei si a fortei de munca,ecuatiile).

Complexitatea activitatii economice impune studierea ei de catre un sistem de stiinte format din trei grupe :stiinte economice,stiinte teoretico-aplicative si de frontiera.

In cadrul stiintelor fundamentale intra economia politica,management,marketing,istoria economiei,statistica.

In cadrul celor teoretice aplicative intra managementul de ramura ,iar in cadrul celor de frontiera intra geografia economica,informatica,protectia mediului.

FACTORII DE PRODUCTIE SI SUBIECTII ACTIVITATII ECONOMICE ( 3)

Obiectul activitatii economice il constituie prelucrarea resurselor si folosirea lor cu rezultate cat mai eficente ,ceea ce s etraduce printr-o functie de maximizare a efectelor utile si de minimizare a consumului de resurse.

La procesul de productie participa si oamenii ca subiecti ai activitatii economice,ca producatori si consumatori.

Factorii de productie si evolutia lor

Notiunea de factor de productiei cuprinde toate elementele care participa la producerea de bunuri si servicii ssi reprezinta forma economica pe care o imbraca premizele activitatii de productie.Utilizarea factorilor de productie se poate face intensiv sau extensiv.

FACTORII DE PRODUCTIE:

NATURA este un factor de profuctie care cuprinde toate elementele naturale brute atrase si folosite in producerea bunurilor si serviciilor(sol,subsol,apa,lemn brut).Acest factor este cel mai restrictiv,fiind limitat.

MUNCA la fel ca si natura este un factor originar de productie si se refera la transformarea resurselor in bunuri si servicii.Munca este o actiune constienta,avand ca scop satisfacerea trebuintelor si folosind pentru aceasta aptitudinile,experienta si cunostiintele oameniilor.Ea propune consum fizic si intelectual de energie.

CAPITALUL este un factor de productie constituit din totalitatea bunurilor rezultate din procesele de productie anterioare si care sunt folosite pentru obtinerea de bunuri si servicii,sporind astfel columul productiei.

Procurarea bunurilor care devin capil se numeste INVESTITIE.

Ea poate fi definita si ca transformarea bunurilor in capital prin cumpararea mijloacelor fixe(masini,utilaje) si a mijloacelor circulante(materiale,combustibil).Deoarece mijloacele fixe se folosesc in mai multe procese de productie ele se uzeaza fizic si moral fiind nevoie sa se recupereze prin AMORTIZARE.

AMORTIZREA este o suma de bani acumulata in deul unei anumite perioade prin care se finanteaza inlocuirea si inoirea capitalului fix:A=(v+d-r)/t unde v=valoarea initiala de cumparare ,d= cheltuieli cu reparatii,modernizari,r=valoarea reziduala,t=timp

Pe baza amortizarii anuale se poate deduce COTA DE AMORTIZARE calculata prin raportarea amortizarii la costul total inmultit cu 100.CA=(A/CT)100

Elementul principal in stabilirea amortizarii este factorul timp,cu cat t este mai mare CA va fi mai mica.

Un alt factor este PROCESUL STIINTIFIC SI TEHNIC care ofera productiei informatiile si cunostiintele fara de care nu pot fi create bunuri care sa corespunda cerintelor actuale.Evolutia progresului tehnic cunoaste perioade cruciale numite revolutii tehnico-stiintifice,care in prezent se manifesta prin automatizarea flexibila(introducerea calculatorului).

ABILITATEA SAU PRICEPEREA INTREPRINZATORULUI care se refera la initiativa in afaceri,in asumarea riscului ,in combinarea eficenta a factorilor de productie si in gasirea unor noi cai de comercializare

Subiectii activitatii economice participa la aceasta activitatea ca operatori economici,in calitate de producatori,consumatori si intermediari.

In categoria subiectilor economici intra gospodariile sau menajele reprezentate sub forma famililor care detin,controleaza si furnizeaza munca,consuma produsele oferite pe piata si economisesc retinand o parte din venituri.Tot aici intra si intreprinderile care asigura un flux economic important,consmand factori de productie si declansand alte fluxuri economice prin furnizarea de bunuri si realizarea de profituri si salarii.Romania imbraca forma SRL si SA.

A treia categorie de subiecti economici sunt institutiile guvernamentale,care se implica direct in activitatea economica ,prin intreprinderile de stat,de asemenea prin consum,prin efectuarea de cheltuieloi si prin redistribuirea veniturilor.Implicarea statului in activitatea economica se face prin institutia bugetului.

AGENTII ECONOMICI EXTERNI imbraca forma reprezentantelor sau firmelor proprii in strainatate sau a firmelor straine in tara,activitatea reflectandu-se prin fluxuri de venituri si cheltuieli,din schimburile de marfuri,cat si prin fluxul investitional.

