Aspecte generale privind insolventa

Aspecte generale privind insolventa

Consideratii generale

Legea romaneasca actuala prevede simplificarea procedurilor de insolventa, in sensul eliminarii fazei de reorganizare si reducerii corespunzatoare a perioadei de observatie pentru cateva categorii de comercianti, dintre care cele mai importante sunt:

- Comerciantii persoane fizice si asociatiile familiale;

- Societatile comerciale care, in viziunea legiuitorului, nu au, la data deschiderii    procedurii, capacitatea (sau intentia) de a-si reorganiza activitatea si nu prezinta la dosar documentele solicitate la initierea procedurii, semn considerat ca fiind relevant pentru a demonstra lipsa de determinare a debitorului in a se reabilita.

Procedura insolventei abordeaza in mod concursual starea de insolventa a debitorului, interzicand acestora urmarirea individuala a creantelor pe care le detin asupra averii acestuia.

Din intreaga reglementare privind procedura insolventei se desprind 4 principii pe care aceasta se fundamenteaza si anume:

         principiul celeritatii;

         principiul unitatii si colectivitatii procedurii;

         principiul maximizarii averii debitorului;

         principiul participarii active a creditorilor.

Scopul legii il constituie instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa.

In situatia in care procedura insolventei a fost deschisa la initiativa debitorului, dar nu se inregistreaza cereri de creanta de catre creditori, ca buna practica se recomanda inchiderea procedurii si revocarea hotararii de deschidere a procedurii. Motivarea acestei masuri este ca nedepunerea cererilor de creanta in termenul prevazut de lege echivaleaza cu o remitere de datorie ce stinge obligatia si il libereaza pe debitor.

Cheltuielile aferente procedurii insolventei, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.

Platile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei banci, pe baza de dispozitii emise de debitor sau, dupa caz, de administratorul judiciar, iar in cursul falimentului, de lichidator.

         Din perspectiva debitorului, scopul legii este atins daca se reuseste reabilitarea acestuia si reintoarcerea lui la activitate normala.

         Din perspectiva creditorilor, scopul legii este atins in cazul realizarii unui echilibru intre nivelul de recuperare a creantelor si timpul scurs intre data deschiderii procedurii si momentul distribuirii sumelor. De asemenea, interesul creditorilor poate fi reprezentat si de pastrarea unor relatii de afaceri pe viitor cu debitorul insolvent.

         Din perspectiva mediului de afaceri importante sunt: transparenta procedurii de insolventa,predictibilitatea ( prezumtia de continuare a activitatii ) si accesul facil la remediile oferite de aceasta ( redresarea societatii debitoare ).

1.2 Notiunea de insolventa

1.2.1 Definitie - Conform Legii nr.85/2006 ,insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.

Insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.Definirea notiunii de insolventa se bazeaza pe notiunea relativa de incapacitate vadita de plata.

Termenul insolventa - trezeste un interes deosebit, in ultima vreme, in cercurile economistilor si ale juristilor, din doua motive: mai intai, pentru ca in practica economica si de drept constatam o crestere a cazurilor de insolventa.
Termenul insolvabilitate, care exprima starea unui debitor (datornic) ale carui bunuri au o valoare mai mica decat totalul obligatiilor datoriilor ce ar urma sa fie satisfacute cu acele bunuri. Mai simplu spus, cand valoarea averii este sub valoarea datoriilor.Fara indoiala ca insolvabilitatea, in acest stadiu, reflecta o stare pasiva.

Lucrurile se complica insa atunci cand creditorii isi cer drepturile. Starea de insolvabilitate este activata. Se poate ajunge la faliment: insolvabilitatea declarata de o instanta judecatoreasca. Problemele incep de indata ce se ajunge la starea de insolvabilitate activata. Debitorul este incoltit de creditori, care vor sa-si primeasca drepturile - banii datorati sau bunurile ori serviciile datorate -, in caz contrar putand sa ceara falimentul.

1.2.2 Insolventa vs. insolvabilitate Conceptului si situatiei de insolventa, i se opune conceptul si situatia de solvabilitate: avere mai mare decat datoriile. In practica insa, atat economistii, cat si juristii, indeosebi cei legati de activitatea de lichidare, au simtit nevoia unor diferentieri. Astfel insolventa, presupune o stare de scurta durata care poate fi redresata, pe cand insolvabilitatea este socotita un dezechilibru de lunga durata, care-l pune pe debitor in situatia de a nu putea plati.

