COMUNICAREA SI COMPORTAMENTELE DIN ECONOMIE

COMUNICAREA SI COMPORTAMENTELE DIN ECONOMIE

• Multa vreme economistii au evitat o abordare frontala a comportamentelor particulare, tratandu-le mai degraba ca abateri de la 'ortodoxia' economica.
• Astazi, interesul economistilor pentru studiul diversilor agenti economici combina reprezentativitatea cu specificitatea in scopul descoperirii celor mai bune solutii practice ale extinderii sau limitarii unui tip sau altul de comportament.   

COMPORTAMENTUL ECONOMIC REPREZENTATIV

• Doctrinar, comportamentul reprezentativ este abordat in mod diferit de adeptii liberalismului (care se recunosc in programul de cercetare stiintifica al lui Adam Smith) si de cei ai interventionismului (institutionalistii si Keynesienii).
• Intr-o viziune individualista, fondatorii stiintei economice, indeosebi Adam Smith, au imaginat economia lui "Homo oeconomicus", indiferent daca este producator sau consumator, economisitor sau investitor, creditor sau debitor, ghidat de un mobil psihologic esential: interesul personal.
• In opera sa fundamentala "Avutia natiunilor", Adam Smith a conturat elementele comportamentului economic al individului pornind "de la unul din principiile ce deriva din natura omeneasca" si anume "inclinarea de a face troc, de a trafica, de a schimba un lucru pentru altul".
• Inclinatia spre schimb este proprie oamenilor, iar "in societatea civilizata, omul are in fiecare clipa nevoie de cooperarea si ajutorul semenilor sai si in zadar ar astepta acest ajutor numai de la bunavointa lor".
• Omul, individul "va reusi, mai degraba, daca va putea sa le intereseze egoismul in favoarea sa, aratandu-le ca este in avantajul lor sa faca pentru el ceea ce le cere".
• Aceasta afirmatie clara, dar putin magulitoare pentru oameni, a atras de-a lungul timpului critici extrem de vehemente, unele au mers pana acolo incat sa sustina ca "avutia natiunilor" este de fapt "avaritia natiunilor", iar individul in actele de schimb ar fi condus nu numai de egoism, ci si de altruism.
• Din nefericire, cele mai multe critici invoca imperfectiunea rationamentului lui Adam Smith si nu perfectibilitatea naturii omului.
• In esenta, Smith explica posibilitatea cooperarii prin schimb intr-o lume a oamenilor diferiti, unde egoismul este o trasatura a omului economic.
  
• Intr-un text ramas celebru autorul insista, parca pentru a se face mai bine inteles: "Oricine ofera cuiva un targ, isi propune sa procedeze astfel: Da-mi ceea ce doresc eu, si vei capata ceea ce doresti tu. Acesta este intelesul oricarei asemenea oferte; si, in felul acesta, obtinem unul de la altul cea mai mare parte din serviciile de care avem nevoie. Nu de la bunavointa macelarului, berarului sau brutarului, asteptam noi sa ne fie servita masa, ci de la grija cu care acestia isi privesc interesele lor. Ne adresam nu omeniei, ci egoismului lor, si niciodata nu le vorim de nevoile noastre, ci de avantajele lor proprii. Numai un cersetor prefera sa depinda in special de bunavointa concetatenilor sai"
• Homo oeconomicus" este presupus rational, adica "stie" sa-si prefigureze scopurile si sa-si aleaga mijloacele atingerii lor. Problema deschisa a antrenat economistii in ample controverse, mai ales pe tema cultivarii egoismelor, a prioritatii interesului personal in detrimentul celui general
• Desi criticat si ironizat, "homo oeconomicus" a fost folosit de aproape toti economistii care au urmat dupa Adam Smith: David Ricardo, James Stuart Mill, Carl Menger, Leon Walras, Francis Edgeworth, etc.
• Totusi, treptat-treptat economistii s-au indepartat de mult-hulitul "om economic" inlocuindu-l cu principiul, evident economic, in virtutea caruia oamenii actioneaza: "Homo agens".
• Kirzner pare sa identifice substratul abandonarii omului economic: "Odata ce stiinta economica era conceputa ca presupunand un anumit model de comportament sau chiar tip de comportament cu o unica motivatie, lanturile ce o legau de clasa de obiecte constituind avutia puteau fi rupte cu usurinta. Desi avutia fusese unitatea structurala initiala in formarea modelului comportamental al omului ce urmareste obtinerea de avutie, acest tel poate fi imediat inlaturat ca un esafodaj inutil structurii, odata ce structura a fost desavarsita. Comportamentul omului ce urmareste obtinerea de avutie era considerat a fi suficient de universal, pentru a indreptati un tratament separat. Stiinta economica poate fi atunci identificata nu in termeni de avutie, nici in termeni de stiinta a omului in cautarea avutiei, ci in termenii unui model comportamental unic: a obtine rezultate maxime cu minimum de efort"