PROPRIETATEA SI LIBERTATEA DE ACTIUNE A OPERATORILOR ECONOMICI

Factorii de productie si bunurile realizate cu ei sunt in proprietatea operatorilor economici.Proprietatea e un contract social care exprima raporturile care se stabilesc intre oameni,referitoare la bunurile existente in societate si care constituie obiectul proprietatii.

Pozitia de proprietar presupune exercitarea unor drepturi considerate atribute ale proprietatii resprective.Dreptul de posesiune,dreptul de folosinta,dreptul de dispozitie(de instrainare a bunurilor) si dreptul la uzufruct(de a folosi rezultatele).

Libertatea economica presupune exercitarea de catre operatorii economici a tuturor atributelor proprietatii.Ea este asociata cu libera initiativa concretizata prin angajarea operatorilor economici,conform dorintei lor in activitati economice,prin luarea deciziilor,prin implicarea in asociatii,prin asumarea riscului.

Piata, concurenta si pret ( 4)

Piata inseamna intalnirea intr-un anumit loc si moment a nevoilor si dorintelor consumatorului exprimate prin cerere cu posibilitatile producatorului exprimate prin oferta.Din aceasta intalnire se naste un pret si un nivel cantitativ al tranzactiilor.

Piata este un ansamblu de raporturi de schimbi aflate intr-un sistem de concurenta. Sistemul de concurenta este determinat de liberalismul economic generat de proprietatea privata si de pluralismul formelor prin care se manifesta proprietatea.

Clasificarea pietelor se face dupa mai multe criterii:

Criteriu spatial

Criteriul functionarii in timp (periodicitatii)

Din punct de vedere al specificului tranzactiei sunt piete de marfuri, piata de capital, piata muncii, piata monetara si de credit si piata valutara:

Piata de marfuri este legata de esenta activitatii economice (trebuintele indivizilor) si posibilitatile de a le satisface ea cuprinzin astazi si serviciile.

Piata de capital este specifica economiei de piata aici avand loc miscarea capitalurilor sub forma titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur) care se oit transforma usor in bani si viceversa

Piata muncii unde are loc vanzarea si cumpararea factorului de productie "munca".

Piata monetara si de credit legata de miscarea masei monetare si de atragerea in circuitul economic a resurselor banesti disponibile prin mecanismul creditului.

Piata valutara se refera la operatiunile de vanzare si cumparare a monedelor straine pe opiata nationala

Evolutia mecanismului concurentei

Se disting 2 etape a liberei concurente si a concurentei monopoliste:

- Libera concurenta inseamna efectuarea productiei si a schimbului de catre firme mici cu putere economica apropiata, piaa nefiind dominata nici de agentii economici vanzatori si nici cumparatori. Productia depinde de pretul care se formeaza independent pe piata.

- Concurenta monopolista se caracterizeaza prin dominarea activitatii economice de cativa ofertanti si cumparatori care impun si preturile si cantitatile de vanzare de pe piata.

Cerere, oferta si pret

Cererea totala a unei marfi este egala cu suma tuturor cantitatilor cerute comsumatorii marfii respective.

Oferta totala a unei marfi este egala cu suma productiilor individuale destinate vanzarii pe piata, fiecare producator luind decizia asupra nivelului productiei.

Intalnirea cererii totale cu oferta totala determina pretul de echilibru pentru marfa respectiva la un anumit moment.

Echilibrul dintre cerere si oferta e in continua miscare in functie de o serie de factori cel mai important fiind concurenta.

Echilibrul pietii este prin esenta dinamic intrucat si cererea si oferta sunt elastice. Elasticitatea cererii este determinata de 2 factori: Disponibilitatile banesti ale cumparatorului si mai ales pretul. In ce priveste elasticitatea ofertei, ea depinde de costurile cu care sunt cumparati factorii de productie.

Elasticitatea cererii si ofertei fata de pret poate fi masurata prin raportul dintre modificarea cantitatilor si a preturilor pe piata, acest raport este cunoscut sub numele de coeficient de elasticitate stabilit prin raportarea variatiilor cantitatii la variatiile pretului

E=(∆Q/∆P)x100 ;

Variatii: 100tone ->200tone ; 100euro/t -> 120euro/t

E=(200-100/120-100)x100=10020x100 =500%

Raportul de elasticitate poate indica o cerere sau o oferta unitara (unde E=1), o cerere sau o oferta elastica (E>1) sau o cerere sau oferta rigida (E<1).

Analiza corelatiei dintre cerere si oferta influenteaza deciziile pe care le ia producatorul in functie de nivelul preturilor.

Corelatiile dintre pret si cantitatea oferita sau ceruta permit introducerea notiunii de cost de oportunitate.

