CALCULATIA COSTURILOR

CALCULATIA COSTURILOR

Calculatia costurilor presupune ansamblul lucrarilor efectuate, intr-o forma organizata, cu scopul de a obtine informatii privind costul bunurilor, lucrarilor, serviciilor, activitatilor sau altor obiecte de calculatie.

1 Principiile calculatiei costurilor

principiul separarii cheltuielilor care sunt legate de achizitia, productia sau prelucrarea produselor, de celelalte cheltuieli. Acest principiu presupune ca cheltuielile care nu participa la obtinerea obiectelor de calculatie, cum ar fi: cheltuielile de administratie, cheltuielile de marketing, regia fixa nealocata costului, cheltuielile financiare, cheltuielile extraordinare, sa nu se includa in costul acestora.

principiul delimitarii cheltuielilor in timp presupune ca includerea cheltuielilor in costuri sa se efectueze in perioada de gestiune (luna) careia ii apartine cheltuiala in cauza.

principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu conform acestui principiu delimitarea cheltuielilor efectuate intr-o anumita perioada de gestiune se va face pe procese sau locuri de cheltuieli, cum ar fi: aprovizionare, productie, administratie, marketing, iar in cadrul sectorului productie, pe sectii, ateliere, linii de fabricatie. In cadrul structurilor mentionate se pot constitui centre de responsabilitate, in raport de care se adanceste delimitarea cheltuielilor

principiul delimitarii cheltuielilor privind productia finita de cheltuielile aferente productiei in curs. Acest principiu se aplica in cazul firmelor care prezinta productie neterminata la sfarsitul lunii, aceasta urmand a fi evaluata, separandu-se astfel cheltuielile facute cu productia neterminata de celelalte cheltuieli aferente produselor finite, realizate in luna respectiva.

Metode de calculatie a costurilor

Calculatia costurilor poate fi efectuata dupa una din metodele:

metoda costului standard

metoda pe comenzi

metoda pe faze

metoda globala

metoda direct costing

Metoda costului standard consta in calculul costurilor inainte de inceperea fabricatiei produsului, compararea costurilor antecalculate cu cele efective, urmarirea, controlul abaterilor de la costurile antecalculate si luarea masurilor necesare in vederea incadrarii in costurile planificate. Prin aceasta metoda se realizeaza integrarea calculatiei costurilor in sistemul planificarii de ansamblu al firmei.

Metoda pe comenzi consta in faptul ca obiectul calculatiei costurilor il reprezinta comanda, in functie de care se face gruparea cheltuielilor in directe si indirecte, cheltuielile indirecte find repartizate apoi pe comenzi, cu ajutorul unor procedee specifice (procedeul suplimentarii). Costul unitar al produsului se calculeaza la terminarea comenzii, prin impartirea cheltuielilor totale aferente fiecarei comenzi la cantitatea de produse finite obtinute pe fiecare comanda. Metoda de calculatie a costurilor pe comenzi se poate realiza in doua variante: varianta fara semifabricate si varianta cu semifabricate.

Metoda pe faze consta in faptul ca urmarirea cheltuielilor de productie se face pe fiecare faza prin care trece produsul respectiv, la final calculandu-se costul unitar pe produs. La stabilirea fazelor de calculatie se au in vedere fazele procesului tehnologic. Acesta metoda poate fi aplicata numai in cazul in care exista posibilitatea delimitarii cheltuielilor pe faze, iar in finele fiecarei faze se poate masura si exprima cantitativ productia obtinuta. Dupa stabilirea fazelor de calculatie, acestea se simbolizeaza, iar simbolurile atribuite se inscriu obligatoriu pe toate documentele. In cadrul fiecarei faze de calculatie se identifica atat cheltuielile directe, cat si cele indirecte, care se vor repartiza asupra costului fiecarei faze in parte. Calculatia pe faze se poate realiza in doua variante: varianta fara semifabricate si varianta cu semifabricate.

Metoda globala se aplica in firmele care realizeaza un singur produs, costul unitar calculandu-se prin impartirea cheltuielilor totale aferente produsului finit realizat, la cantitatea de produse finite obtinute. Obiectul calculatiei costurilor il constituie produsul, lucrarea sau serviciul realizat.

Metoda direct-costing. Prin acesta metoda se realizeaza o separare a cheltuielilor variabile de cele fixe, in functie de evolutia cheltuielilor in raport cu variatia volumului productiei. Conform acestei metode se determina costuri partiale, deoarece in costul produselor se include doar cheltuielile variabile, cheltuielile fixe fiind considerate cheltuieli ale perioadei care trec direct asupra rezultatului financiar al perioadei. Cheltuielile fixe se programeaza si se urmaresc global si nu se mai repartizeaza pe purtatori de costuri. Se elimina astfel posibilitatea denaturarii costurilor de productie, determinata de includerea in acestea a cheltuielilor fixe, prin repartizare dupa criterii conventionale. In cazul metodei direct-costing, costul unitar se calculeaza folosind procedeul diviziunii simple, prin raportarea cheltuielilor variabile aferente unui produs la cantitatea fabricata din produsul respectiv. Metoda direct-costing este foarte utila in analiza activitatii economico-financiare a firmei.