CAZURI PARTICULARE ALE COMPORTAMENTULUI ECONOMIC

COMPORTAMENTUL OPORTUNIST

• Ipotezele comportamentale constituie o parte importanta a noii microeconomii dezvoltata ca urmare a influentei puternice asupra economistilor a teoriei costurilor de tranzactionare
• In principiu, se pot deduce doua tipuri de ipoteze comportamentale:

a)    primul tip, presupune ca oamenii sunt rationali in mod intentionat, dar numai intr-o masura limitata ( exista atat o limita psihologica a comportamentului economic rezultata din satisfactii si nivele de aspiratii, cat si o limita economica a acestuia, rezultata din contractele incomplete),

b)      iar al doilea tip, presupune ca oamenii sunt supusi oportunismului, adica ei urmaresc cu perseverenta propriile interese, astfel incat pot ajunge la desconsiderarea legii si la inselatorie

c)      Daca pentru primul tip de ipoteze comportamentale lucrurile sunt la fel de clare in teorie si in practica de zi cu zi, pentru cel de-al doilea tip apare un sir de complicatii si de implicatii care poate afecta mediul economic in ansamblul sau.

d)      Nerespectarea contractelor, potrivit judecatii dupa care socoteste contractul ca promisiune, naiv sau ideea ca pentru a face comert este nevoie de "protectie" sunt probleme extrem de serioase care pot pune in pericol nu numai functionalitatea, dar si credibilitatea unei economii.

e)      Din nefericire, in economia reala "eschivarea" si "duplicitatea", ca trasaturi definitorii ale comportamentului oportunist sunt premise ale comportamentelor "corupte", mult mai complexe si mai dinamice relevate cu frecventa in activitatea curenta a unor intreprinderi.

f)        Slabiciunile sistemului legislativ pot favoriza si intretine astfel de comportamente ale caror consecinte, uneori dramatice, induc indoiala generala (neincrederea) asupra respectarii regulilor si normelor dintr-o societate.

PASAGERUL CLANDESTIN

• Teoria economica incadreaza comportamentele bazate pe inclinatia de a eluda plata unui bun sau a oricarei alte obligatii, in asa numita problema a "pasagerului clandestin" sau a "blatistului".
• Aceasta problema este reflectarea unui fapt evident: consumul gratuit este preferabil celui platit.
• Aplicata bunurilor publice unde in conditiile non-excluziunii apare posibilitatea consumului lor gratuit, problema "pasagerului clandestin" contine si o posibila explicatie a esecurilor alocarii eficiente a resurselor intreprinderilor publice.
• Din moment ce excluziunea este imposibila sau este destul de dificila, apare ca naturala tendinta din comportamentul potentialilor consumatori de a-si ascunde cererea pentru bunul public respectiv.
• In fond, este mai avantajos sa lasi pe altii sa plateasca oferta bunului public si sa poti beneficia de aceasta si datorita non-excluziunii, adica sa faci "blatul" sau sa ai un comportament de "pasager clandestin".
• Comportamentul de tipul "pasagerului clandestin" este putin probabil in comunitatile de dimensiuni reduse.
• Membrii acestor comunitati au posibilitatea informarii in ceea ce priveste contributia individuala la plata ofertei bunurilor publice si fac presiuni in directia combaterii comportamentelor "blatiste".
• Finantarea guvernamentala, din impozite, a ofertei de bunuri publice reprezinta o solutie (imperfecta si discriminatorie) a problemei "pasagerului clandestin".
• Din aceasta perspectiva, obligatia de a plati impozite reprezinta modalitatea de combatere a tendintei de eludare a platii bunurilor publice, dar nu elimina fenomenul ca atare.
• Prin urmare, intreprinderile care sunt producatoare sau distribuitoare de bunuri publice au o problema serioasa legata de eficienta lor.