Pentru consumator costul de oportunitate reprezinta renuntarile sale pentru alte bunuri si servicii si preferinta pentru un anumit bun sau serviciu considerindu-se ca pretul platit pentru acel bun sau serviciu este determinat de renuntarile la alte bunuri sau servicii in conditiile unui venit dat.

Pentru producator costul de oportunitate depinde de cheltuielile facute pentru a obtine o marfa cu care intra pe piata in concurenta cu alte marfuri si cu optiunile consumatorului.

Fixarea (impunerea) autoritara pretului pe piata

Fixarea pretului maxim are loc din dorinta statului de a-l proteja pe consumator, acest pret se fixeaza sub nivelul pretului de echilibru. Consecintele sunt reducerea cantitatilor oferite acumulindu-se un exces de cerere ceea ce duce la aparitia cozilor, piata la negru, etc. (E1)

Fixarea pretului minim se face pentru sprijinirea producatorilor, acest pret va fi peste pretul de echilibru (E2).

Piata cu concurenta pura si perfecta

Este un concept teoretic presupunind urmatoarele cinci ipoteze:

Atomicitatea perfecta a operatorilor economici (Nr. Mare de vanzatori si cumparatori cu forta egala).

Omogenitatea produselor oferite (marfurile sunt aceleasi).

Patrunderea si iesirea libera de pe piata fara bariere de ordin juridic, tehnic sau financiar.

Transparenta pefecta a pietii (Informatii deschise)

Mobilitatea perfecta a factorilor de productie adica munca si capitalul se indreapta catre activitatile cele mai eficiente

Piata cu concurenta imperfecta

Aceasta imbraca urmatoarele forme:

Piata cu concurenta monopolista caracterizata printr-un numar mare de ofertanti care vand produse diferentiate (dispare omogenitatea produselor)

Piata cu concurenta de oligopol caracterizata prin un numar mic de producatori si atomicitatea consumatorilor.

Piata de monopol unde exista un singur producator.

Piata de conucrenta de oligopson caracterizata prin foarte multi ofertanti si foarte putini cumparatori.

Monopson.

Piata capitalului ( 5)

Pe piata capitalului circula active financiare care inseamna bunuri care au capacitateasa genereze venituri in viitor. Activele pot imbraca forma fizica (utilaje, bunuri de consum) si forma financiara (depozite monetare pe termen scurt si lung, titluri de valoare).

Piata de capital asigura pe deoparte atragerea disponibilitatilor banesti in activitatea economica iar pe de alta parte miscarea capitalului operatorilor (agentilor) economici in acelasi sector sau dintr-un sector in altul prin intermediul vanzarii si cumpararii titlurilor de valoare.

Sursele de finantare ale unei activitati economice pot fi proprii(interne) si atrase (externe):

- Sursele proprii pot proveni din reinvestirea profitului din armotizarea capitalului, din economii, mosteniri, etc.

- Sursele atrase provin din afara intreprinderii si pot fi directe (credite pentru depozitele proprii sau dobanzi).

Izvorul surselor externe il constituie economiile societatilor, autoritatilor sau a populatiei.

Economiile sunt sume de bani care raman nefolosite dupa ce s-a asigurat consumul.

Plasarea banilor in activitati economice inseamna transformarea acestora in active financiare care se poate face prin mai multe cai:

Investire pe cont propriu

Cumpararea de bunuri imobiliare

Depunerea intr-o banca

Cumpararea de actiuni si obligatiuni

Piata de capital pe langa finantarea activitatii asigura si circulatia capitalului de la un posesor la altul prin vanzarea titlurilor de valoare.

Miscarea capitalului poate fi asigurata prin circulatia titlurilor de valoare financiare respectiv actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur, ipoteci sau certificate de depozit (warrants).

Actiunile (shares) sunt titluri de valoare pe termen lung emise de societatile comerciale la constituirea lor la majorarea capitalului reprezentind parti din capitalul societatii respective fiind valabile pe toata durata societatii si conferind detinatorului lor anumite drepturi si obligatii. La emitere actiunile au o valoare nominala iar pe parul comercializarii au un stabilit in functie de cerere si oferta, care, de regula, difera de valoarea nominala.

Obligatiunile (bonds) sunt titluri de valoare emise de autoritati sau de firme care dau dreptul detinatorului lor legal la un venit fix sub forma de dobanda si care sunt rascumparate la scadenta de catre emitent. Obligatiunile reprezinta pentru o firma un mijloc de mobilizare a capitatului de imprumut in timp ce actiunile sunt un mijloc de mobilizare a capitalului propriu.

Ipoteca imobiliara (mortgage) este un titlu de valoare care atesta ca o persoana a primit de la o banca specializata o suma de bani pentru continuarea sauu re lansarea afacerilor sau in alte scopuri garantind restituirea acestei sume cu o proprietate imobiliara.

