CEREREA

CEREREA

In sens general cererea este expresia nevoilor solvabile ale subiectilor economici, privite prin intermediul cantitatii dorite de acestia. Din punct de vedere economic, cererea reprezinta cantitatea dintr-un bun dorit, care poate fi achizitionat pe o piata, intr-o perioada de timp, la un pret dat , de catre unul sau mai multi subiecti.

Ca oricare fenomen economic complex, cerererea poate fi clasificata avind in vedere mai multe criterii.Astfel:

1) din punct de vedere al subiectului ei avem: -- cerere din parte unui agent economic

-- cerere din partea tuturor consumatorilor

2) din punct de vedere al naturii marfii exista: -- cerere pentru bunuri independente (necomplementare si nesubstituibile)

-- cerere pentru bunuri substituibile ( de exemplu unt- margarina, pix- stilou)

-- cerere pentru bunuri complementare ( de exemplu stilou- cerneala, benzina- autoturism)

-- cerere derivata ( de exemplu cererea de cascaval in functie de productia de lapte)

3) din punct de vedere al agentului economic caruia ii este adresata avem: -- cerere adresata unui agent economic sau unei firme

-- cerere adresata unei industrii sau ansamblului producatorilor unui anumit bun

Marimea cererii adresata unui bun oarecare pe piata depinde de mai multi factori: de dorinta sau de vointa de cumparare a consumatorilor, de capacitatea lor de cumparare, de pretul substitului acelui bun, de publicitatea comerciala facuta produsului.

In general, in literatura economica, marimea cererii adresata unui bun depinde, in principiu, de patru factori. Acestia sunt: nivelul pretului de piata al bunului respectiv (P), marimea venitului cumparatorilor (V), gusturile cumparatorilor (G), pretul celorlalte bunuri (Pb). Acest lucru poate fi exprimat matematic prin urmatoarea functie: D= f(P,V,G,Pb), unde D= marimea cererii unui bun.

Cea mai importanta relatie se stabileste intre cantitatea cererii si pretul bunului respectiv.Acest raport poate fi exprimat cu ajutorul baremului de cerere ( care exprima totatlitatea raporturilor determinate intre pret si cantitatea ceruta).

Fig. 1 Barem de cerere

Baremul de cerere poate fi transpus si intr-un grafic, care poarta numele de curba cererii**. Aceasta arata cum evolueaza cererea unui individ pentru un anumit bun atunci cind pretul acestuia variaza.

Atit din baremul de cerere cit si din curba cererii se desprin legile cererii:

Cantitatea ceruta dintr-un bun normal sacde pe masura ce pretul lui creste- si invers, in masura in care ceilalti factori ai piatei ramin neschimbati (relatia pret- cantitatea ceruta este negativa; exista un raport in sens opus intre volumul de marfa pe care indivizii sunt dispusi sa-l achizitioneze si pretul necesar pentru a-l obtine: pretul creste- cererea scade; pretul scade- cererea creste). De pilda, in exemplul nostru, pentru un pret P1=10 u.m., cererea individului este de Q1=2 unitati. Daca pretul scade la P2=6 u.m., cererea creste la Q2=4 unitati.Tot astfel, o scadere a pretului la P3=4 u.m. atrage o crestere a cererii la Q3=6 unitati.

Cantitatea ceruta dintr-un bun inferior creste pe masura ce pretul lui sporeste- si invers (relatia pret- cantitatea ceruta este pozitiva; exista un raport direct intre volumul de marfa pe care indivizii sunt dispusi sa-l achizitioneze si pretul necesar pentru a-l obtine: pretul creste- cererea creste; pretul scade- cererea scade).

Legile enuntate mai sus reprezinta relatia tipica, considerata normala, a raporturilor dintre nivelul pretului de piata si marimea cererii unui bun.de la aceste reguli sunt cunoscute doua exceptii:

paradoxul lui Giffen (de la numele economistuluibritanic Robert Giffen).Acesta a observat ca in cazul scaderii pretului unor bunuri care ocupa un loc precumpanitor in consumul unor categorii ale populatiei cu venituri mici, marimea cererii adresata bunurilor respective scade, in loc sa cresca cum ar fi normal. De exemplu consumatorii din anumite tari subdezvoltate sunt atit de saraci incit aproape intregul lor venit este cheltuit pe bunuri de stricta necesitate (cum ar fi piinea).Daca bunurile in discutie se ieftinesc, consumatorii ar putea reduce cererea lor pentru aceste bunuri si ar cheltui plusul lor de venit pentru achizitionarea altor bunuri (de pilda carne).

paradoxul lui Veblen (de la numele economistului american Thorstein Veblen). Acesta a observat ca in cazul unor marfuri specifice- unele bunuri simbolice sau marfuri de lux- marimea cererii sporeste o dat cu pretul lor. Daca aceste bunuri de lux (bijuterii, parfumuri) sunt scoase la vinzare la preturi mici, ele isi pierd valoarea, prestigiul pentru cumparatori si, in consecinta, ar scadea cererea pentru asemenea bunuri.