1.2.3 Cauzele externe ale insolventei In economia noastra, cu multe intreprinderi obisnuite sa consume ineficient materii prime si resurse energetice, fara sa asigure, in compensatie, valoarea adaugata corespunzatoare, starea de insolvabilitate nu-i deloc o situatie rara.Din aceasta cauza sunt inregistrate cifre de afaceri mici si consumuri mari.

In Romania consumam mai mult decat producem..Daca intreprinderile nu vor fi supuse legilor pietei, ale riscului si profitului, nu vom scapa prea curand din capcanele insolvabilitatii ne ramane o singura șansa: accelerarea, dintr-odata, a tuturor motoarelor reformei, in consens deplin cu legitatile economice.In acest context, adeseori in contrasens cu mersul economiei de piata, rezulta imprejurari prea putin favorabile unor activitati economice profitabile. Multe intreprinderi ajung temporar in incapacitate de plata, chiar si intreprinderi care merg bine, fiindca altele au intarziat platile sau nu si-au onorat contractele, intarziind livrarile de materii prime ori subansamble.

1.2.4 Solutii de redresare Exista si solutii temperate pentru rezolvarea insolventei si insolvabilitatii. Toate tarile dezvoltate recurg la o astfel de cale. Cu o conditie insa: ca debitorul sa-si convinga creditorii ca are solutii de redresare si ca este decis sa iasa din insolvabilitate sau chiar din insolventa, pe baza unui plan de redresare in care sa creada si judecatorii, si creditorii. In schimb, cand debitorul are o atitudine pasiva fireste, creditorii privați nu-l vor lua in seama si vor refuza orice fel de concordața in vederea amanarii platilor. Dar daca statul, mai ales cand e si creditor, ii va intinde mana - fie esalonandu-i datoriile, fie exonerandu-l de plata acestora, nu va face altceva decat sa loveasca mai departe in concurenta si sa vicieze mediul de afaceri.
In multe intreprinderi, mai ales in companiile nationale si in societatile comerciale cu capital majoritar de stat, se produce mai putin cash-flow decat se consuma. Legea insolventei, printre multele ei roluri, il are si pe acela de a schimba raportul. Pentru ca un agent economic care consuma la nesfarsit mai multe lichiditati decat produce nu are de ce sa ramana pe piata.

1.3 Caracterele si conditiile aplicarii procedurii de insolventa

         Caracter colectivist de aparare in comun a intereselor tuturor creditorilor comerciantului aflat in stare de insolventa, prin efectuarea unei publicitati avand ca scop informarea creditorilor pentru inscrierii acestora la masa credala. Prin aceasta, procedura falimentului se deosebeste de procedura executarii silite, exercitata in conditiile Codului de Procedura Civila in mod individual de fiecare creditor.

         Caracter generalizat. Procedura falimentului este o procedura care vizeaza intreaga "avere a debitorului", si nu doar unul sau unele bunuri din patrimoniul acestuia, cum este cazul executarii silite mobiliare sau imobiliare de drept comun.    

Legea precizeaza in art. 3 : "Averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia - inclusiv cele dobandite in cursul procedurii stabilite de prezenta Lege a insolventei - care pot face obiectul unei executari silite, in conditiile Codului de procedura civila." Remarcam faptul ca procedura falimentului se poate aplica si asupra unor bunuri, care la data declansarii procedurii nu se mai afla in patrimoniul debitorului, dar care sunt readuse cu efect retroactiv prin anularea unor acte "suspecte" incheiate de catre debitor in perioada anterioara deschiderii procedurii.

         Caracter egalitar Egalitatea de tratament a creditorilor este realizata prin acordarea tuturor creditorilor a posibilitatii de a participa concomitent la masa credala si de a-si satisface creantele proportional cu ponderea pe care fiecare dintre acestia o detine in pasivul patrimoniului debitorului.

         Caracter unitar. Procedura falimentului este unica si se desfasoara simultan pentru toate creantele detinute impotriva patrimoniului debitorului. Nu se poate concepe desfasurarea in acelasi timp a doua sau mai multe proceduri cu privire la averea aceluiasi debitor.

         Caracter judiciar. Procedura insolventei se realizeaza prin intermediul si cu participarea organelor judecatoresti, fiind astfel o procedura judiciara fortata in cadrul careia de cele mai multe ori se realizeaza in mod colectiv o executare silita a activelor din patrimoniul debitorului.