Pe baza celor de mai sus putem spune ca piata capitalului are ca obiect vanzarea si cumpararea titlurilor de valoare prin care banii sa transforma in ccapital si capitalurile se misca de la un posesor la altul si se pot transforma usor apoi in bani.

Institutiile pietii de capital

Comisia titlurilor de valoare - institutie de stat avand ca obiect atestarea titlurilor de valoare si verificarea modului in care se fac tranzactiile cu aceste titluri (valori mobiliare), Comisia Nationala de Valori Mobiliare: infiintata in 1994 avand urmatoarele functiuni:

Inregistrare valorilor mobiliare emise pe piata primara si aprobarea prospectului de emisiune

Atestarea firmelor de brokerasi si urmarirea activitatilor acestora

Aprobarea impreuna cu alte institutii a infiintarii bursei de valori si verificarea activitatii acesteia

Firmele de brokerasi, intermediare

Functiile firmelor de brokerasi:

Intotdeauna pe piata primara a capitalului a noilor titluri de valoare dupa ce au fost inregistrate in prealabil la registrul actionarilor

Efecuarea de tranzactii cu valori mobiliare pe piata secundara de capital

Gestionarea portofoliului de valori mobiliare ale clientilor

Acordarea de consultanta celor care doresc sa-si plaseze banii in valori mobiliare

Bursa de valori(stock-exchange) reinfiintata in Romania in 1995 pe baza de lege si supravegheata de organele statului avand ca scop incheierea de tranzactii cu titluri de valoare fara prezentarea, predarea si plata concomitenta a titlurilor de valoare

Mecanismul de tranzactionare de bursa este cel al licitatiei

Piata extrabursiera (Over The Counter)

Diferenta privind negocierea prin bursa si piata OTC consta in faptul ca pe piata OTC se negociaza direct si nu prin licitatie

Piata Muncii ( 6)

Munca este un consum de energie fizica si intelectuala indreptat spre un anumit scop care de regula se concretizeaza in bunuri si servicii.

Particularitati ale pietii muncii

Influenta factorului demografic - elementul de baza al ofertei.

Pe piata muncii ofertanti nu sunt toti cetatenii unei tari actionind o serie de factori si anume:

varsta care impune notiunea de populaie apta de munca din care trebuie selectat populatia apta de munca disponibila. Populatia apta de munca trebuie interpretata ca un stoc existind iesiri si intrari

principiul liberalismului conform caruia nimeni nu poate obliga pe cineva sa munceasca daca acea persoana nu doreste acest lucru.

Dreptul la munca, la alegerea libera a profesiei si a locului de munca reprezinta drepturi fundamentale ale omului influentind oferta pe piata a omului.

Pe piata muncii nu se negociaza intregul potential de munca al unei natiuni ci numai acela care este cerut de capital si oferit de cei care sunt dispusi sa-si foloseasca capacitatea de munca in anumite conditii.

Implicarea diferitelor organisme, sindicate, patronat, guvern ceea ce face ca aceasta piata sa aiba gradul cel mai inalt de reglementare.

Segmentarea pietii pe ramuri, subramuri sau domenii de activitate.

Mecanismul de functionare a pietii conform caruia aspectele esentiale (negocierile, tranzactiile, conditiile de munca si salariul) se realizeaza pe mai multe trepte incepind cu contractul colectiv si terminind cu contractul individual.

Cererea, oferta si concurenta pe piata muncii

Cererea de munca este nevoia de munca pentru care se va plati un salariu si nu nevoia generala de munca. Ea este o cerere derivata din investitiile efectuate care sunt influentate de cererea de produse.

Cererea de munca se exprima prin locuri de munca. Oferta de munca vine din partea persoanelor care doresc sau au nevoie ca in schimbul muncilor sa obtina un salariu si se exprima prin numarul celor apti de munca si disponibili.

Caracteristicile cererii si ofertei de munca

Neomogene datorita in special segmentarii pietei, ceea ce le face sa nu fie substituibile

Rigide. Cererea fiind invariabila pe termen scurt intrucat o investitie se finalizeaza in cativa ani de regula, si oferta este invariabila pentru ca presupune restrictii legate de varsta, pregatire, ca si pentru ca salariul este pentru ofertant si familia lui o conditie de baza a existentei.

Corelarea cererii cu oferta se face tarziu pentru ca oferta e influentata de factori subiectivi.

Reactia individual a ofertantilor la cerere este foarte diferita in functie de varsta, stare civila, sanatate

Salariul

Salariul este pretul la care se fac tranzactiile pentru prestarea muncii in conditiile economiei de piata. Este un venit care se cuvine fortei de munca pentru participarea la activitatea economica alaturi de capital. Intrucat piata muncii se caracterizeaza printr-o concurenta imperfecta, salariul este o rezultanta a negocierilor dintre sindicate, patronat si guvern continuata cu negocierile la nivel de ramura si intreprindere unde se stabileste marimea efectiva a salariului.