TRISORUL

• Oamenii nu sunt ingeri, dupa cum economia nu este Raiul pe pamant.
• Multe din slabiciunile indivizilor, dar si ale sistemului sunt speculate sub deviza: legile sunt facute si pentru a fi incalcate.
• Desi, trisorul este comportamentul identificat la agenti economici diferiti, din perspectiva temei intereseaza acele situatii intalnite la unele firme din componenta cartelului.
• Dupa cum se stie, intr-un cartel fiecare firma avand o structura proprie a costurilor si a profiturilor, ceea ce arata ca, uneori mentinerea intelegerii este extrem de dificila pentru ca unele firme vor trisa.
• Atunci cand, o firma decide sa vanda la un pret mai scazut celui fixat de cartel va constata ca cererea sa devine mai elastica decat daca s-ar mentine la pretul cartelului.
• Firma, desi se va comporta ca parte a cartelului, va acapara o parte din vanzari ale membrilor cartelului, pentru ca va avea o cerere mai mare decat cererea rezultata din intelegere.
• Prin urmare, daca firma trisor isi va maximiza profiturile, atunci va trebui sa vanda o cantitate mai mare decat cea angajata prin intelegere.
• Trisorul isi va creste profitul net pe principiul ca pierderea din pret este mai mica decat castigul din cantitate.
• In situatia in care mai multe firme triseaza cartelul se destrama.
• Totodata, firmele care adera la cartel se vor afla intr-o situatie scapata de sub control, pentru ca vanzarile lor vor "zbura" la trisor.
• Intr-adevar, nu fragilitatea cartelarii este accentuata de ipoteza comportamentului firmelor care triseaza, ci si orice forma de cooperare economica.
• Astfel, sistemul economic se poate fie cu grave crize de incredere, fie cu nou "model" de comportament cvasi-general, infatisat de trisor.

COMPORTAMENTUL LIDERULUI INTR-O SITUATIE DE CRIZA

• Oliver Williamson in studiul "Logica organizatiilor economice" a dezvoltat comportamentul leaderului intr-o situatie de criza folosind "problema lui Ulise" intr-o varianta modificata: "a te lega este un mod privilegiat de a rezolva o problema"
• Toata lumea cunoaste problema lui Ulise: stiind ca nu va putea rezista chemarii sirenelor, Ulise a ordonat oamenilor sai, ca in momentul cand vasul va ajunge in preajma sirenelor, sa-l lege de catarg. In plus, Ulise a cerut echipajului sa nu cedeze rugamintilor sale de a-l elibera , ci sa-i stranga mai tare legaturile. In acest punct apare modificarea problemei: exceptia. De pilda, ce se intampla in cazul unui atac sau al unei primejdii iminente? La comanda sa legaturile ar trebui slabite sau chiar desfacute, pentru ca el sa-si poata conduce echipajul?
• Dificultatea consta in faptul ca imprejurarile care definesc o situatie drept exceptionala nu sunt usor de identificat. Echipajul se poate confrunta cu doua posibile decizii: prima, va refuza cererile lui Ulise - "Desfaceti-mi legaturile, vreau sa ajung la sirene"; a doua, cum ar proceda atunci cand Ulise, ale carui cunostinte despre mari si pericole erau inegalabile, le-ar fi ordonat - "Simt un mare pericol, slabiti legaturile ca sa va pot arata cum sa ne salvam". Problema cu care se confrunta leaderul, asemenea lui Ulise, tocmai aici apare: cand trebuie indeplinit acest ordin si cand nu? Firmele care au o organizare interioara ierarhica pot admite ca uneori ordinele nu trebuie indeplinite? Mai mult, daca nu poti avea incredere in tine, poti avea mai multa incredere in cei din jurul tau?
• Solutia pentru iesirea din dilema, desi imperfecta si incompleta, ar fi, dupa opinia lui Williamson, delegarea puterii de decizie unui subordonat sau unui comitet de incredere. In fond, "Problema lui Ulise" este nu numai o lectie pentru leaderi, ci si un criteriu minim de selectie a acestora.