         Caracter profesionist. Se aplica persoanelor fizice sau juridice care au calitatea de comerciant, dar si persoanelor fizice care lucreaza in mod individual, asociatiilor familiale si societatilor agricole.

1.3.1 Conditii cu privire la persoanele care practica insolventa

Poate dobandi calitatea de practician in insolventa persoana care indeplineste urmatoarele conditii:

     Detine diploma de studii de invatamant superior de lunga durata in drept, stiinte economice sau inginerie si are o experienta in domeniul juridic sau economic de cel putin trei ani de la data obtinerii diplomei de studii de lunga durata;

     Nu se gaseste in vreunul din cazurile de nedemnitate;

     A promovat examenul de admitere in profesia de practician in insolventa.

Este nedemn de a fi practician in insolventa

     Persoana condamnata prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei, inclusiv orice actiune de coruptie, precum si orice    infractiune prevazuta de Legea nr. 31/1990 privind societati comerciale;

     Persoana careia i s-a aplicat pedeapsa complementara a interdictiei de a exercita profesia de practician in insolventa ori dreptul de a gestiona sau administra o persoana juridica, prin hotarare judecatoreasca irevocabila.

Uniunea Nationala a Practicienilor la Insolventa din Romania( U.N.P.I.R )
U.N.P.I.R. este persoana juridica de utilitate publica, autonoma si fara scop lucrativ, din care fac parte practicienii in insolventa.

Printre atributiile U.N.P.I.R. se numara colaborarea cu institutiile publice si locale, cu Consiliul Suprem al Magistraturii, cu Parlamentul, avand dreptul la consultarea prealabila din partea acestora in chestiuni cu incidenta asupra activitatii practicienilor in insolventa, putand incheia, in acest scop, protocoale de colaborare.
De asemenea, U.N.P.I.R are in atributii adoptarea de regulamente si instructiuni privind activitatea si conduita etica a practicienilor in insolventa, organizarea evidentei practicienilor in insolventa si a societatilor profesionale sau in sprijinul formarii si perfectionarii profesionale a practicienilor in insolventa.
Calitatea de practician in insolventa se suspenda:
. In calitate de incompatibilitate, pe durata existentei acestei stari;
. Pe perioada in care persoana a fost supusa interdictiei de a profesa;
. In cazul neplatii primei de asigurare, in caz de neplata totala sau partiala a taxelor si a contributiilor profesionale insolventa;

Practicienii in insolventa au dreptul la onorarii pentru activitatea desfasurata, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinatie a acestora.La stabilirea nivelului onorariului se va avea in vedere, printre altele, numarul de salariati ai debitorului, riscul privind conflictele de munca, cifra de afaceri a debitorului pe ultimii trei ani sau valoarea creantelor.

Atributiile si rolul practicienilor in cadrul procedurii insolventei

Organele care aplica procedura insolventei sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic,administratorul judiciar si lichidatorul. Aceste organe au obligatia efectuarii cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de lege.

         Instantele judecatoresti

Conform legii, toate procedurile, cu exceptia recursului, sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor si sunt exercitate de un judecator-sindic.

Recursul impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul-sindic sunt de competenta curtii de apel, termenul fiind de 10 zile de la comunicarea hotararii.

Citarea parților, precum și comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor și notificarilor se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolvența. Comunicarea citațiilor, a convocarilor și notificarilor fața de participanții la proces, al caror sediu, domiciliu sau reședința se afla in strainatate, este supusa dispozițiilor Codului de procedura civila, cu modificarile și completarile ulterioare. Se atribuie astfel un rol esențial Buletinului procedurilor de insolventa.

         Judecatorul-sindic
Atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea.

Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentei legi, sunt:

a) darea hotararii de deschidere a procedurii si, dupa caz, de intrare in faliment atat prin procedura generala cat si prin procedura simplificata;

b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii;

c) desemnarea, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu, sau dupa caz a lichidatorului, care va administra procedura pana la confirmarea sau, dupa caz, inlocuirea sa, de catre adunarea creditorilor, precum si stabilirea onorariului in conformitate cu criteriile stabilite prin hotarare de guvern, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada..

d) confirmarea prin incheiere, a administratorului    judiciar sau lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor;

f) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;

g) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa;

h) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

j) confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori;

k) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de intrerupere a procedurii de reorganizare judiciare si de intrare in faliment;

m) solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau lichidatorului;

n) pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.

         Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor
Adunarea creditorilor va fi convocata si prezidata de administratorul judiciar sau, dupa caz, de lichidator, daca legea sau judecatorul-sindic nu dispune altfel, secretariatul sedintelor adunarilor creditorilor este in sarcina administratorului judiciar sau, dupa caz, a lichidatorului.
Deliberarile si hotararile adunarii creditorilor vor fi cuprinse intr-un proces-verbal, care va fi semnat de presedintele sedintei, membrii comitetului creditorilor, precum si de administratorul judiciar sau de lichidator, dupa caz. Procesul-verbal va fi depus in termen de doua zile lucratoare de la data adunarii creditorilor.Judecatorul-sindic are posibilitatea de a desemna un comitet format din 3 -7 creditori dintre cei cu creante garantate, bugetare si chirografare cele mai mari, iar desemnarea se va face prin incheiere, dupa intocmirea tabelului preliminar de creante.

Adunarea creditorilor este convocata pentru a decide in toate aspectele importante ale procedurilor prevazute de lege. Pentru ca deciziile luate sa fie bazate pe o buna intelegere a situatiei, legea atribuie comitetului creditorilor rolul de a prezenta punct de vedere si recomandari in fata adunarii creditorilor. De asemenea, membrii adunarii creditorilor vor avea la dispozitie rapoartele corespunzatoare ale practicianului in insolventa, respectiv:

. Raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia insolventei debitorului, precum si sansele sale de reorganizare;

. Rapoarte lunare si trimestriale;

. Raportul privind modalitatea de vanzare.

Numarul membrilor comitetului va fi corelat cu complexitatea cauzei si cu structura pe categorii de prioritate a creditorilor din procedura, judecatorul-sindic trebuind sa se asigure ca exista o buna reprezentare a creditorilor chirografari in comitetul creditorilor.

Numirea Comitetului creditorilor de catre judecatorul-sindic se face in baza tabelului preliminar de creante, urmand ca in prima adunare a creditorilor aceasta sa desemneze un alt comitet al creditorilor.

In conformarea comitetului creditorilor trebuie tinut cont de doua aspecte esentiale bunei functionari a acestuia:

Disponibilitatea creditorului de a participa la activitatea comitetului

Cooptarea creditorilor care detin majoritatea valorica in grupa lor de prioritate,

astfel incat interesul lor in procedura sa fie semnificativ.

Comitetul creditorilor va avea urmatoarele atributii:

a) sa analizeze situatia debitorului si sa faca recomandari adunarii creditorilor cu privire la continuarea activitatii debitorului si la planurile de reorganizare propuse;

b) sa negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreste sa fie desemnat de catre creditori in dosar conditiile numirii si sa recomande adunarii creditorilor astfel de numiri;

c) sa ia la cunostinta rapoartele intocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, sa le analizeze si, daca este cazul, sa faca contestatii la acestea;

d) sa intocmeasca rapoarte, pe care sa le prezinte adunarii creditorilor, privind masurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri;

e) sa solicite, ridicarea dreptul de administrare al debitorului;

f) sa introduca actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, facute de debitor in dauna creditorilor, atunci cand astfel de actiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.

         Administratorul special
Dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului persoana juridica va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatii si ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului.

Rolul administratorului special este esential si in situatiile in care pot interveni conflicte de interese intre debitor si administratorul judiciar/lichidator - intocmirea si semnarea inventarului, evaluarea bunurilor din averea debitorului, efectuarea lichidarii etc.

Reprezentantul va avea urmatoarele atributii:

a) de a exprima intentia debitorului de a propune un plan;   

b) de a participa, in calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor prevazute la art. 79 si 80 din lege;

c) de a formula contestatii in cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

d) de a propune un plan de reorganizare;

e) de a administra activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, dupa confirmarea planului;

f) dupa intrarea in faliment, de a participa la inventar, semnand actul, de a primi raportul final si bilantul de inchidere si de a participa la sedinta convocata pentru solutionarea obiectiunilor si aprobarea raportului;

g) de a primi notificarea inchiderii procedurii

         Administratorul judiciar

Inainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie sa faca dovada ca este asigurat pentru raspundere profesionala, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile, care sa acopere eventualele prejudicii cauzate in indeplinirea atributiilor sale.

La recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia.