3. Etapele privind calculatia costurilor

1) Colectarea cheltuielilor de productie

In aceasta etapa are loc colectarea cheltuielilor directe pe purtatori de costuri (produse, lucrari, servicii, comenzi) si a cheltuielilor indirecte pe sectii si sectoare de activitate. Acest lucru se realizeaza prin preluarea cheltuielilor de exploatare din contabilitatea financiara si ordonarea lor, dupa destinatie in contabilitatea manageriala astfel:

Cheltuielile activitatii de baza

Cheltuielile activitatilor auxiliare

Cheltuielile indirecte de productie

Cheltuielile generale de administratie

Cheltuielile de marketing

Pentru calculul costurilor bunurilor, lucrarilor, serviciilor si al costurilor perioadei, cheltuielile inregistrate in contabilitatea financiara, dupa natura lor, se grupeaza in contabilitatea de gestiune astfel:

a). cheltuieli directe;

b). cheltuieli indirecte.

a). Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli care se identifica pe un anumit obiect de calculatie (produs, serviciu, lucrare, comanda, faza, activitate, functie, centru de profit, centru de cheltuieli, etc.) inca din momentul efectuarii lor si ca atare se includ direct in costul obiectelor de calculatie respective.

Cheltuielile directe cuprind:

costul de achizitie al materialelor directe consumate;

energia consumata in scopuri tehnologice;

manopera directa (salarii, asigurari si protectia sociala);

ale cheltuieli directe.

b). Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli care nu se pot identifica si atribuii direct pe un anumit obiect de calculatie, ci privesc intreaga productie a unei sectii sau a firmei in ansamblul ei.

Cheltuielile indirecte cuprind:

regia fixa de productie, formata din cheltuieli indirecte de productie, care raman relativ costante indiferent de volumul productiei, cum ar fi: amortizarea utilajelor si echipamentelor, intretinerea sectiilor si utilajelor, precum si cheltuieli cu conducerea si administrarea sectiilor.

regia variabila de productie, care consta in cheltuielile indirecte de productie, care variaza in raport cu volumul productiei, cum ar fi: cheltuielile indirecte cu consumul de materiale si forta de munca.

2) Decontarea livrarilor reciproce de produse, lucrari si servicii intre activitatile auxiliare, calculul costului efectiv al productiei auxiliare si repartizarea cheltuielilor aferente productiei auxiliare catre activitatea de baza

Deoarece costul efectiv al prestatiilor reciproce dintre sectiile auxiliare este greu de stabilit, acestea se deconteaza fie la costul efectiv al perioadei precedente, fie la un cost prestabilit al perioadei curente, fie prin folosirea altor procedee.

3) Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie asupra produselor fabricate in cadrul activitatii de baza.

Se face cu ajutorul procedeului suplimentarii, baza de repartizare a cheltuielilor indirecte poate fi: cheltuielile cu materiile prime si materialele directe, cheltuielile cu salariile directe, cheltuielile de prelucrare, numarul orelor de functionare a utilajelor.

4) Repartizarea cheltuielilor generale de administratie asupra produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate de firma.

Se face cu ajutorul procedeului suplimentarii, in functie de o anumita baza sau criteriu de repartizare (cheltuieli directe, costul de productie)

5) Repartizarea cheltuielilor de marketing asupra produselor fabricate.

Criteriul de repartizare, in cazul in care identificarea acestor cheltuieli pe produs nu este posibila, poate fi greutatea sau volumul produselor livrate.

6) Determinarea cantitativa si valorica a productiei in curs de executie.

Determinarea productiei in curs de executie se face prin metoda inventarierii sau metoda contabila. Prin scaderea cheltuielilor aferente productiei in curs de executie din totalul cheltuielilor de productie se obtine suma cheltuielilor efective aferente productiei finite, adica costul efectiv al productiei finite.

Productia in curs de executie este productia care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau produsele necompletate in intregime. Tot in cadrul productiei in curs de executie sunt cuprinse lucrarile, serviciile si studiile in curs de executie sau neterminate.

Pentru calcularea costului efectiv al productiei finite este necesara separarea din totalul cheltuielilor a celor aferente productiei in curs de executie.

Valoarea productiei in curs de executie se poate determina prin doua metode:

metoda inventarierii;

metoda contabila.

Metoda inventarierii presupune determinarea prin inventariere a productiei neterminate si evaluarea acesteia prin diferite procedee, in functie de particularitatile tehnologiei de fabricatie si metodei de calculatie a costurilor. Inventarierea productiei neterminate se realizeaza prin numarare, cantarire si masurare.