Importanta si rolul complex al salariului intr-o economie de piata pot fi sesizate numai daca se are in vedere dublul rol al salariului, pe de o parte ca venit, pe de alta parte ca element de cost.

Ca venit salariul constituie o componenta esentiala in prdusul intern avand un rol deosebit in stabilirea echilibrului economic intre venituri, consum, economii, investitii s.a.m.d.

Salariul este de-asemeni si un venit personal pentru necesitatile salariatilor fiind folosit ca stimulent de conducerea intreprinderii.

Din punct de vedere al intreprinzatorului - salariul e un cost care influenteaza pretul produsului sau serviciului astfel incat intreprinzatorii cauta permanent sa-l diminueze.

Determinarea marimii salariului depinde de raportul dintre productivitatea muncii si costurile suportate de firma pentru aceasta munca. Daca productivitatea o vom reprezenta prin incasarile facute de firma de pe urma folosirii muncii ceea ce va insemna produsul dintre cantitatea vanduta (Q) si pretul obtinut (p) iar salariul W, atunci va exista:

W<= Q x p

Ex.:

p=0.2$/buc;

salariu = 0.1$/buc;

Q=100buc/luna

W<=0.2 x 100 -> W<=20$

Tipologia salariilor

Exista doua categorii de salarii - Nominal si Real:

Nominal reprezinta suma de bani care se cuvine salariatului pentru munca prestata. Acesta e reprezentat sub forma de salariu brut (suma de bani din care nu s-a scazut impozitul) si salariul net (suma de bani impozata). Obtinerea salariului nominal este asigurata prin folosirea mai multor forme de salarizare, cele mai raspandite fiind in regie si in acord.

Salarizarea in regie stabileste salariul in functie de timpul lucrat. Salarizarea in acord se stabileste prin inmultirea produselor realizate cu tarifuul pe unitate de produs existind o legatura directa intre efortul depus, salariul acordat si rezultatul obtinut. Acordul poate fi individual sau colectiv.

In categoria salariului nominal sunt incluse: Salariul colectiv si Salariul social:

Salariul colectiv este atribuit global tuturor salariatilor cand se obtin rezultate deosebite

Salariul social are forma alocatiilor de la buget pentru copii sau alte forme de ajutor social

Cantitatea si calitatea bunurilor si serviciilor pe care un salariat le poate procura in schimbul salariul nominal, fiind direct proportional cu salariul nominal si invers proportional cu dinamica preturilor.

Piata monetara si de credit ( 7)

Obiectul tranzactiilor pe aceasta piata este moneda. Teoria clasica defineste banii ca pe o expresie a valorii marfii respectiv o marfa cu rol de echivalent general. Dupa alte teorii banii sunt considerati un instrument economic si social cae intruchipeaza puterea de cumparare si confera detinatorului lor dreptul asupra unei parti din bogatia sociala.

Functiile banilor in activitatea economica sunt:

Functia de exprimare a valorii marfurilor si serviciilor. Functie concretizata prin pret.

Functia de intermediar al schimburilor respectiv al circulatiei bunurilor.

Functia de mijloc de plata adica de achitare a unei obligatii fata de alta persoana (plata unei datorii, taxelor, impozitelor).

Functia de economisire respectiv de acumulare a puterii de cumparare a unui bun sau ca mijloc de prevedere.

Complexitatea relatiilor banestia facut necesara constituirea de sisteme monetare care reprezinta ansamblul de norme legale si de institutii care reglementeaza, organizeaza si supravegheaza relatiile banesti dintr-un stat.

Cererea de moneda este determinata de toate operatiunile financiare care necesita moneda sub forma lichida sau scripturala.

Oferta de moneda consta din emisiunile monetare ale bancilor centrale din creditele acordate de diferite institutii si din economiile atrase in circuitul financiar.

Echilibrul dintre cerere si oferta este determinat de situatia de pe celelalte piete in special piata de marfuri si servicii si este exprimat prin existenta unei mase monetare de bani lichizi si scripturali corespunzatoare nevoilor reale ale activitatii economico financiare la un moment dat.

M= (pQ - C + S - P) / V

M: masa monetara; p: pretul marfurilor; Q:cantitate de marfuri; C: vanzarile pe credit; S:plati ajunse la scadenta; P:plati in compensatie; V:viteza de circulatie a unei monede;

M = ∑pQ / V

Aceasta formula reprzinta echilibrul monetar corelat cu cel economic. Rezulta ca masa de bani aflata in circulatie depinde de activitatea economica

∑pQ = Pt

(pT - Cantitate totala de marfuri)

MV = Pt

(Masa monetara multiplicata cu viteza de circulatie trebuie sa fie egala cu valoarea marfurilor de pe piata)

Pe baza acestei formule se poate deduce Puterea de cumparare:

Pc = Pt / MV

(reprezinta cantitatea totala de marfuri si servicii care pot fi cumparat cu o unitate monetara)

In prezent functioneaza paritate valutara pentru schimbul unei monezi in altareprezentind raportul dintre puterile de cumparare ale celor 2 monede.

