Asistenta financiara externa acordata Romaniei

REFERAT   

MICROECONOMIE

Asistenta financiara externa acordata    

Romaniei

In sistemul relatiilor economice internationale contemporane, asistenta financiara externa pentru dezvoltare reprezinta o institutie relativ recenta. Ea a aparut ca o expresie a extinderii si adancirii permanente a cooperarii economice dintre toate tarile lumii, pe fondul reconstructiei economice a tarilor afectate de cel de-al doilea razboi mondial. Ulterior, asistenta financiara externa s-a concentrat tot mai mult pe problema lichidarii subdezvoltarii, a surmontarii decalajului existent intre tarile bogate si cele sarace. Ca instrument economic, analiza si definirea asistentei externe nu au menirea de a inlocui, ci de a completa factorul intern, efortul propriu, care este si va ramane elementul esential al cresterii economice a fiecarui stat.

Asistenta externa este destinata acoperirii unor nevoi. Notiunea de nevoi de asistenta externa este o parte componenta a unei categorii mai cuprinzatoare, aceea a nevoilor economice ale unei natiuni.

Exista o serie de factori ce nu pot fi controlati de tarile in dezvoltare, factori care le diminueaza posibilitatile de insusire a plusprodusului realizat in cadrul economiei lor nationale, sporind astfel nevoile de asistenta financiara externa:

limitarea veniturilor in devize ce ar putea fi obtinute din exporturi de catre statele slab dezvoltate, ca urmare a barierelor tarifare si netarifare impuse de catre tarile dezvoltate, precum si a nivelului necorespunzator al preturilor la produsele lor de export.

cresterea substantiala si permanenta a preturilor produselor importate

transferul profiturilor obtinute de firmele straine care activeaza pe teritoriul acestor state.

Asistenta financiara externa include mai multe elemente:

Ajutoare- donatii si imprumuturi acordate tarilor beneficiare prin organisme oficiale

Donatii (granturi)- transferuri, in bani sau natura, care nu implica rambursare.

Imprumuturi pentru ajutor- sunt acordate pe perioade mai mari de un an de organisme publice sau de guverne,

Alte contributii ale sectorului public,

Aportul sectorului privat.

Asistenta financiara acordata Romaniei de Uniunea Europeana in perioada 1992-1999 s-a ridicat la suma de aproximativ 1,2 miliarde euro. Pentru a atinge obiectivele propuse in strategia de pre-aderare si pentru a veni in intampinarea nevoilor tarilor candidate, Consiliul European de la Berlin a decis sa dubleze asistenta financiara incepand cu anul 2000 si sa creeze alte instrumente specifice: instrumente structurale de pre-aderare. In perioada 2000-2003, Romania a primit aproximativ 660 milioane euro pe an, prin cele trei instrumente de pre-aderare: PHARE, ISPA si SAPARD. In urma propunerii Comisiei Europene de a spori considerabil ajutorul pentru tarile candidate, incepand din 2004, pentru a le sprijini in parcurgerea ultimelor etape necesare pentru a indeplini criteriile de aderare, Romania a primit fonduri suplimentare (in valoare de pana la 40% in 2006), iar asistenta financiara UE pentru perioada 2004-2006 a ajuns la circa 1,8 miliarde de euro.

PHARE

PHARE ramane instrumentul principal de asistenta, concentrandu-se asupra a doua mari prioritati

constructie institutionala (intarirea capacitatii administrative si institutionale)

sprijinirea investitiilor (finantarea de investitii pentru a aduce firmele si infrastructura la standarde europene).

Rolul programului a continuat sa creasca, scopul sau devenind acela de a sprijini pregatirile pentru integrarea in UE, prin masuri concrete avand drept obiectiv indeplinirea criteriilor de la Copenhaga. PHARE ofera asistenta structurala la nivel regional (constructie institutionala si investitii pentru coeziunea economica si sociala) si finanteaza masuri in domeniul cooperarii trans-frontaliere si al securitatii nucleare. In perioada 2000-2003 Romania a beneficiat de mai mult de 1 miliard euro din fondurile PHARE alocate prin programe nationale, programe de cooperare trans-frontaliera si proiecte in domeniul securitatii nucleare.

In cadrul finantarii PHARE, Romania beneficiaza de programe specifice, cum sunt cele in domeniul securitatii nucleare, si de programe/actiuni destinate mai multor beneficiari (informare si comunicare, protectia mediului si extindere, programe pentru finantarea unor proiecte mici, cooperare statistica, facilitati de finantare pentru municipalitati si pentru intreprinderi mici si mijlocii, SIGMA, TAIEX, anti-frauda si protejarea intereselor financiare ale comunitatii europene).

Fonduri PHARE sunt alocate si pentru a acoperi o parte din contributia financiara a Romaniei pentru participarea la programele si agentiile comunitare. Romania este membra a Agentiei Europene pentru Mediu si participa la urmatoarele programe comunitare: IDA II (1998-2004), Intreprinderi mici si mijlocii (2001-2005), Combaterea discriminarii (2001-2006), Egalitatea dintre sexe (2001-2005), Combaterea excluderii sociale (2001-2005), Masuri de incurajare a angajarii fortei de munca (2001-2005), LIFE (2000-2004), Mecanismul de protectie civila (2002-2007), ONG-uri pentru protectia mediului (2002-2006).

ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare)

ISPA functioneaza pe baza Regulamentului Consiliului (CE) nr.1267/1999 din 21 iunie 1999. Finantarea se concentreaza pe urmatoarele prioritati:

• Reabilitarea infrastructurii de mediu (modernizarea surselor de apa, sisteme de canalizare si de tratare a apelor menajere uzate, managementul deseurilor in zonele urbane);
• Imbunatatirea si modernizarea infrastructurii de transport (modernizarea drumurilor nationale, reabilitarea si modernizarea sectiunilor de cale ferata etc.).

In perioada 2000-2006, Romania beneficiaza de finantare ISPA in valoare de aproximativ 240 de milioane de euro pe an. Ca o pre-conditie pentru a asigura o implementare dinamica a programului in Romania, a fost infiintat Comitetul de Monitorizare ISPA, care are rolul de a analiza stadiul proiectelor aflate in derulare si de a evalua capacitatea institutionala de a elabora si implementa proiecte noi.

Pentru perioada 2000-2003 Romania a incheiat 40 de memorandumuri de finantare ISPA, in valoare de 1446 milioane euro fonduri UE, reprezentand 70% din asistenta financiara acordata Romaniei de catre UE prin ISPA pe perioada 2000-2006.

SAPARD (Programul Special de Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala)

SAPARD se bazeaza pe Regulamentul Consiliului (CE) nr.1268/99 din 21 iunie 1999, avand drept obiectiv stabilirea unui cadru comunitar pentru sprijinirea dezvoltarii rurale durabile in tarile candidate, rezolvarea problemelor care afecteaza ajustarea pe termen lung a sectorului agricol si a zonelor rurale si sprijinirea implementarii acquis-ului comunitar in materie de politica agricola comuna si politici aferente. Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala in Romania 2000-2006 (PNADR), care reprezinta baza pentru implementarea SAPARD in Romania, a fost aprobat in decembrie 2000. El prevede o suma totala de peste 2 miliarde euro (cheltuieli publice si private), dintre care 1.113,4 milioane euro reprezinta contributia UE (versiunea revizuita, august 2003).

Pentru a atinge obiectivele PNADR, strategia pentru SAPARD ia in considerare masurile si prioritatile prevazute in Regulamentul Counsiliului nr.1268/1999 (art.2 si art.4.3). Din cele 15 masuri eligibile, Romania a ales 11, regrupate in patru prioritati, precum:

Imbunatatirea accesului pe piete de desfacere si competitivitatea produselor agricole prelucrate.

Imbunatatirea infrastructurii pentru dezvoltare rurala si agricultura.

Dezvoltarea economiei rurale.

Dezvoltarea resurselor umane.

Acordul Multianual de Finantare (MAFA) a fost semnat la 2 februarie 2001 si defineste conditiile privind managementul financiar si tehnic si cadrul administrativ pentru program.

Agentia SAPARD este o institutie publica subordonata Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale si este responsabila pentru implementarea tehnica si financiara a programului.

Asistenta acordata de catre Fondul Monetar International

Fondul Monetar International inca de la infiintarea sa a urmarit realizarea principalei sale functii si anume crearea de rezerve internationale.

Singura tara care a avut o legatura solida inainte de momentul 1989 a fost Romania, care in anul 1980 a beneficiat de un imprumut de 328 milioane dolari SUA.

Raportul anual al FMI din 1992, prezinta politicile solide pe care Romania le-a aplicat cu rezultate pozitive in economie. Pe parcursul unui an si jumatate, politicile aplicate de Romania au contribuit la liberalizarea activitatii de comert exterior si a operatiunilor de schimb valutar la care se adauga reducerea lipsei de bunuri de consum. S-au realizat primii pasi in cadrul procesului de privatizare si in reducerea ratei inflatiei, iar restructurarea intreprinderilor a contribuit la sporirea somajului. Productia in Romania incepe sa scada consistent.

Dezantajele aplicarii politicii FMI au constat in faptul ca privatizarea

intreprinderilor de stat s-a dovedit a fi destul de greoaie in special in Romania. Asa se explica si nivelul redus al somajului pentru majoritatea tarilor aflate in intarziere cu aprobarea programului. Ceea ce a urmat anului 1997 a fost o crestere accentuata a somajului dublata pentru Romania si o scadere a productiei industriale ca de altfel pentru toate economiile in tranzitie. O alta nerealizare a programului FMI pentru Romania a fost faptul ca dintre toate tarile Europei Centrale si de Est, inflatia anului 2001, in Romania a revenit la nivelul mediu al acestor tari, din anii 1992-1993. Astfel, printre putinele realizari ale FMI de la jumatatea deceniului trecut au fost reducerea ratei somajului din anul 1994 pana in anul 1996 cu exceptia Bulgariei, Cehiei si Ungariei. In schimb, din anul 1997, singura tara care se afla sub incidenta programului FMI si care a inregistrat o scadere a ratei somajului a fost Romania. Acesteia i se alatura Ungaria si Slovenia care nu mai intra sub incidenta FMI. In rest toate celelalte tari au inregistrat cresteri ale ratei somajului pana in prezent.

Deosebirea dintre Romania si restul tarilor analizate cu exceptia Bulgariei consta in faptul ca procesul de restructurare si privatizare a intreprinderilor de stat s-a realizat foarte lent si la valori foarte scazute.