Evaluarea pe piese si operatii se realizeaza ponderand stocurile constatate prin inventariere cu cheltuielile de productie unitare (directe) prevazute in fisele tehnologice (materii prime si manopera directa). In acest caz, evaluarea productiei in curs de executie se realizeaza la costurile de productie, adaugandu-se la cheltuielile directe si cota cheltuielilor indirecte de productie, stabilite prin procedeul suplimentarii.

Metoda contabila presupune determinarea productiei in curs de executie pe baza datelor din evidenta contabila si se aplica in cazul in care este posibila urmarirea cheltuielilor pe comenzi. In acest caz, costul productiei in curs de executie la comenzile neterminate la sfarsitul lunii, este dat de totalul cheltuielilor facute pe comenzile respective.

7) Inregistrarea la costul standard a produselor finite obtinute, stabilirea diferentelor intre costul standard si cel efectiv, calculul costului efectiv pe unitatea de produs, inchiderea conturilor

Calculul costului efectiv pe unitatea de produs se face prin raportarea totalului cheltuielilor efective, aferente productiei finite, la cantitatea de productie finita obtinuta in perioada la care se refera cheltuielile respective.

3.1. Contabilitatea produselor finite

Produsele finite sunt acele bunuri materiale care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai necesita prelucrari ulterioare , in cadrul unitatii patrimoniale , fiind considerate corespunzatoare din punct de vedere calitativ . Ele pot fi depozitate in vederea livrarii ulterioare sau pot fi expediate direct clientilor .

Reflectarea in contabilitate a miscarii produselor finite se tine cu ajutorul conturilor din grupa 34 " Produse " . Deoarece procesul de productie determina la un moment dat si aparitia de semifabricate si produse reziduale , grupa 34 " Produse " se desfasoara pe mai multe conturi sintetice de gradul I si anume :

Contul 341 "

Produsele se obtin si se predau la magazia de produse finite , in cursul lunii . Pentru luarea lor in evidenta se folosesc costurile planificate sau antecalculate . La sfarsitul lunii , dupa determinarea costului efectiv al productiei realizate se face compararea acestuia cu costul planificat .

Diferentele care apar in urma acestei comparatii sunt diferente de pret la produse . Ele pot fi favorabile , cand pretul efectiv este mai mic decat pretul planificat , caz in care inregistrarea diferentei se face in rosu sau pot fi nefavorabile , cand pretul efectiv este mai mare decat pretul planificat , caz in care inregistrarea se face in negru .

Inregistrarea acestor diferente are drept scop aducerea costurilor planificate ( folosite in cursul lunii ) , la nivelul costurilor efective . Din acest motiv contul 348 " Diferente de pret la produse " este un cont rectificativ al valorii de inregistrare a produselor finite .

Conturile din grupa 34 " Produse " au functia contabila de activ , sunt conturi de bilant si au rolul de a furniza informatii de reflectare si control gestionar, privind situatia si miscarea stocurilor de produse .

Contul 345 " Produse finite " se debiteaza cu pretul de inregistrare al produselor finite intrate in gestiune , inclusiv plusurile constatate la inventariere . Se crediteaza cu pretul de inregistrare al produselor finite iesite din gestiune spre vanzare sau spre alta destinatie . Soldul debitor reprezinta pretul de inregistrare al produselor finite existente in stoc .

Conturile 341 " Semifabricate " si 346 " Produse reziduale " functioneaza dupa acelasi reguli ca si contul 345 " Produse finite " , tinand insa evidenta semifabricatelor si respectiv a produselor reziduale .

Evaluarea si inregistrarea in contabilitaten a stocurilor de produse se face la costuri de productie efective sau la preturi prestabilite ( standard ) .

In cazul in care se utilizeaza preturi prestabilite pentru inregistrarea produselor , diferentele dintre preturile prestabilite ( standard ) si costurile de productie efective , calculate la sfarsitul lunii se vor inregistra distinct intr-un cont de diferente de pret si anume contul 348 "Diferente de pret la produse" . Acesta este un cont rectificativ al valorii de inregistrare a produselor . Se debiteaza cu diferentele in plus sau in minus aferente produselor iesite din gestiune , in rosu sau in negru , dupa caz . Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente produselor existente in stoc .

3. Contabilitatea productiei in curs de executie

Productia in curs de executie este acea structura a stocurilor (prosuse, lucrari, servicii) ce se regasesc in faze intermediare de prelucrare pe diverse masini nefiind nici productie finita, nici semifabricat. Aceasta nu a trecut prin toate fazele de prelucrare nefiind supusa probelor tehnologice si receptiei finale. Se determina prin inventariere la finele fiecarei perioade de gestiune, iar evaluarea se face la costuri de productie conform documentelor justificative. Contabilitatea acesteia se conduce cu ajutorul conturilor 331 " Produse in curs de executie" si 332 " Lucrari si servicii in curs de executie".