In situatia in care activitatea economica creste intr-un ritm mai maredecat cel al masei monetare puterea de cumparare a monedei respective creste iar preturile se reduc.

Daca masa monetara creste iar activitatea economica stagneaza sau regreseaza puterea de cumparare a unei unitati monetare va scadea iar preturile vor cresteceea ce inseamna depreciere monetara. Deprecierea monedei rezulta din dereglarea dintre cererea si oferta de bani, oferta depasind cererea.

Pm = MV / Pt

(Pm - pretul monedei)

Cauzele care pot provoca o dereglare a raportului dintre cererea si oferta de banisunt urmatoarele:

Deficitul bugetar adica statul care cheltuieli mai mari decat incasarile .si isi acopera diferenta prin imprumutri de la banca nationala.

Creditul bancar acordat fara analiza serioasa a scopului urmarit de solicitantul creditului.

Excedentul balantei de plati externe - incasari mai mari decat platile pe piata patrunzind o cantitate suplimentara de valuta de care nu e nevoie.

Intrarea in circulatie a banilor tinuti in rezerva sub forma de economii (de teama deprecierii)

Credit, dobanda si banci

Creditul presupune returnarea unei sume acordata ca imprumut (credti financiar) sau pentru efectuarea platii unei marfi (credit comercial) la un anumit interval. Creditele se pot clasifica dupa mai multe criterii.

Functiile creditului in economie constau in atragerea disponibilitatilor banesti ale operatorilor economici, populatiei si autoritatilor ceea ce reprezinta o forma de plasare a economiilor si distribuirea acestor disponibilitati catre institutii sau persoane fizice care au nevoie de bani.

Pentru banii primiti sub forma de credit debitorul (care primeste) plateste o dobanda reprezentind o parte din profitul sau obtinut in urma investirii creditului intr-o activitate economica. Marimea dobanzii depinde de rapotul intre cerere si oferta de credite.

Dobanda se exprima prin rata dobanzii respectiv prin dobanda cuvenita pentru un credit de o suta de unitati monetare

Calculul sumei care trbeuie incasate la scadenta se efectueaza prin metoda dabanzii simple pentru creditele pana la un an si adobanzii capitalizate pentru credit mai mari de un an.

Dobanda care trebuie incasata dupa mai multi ani se capitalizeaza respectiv dobanda neincasata in primul an se adauga la dobanda care va fi incasata in cel de-al doilea an.

Bancile fac parte dintr-un sistem bancar in care intra: Banca nationala (centrala), bancile comerciale si bancile de investitii. La banca centrala sunt depozitate economiile bancilor comerciale pentru care banca centrala plateste o dobanda (dobanda de referinta la depozite [ROBID] ~ 7.5%), iar pentru creditele acordate banca primeste o dobanda ROBOR ~ 15%.

Teoria productiei in economia de piata ( 8)

Productivitatea factorilor de productie

Productivitatea este procesul prin care unele marfuri si servicii se transforma in alte marfuri si servicii cu ajutorul muncii utilizind anumiti factori (unelte, procedee).

Folosirea factorilor de productie difera de la caz la caz dar se poate ajunge la o clasificare pornind de la cateva caracteristici comune ale factorilor de productie:

Divizibilitatea este posibilitatea detalierii bunurilor folosite in procesul de productie in unitati cat mai mici.

Adaptabilitatea este proprietatea de a asocia unei unitati dintr-un factor de productie una sau mai multe unitati din alt factor.

Substituibilitatea presupune inlocuirea unui factor de productie cu alti factori obtinindu-se acelasi rezultat.

Complementaritatea presupune ca numai o anumita cantitate dintr-un factor de productie se poate asocia cu o cantitate din alt factor.

Folosirea factorilor de productie trebuie sa duca la rezultate cat mai bune cu minimum de cheltuieli si cu profit maxim ceea ce se cheama eficienta sau randament sau productivitate maxima.

Exista 2 categorii de productivitati: medie si marginala:

Medie: este reprezentata prin raportul dintre productia obtinuta exprimata in unitati fizice sau banesti si factorul folosit care la randul sau se exprima in uniltati corespunzatoare.

Daca productia este eterogena, productivitatea medie se va exprima prin raportarea productiei obtinute pe o perioada de timp (ex: tone/luna) la capitalul folosit (productia la 1000 lei capital) = productivitatea capitalului sau raportarea productiei la numarul de salariati care au lucrat intr-o luna = productivitatea medie a muncii.