Principalele atributii ale administratorului judiciar, in cadrul prezentei legi, sunt:

a ) examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor depuse si intocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie in cadrul procedurii generale, si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;   

b) examinarea activitatii debitorului si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

c) intocmirea actelor necesare, in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor;

d) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul raportului mentionat si in conditiile si termenele prevazute de lege;

e) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului; sau

f) conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului, in acest ultim caz cu respectarea precizarilor exprese ale judecatorului sindic cu privire la atributiile sale si la conditiile de efectuare a platilor din contul averii debitorului;

g) stabilirea datelor sedintelor adunarii creditorilor;

h) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente

j) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

k) verificarea creantelor si dupa caz formularea de obiectiuni la acestea;

l) urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului

m) cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, renuntarea la garantii reale;

n) sesizarea judecatorului-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;

         Lichidatorul
Principalele atributii ale lichidatorului sunt: examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura, conducerea activitatii debitorului, introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor, urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, primirea platilor pe seama debitorului etc.

In cazul intrarii direct in faliment (procedura simplificata) atributiunile lichidatorului trebuie completate corespunzator cu cele ale administratorului judiciar.

1.3.2 Conditii cu privire la bunurile asupra carora se aplica procedura

Procedura se aplica asupra intregii averi a debitorului. "Averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia - inclusiv cele dobandite in cursul procedurii stabilite de prezenta lege - care pot face obiectul unei executari silite, in conditiile Codului de procedura civila" - art. 3 din Lege . Averea debitorului cuprinde atat bunurile si drepturile aflate in patrimoniul debitorului la data declansarii procedurii, cat si bunurile iesite din patrimoniul debitorului, dar readuse in acesta ca urmare a procedurii.

1.4. Procedurile de insolventa

a) procedura generala:

b) procedura simplificata:

         Procedura generala se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati in stare de insolventa sau de insolventa efectiva sau iminenta:

1. societatile comerciale;

2. societatile cooperative;

3. organizatiile cooperatiste;

4. societatile agricole;

5. grupurile de interes economic;

6. orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice .

In procedura generala, perioada de observatie este cuprinsa intre data deschiderii procedurii si data confirmarii planului sau, dupa caz, a intrarii in faliment.

         Procedura simplificata reprezinta o alternativa la procedura generala prevazuta in Legea insolventei constituind, in fapt, o procedura de faliment aplicabila in anumite situatii expres si limitativ prevazute in lege, care nu reclama parcurgerea tuturor etapelor procedurii generale. Din nevoia resimtita in practica de accelerare a lichidarii si radierii agentilor economici neperformanti, a fost introdusa aceasta alternativa la procedura prevazuta de actuala reglementare, mult mai rapida si eficienta din punctul de vedere al resurselor angrenate.

Persoanele carora li se aplica procedura simplificata:

Potrivit articolului 1 alin.2 din noua lege a insolventei, procedura simplificata se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa care se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii:

a)Comerciantii persoane fizice actionand individual;

b)Asociatii familiale;

c)Comercianti persoane juridice - in anumite conditii circumstantiate de textul legal;

d)Societatile comerciale dizolvate anterior;

e)Debitori care nu au prezentat actele si documentele contabile conform dispozitiilor legale;

f)Debitori care si-au declarat intentia de intrare in procedura simplificata;

g)Debitori care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare intrucat au mai facut obiectul unei astfel de proceduri in ultimii 5 ani de la data deschiderii procedurii.

In cazul primelor doua categorii de debitori se aplica direct procedura falimentului, datorita formei juridice in care acestea functioneaza, care nu permite in mod obiectiv redresarea acestor comercianti printr-un plan de reorganizare.

In ceea ce priveste categoria comerciantilor persoane juridice care intra direct in procedura simplificata, legiuitorul a considerat ca activitatea acestora nu se poate reorganiza datorita unor lipsuri si anume: lipsa actelor si documentelor contabile, administratorul nu poate fi gasit, sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei mentionate la registrul comertului.

In cazul categoriei societatilor dizolvate anterior declansarii procedurilor de insolventa, solutia intrarii directe in faliment este fireasca. Este situatia intalnita cel mai des in practica, a acelor societati care fie au fost dizolvate de drept in baza unor legi precum Legea nr. 359/2004, ori a altor acte normative care reglementeaza proceduri de lichidare voluntara cum ar fi Legea nr. 137/2002, sau ca efect al deciziei asociatilor privind dizolvarea societatii, in baza Legii nr.31/1990 republicata.

