"CONSIDERATII PRELIMINARE CU PRIVIRE LA POLITICILE SI STRATEGIILE MONETARE"

"CONSIDERATII    PRELIMINARE CU PRIVIRE LA POLITICILE SI STRATEGIILE MONETARE"

Obiectivele cursului

Concepte monetare de baza

Politica monetara - componenta esentiala a politicii economice

Strategii monetare semnificative

Suspenabilitatea politicilor si strategiilor

OBIECTIVELE CURSULUI

Scopul cursului consta in intelegerea continutului politicii monetare, a fundamentelor sale teoretice, a locului si rolului acesteia, a impactului asupra economiei reale, a bunurilor si serviciilor precum si in evaluarea rezultatelor aplicarii uneia sau alteia dintre conduitele monetare asumate de Banca Centrala. Se urmareste asimilarea unor cunostinte cu privire la adoptarea, implementarea si comunicarea strategiilor monetare catre publicul larg. Sunt utilizate instrumente, tehnici si dispozitive de esenta monetara, analize monetariste si calcule de indicatori si indici semnificativi.

Rata de apreciere - indicele reprezinta rata dintre 2 indicatori.

Indicatorul reprezinta date cifrice in baza careia se iau decizii.

Rezerva - minim obligatorie.

Performanta reprezinta starea de competitivitate atinsa de eficienta, eficacitate.

Eficacitatea reprezinta transpunerea unor obiective.

Din punct de vedere functional, operational, compozitional economia simbolica permite adoptarea, implementarea si comunicarea unui tip de conduita monetara, sustinerea acesteia tinand seama de instrumentele si obiectivele, constrangerile si limitele, impulsurile si efectele inregistrate.

Definirea politicii si strategiei monetare presupune pe de-o parte cunoasterea acelor paternuri (modele) de manifestare a acestora susceptibile a configura trasee relativ usor de recunoscut, iar pe de alta parte reprezentarea caracteristicilor specifice fiecarui proces monetar capabile sa deconspire laturile, functionalitatile si ipostazele diverse ale acestora.

Parcurgerea cursului permite intelegerea conceptului de economie simbolica, identificarea, explicitarea obiectivelor politicii monetare, repertorierea si ierarhizarea lor, studiul dintre acestea reprezinta identificarea strategiilor de politica monetara si aprecierea oportunitatii utilizarii uneia sau alteia dintre acestea.

In acelasi timp sunt identificate mecanismele de transmisie monetara si diferentiate canalele de transmisie monetara in conditiile examinarii abordarilor teoretice si practice cu privire la conduita monetara si a analizei limitelor si potentialului de reglare a acesteia.

Banca - intermediar financiar → institutie formala.

Exemplu: Institutie formala:

Administratia Financiara;

au un scop.

Institutie informala:

Economia subterana, Familia, Coruptia;

Paternalismul sindical;

Nu au un scop, motivatie declarata.

Trecerea prin economia monetara catre economia reala presupune parcurgerea ca urmare a existentei

unui impuls a canalelor de transmisie si analizarea efectelor inregistrate ca urmare a traseelor monetare prezentate.

Discursul cu privire la tipurile de conduita monetara presupune cunoasterea unor concepte de esenta

monetara capabile sa configureze o structura compozitionala a conduitei asumata de Banca Centrala.

Atat politicile cat si strategiile monetare compun si delimiteaza o serie de notiuni si concepte:

cererea agregata;

oferta agregata;

cererea si oferta de moneda;

tinta monetara;

ancora nominala.

Aceste concepte sunt specifice economiei simbolice.

Economia simbolica este reprezentata de ansamblul operatiunilor banesti, derulate pe pietele financiare,

monetare, valutare si de capital. Presupune transformarea disponibilitatilor banesti detinute de persoane juridice in active reale.

Economia reala a bunurilor si serviciilor este reprezentata de ansamblul activitatii economiei

desfasurate pentru sustinerea ofertei agregate si menite a conduce la satisfacerea cererii agregate. Economia reala are drept indicatori reprezentativi PIB-ul nominal sau real, populatia ocupata, salariul mediu.

CONCEPTE MONETARE DE BAZA

Este necesar a se realiza un echilibru sustenabil intre economia simbolica, intre cererea agregata

si oferta agregata, intre cererea de moneda si oferta de moneda in conditiile utilizarii unui tip de politica si strategie monetara.

Cererea agregata este reprezentata de cheltuielile totale efectuate de utilizatorii interni si externi pentru achizitionarea bunurilor si serviciilor finale produse in economie. Se calculeaza ca suma intre cererea interna (absorbtia interna) si cererea externa (exporturi nete) de bunuri si servicii.

Cererea interna este data de valoarea bunurilor si serviciilor utilizate pentru consum si investitii.