Din punct de vedere economic prezinta importanta si raportul dintre cerere si venitul consumatorilor. Cererea pentru un bun normal este o functie crescatoare de venitul consumatorului, dupa cum dovedeste si graficul urmator:**

In ceea ce priveste relatia cerere venit, economistul Engel a enuntat urmatoarele legi:

configuratia curbelor cererii in functie de venit depind de efectul pozitiv sau negativ al variatiei venitului asupra consumului si intensitatea acestui efect

daca efectul variatiei venitului este pozitiv (la o crestere a venitului creste si consumul si implicit cererea), curba este crescatoare

daca efectul variatiei venitului este negativ (la o crestere a venitului scade consumul si implicit cererea), curba este descrescatoare

atunci cind variatia venitului determina o variatie mai puternica a consumului, curba cererii va avea o panta mai accentuata

atunci cind variatia venitului determina o variatie a consumului intr-o proportie mai mica, panta curbei va fi mai usoara

daca variatia venitului provoaca o modificare a consumului in aceeasi proportie, panta curbei este egala cu unitatea, iar curba insasi devine bisectoarea primului cadran

Curbelor lui Engel li se pot asocia anumite categorii de bunuri:

bunuri "inferioare", pentru care efectul venitului este negativ. Pe masura ce se amelioreaza nivelul de trai prin cresterea venitului, individul isi diminueaza consumul lor

bunuri "normale", pentru care efectul variatiei venitului este pozitiv, consumul acestora crescind intr-o proportie mai mica sau mai egala cu proportia cresterii venitului

bunuri "superioare",al caroro consum creste intr-o proportie mai mare decit sporul relativ al venitului

O relatie mai mult sau mai putin directa exista si intre marimea cererii unui bun oarecare pe piata si preturile celorlalte bunuri care fac obiectul schimburilor pe piata respectiva. Din punct de vedere al raporturilor de interdependenta dintre ele, bunurile economice pot fi impartite in: bunuri independente, bunuri complementare si bunuri substituibile.

Bunurile complementare sunt acele bunuri care nu pot fi folosite decit impreuna, utilizarea unuia implicind utilizarea celuilalt. In cazul acestor bunuri o sporire a pretului marfii dorite determina reducerea cererii pentru alta marfa, cu care ea se afla in strinsa legatura (de exemplu creste pretul autoturismelor, scade cererea de benzina).

Bunurile substituibile sunt acele bunuri care se pot substitui ( partial sau total), unul altuia. In acest caz o sporire a pretului produsului il face pe individ sa caute inlocuitori (de exemplu creste pretul stilourilor, creste cererea pentru pixuri).

Tot in legatura cu cererea unui bun trebuie analizata si elasticitatae cererii. Ea reprezinta reactia relativa a cererii pentru un bun (variabila dependenta), in urma modificarii relative a unui factor de influenta (variabila independenta).Se pot distinge: elasticitatea cererii unui bun in functie de variatia pretului sau si elasticitatea cererii unui bun in functie de variatia veniturilor consumatorilor.

Elasticitatea cererii nui bun in functie de variatia propriului sau pret poate fi redata cu ajutorul urmatoarei formule: Edp=dQ/Q/dP/P, unde:

Edp-elasticitatea cererii bunului in cauza

dQ- modificarea absoluta a volumului cererii bunului in cauza, datorita modificarii pretului sau

Q-volumul cererii bunului respectiv inainte de modificarea pretului sau

dP-modificarea absoluta a pretului bunului respectiv

P- pretul bunului inaintea modificarii

Asa cum se poate observa elasticitatea cererii unui bun in functie de pret exprima raportul dintre variatia relativa (procentuala) a volumului cererii bunului respectiv, datorata modificarii pretului sau, si variatia relativa (procentuala) a pretului. Cu exceptia bunurilor inferioare (cazul Giffen) elasticitatea cererii unui bun in functie de variatia pretului sau are semn negativ, deoarece unei cresteri a pretului ii corespunde o scadere a cererii si invers.

Elasticitatea cererii unui bun in functie de venitul cumparatorilor poate fi redata cu ajutorul formulei: Edv=dQ/Q/dV/V, unde:

dV- modificarea absoluta a volumului veniturilor cumparatorilor

V- volumul anterior modificarii, al venitului cumparatorilor sau consumatorilor

Cu exceptia bunurilor inferioare elasticitatea cererii unui bun in functie de variatia veniturilor consumatorilor are semn pozitiv, deoarece, de regula, volumul ei creste o data cu cresterea volumuli venitului si scade cu acesta.

**Din pacate nu am putut redacta respectivele grafice in Word si nimeni nu m-a putut ajuta in acest sens. De aceea va rog sa ma scuzati daca referatul meu este incomplet din acest punct de vedere, din cauze care nu tin de vointa mea. Va multumesc.

Bibliografie:

1. Ditu Gh., Scheau I., Serban M., 2000, Economie politica, vol. I, Alba Iulia

2. Hrdwick Ph., Khan B., Langmead J.,1994, An introduction to modern economics, Editura Longman

3. Bodea Gabriela, 2001, Teorie micro- si macroeconomica, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

4. Ignat I., Pohoata I., Clipa N., Lutac Gh., 1998, Economie politica, Editura Economica, Bucuresti