In practica, s-a intalnit deseori aceasta situatie, cand impotriva unor societati deja dizolvate era deschisa procedura reorganizarii judiciare si a falimentului si se pierdea o perioada de timp semnificativa pana la intrarea in faliment, daca judecatorul-sindic nu dispunea, printr-o interpretare judicioasa, deschiderea procedurii de faliment impotriva unui astfel de debitor.

Pentru debitorii care nu au depus actele prevazute de art.28 din lege, deschiderea procedurii simplificate apare ca o sanctiune, si nu ca un efect al unor situatii obiective, astfel cum au fost prezentate anterior.

Pentru debitorii care isi manifesta dorinta expresa de a fi supusi procedurii simplificate, ratiunea trecerii direct in procedura falimentului consta in crearea unui mecanism de iesire rapida din piata a comerciantilor a caror activitate s-a dovedit a fi neviabila.

Analizand ipotezele in care poate fi aplicata procedura simplificata, putem concluziona ca exista trei situatii distincte de declansare a acesteia, dupa cum urmeaza:

1. Intrare de drept in procedura simplificata

Aceasta se produce, pe de o parte, in situatia debitorilor la care, asa cum am precizat mai sus, nu este posibila reorganizarea judiciara ca urmare formei juridice in care acestia functioneaza; este cazul debitorilor indicati mai sus la literele a) si b).

Pe de alta parte, intrarea de drept in procedura simplificata se mai produce si atunci cand debitorul a mai facut o cerere sau a facut obiectul unei proceduri de reorganizare, care a avut drept consecinta reorganizarea activitatii sale. (litera g)

2. Intrare in procedura simplificata la cererea debitorului

Debitorul isi poate exprima intentia de a fi supus procedurii simplificate, fie odata cu cererea proprie de declansare a procedurilor, fie ulterior, in cazul in care procedurile au fost initiate de creditori.

3. Intrare in procedura simplificata la propunerea administratorului judiciar, aprobata de creditori si confirmata de catre judecatorul-sindic

Propunerea administratorului judiciar se face prin intermediul unui raport care se prezinta judecatorului sindic spre aprobare.De asemenea, notificarea cu privire la propunerea de intrare in faliment prin procedura simplificata se va transmite creditorilor care au depus cereri introductive impotriva debitorului precum si administratorului special al debitorului.

Momentul declansarii procedurii simplificate

Distinctia intre cele trei ipoteze de aplicare a procedurii simplificate prezinta importanta sub aspectul momentului la care aceasta se declanseaza.

Astfel, in prima ipoteza, procedura simplificata se aplica imediat, o data cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii, daca debitorul este un comerciant persoana fizica sau asociatie familial. Si in cazul in care debitorul a mai facut obiectul unui plan de reorganizare in cei 5 ani anteriori deschiderii procedurii, ar trebui ca intrarea in faliment sa se faca tot imediat, ca urmare a verificarii debitorului in baza de date computerizata a tribunalului.

Din pacate, exista in prezent si situatii de proceduri succesive de faliment impotriva aceluiasi debitor, intrucat nu se verifica la momentul inregistrarii cererii introductive daca debitorul a mai fost supus unei astfel de proceduri.

Si in privinta celei de-a doua ipoteze expuse mai sus, care vizeaza deschiderea procedurii simplificate la cererea debitorului, aceasta se realizeaza fie imediat, cand cererea introductiva ii apartine, fie dupa depunerea intentiei de reorganizare o data cu actele si documentele contabile, dupa trecerea celor 10 zile prevazute de art. 28 din lege.

Referitor la ultima ipoteza prezentata, cea de-a treia, a propunerii facute de administratorul judiciar de trecere la procedura simplificata in urma intocmirii unui raport, aceasta se aplica cu o oarecare intarziere, situata in jurul unei perioade de 40-50 de zile de la data deschiderii procedurii.

Deschiderea procedurii

1. Cererea debitorului

Daca cererea debitorului contine declaratia de intentie privind intrarea directa in procedura simplificata, conform dispozitiilor art. 28 alin.1 din lege, sau daca debitorul nu depune actele contabile in termen de 10 zile de la data inregistrarii cererii, ori daca acesta se incadreaza in una din situatiile prevazute la art.1 alin 2 din proiect, cum ar fi exempli gratia lipsa totala a bunurilor, faptul ca societatea este deja dizolvata, sau a mai beneficiat de o procedura de reorganizare in ultimii 5 ani, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii simplificate.