La nivelul unei interprinderi cu o productie diversa productivitatea medie a muncii se determina prin araportarea valorii productiei obtinute la numarul de lucratori.

Productivitatea muncii poate creste daca se imbunatateste organizarea productiei si a muncii si creste calificarea personalului folosit.

Organizarea productiei costa din totalitatea masurilor si metodelor legate de pregatirea procesului de productie in toate etapele lui.

Organizarea muncii are ca obiect folosirea completa si cu rezultate cat mai bune a personalului interprinderii si a timpului sau de lucru in anumite conditii tehnice si de organizare a productiei.

Marginala inseamna cresterea productiei obtinuta prin folosirea unei unitati suplimentare dintr-un factor, marimea celorlalti factori ramanind constanta.

Exemplu:

Recolta de grau (Q) este in functie de 2 factori de productie: Suprafata de teren cultivata (T) si numarul de lucratori (L). Pentru determinarea produtivitatii marginale a unuia din cei 2 factori consideram ca se modifica doar numarul de lucratori, suprafata ramanind constanta.

Q = f(TL)

Nr. lucratori 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Productie totala 0 8 24 34 40 42 44 46 48 49

Prod. marginala (tone/lucrator) - 8 16 10 6 2 2 2 2 1

Constatam ca productia inregistreaza o crestere continua dar in proportii diferite.

Productivitatea marginala a unui factor de productie este productia supliemtara obtinuta de la ultima unitate (marginala), cantitatile din ceilalti factori ramanind neschimbate.

Corelatia dintre evolutia productivitatii marginale si a productivitatii medii

Semnificatia analizei productivitatii marginale poate fi inteleasa numai daca este corelata cu productivitatea medie. Vom lua un exemplu cu 2 factori de productie: Capital si Munca; din care Munca este un factor variabil.

Legea randamentelor descrescande presupune o crestere a ambelor productivitati pana intr-un anumit punct (maximul productivitatii medii) dupa care se constata o scadere a ambelor productivitati.

Functia de productie

Daca luam in considerare modificarea simultana a ambilor factori de productie va trebui sa recurgem la conceptul de functie de productie care detaliat presupune urmatoarea formula:

Q = f(ax + by)

Unde Q - cantitatea produsa; x,y - factorii de productie; a,b - parametrii factorilor de productie.

Curbele obtinute prin reprezentarea grafica a evolutiei celor 2 factori de productie se numesc izocuante sau curbe de izoprodus sau curbe ale productiei egale care poate fi obtinuta prin orice combinatie dintre cei 2 factori.

Tipuri si functii de productie

In analizele facute am presupus ca producatorul dispune de un numar nelimitat de combinatii de productie, daca luam in considerare doar u singru proces de productie, va exista o complementaritate stricta intre factorii de productie.

Costul si rentabilitatea ( 9)

Costul de productie este u ansamblu de cheltuieli necesare pentru obtinerea unui volum de produse dat sau a unui volum de servicii efectuat. Elementele de cost care reprezinta consumul de factori de productie pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

Dupa natura cheltuielilor:

cheltuieli materiale reprezinta consumul de materii prime, materiale, combustibili, energie, apa si alte utilitati plus armotizarile

Cheltuielile cu forta de munca reprezinta contravaloarea salariilor plus asigurarile sociale

Cheltuielile generale reprezinta plati pentru dobanzi, impozite, taxe plus cheltuielile de intretinere

Suma acestor cheltuieli reprezinta costul total a carui structura este constituita din ponderea detinuta in costul total de fiecare element de cheltuieli

Dupa domeniul de activitate a intreprinderii:

Cheltuieli cu productia

Aprovizionarea

Desfacerea

Cercetarea

Dupa tipologia costurilor:

Global: alcatuit din ansamblul costurilor corespunzatoare unui volum de productie dat respectiv costuri fixe si variabile. Costul global se calculeaza pe total productie pentru o anumita perioada de timp. Costurile fixe sunt cele pe care producatorul le face indiferent de volumul productiei realizate, aici intra cheltuieli de chirii, armotizari, dobanzi, asigurari sociale, cheltuieli de intretinere si salariul personalului administrativ. Costurile variabile sunt cele care se modifica in functie de volumul productiei (cheltuieli cu materiale, combustibili, energie si salariile personalului productiv).

Marginal: Constituie un spor de cost determinat de producerea unei unitati suplimentare de productie. Se poate determina prin raportarea cresterii costului total la cresterea productiei

mediu

Optiunile Producatorului ( 10)

Pornind de la disponibilitatile sale banesti si de la costul factorilor de productie, producatorul va cauta sa maximizeze volumul productiei in functie de costul pe care il poate asigura sau va urmari sa minimizeze costul pentru un anumit volum de productie maxim, in vederea obtinerii in final a unui profit cat mai mare.