Oferta agregata este reprezentata de valoarea totala a bunurilor si serviciilor nou produse intr-o economie intr-o perioada de timp determinata. Se calculeaza ca diferenta intre valoarea productiei si consumul intermediar (materii prime, materiale, servicii pentru procesul de productie).

Cererea de moneda este data de dorinta intreprinzatorilor si populatiei de a detine active monetare. Depinde la modul general de nivelul PIB-ului nominal si de rata dobanzii. Se prezinta sub forma unei cereri tranzactionale (pentru achizitii si economisire) si a unei cereri speculative (cumparari si vanzari de moneda in scopul obtinerii unui profit).

Oferta de moneda este reprezentata de moneda nou creata in economia simbolica atat de catre Banca Centrala prin tiparire si/sau refinantarea bancilor de sistem (operatiuni de lombardare) numita moneda de prim rang, cat si de bancile universale si specializate, membre ale sistemului, implicate direct in procesul finantarii/creditarii intreprinzatorilor si populatiei numita moneda de rang secund.

Lombardare este o forma de imprumut de la Banca Centrala pe perioada scurta (1 zi - 3 luni).

Banca Centrala autoritate monetara suprema este responsabila de elaborarea politicii, de adoptarea si implementarea strategiilor in conditiile stabilirii unor obiective intermediare si finale a unor tinte monetare si ancore monetare.

POLITICA MONETARA - COMPONENTA ESENTIALA A POLITICII ECONOMICE

Politica monetara este o componenta de prima marime a politicii economice avand obiective comune cu

toate celelalte politici, precum sunt:

• ocuparea deplina a fortei de munca;
• echilibrul
• stabilitatea preturilor, etc

Politica monetara actioneaza intr-un sistem de politici (ex: fiscala, bugetara, a veniturilor, structurala

(agricola, comerciala, industriala)) realizand o colaborare speciala cu politica fiscala, cunoscand fiind mixul monetar fiscal capabil sa atenueze eventualele socuri asimetrice si atipice ce se propaga in economie.

Politica monetara are directii privilegiate de actiune, coerenta acesteia fiind de natura sa conduca la impunerea unor obiective finale si a unor tinte monetare precise.

Responsabilitatea elaborarii si aplicarii politicii monetare este a Bancii Centrale dupa cum elaborarea si aplicarea celorlalte politici este in sarcina guvernului, a puterii executive.

Politica monetara reprezinta un ansamblu de masuri si actiuni intreprinse de Banca Centrala destinate a asigura si mentine stabilitatea preturilor. Actiunea sistemica a acestora coordonata si corelata pentru controlul ofertei de moneda in scopul satisfacerii in gradul cel mai inalt a cererii de moneda este acomodata cu PIB-ul nominal reprezentant al economiei reale.

In practica sunt utilizate 2 tipuri de politica monetara si anume:

politica monetara expansionista;

politica monetara restrictiva.

Politica monetara expansionista este acea conduita monetara care are ca efect accelerarea ritmului

de crestere ale cererii agregate si posibila amplificare a presiunilor inflationiste.

Politica monetara restrictiva este acea conduita monetara care provoaca o temperare a dinamicii cererii agregate in scopul decelerarii inflatiei.

Obiectivele politicii monetare sunt intermediare sau finale in functie de gradul independentei Bancii Centrale fata de puterea executiva.

In conditiile unui grad ridicat de independenta fata de guvern, Banca Centrala poate utiliza cu apreciere obiective finale, atunci cand beneficiile de independenta redusa sunt utilizate preponderent obiective intermediare.

Pentru tarile cu economie emergenta (informare in dezvoltare) este benefic ca Banca Centrala sa beneficieze de o independenta cat mai ridicata fata de puterea executiva, guvernul. Guvernul responsabil de elaborarea si aplicarea celorlalte politici este capabil sa triseze (in special in preajma alegerilor) si sa sacrifice astfel obiectivele stabilite pe termen mediu si lung in beneficiul indeplinirii unor obiective pe termen scurt care i-ar asigura mentinerea la putere.

In conditiile unui grad scazut de independenta Banca Centrala poate sa utilizeze o serie de clauze de exonerare.

Inconsistenta politicii monetare sau inadecvarea continutului si instrumentarului la structura compozitionala a economiei reale este la fel de periculoasa si daunatoare ca si lipsa acesteia.

Stabilirea obiectivelor politicii monetare presupune o ierarhizare a acestora, un arbitraj delicat intre ele cu scopul atenuarii efectelor negative generate de contradictiile manifestate intre acestea.

Banca Centrala are responsabilitatea indeplinirii obiectivelor fundamentale si anume asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor, mentionat in mod expres in statut in cele mai multe dintre cazuri.

BNR urmareste stabilitatea preturilor si are o serie de atributii:

Elaborarea si aplicarea politicii monetare valutare si a cursului de schimb;

Autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit;

Promovarea si monitorizarea unei bune functionari a sistemului de plati cu scopul asigurarii stabilitatii financiare;

Emisiunea monetara, parte a procesului creatiei monetare, generatorul monedei de prim rang;

Stabilirea regimului valutar si supravegherea functionarii acestuia;

Constituirea si administrarea rezervelor monetare internationale.