Dupa continutul economic: conturi de stocuri care nu au parcurs toate stadiile de prelucrare fiind neterminate la finele perioadei .

Produse in curs de executie

Contul 331 " Produse in curs de executie" este un cont de activ.

In debitul contului 331 " Produse in curs de executie" se inregistreaza :

valoarea la cost de productie a stocului de produse in curs de executie la sfarsitul perioadei, stabilita pe baza de inventar (711).

= 711

In creditul contului 331 " Produse in curs de executie" se inregistreaza:

scaderea din gestiune a valorii productiei in curs de executie la inceputul perioadei urmatoare (711).

Soldul contului reprezinta valoarea la cost de productie a produselor aflate in curs de executie la sfarsitul perioadei

Lucrari si servicii in curs de executie

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta lucrarilor si serviciilor in curs de executie existente la sfarsitul perioadei.

Contul 332 " Lucrari si servicii in curs de executie" este un cont de activ.

In debitul contului 332 " Lucrari si servicii in curs de executie" se inregistreaza:

valoarea la cost de productie a lucrarilor si serviciilor in curs de executie la sfarsitul perioadei (711).

= 711

In creditul contului 332 " Lucrari si servicii in curs de executie" se inregistreaza:

scaderea din gestiune a valorii lucrarilor si serviciilor in curs de executie la inceputul perioadei urmatoare (711).

Soldul contului reprezinta valoarea la cost de productie a lucrarilor si serviciilor in curs de executie la sfarsitul perioadei.

3.3. Diferentele de pret la materii prime, materiale, produse

Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate distinct in contabilitate, fiind recunoscute in costul activului.

Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor, se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel:

Sold initial al Diferente de pret aferente

diferentelor + intrarilor in cursul

de pret perioadei, cumulat de la

inceputul anului

Coeficient de = X 100

repartizare Sold initial al Valoarea intrarilor in

(K) stocurilor la pret + cursul perioadei la

de inregsitrare pret de inregistrare,

cumulat de la inceputul

anului

Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite .

Coeficientul de repartizare a diferentelor de pret poate fi calculat la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevazute in planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.

La sfarsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie, respectiv de productie, dupa caz.

Diferentele de pret astfel stabilite la receptia bunurilor respective se inregistreaza proportional atat asupra valorii bunurilor iesite, cat si asupra stocurilor.

3.3.1. Contabilitatea diferentelor de pret la materii prime si materiale

Contabilitatea diferentelor de pret la materii prime si materiale se tine cu ajutorul contului 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale"

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta diferentelor (in plus sau in minus) intre pretul de inregistrare standard (prestabilit) si costul de achizitie, aferente materiilor prime, materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar.

Contul 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale" este un cont rectificativ al valorii de inregistrare a materialelor prime, materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar.

In debitul contului 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale" se inregistreaza:

diferentele de pret in plus (costul de achizitie este mai mare decat pretul standard) aferente materiilor prime, materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar intrate in gestiune (401,542);

℅ = 401

308 542

4426

diferentele de pret in minus aferente materiilor prime, materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar iesite din gestiune (601,602,603).

308 = ℅

601

602

In creditul contului 308" Diferente de pret la materii prime si materiale" se inregistreaza:

diferentele de pret in minus aferente materiilor prime, materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar achizitionate (301,302,303);

℅ = 308

301

302

diferentele de pret in plus aferente materiilor prime, materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar iesite din gestiune (601,602,603).

℅ = 308

601

602

603

Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente materiilor prime, materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar existente in stoc

3.3.2 Contabilitatea diferentelor de pret la produse

Contabilitatea diferentelor de pret la produse se tine cu ajutorul contului 348 "Diferente de pret la produse". Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta diferentelor intre pretul standard (prestabilit) si costul de productie la produse.

Contul 348 " Diferente de pret la produse" este un cont rectificativ al valorii de inregistrare a produselor.

In debitul contului 348 " Diferente de pret la produse" se inregistreaza:

diferentele de pret in plus (costul de productie este mai mare decat pretul standard) aferente produselor intrate in gestiune din productie proprie (711);

diferentele de pret in minus repartizate asupra produselor iesite din gestiune prin vanzare (711).

In creditul contului 348 " Diferente de pret la produse" se inregistreaza:

diferentele de pret in minus (costul de productie este mai mic decat pretul standard) aferente produselor intrate in gestiune din productie proprie (711);

711 = 348

diferentele de pret in plus repartizate asupra produselor iesite din gestiune prin vanzare (711).

Sodul contului reprezinta diferentele de pret aferente produselor existente in stoc.