Disponibilitatile banesti ale producatorului si costurile de productie

Informatia tehnica referitoare la cantitatile sau volumele de productie posibile pentru diferite combinatii eficiente de factori de productie ii sunt furnizate producatorului de harta izocoantelor.

Plecand de la aceasta informatie, producatorul va trebui sa decida care va fi volumul de productie pe care il poate oferi si care sunt metodele de productie pe care le va folosi. In luarea acestei duble decizii, producatorul este conditionat de marimea resurselor sale banesti (T) si de pretul factorilor de productie folositi. Producatorul nu controleaza aceste preturi, ele formandu-se pe piata. Decizia producatorului va pleca de la confruntarea hartii izocoantelor cu disponibilitatile sale banesti care in functie de pretul factorilor de productie ii vor indica posibilitatile de izocosturi. Producatorul stie de ce bani dispune, dar nu cunoaste cantitatile de factori de productie x si y pe care le poate folosi si procura, deoarece aceasta depinde de pretul de pe piata al acestor factori. Pretul acestori factori va reprezenta costul total conform relatiei X*p_x + Y*p_y.

Ex: C_t = 1000 * 100 + 10 * 200 = 100 000+ 2000= 102 000 E

X= 1000 to Y= 10

Px=100 E/to Py=200

Pretul factorilor de productie reprezinta ecuatia unei drepte a carei panta este definita de structura preturilor in raport cu pretul fiecaruia dintre factori, dreapta numita dreapta costurilor producatorului sau dreapta izocosturilor.

Toate punctele de pe aceasta dreapta reprezinta aceeasi cheltuiala, dar cu o repartitie diferita intre cei doi factori

Maximizarea productiei

Aceasta maximizare a productiei este o problema pentru producator care poate fi solutionata analitic sau grafic.

Optimul producatorului este tangenta dintre dreapta izocosturilor si izocoanta Q1(=1000to), respectiv punctul M. Este un maxim pentru ca pe de-o parte izocoante de tipul Q2, Q3, Q4 nu sunt accesibile, situandu-se dincolo de posibilitatile banesti ale producatorului, iar izocoanta Q0, desi este posibila ea se traduce prin diminuarea nivelului productiei.

Pozitia punctului M determina doua lucruri: nivelul productiei maxime pe care o poate realiza producatorul si combinatia de factori de productie care va fi utilizata pentru aceasta.

Aceasta situatie este optima pentru producator, reprezentand totodata o pozitie de echilibru. Din aceasta situatie se poate deduce urmatoarea regula de gestiune: In conditii de echilibru (de optim), raportul dintre productivitatea marginala si pretul factorilor de productie este egala. Plecand de la aceasta regula poate fi dedus si urmatorul enunt alternativ: In conditiile de optim se creeaza o egalitate intre productivitatile factorilor de productie si costul lor.

Minimizarea costurilor pentru productia data

Problema care se pune pentru producator este sa aleaga cantitatile de factori de productie (x si y) care sa-I permita obtinerea volumului de productie dat la cele mai mici costuri.

Vom nota disponibilitatile producatorului cu T (=CT), reprezentand mai multe variante. Reluand acelasi rationament ca la maximizarea productiei, punctul de optim va fi tangenta izocoantei cu dreapta izocosturilor , respectiv punctul M. Se demonstreaza astfel ca in cazul optim raportul dintre productivitatile marginale si preturile factorilor de productie este egal, ajungand la acelasi rationament de gestiune ca si in cazul maximizarii productiei.

Maximizarea profitului in functie de costurile de productie

Pr = p*Q - CT

Putem spune ca profitul este diferenta dintre incasarea totala pe care o realizeaza producatorul din vanzarea marfurilor sale (care se mai cheama cifra de afaceri sau reteta de vanzari) si nivelul costurilor de productie. In consecinta pretul poate fi maximizat in raport cu aceste 2 variante pQ si CT. Pentru ca producatorul sa isi maximizeze profitul este necesar ca productivitatea marginala exprimata prin pretul productiei sa fie egala cu costul factorilor de productie (T=CT).

In analiza optiunii producatorului , pentru cresterea profitului sunt doua solutii : suplimentarea resurselor sale sau reducerea pretului factorilor de productie.

In al doilea caz al modificarii preturilor factorilor de productie, punctul de echilibru se va modifica in functie de elasticitatea si substituirea dintre factorii de productie. Daca se modifica pretul unui singur factor , pretul celorlalti factori ramanand constant ca si resursele producatorului, in functie de marirea sau micsorarea pretului , vom avea urmatoarele situatii:

Ø      Reducerea pretului permite achizitionarea unei cantitati mai mari din acest factor, deci o crestere a resurselor.

Ø      Marirea pretului duce la o diminuare a resurselor, costul total ramananc constant