COMPORTAMENTUL ASISTENTIAL

• Generozitatea statului asistential creeaza, pe de-o parte, dependenta de gratuitati, iar pe de alta parte, un comportament inertial de asistat
• Comportamentul de asistat are o multitudine de fatete, dintre care unele evidente, de asteptare a cosului zilnic de la autoritati (sub forma alocatiilor bugetare, a venitului minim, a ratiei alimentare de la cantine sociale, a ajutoarelor de tot felul, in general a gratuitatilor), iar altele ascunse ( nadaptarea la munca, lenea, smecheria, dorinta de timp liber, etc.).
• Un asistat se va simti intotdeauna indreptatit sa primeasca ajutorul, dar rareori se va simti obligat sa cedeze, sub forma de contraprestatie, o parte din timpul sau liber sau din munca sa.
• Asistatul gandeste ca i se cuvine sa primeasca cele necesare traiului curent, fara sa datoreze nimic nimanui.
• Se observa o solidarizare a asistatilor, nu numai atunci cand li se pretinde sa presteze "ceva" in folosul comunitatii, ci si atunci cand reclama calitatea proasta a meselor sociale.
• Inghesuiala la mesele publice releva o inclinatie puternica, dar si o satisfactie deosebita la un numar semnificativ de persoane de a manca pe gratis.
• Cei mai multi au reactiile unor "invingatori" in raport cu sistemul, de genul: "I-am pacalit si astazi".
• Comportamentul asistential se creeaza destul de usor, pe fondul unei ignorante absolute, practicand politici de fals ajutor social.
• In astfel de conditii intreprinderile nu au o viata prea usoara.
• Ele platesc un "cost" al adaptarii la sistem "consimtind" practicarea unor politici salariale mai degraba egalitare decat concurentiale, deci contrare celor de piata.
• Din pacate, intretinerea unor astfel de comportamente, in afara costurilor implicate, va intretine indoiala atat asupra eficientei pietei, cat si asupra avantajelor economiei de piata, ca modalitate de organizare sociala.
• Intr-o concluzie extrem de generala, se poate afirma ca atat multitudinea comportamentelor umane, cat si influentele lor asupra activitatii intreprinderii constituie surse importante de cercetare si de prefigurare a unor solutii mai bune de ajustare a comportamentelor fata de exigentele mediului economic concurential.
• Teorile si tehnicile comunicationale, dar si studiile si dezbaterile care au ca subiect comunicarea, pe de-o parte, imbogatesc cunostintele noastre legate de procesul comunicarii, iar pe de alta parte, sunt aproape de atingerea unor recorduri istorice in ceea ce priveste frecventa referirilor la conceptele comunicarii.
• Cu atat mai interesanta devine observatia, daca se aplica unui domeniu specific al comunicarii, cum este comunicarea economica.
• Diversitatea formelor de comunicare (verbale si non-verbale; directe si indirecte; individuale si de grup; scrise si audio-vizuale; etc.) creeaza si cele mai mari dificultati in stabilirea unor reguli ale comunicarii eficiente, iar din aceasta perspectiva, "comunicarea nu este un subiect in sensul academic obisnuit al cuvantului, ci o arie de studii interdisciplinare".
• Sociologia, psihologia, etologia, dar si economia, antropologia, lingvistica, semiotica, etica, politologia, precum si alte domenii ale cunoasterii ofera tot atatea surse ale unor posibile repere ale teoriilor si metodelor de comunicare
• Fie si simpla prezentare a metaforelor asociate comunicarii organizationale, dau imaginea anvergurii interdisciplinare a comunicarii, facand trimitere, totodata, la bazele teoretice ale comunicarii si la metodele de comunicare a teoriilor economice.