STRATEGII MONETARE SEMNIFICATIVE

Evolutiile monetare au drept reper important pe langa politica monetara abordata si tipul de strategie monetara care asigura o echilibrare sustenabila a economiei simbolice ce cea reala.

Strategia monetara reprezinta un ansamblu de criterii, dispozitive si proceduri necesare Bancii Centrale pentru indeplinirea obiectivului fundamental. Ea este adoptata, implementata si comunicata publicului larg in mod periodic.

In sustinerea unei strategii monetare sunt utilizate instrumente monetare, masuri specifice, tinte monetare si ancore nominale dispuse astfel incat sa asigure o legatura stabila sau cel putin predictibila cu economia reala in conditii de sustenabilitate.

Cele mai cunoscute si utilizate strategii monetare sunt considerate a fi strategia de tintire a agregatelor monetare, strategia de tintire directa a inflatiei, strategia de tintire a cursului de schimb si strategia heterodoxa utilizate in prezent de BCE (Banca Centrala Europeana).

Tintele si ancorele nominale ce caracterizeaza tipologic o strategie se sprijina pe procese monetare derulate in secventa, importanta acestora fiind relevata atat in stadiul implementarii cat si in cel al comunicarii.

Exemplu: ancorele nominale prezinta importanta pleacand de la cel putin 3 considerente

a.      ancora nominala trebuie sa lege anticipatiile inflationiste de nivelul inflatiei si sa realizeze o decompresie a acesteia;

b.      ancora nominala trebuie sa reprezinte o solutie cel putin partiala la problemele inconsistent temporale care presupune existenta unor stimuli ce conduc decidentii la asumarea unor decizii de esenta monetara cu efecte benefice pe un orizont de timp redus, dar cu implicatii negative pe perioade de timp medii si lungi;

c.       ancora nominala trebuie sa asigure evitarea unor presiuni economice si financiare venite din partea altor organisme ale statului precum si absorbtia unor jocuri asimetrice manifestate in economie.

Strategiile monetare prezinta astfel o serie de avantaje in conditiile racordarii tintelor si ancorelor la starea economica si structura compozitionala a acesteia dar si o serie de limitari generate de constrangerile politicii monetare in special de faptul ca aceasta actioneaza intr-un sistem si este obligata sa se incadreze in acesta.

SUSPENABILITATEA POLITICILOR SI STRATEGIILOR

Sustenabilitatea politicilor si strategiilor nu este definita ca o stare a momentului. Ea agreaza un interval de timp.

Procesele monetare se deruleaza in secvente, sunt monitorizate si evaluate din punct de vedere al rezultatului pe perioade mai scurte sau mai largi.

Sustenabilitatea presupune perpetuarea pe termen mediu si lung a stabilitatii echilibrului obtinut pe termen scurt in conditiile unei anumite dinamici a economiei.

Sustenabilitatea presupune repetabilitatea in conditii de ciclicitate (nu o ciclicitate calendaristica, ci una economica intrinseca, necesara ca procesul monetar asumat de politici si strategii sa se reproduca).

Plecand de la faptul ca reperul esential al sustenabilitatii este dat de mediul intern si extern, de energia (resursa monetara) cu care se alimenteaza procesele este necesar sa existe autoreproductivitatea (asigurarea la limita a alim cu energie din interior a proceselor monetare). Aceasta obliga procesul si pe cale de consecinta sistemul sa conserve o serie de potentialitati absolut necesare pentru surmontarea handicapului generat de asa-numitele "gropi de potential".

Sustenabilitatea trebuie cautata la nivelul unui set minim de invarianti ale sistemului identificate pentru a rezolva (ameliora, transforma, ocoli, dizolva) vulnerabilitatea (riscuri si incertitudini).

Sustenabilitatea isi intersecteaza o serie de conotatii atat cu optimalitatea cat si cu stabilitatea si consolidarea.

Intre sustenabilitate si optimalitate exista legatura fireasca dupa cum exista si o serie de deosebiri:

sustenabilitatea nu presupune maximizarea/minimizarea vreunei variabile descriptive a procesului monetar in cauza, pe cand optimalitatea asuma;

sustenabilitatii ii lipseste elementul de economicitate, pastrandu-l doar pe cel de eficacitate

Atat sustenabilitatea cat si stabilitatea nu sunt judecate in termen de randament (nu importa costul asigurarii acestora).

Sustenabilitatea accepta insa "gropi de potential" pe termen scurt pentru a asigura un teren neted, pe termen mediu si lung, pe cand stabilitatea nu accepta.

Consolidarea reprezinta germenii sustenabilitatii, daca aceasta s-a facut in termeni de reproducere a setului minimal de invarianti.