2. Cererea creditorului

In cazul in care cererea apartine creditorilor, dupa comunicarea acesteia catre creditor, in termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul are posibilitatea fie a contestarii creantei, fie a recunoasterii starii de insolventa.

Recunoasterea starii de insolventa in care acesta se afla, da posibilitatea debitorului sa propuna un plan de reorganizare, in caz contrar el nemaiavand acest drept.In cazul in care rezulta de la bun inceput din declaratia debitorului faptul ca acesta se incadreaza in una din situatiile care nu permit reorganizarea, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de deschidere a procedurii simplificate.

In ambele cazuri prezentate mai sus, judecatorul-sindic va dispune numirea unui lichidator provizoriu iar societatea debitoare nu va mai parcurge perioada de observatie.

In ceea ce priveste numirea lichidatorului provizoriu, aceasta se va face cu respectarea criteriilor de desemnare a acestuia, prevazute la art. 11 alin.1 si 19 alin.3 din lege, care prevad obligativitatea desemnarii unui practician doar dintre cei care si-au depus oferta de servicii la dosarul cauzei, declara ca nu sunt incompatibili, depun polita de asigurare, lista dosarelor aflate in portofoliu precum si declaratia de disponibilitate de timp si resurse pentru gestionarea acelei proceduri.

Ulterior, la prima adunare a creditorilor, cu recomandarea comitetului creditorilor, creditorii care detin peste 50% din totalul creantelor, pot decide numirea unui lichidator, inlocuindu-se astfel lichidatorul desemnat provizoriu.Daca intrarea in procedura simplificata nu se realizeaza de la bun inceput odata cu solutionarea cererii introductive a debitorului sau a creditorului, prin hotararea de deschidere a procedurii judecatorulsindic va dispune numirea unui administrator judiciar provizoriu, cu respectarea acelorasi dispozitii legale prezentate mai sus, in situatia desemnarii lichidatorului provizoriu.

In aceasta situatie, societatea debitoare va intra in perioada de observatie, administratorul judiciar avand obligatia intocmirii unui raport in cel mult 30 de zile de la desemnare.Notificarea privind concluziile raportului de intrarea directa in procedura simplificata se transmite creditorului care a depus cererea introductiva, debitorului prin administratorul special, depunand la instanta, o data cu concluziile raportului si dovada indeplinirii procedurii de notificare.

Judecatorul-sindic va supune dezbaterii partilor propunerea de intrare directa in faliment a debitorului, in termen de maxim 20 de zile de la primirea raportului administratorului judiciar, caz in care va aproba sau va respinge concluziile raportului supus dezbaterii. Notificarea cuprinde toate termenele stabilite atat pentru depunerea opozitiilor creditorilor la sentinta de deschidere a procedurii urmare a cererii debitorului, cat si termenele pentru inregistrarea creantelor, verificarea acestora, intocmirea tabelului preliminar, a celui definitiv, precum si data primei sedinte a adunarii creditorilor.

Inchiderea procedurii

Procedura simplificata se inchide in aceleasi cazuri ca si procedura generala, potrivit prevederilor

Sectiunii a 8-a "Inchiderea procedurii" din lege, respectiv lipsa bunurilor sau insuficienta acestora pentru acoperirea creantelor prin distribuirile facute, cu exceptia situatiei prevazute la art.132 alin.1 din legea insolventei, care se refera la inchiderea procedurii de insolventa prin realizarea planului de reorganizare, in sensul indeplinirii tuturor obligatiilor asumate prin plan.

Procedura simplificata prezinta o serie de avantaje in sensul celeritatii, o dispozitie in acest sens fiind cea cuprinsa in art. 57 din lege, care prevede ca in cazul in care sediul debitorului nu este cunoscut, nefiind cel inregistrat la registrul comertului, iar creditorii nu cunosc un alt sediu, punct de lucru al acestuia, comunicarea, notificarea oricarui act de procedura, inclusiv a sentintei de deschidere a procedurii simplificate, se efectueaza numai prin Buletinul procedurilor de insolventa.

De asemenea, in procedura simplificata se intocmesc doar doua tabele cuprinzand obligatiile debitorului, respectiv cel preliminar si cel definitiv. Fara a fi perfecta, aceasta procedura era absolut necesara, iar cuvintele cheie care o definesc sunt celeritate, eficienta, costuri reduse si nu in ultimul rand, simplitate